Marea, o apă folositoare după Marin Sorescu

Marea, o apă folositoare
după Marin Sorescu
Marea este şi pentru cei mici, nu numai pentru părinţi şi bunici. Ei nu ştiu să se joace, ca voi, pe plajă, în nisip. Şi nici să facă palate, în care, pe furiş, intră scoicile prin acoperiş.
Acum aţi venit la odihnă cu mine. E zic să mergem pe mal. O să vă explic marea, val cu val.
Marea este o apă folositoare. Ea se întinde de aici şi pînă în zare. Vapoarele alunecă pe apă: fîş, fîş, ca un fel de săniuş. Dar mai bine dacă priveşti, vezi că alunecă pe peşti. Ei sînt aici mulţi ca iarba.
Unii dansează, alţii au pene de papagal şi cîntă pe lîngă Insula de Coral. Prin alte ape, rechinii umblă la ei cu ferăstraie şi, dacă te prind, te taie. Unde este apa mai adîncă înoată nişte peşti urîţi. Atît de urîţi, că nici ei între ei nu se mănîncă. Porcul-de-mare rîmă algele pe lîngă maluri, de se fac deasupra valuri. Foca este aproape cît luna!
Trebuie să vedeţi totul. Cel mai frumos e portul. Aici sînt fel de fel de vapoare. Se suie oamenii în ele. Ei privesc marea şi se joacă de-a depărtarea.
Cînd marea are vreun necaz în familie, fulgeră şi tună. Atunci pe plajă nu mai stai! Dar furtuna trece repede. Apare soarele şi noi iar alergăm către plajă de ne sfîrîie picioarele.