Premiul întîi
după Marin Preda
O - Mamă, mi-a spus domnul învăţător să fac şi eu o coroană. Să veniţi şi voi la şcoală, la serbare. Mi-a dat să învăţ şi o poezie.
Femeia îl mîngîie cu palma ei aspră şi îi spuse:
- Du-te în grădiniţă şi-ţi ia flori. Hai!
O Fericit, Niculae plecă spre şcoală cu coroniţa la piept. Avea pe cap pălăria tatălui său. Era desculţ.
Intră în curtea şcolii şi se amestecă printre băieţi...
Pe rînd, învăţătorii îşi strigau premianţii şi elevii spuneau poezii.
Aproape tot satul îi privea...
- Premiul întîi la băieţi...
Moromete Niculae! spuse învăţătorul Teodorescu.
Îi dădu o coroană şi cîteva cărţi şi îl împinse pe băiat în faţa scenei.
Îi şopti să spună poezia. Premiantul tuşi şi începu tare, dar nu izbuti să recite decît două-trei versuri şi se opri. Învăţătorul, care pricepu că e bolnav, îl ajută să iasă.
Pe coridorul şcolii, Niculae stătea rezemat de perete şi tremura cuprins de friguri. Cu toate acestea, el zîmbea fericit, cu coroana într-o mînă şi cu cîteva cărţi mici şi subţiri sub braţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu