Iniţiere în artele plastice

Iniţiere în artele plastice
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi: ) care sînt genurile picturii;
) particularităţile artei populare; ce este un atelier de creaţie.
E bine sa ştii
În funcţie de organizarea elementelor de limbaj plastic (puncte, linii, culori, forme) într-un spaţiu plastic după anumite principii, se creează o formă unitară numită compoziţie plastică. Din acest punct de vedere, toate lucrările plastice se numesc compoziţii.
enuri ale picturii
Cele mai importante genuri ale picturii sînt: peisajul, portretul, natura statică si compoziţia.
Peisajul este tabloul în care se reflectă un colţ al naturii (figurile 4.1, 4.2, 4.5). Unii pictori reproduc natura cu precizie, alţii transmit subtil diferite stări ale ei. Leonardo da Vinci este considerat un pionier al peisagisticii. Artistul adapta peisajul ca fundal pentru portretele sale.
i
Fig. 4.1. John Constable. Vedere pe riul Stour Fig. 4.2. Claude Monet. Gimp cu maci linga Dedham
Faimosul personaj Mona Lisa are în spate un peisaj devenit azi la fel de celebru ca zîmbetul ei enigmatic. Printre pictorii peisagisti cu faimă mondială au fost francezul Claude Monet, englezul John Constable, românul Nicolae Gri-
Capitolul 4. Iniţiere în artele plastice
Fig. 4.3. Nicolae Grigorescu. Păstoriţă Fig 4.4. Mihail Petric. Toamna în Moldova
gorescu, rusul Isaak Levitan. Între basarabeni s-a remarcat prin arta peisajului Mihail Petric.
Portretul este reprezentarea chipului omenesc (figurile 4.6-4.8). La executarea unui portret, este importantă redarea stărilor sufleteşti ale personajului şi nu copierea exactă a elementelor feţei. Portretişti celebri au fost Rafael Sanzio, Tiziano Vecellio, Holbein cel Tînăr, Theodor Aman. Portretul realizat de autor după propriul chip se numeşte autoportret. Autoportrete cunoscute au ieşit de sub penelul lui Albrecht Durer, Rembrandt, Ştefan Luchian.
Fig. 4.5. Isaak Levitan. Mestecănis
Fig. 4.6. Rafael Sanzio. Autoportret
| E bine să ştii!
Fig. 4.7. Tiziano Vecellio.
Clarissa Strozzi
Fig. 4.8. Statuia ecvestră din bronz a lui Marcus Aurelius, împărat roman
În sculptură, cel mai utilizat gen este portretul. Portretul are mai multe specii: bust, portret compoziţional, statuie pedestră si statuie ecvestră (care reprezintă un personaj călare).
1 %«N 7 »
clasa a 4-a
Natura statică (i se spune si natură moartă) este opera de artă care reprezintă obiecte ori fiinţe neînsufleţite (în mod tradiţional, diferite vase, glastre cu flori, fructe, legume, păsări sau animale vînate, peşti etc.) aranjate într-o compoziţie (figurile 4.9, 4.10).
Marii creatori ai picturii universale au consfinţit genul prin arta lor. Ei au reuşit să vadă frumosul în umilele obiecte care înconjoară omul în viaţa de toate zilele. Pictori de naturi statice cunoscute în lumea artei au fost maeştrii olandezi ai sec. XVII-XVIII.
Fig. 4.9. Willem van Aelst. Natură moartă cu fructe
Fig. 4.11. Jan Vermeer. Lăptăreasa
Fig. 4.10. Eugenia Maleşevschi. Natură statică
Compoziţia este pictura care înfăţişează aspecte ale vieţii cotidiene ori reprezintă figuri care se află în acţiune.
În funcţie de subiect şi temă, compoziţiile pot fi grupate în cîteva categorii:
Compoziţia de gen reflectă scene din viaţa de zi cu zi a oamenilor, subiectele fiind cele mai diverse: munca agricultorilor sau a meşteşugarilor, femei făcînd menaj (fig.. 4.11), scene de vînătoare etc.
Un maestru al compoziţiei de gen este pictorul olandez Jan Vermeer (Fată citind o scrisoare la fereastră, Lăptăreasa, Femeie cu un urcior, Femeie scriind o scrisoare).
Capitolul 4. Iniţiere în artele plastice
Compoziţia istorică. În această categorie intră picturile, sculpturile cu subiect istoric. Este celebru în acest sens tabloul lui Nicolae Grigorescu Atacul de la Smîrdan (fig. 4.12), reprezentînd un episod al luptei romanilor pentru eliberarea de sub dominaţia otomană. Un meşter iscusit al compoziţiilor istorice a fost si
Fig. 4.12. Nicolae Grigorescu. Atacul de la Fig. 4.13. Leonid Grigoraşenco. Bătălia de Smîrdan lîngă Larga
pictorul Leonid Grigoraşenco. Sînt cunoscute pînzele sale cu subiecte din istoria neamului nostru: Lupta de lîngă Cahul, Răzbunarea lui Tudor Vladimirescu, Bătălia de lîngă Larga (fig. 4.13) ş.a.
Compoziţia religioasă. De regulă, aceste tablouri sau sculpturi tratează subiecte preluate din Biblie. Au creat opere cu caracter religios marii maeştri ai picturii universale Leonardo da Vinci (Cina cea de taină), Michelangelo (frescele de pe bolta Capelei Sixtine; fig 4.15), Rafael Sanzio (Madona Sixtină; fig. 4.14), Rembrandt (Întoarcerea fiului risipitor) ş.a. A pictat ase-
Fig. 4.14. Rafael Sanzio. Madona Sixtină
Fig. 4.15. Michelangelo Buonarroti. Crearea lui Adam
clasa a 4-a
Fig. 4.16. Pavel Şillingovski.
Fuga în Egipt
Fig. 4.17. Jan Cossiers.
Prometeu
Fig. 4.18. Lazăr Dubi-
menea compoziţii si compatriotul nostru Pavel Şillingovski. Fuga în Egipt (fig. 4.16) reprezintă scena salvării pruncului Isus de furia lui Irod, Lot si fiicele sale „repovesteşte” un alt episod biblic - plecarea lui Lot şi a familiei sale din cetatea care urma să fie distrusă.
Compoziţia mitologică. O atare compoziţie este specifică operelor de artă care reflectă scene din mitologie. Una dintre cele mai cunoscute teme cu subiect mitologic este cea legată de fapta eroică a lui Prometeu. El a furat focul de la zei şi l-a dăruit oamenilor. Supărat pe titan, Zeus l-a înlănţuit de o stîncă. Prometeu a fost eliberat de Heracle, care i-a smuls lanţurile (fig. 4.17). Lazăr Dubinovschi, un artist de la noi, a creat o sculptură cu subiect din mitologia populară. Compoziţia se numeşte Strîmbă- Lemne (fig. 4.18).
novschi' Strîmbă-Lemne[Ma populară
Fig. 4.19. Poartă tradiţională moldovenească
Pe meleagurile noastre arta populară sau, altfel spus, artizanatul s-a dezvoltat din cele mai vechi timpuri.
Meşterii populari care confecţionau diverse obiecte de uz casnic (oale, linguri, blidare, piese de harnaşament (hamuri), şei, scaune, uşi, podoabe pentru femei etc.), încercau să îmbine utilul cu frumosul (fig 4.20). O oală sau o
Capitolul 4. Iniţiere în artele plastice
lingură de lemn erau mult mai atractive dacă meşterul incrusta pe ele un ornament (fig. 4.24).
În felul acesta, un simplu obiect casnic, menit să servească omului în gospodărie, putea fi considerat şi produs de artizanat. Întrebuinţîndu-l pentru necesităţile casnice şi totodată admirîndu-l, oamenii îşi cultivau astfel gustul estetic.
Prosoapele (fig. 4.22), covoarele (fig. 4.23), hainele meşteşugit lucrate creau o ambianţă de frumos în interiorul casei. Stîlpii de cerdac, coamele (vîrfurile) caselor traforate în lemn cu diverse modele vegetale sau animale, porţile ornamentate (fig. 4.19), fîntînile cu diverse aplicaţii în metal re- luau aceeaşi idee de frumos în afara casei.
Titlul de meşter popular se acordă lucrătorilor calificaţi ce confecţionează manual obiecte care pot fi funcţionale, dar şi decorative
(fig. 4.21).
Fig. 4.20. Costume populare cu motive geometrice
Glosar
Traforat - care este executat prin decuparea ornamentelor din tăblii
subţiri de lemn cu un
*
fierăstrău special.
Fig. 4.21. Ouă de Paşte încondeiate, adevărate bijuterii decorative
Fig. 4.22. Motive ornamentale pe un prosop
Fig. 4.23. Pe cîmpul covorului motivele vegetale alternează cu cele zoomorfe
Fig. 4.24. Urcior cu ornamente florale
1. Realizează o lucrare care să corespundă unuia din genurile de artă studiate.
2. Alcătuieşte o compoziţie în stil popular pentru un prosop sau un covor.
clasa a 4-a
Fiecare dintre marii artişti a trecut o perioadă de ucenicie: Rafael a învăţat în atelierul lui Pietro Perugino, Leonardo da Vinci a studiat arta mînuirii penelului de la Andrea Verrocchio (ambii, învăţător şi ucenic, au realizat tabloul Botezul lui Christ), iar Michelangelo a făcut primii paşi în pictură sub îndrumarea lui Domenico Ghirlandaio.
Fig. 4.25. Philippe Galle. Atelierul pictorilor. În încăpere se văd ucenici de diferite vîrste
Fig. 4.26. Sculptoriţa Miliţa Petraşcu lucrînd în atelier
Fig. 4.27. Jan Vermeer. Atelierul pictorului
Atelier de creaţie
9
Atelierul de creaţie este un spaţiu special amenajat în care îşi desfăşoară activitatea artistică un pictor sau un sculptor.
În epoca Renaşterii, un atelier de creaţie semăna cu un laborator de cercetări. Artiştii din acea epocă confecţionau singuri (fig. 4.25) toate instrumentele şi materialele de artă, inclusiv vopselele. Din acest motiv pictorii îşi luau ucenici care făceau o mare parte din munca de pregătire a materialelor de lucru. În acelaşi timp, începătorii în artele plastice încercau să pătrundă în misterele creaţiei. În schimbul muncii lor în atelier, ucenicii învăţau de la maeştri tehnicile picturii, astfel atelierele serveau nu doar ca loc de creaţie, ci şi ca adevărate „şcoli de artă” pentru cei care voiau să devină pictori.
De multe ori ucenicii erau specializaţi într-un anumit proces pictural: unii pictau fundalul, alţii pictau bumbii, bijuteriile sau anumite părţi ale hainelor bogate, maestrului revenin- du-i onoarea de a desăvîrşi tabloul. De aceea, în muzeele lumii sînt o serie de tablouri greu de atribuit unui pictor anume.
În prezent, sensul termenului atelier figurile 4.26, 4.27) s-a extins. Mai sînt ateliere de creaţie care implică atît copiii, cît şi adulţii în diferite activităţi artistice. Amatorilor li se creează oportunităţi de formare a unor deprinderi practice, însuşire a tehnicilor elementare în crearea unor lucrări artistice originale.
Muzee şi galerii de artă
Capitolul 4. Iniţiere în artele plastice 89
Muzeul National de Artă al Moldovei
*
Prima Pinacotecă (colecţie de tablouri) din Moldova a fost inaugurată la 26 noiembrie 1939 în incinta Primăriei Chişinău, avînd 161 de lucrări. Propunerea a fost lansată de sculptorul Alexandru Plămădeală.
În anul 1940 Pinacoteca a fost reorganizată în Muzeul Republican de Arte Plastice.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, colecţia muzeului a fost evacuată în Ucraina. Ulterior, întreg fondul s-a pierdut în circumstanţe necunoscute.
Muzeul Republican de Arte Plastice îşi reîncepe activitatea în 1944, în una dintre cele mai frumoase clădiri ale Chişinăului (Casa Herţa) (fig. 4.28).
Din 1988 sediul principal al muzeului a fost închis pentru restaurare.
Începînd cu anul 1989 şi pînă în prezent Muzeul Naţional de Artă al Moldovei ocupă clădirea fostului gimnaziu de fete, fondat de principesa Natalia Dadiani.
Muzeul Naţional de Artă al Moldovei dispune de un bogat patrimoniu de artă naţională şi universală care numără peste 44 mii de lucrări, avînd impresionante colecţii de artă antică (monede, sculpturi) şi contemporană (fig. 4.29).
Muzeul Naţional de Artă al Moldovei are în fondurile sale o bogată varietate de lucrări occidentale, printre care unele semnate de artişti celebri precum Albrecht Durer, William Hogarth ş.a. În incinta muzeului se păstrează o impresionantă colecţie de stampe japoneze. Este bine reprezentată şi arta rusă a sec. XIX, cu tablouri de Valentin Serov, Ilya Repin, Karl Briulov, Ivan Sişkin, Ivan Aivazovski ş.a.
Fig. 4.28. Muzeul Naţional de Artă al Moldovei
Fig. 4.29. Aspecte din sala Muzeului Naţional de Artă al Moldovei
clasa a 4-a
Fig. 4.30. Muzeul Naţional de Artă al României
Fig. 4.31. Galeria de artă românească modernă a Muzeului Naţional de Artă al României
Fig. 4.32. Galeria de artă europeană a Muzeului Naţional de Artă al României
m
Un punct din testamentul regelui Carol I suna în felul următor:
Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bechelin, va rămîne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României. 1914
Muzeul National de Artă al
i
României
Muzeul Naţional de Artă al României se află în incinta fostului Palat Regal din Bucureşti (fig. 4.30).
În anul 1837, vechea locuinţă a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă, iar din 1866 este reşedinţa regelui Carol I. Decorînd încăperile după gustul său, regele este preocupat şi de constituirea unei bogate colecţii de pictură, care
alcătuieşte astăzi nucleul Galeriei de artă europeană.
Destinaţia Palatului Regal este schimbată în 1948, cînd se hotărăşte deschiderea în acest spaţiu a unui muzeu de artă.
Muzeul Naţional de Artă are trei galerii de artă:
1. Galeria de artă europeană, cu o colecţie de aproape 3000 de opere. Aici sînt reunite tablourile celor mai reprezentativi pictori din Europa (fig. 4.32).
2. Galeria de artă veche românească, care cuprinde peste 9000 de piese, expuse în şapte săli, repre-
Capitolul 4. Iniţiere în artele plastice
zentînd viaţa culturală a celor trei provincii istorice: Moldova, Ţara Românească si Transilvania (fig. 4.33).
3. Galeria de artă românească modernă reuneşte peste 10 000 de lucrări si constituie cea mai cuprinzătoare şi mai valoroasă colecţie de acest fel din ţară (fig. 4.31).
Muzeul National Brukenthal
*
Muzeul Naţional Brukenthal are sediul principal în Palatul Brukenthal din Sibiu. Această clădire a fost construită de către baronul Samuel von Bruken- thal după modelul palatelor vieneze (fig.. 4.34). Despre colecţia de artă a baronului se menţionează în 1773 ca fiind una dintre cele mai valoroase pinacoteci particulare.
Colecţia a fost deschisă publicului larg în 1790, cu trei ani înaintea deschiderii Muzeului Luvru din Paris.
Inaugurarea oficială a muzeului a avut loc în anul 1817, colecţia însumînd la acea vreme 1090 de picturi (fig 4.35). Muzeul Brukenthal este, astfel, cel mai vechi muzeu din ţară. În anul 1948 muzeul a fost naţionalizat.
Pe lîngă expoziţiile permanente, muzeul mai găzduieşte diferite vernisaje temporare.
Exerciţi/ aplicative
Fig. 4.33. Galeria de artă veche românească a Muzeului Naţional de Artă al României
Fig. 4.34. Muzeul Brukenthal
Fig. 4.35. Aspecte din sala Muzeului Brukenthal
1. Spune, ce muzee din localitatea, regiunea sau din ţara ta cunoşti? Ce muzee ai vizitat?
2. Cum crezi, de ce este necesar un muzeu? Dacă ai deschide un muzeu al familiei tale, ce lucruri ai păstra în el?
clasa a 4-a
Maeştri şi capodopere
În clasa a treia aţi însuşit noţiunile de maeştri si capodopere (vezi pagina 49 din acest manual). Partea teoretică a capitolului respectiv era însoţită de un suport practic în care erau prezentaţi cîţiva maeştri ai picturii occidentale. Totodată, erau prezentate succint şi operele lor de vîrf, care le-au adus nemurirea. De astă dată, într-un capitol similar, vom face cunoştinţă cu artişti plastici români, unii dintre ei bucurîndu-se de notorietate internaţională.
Fig. 4.36. Nicolae Grigorescu. Autoportret
Fig. 4.37. Nicolae Grigorescu. Car cu boi
Nicolae Grigorescu (1838-1907)
Este unul dintre cei mai importanţi pictori români al secolului XIX (fig.. 4.36).
A avut un talent înnăscut, pictînd încă din copilărie. A rămas de mic fără tată, mamă-sa reuşind cu greu să poarte de grijă unei familii numeroase. Adolescent fiind, Nicolae zugrăvea icoane şi le vindea la piaţă, oamenii cumpă- rînd cu bucurie acele icoane făcute de un copil nevinovat. A ucenicit un timp în atelierul pictorului ceh Anton Chladek (Bucureşti), a zugrăvit biserici şi mănăstiri, banii adunaţi fo- losindu-i pentru a studia pictura în străinătate. Guvernul Moldovei, prin iniţiativa lui Mihail Kogălniceanu, i-a acordat o bursă pentru Paris. Aici a devenit prieten cu marele pictor francez Auguste Renoir. La Barbizon, o mică localitate
Capitolul 4. Iniţiere în artele plastice
Fig. 4.38. Nicolae Grigorescu. Convoi de prizonieri
din apropierea Parisului, a învăţat să picteze în aer liber, însuşind modelul impresionist de redare a realităţii, el însuşi afirmîndu-se ca un succesor al acestui curent.
Întors în ţară, a participat la Războiul de Independenţă (1877-1878). Viaţa din tranşee i-a sugerat tema uneia dintre capodoperele sale - Atacul de la Smîrdan (vezi pag. 85). A pictat tablouri pe teme de război (fig. 4.38) sau inspirate din viaţa oamenilor simpli de la ţară (figurile 4.37, 4.39).
Se spune că Nicolae Grigorescu a pictat însuşi sufletul României.
Constantin Brâncuşi (1876-1957)
Sculptor român, unul dintre marii maeştri ai artei universale (fig 4.40).
Născut într-o familie săracă, a fost ucenic în diverse ateliere de vopsitorie. Îndemînarea sa de meşter iscusit în toate s-a vădit încă de pe atunci. Băiatul a construit o vioară din materia-
Fig. 4.39. Nicolae Grigorescu. Portret de fată
Fig. 4.40. Constantin Brâncuşi în atelierul său
Fig. 4.41. Constantin Brâncuşi. Masa tăcerii
clasa a 4-a
Fig. 4.42. Constantin Brâncuşi. Muza
Fig. 4.43. Constantin Brâncuşi. Pasăre
Pft8CCKio\. 1
m
În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în una din cele mai mari galerii din New York, Statele Unite ale Americii, expoziţie care se va bucura de un imens succes. Tot atunci un colecţionar îi va cumpăra mai multe sculpturi, astfel asigurîndu-i sculptorului român o viaţă decentă.
Fig. 4.44. Pictorul Mihail Grecu
lele pe care le avusese la îndemînă în depozitul unei prăvălii.
A studiat la Şcoala de Arte Frumoase din
5
Bucureşti, tot aici creînd si primele sale sculpturi. Setea de a cunoaşte şi de a pătrunde tainele creaţiei i-a purtat paşii pînă la Paris, aproape întreaga distanţă din România pînă în Franţa străbătînd-o pe jos. Îşi continuă studiile la cea mai prestigioasă şcoală de arte din capitala franceză.
În atelierul din Paris, Brâncuşi dă viaţă celor mai vestite sculpturi ale sale: Pasărea măiastră, Pasărea în spaţiu, Începutul lumii, Cocosul, Muza ş.a. (figurile 4.42, 4.43) În scurtele sale reveniri în ţară elaborează complexul monumental de la Tîrgu Jiu, cu celebrele grupuri statuare Masa tăcerii (fig. 4.41), Poarta sărutului, Coloana fără sfîrsit.
Marele artist a regîndit sculptura tradiţională, dîndu-i un suflu nou, modern. Stilul concis şi noile forme, mai mult sugerînd lucrurile şi fiinţele decît imitîndu-le, i-au fost insuflate sculptorului de creaţia populară a meşterilor din satul natal.
Mihail Grecu (1916-1998)
Este cel mai important pictor al secolului XX din spaţiul pruto-nistrean (fig. 4.44). A studiat la
Capitolul 4. Iniţiere în artele plastice
Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1937-1940), continuîndu-şi formarea artistică la Şcoala de Arte Plastice din Chişinău.
5 >
Primele sale lucrări sînt marcate de pictura tradiţională. Începînd cu tabloul Fetele din Ceadîr-Lunga (1959-1960) (fig. 4.45), Mihail Grecu se orientează spre tiparele artei moderne. Dovadă sînt pînzele: Geneză, Vulcan, Masă de pomenire, Izvor, Casa mare (fig. 4.46) ş.a. Prin această serie de lucrări, artistul schimbă modelul pictural de la noi. El abordează cu mult curaj teme istorico-culturale noi: Luna la Butuceni, Cetatea Albă, Mihai Eminescu în bojdeuca lui Ion Creangă ş.a.
Pînzele lui Mihail Grecu se află astăzi în mulţe galerii de artă din lume.
Fig. 4.45. Mihail Grecu. Fetele din Ceadîr-Lunga
Exercit// apj/cative
1. Numeşte cîţiva artişti plastici din arta naţională sau universală care pot fi consideraţi maeştri.
2. Ce capodopere din cele ilustrate în manual ţi-au plăcut mai mult?
Rezolvă acest rebus si astfel vei însusi mai bine tema.
1. Gen al picturii care reprezintă chipul omenesc.
2. Gen al picturii care reflectă o acţiune.
3. Ramură a artei plastice.
4. Mare sculptor român recunoscut în lumea întreagă.
5. Spaţiu în care îşi desfăşoară activi