joi, 12 ianuarie 2017

Amărăciuni după Tudor Arghezi

Amărăciuni
după Tudor Arghezi
Cu cele mai bune gînduri, Baruţu a găsit un ciocan şi un cui. A dorit să bată cuiul în oglinda dulapului, dar n-a intrat... Ba, mai mult, s-a crăpat toată oglinda ca de trăsnet, în zigzag.
O ispravă atît de mare nu se poate acoperi cu nimic. Baruţu a luat, pe ascuns, de la bucătărie, un dop şi o sfoară, ca să dreagă oglinda. Însă nu a izbutit, el fiind un băiat prea mic. El nu are nici rindea, nici ferăstrău, are numai scuipat, şi cu scuipatul n-a făcut mare ispravă. A uns oglinda şi nu s-a lipit. A uns-o cu limba. Cînd se uită în oglindă i se pare că e tăiat în două şi că are o pereche de nasuri şi patru buze.
Baruţu s-a hotărît să fugă într-altă odaie, ca să nu ştie nimeni că el ar fi trecut prin încăperea cu oglinda. Acolo s-a pus să coase la maşină. A încurcat atît de serios aţa pe dinăuntru, că talpa maşinii nu a mai vrut să calce şi roata a înţepenit.
Baruţu a fost prins tocmai în biroul lui tătuţu, unde rupsese peniţele şi creioanele, şi acum destupa sticla de cerneală ca să încerce cum curge pe covor.

Un comentariu: