Dacă prima rapsodie a compozitorului român George
Enescu poate fi asemuită cu un tablou reprezentînd o scenă
de amploare a unei petreceri populare, cea de-a doua rapsodie evocă imaginea unui faimos monument de arhitectură
– Cetatea Neamţului. Compozitorul „proiectează” cetatea în
sonorităţi ce ne aduc aminte de legendă. Primul motiv este
asemănător celui bine cunoscut din basmele noastre
cu „A fost odată...”.
Cetatea Neamţului este locul unde Ștefan cel Mare își
căutase refugiu după crunta
bătălie de la Valea Albă. Pe măsura dezvoltării compoziţiei muzicale, ritmurile
cresc prin angajarea întregii orchestre. Lucrarea
creează la audiţie impresia afl ării ascultătorului
în cetatea dominată de sufl ul marelui voievod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu