Iniţiere în compoziţie

Iniţiere în compoziţie
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi:
# care sînt principiile de construire a compoziţiilor decorative şi picturale;
# cum tratăm un subiect în funcţie de culoare, tehnici, materiale şi instrumente de lucru;
% cum sugerăm spaţiul cu ajutorul perspectivei.
Compot Plasticâ este
!**rr;s“,f wl
elementele (pune , culori et,»n,^ ope'aJl arti astfel încî, caseecM hreze armonios intre ele.
Principii de construire a compoziţiilor decorative
În toate timpurile, oamenii şi-au înfrumuseţat casele, îmbrăcămintea, obiectele de uz casnic, îmbogăţindu-şi astfel obiceiurile şi tradiţiile culturale.
în arta decorativă, elementele din natură sînt redate în forme simple.
Simplificarea prin geometrizare a elementelor naturale, cu păstrarea caracterului formei, se numeşte stilizare (fig. 3.1).
Pentru a stiliza o formă, de exemplu, o floare, o insectă, o pasăre etc., trebuie să desenăm conturul formei respective, la început geometrizat, stabilind raportul dintre dimensiuni. Apoi ne vom strădui să înlăturăm aspectele nesemnificative, adică ceea ce pare a fi în plus în desen. în ultima fază, vom aplica unele detalii
Fig. 3.1. Exemplu de stilizare a unei frunze
clasa a 4-a
Fig. 3.2. Exemplu de stilizare a unei buburuze
rt
ar
r
Vegetal - aici: care repetă (stilizat) forma unor plante sau arbori; zoomorf - care are forma stilizată a unui animal.
I E bine sa ştii
•t"
La alcătuirea ornamentelor decorative, vom ţine cont de două principii: ritmul şi simetria. Prin ritm înţelegem repetarea unor elemente plastice care alcătuiesc o operă de artă. Simetria este echilibrul dintre două forme, aşezate de o parte şi de alta a unei axe imaginare, care corespund prin suprapunere.
!
de structură, de exemplu, nervurile frunzei, cele şapte puncte ale buburuzei (fig. 3.2).
Produsul stilizării unui element din natură se numeşte motiv decorativ. Motivul decorativ este elementul de bază al compoziţiei ornamentale. Acesta poate fi geometric, vegetal, zoomorf (fig. 3.3) etc. Compoziţiile decorative cu motiv
ofo§ofo§
a)
b)
c)
Fig. 3.3. Exemple de motive decorative: a) geometric; b) vegetal; c) zoomorf (comparaţi elementul decorativ cu pasărea din imaginea fotografică)
vegetal si zoomorf au drept sursă de inspiraţie structuri din natură: frunze, flori, păsări, insecte, animale etc. Compoziţiile cu motiv geo-
Capitolul 3. Iniţiere în compoziţie
metric au la bază forme geometrice: un cerc, un triunghi, un pătrat etc. În arta noastră populară, sînt prezente toate motivele decorative celebre, întîlnite si în arta universală: soarele, omul, pomul vieţii, vasul cu flori, calul, păsările, unele forme geometrice - cercul, rombul, pătratul
(fig. 3.4) etc. E suficient doar să fim atenţi la covoarele naţionale, la prosoapele ţărăneşti, la portul popular şi vom observa diferite ornamente
Fig. 3.4. Exemple de motive decorative în arta populară
care vorbesc despre firea artistică si despre vasta cultură imaginativă a poporului nostru.
Motivele decorative sînt folosite deseori si în
...cel mai vechi motiv decorativ este triunghiul, care se întîlneşte încă pe ceramica preistorică, unde apare sub diferite forme: dinte de lup sau de fierăstrău. Motive foarte vechi sînt, de asemenea, spirala şi linia ondulată. Dintre motivele decorative vegetale, cel mai des întîlnită este crenguţa de brad, care simbolizează eternitatea.
Fig. 3.5. Motive decorative. Biserica Trei Ierarhi din
arhitectură (fig. 3.5). Iaşi
76 clasa a 4-a
^inJesJSSi-
Schemele compoziţionale pot fi organizate în mai multe feluri: pe orizontală, pe verticală, pe diagonală.
Fig. 3.6. Rafael Sanzio. Logodna Fecioarei Maria
[ Principii de construire a compoziţiilor picturale
Un aspect important în organizarea spaţiului plastic este si modul în care sînt grupate personajele într-un tablou. În compoziţiile cu un subiect amplu si desfăşurat, personajelor le revine un prim rol. Acestea pot fi principale şi secundare, artistul găsind diverse modalităţi pentru a sublinia acest lucru. De regulă, personajele principale sînt aduse în prim-plan, cele secundare fiind retras e într-un plan mai îndepărtat (fig. 3.6). Calitatea de personaj principal poate fi evidenţiată şi prin culoare, pictorul punîndu-l în contrast cromatic cu cele secundare.
De asemenea, personajele pot fi prezentate în acţiune (de exemplu, un călăreţ reprezentat pe un cal în galop, fig. 3.7) sau în repaus, cum ar fi, bunăoară, imaginea picturală a unei mame aşteptîndu-şi fiul
fig. 38).
Fig. 3.7. Théodore Géricault. Ofiţer Fig. 3.8. James Whistler. Mama artistului de vînători călare din garda imperială
Capitolul 3. Iniţiere în compoziţie
Tratarea creativă a subiectului compoziţiei
Fig 3.9. Ştefan Constantinescu.
Ştefan cel Mare
Orice compoziţie porneşte de la o idee pe care artistul vrea s-o exprime cu ajutorul mijloacelor plastice.
Calitatea unui tablou depinde însă în mare măsură de talentul autorului, de capacitatea sa de a crea un spaţiu plastic unitar şi echilibrat. Acelaşi subiect, realizat de mai mulţi artişti, va fi tratat diferit: prin game variate de culoare, prin tehnici, materiale şi instrumente de lucru diverse, în conformitate cu sensibilitatea artistică şi cu specificul de muncă al fiecărui om de artă (figurile 3.9, 3.10). Astfel se vădesc posibilităţile individual-creative ale pictorului sau sculptorului.
Compoziţiile cu aceeaşi temă, chiar dacă la prima vedere par asemănătoare, au întotdeauna o notă personală, proprie autorului lor.
De exemplu, istoria neamului nostru este o temă preferată pentru toate genurile artei. O nesecată sursă de inspiraţie pentru oamenii de creaţie este în mod special viaţa domnitorului Ştefan cel Mare.
5
Acest subiect l-a interesat şi pe pictorul Ştefan Constantinescu în perioada elaborării tabloului Ştefan cel Mare (fig. 3.9).
Autorul şi l-a imaginat pe domnitor călare pe un cal alb, în mijlocul mulţimii. Modalitatea în care pictorul Constantinescu a ordonat şi a reprezentat figurile pe pînză, felul cum a construit compoziţia, cum a fost ales fundalul, cum au fost distribuite personajele principale şi secundare în cadrul compoziţiei, ce culori a preferat pictorul pentru a reda figuriFig
3.10. Leonid Grigoraşenco. Ştefan cel Mare la Vaslui. Imaginea voievodului are în acest tablou o altă tratare, realizată în funcţie de capacităţile individual-creative ale pictorului respectiv
clasa a 4-a
Exersează cît mai mult arta desenului. Al doilea, al trei lea desen va fi întotdeauna mai bun decît primul, deoarece în tot acest răstimp ai căpătat mai multă experienţă. Foloseşte cu multă atenţie radiera si nu rede- sena liniile. Astfel vei putea realiza un desen reuşit.
le si fundalul ţine de tratarea creativă a subiectului (compară, în acest sens, tabloul pictorului Ştefan Constantinescu cu cel al lui Leonid Grigoraşenco; figurile 3.9, 3.10).
Iniţiere în perspectiva liniară şi aeriană. Redarea planurilor
Fig. 3.12. Linii ferate flancate de piloni electrici
Cînd ne deplasăm pe o sosea, de ambele părţi ale căreia sînt plantaţi copaci, putem observa un fenomen interesant - cu cît şoseaua se îndepărtează de noi, cu atît drumul devine parcă mai îngust, iar copacii tot mai mici (fig. 3.11). Pe un drum fără pante şi fără curbe, imaginea drumului şi arborilor s-ar îngusta pînă s-ar uni la orizont într-un singur punct (figurile 3.11, 3.12). Toate obiectele care ne înconjoară au volum şi se află la diferite distanţe faţă de noi, într-un spaţiu real cu trei dimensiuni (înălţime, lăţime şi adîncime). Noi însă lucrăm pe o suprafaţă plană care are două dimensiuni (înălţime şi lăţime). Iar pentru a sugera volumul obiectelor şi distanţa dintre ele, pictorii folosesc principiile perspectivei.
Perspectiva defineşte procedeele grafice cu ajutorul cărora putem
Capitolul 3. Iniţiere în compoziţie
Fig. 3.13. Francesco di Giorgio Martini. Perspectivă arhitecturală
reprezenta spaţiul tridimensional pe suprafaţa plană a hîrtiei.
Perspectiva poate fi liniară (figurile 3.13,
3.14) si aeriană (fig. 3.15). Explicaţiile de pe pagina anterioară se referă la perspectiva liniară.
Regula generală în acest caz spune că în per- Fig. 3.14. Perspectivă liniară spectiva liniară, obiectele din prim-plan sînt mai mari decît obiectele din depărtare. Perspectiva aeriană, numită uneori si perspectivă atmosferică, sugerează depărtarea sau apropierea de privitor prin culoarea obiectelor. Din cauza impurităţilor si a umidităţii atmosferice, culoarea obiectelor din prim-plan diferă de culoarea obiectelor din planul îndepărtat. Cele din faţă sînt mai bine conturate, cu nuanţe mai intense, iar cele de la linia orizontului apar oarecum decolorate, şterse (fig. 3.16).
Fig. 3.16. Jean-François Millet. Culegătoare de spice. Toate elementele din planul îndepărtat sînt redate în perspectivă aeriană
Fig. 3.15. Perspectivă aeriană
clasa a 4-a
Fig. 3.17. Etapele realizării unui peisaj pe o suprafaţă plană
În continuare, vom analiza cum poate fi aplicat principiul perspectivei liniare atunci cînd se pictează un peisaj.
Pentru desenarea unui peisaj, vom alege mai întîi un subiect interesant din natură: o grădină, un rîu, o pădure etc.
Apoi vom studia peisajul, încercînd să înţelegem ce detaliu ne-a impresionat cel mai mult si ce emoţii vrem să transmitem prin desenul nostru (bucurie, tristeţe etc.).
Capitolul 3. Iniţiere în compoziţie
La prima etapă, vom trasa cu atenţie linia orizontului, apoi vom schiţa cu creionul elementele principale, ţinînd cont de forma si de proporţiile lor, adică de regulile perspectivei liniare. Conform acestor principii, vom desena formele din prim-plan mai jos si de dimensiuni mai mari, iar formele din depărtare - mai sus si mai mici. Astfel vom obţine efecte de spaţialitate (fig. 3.17 a). Este important ca linia orizontului să nu coincidă cu mijlocul foii (pămîntul să ocupe mai mult sau mai puţin din jumătatea foii).
Vom avea grijă ca toate elementele desenului să constituie un tot întreg (să nu apară detalii întîmplătoare).
După realizarea în creion a peisajului, vom aplica culorile necesare, respectînd sugestiile si regulile perspectivei aeriene (fig. 3.17 b, c, d, e):
- obiectele din prim-plan se reprezintă printr-un contrast puternic (închis - deschis), iar cele din depărtare - printr-un contrast slab;
- culorile calde dau senzaţia de apropiere, iar culorile reci - de depărtare.
Exercit// apj/cative
1. Alcătuieşte compoziţii utilizînd diverse motive decorative: geometric, vegetal, zoomorf.
2. Realizează compoziţii picturale respectînd principiile studiate.
3. Pictează peisaje ţinînd cont de perspectiva liniară şi aeriană.
Rezolvă acest rebus si astfel vei însusi mai bine tema.
i i
1. Simplificarea elementelor naturale.
2. Produsul stilizării se numeşte ... decorativ.
3. Repetarea elementelor plastice.
4. Motiv inspirat după structuri din natură.
5. Schemele compo