Buburuza după Eugen Jianu

Buburuza
după Eugen Jianu
<B* A venit primăvara. S-au întors păsările călătoare. Crîngul e plin de larma lor veselă. Albinele îşi deretică stupul. Mieii zburdă pe pajişti.
ifyt Buburuza cea mică a ieşit şi ea din crăpăturile scoarţei copacului.
- Ce bine că s-a dus iarna!
Bucuroasă, a făcut ochii mari şi s-a uitat roată în jur. Toate o încîntă: şi soarele strălucitor, şi florile colorate, şi păsările care cîntau pe întrecute.
^Deodată, buburuza se întristă:
- Ce mică şi neînsemnată sînt! Toate în jurul meu au un rost. Eu ce fac? La ce sînt bună?
Şi desfăcîndu-şi aripile, zbură amărîtă. Nici ea nu ştie cum s-a pomenit pe mîna unui copil.
- Bunicule, uite ce buburuză mică şi drăguţă!
Băiatul a mîngîiat cu drag stropul cel roşu din palmă.
Apoi a suflat încetişor asupra-i.
- Hai, buburuzo, zboară şi te încălzeşte la soare! Eşti prima gîză ce ne vesteşti primăvara!
Buburuza a tresărit de bucurie. Acum ştia că are şi ea un rost pe lumea asta.