Arta muzicii şi arta coregrafi că

Arta coregrafi că (a dansului) și arta muzicii au o istorie milenară comună. Coregrafi a este un gen al artei ce se caracterizează prin mișcări variate și ritmice ale corpului omenesc, executate după muzică, exprimînd senzaţii, impulsuri și sentimente. Se deosebesc mai multe tipuri de dansuri: ritualic, popular, de salon sau de societate, clasic și de caracter. În Antichitate, dansul și muzica erau dominate de caracterul lor magic. Muzica străveche a luat naștere însoţind dansurile ritualice, care erau practicate pentru a îmbuna forţele naturii, în faţa cărora oamenii se simţeau neputincioși. Primele mărturii despre existenţa unei legături dintre muzică și dans le-au descoperit arheologii. Pe pereţii peșterilor, unde se adăposteau oamenii primitivi, au fost descoperite desene simple ce reprezintă fi guri de oameni sau animale dansînd. Cu mult înainte de a învăţa să-și dureze locuinţe, strămoșii noștri au simţit nevoia de a-și exprima stările sufl etești improvizînd diferite ritmuri și intonînd melodii. Majoritatea popoarelor lumii păstrează pînă în zilele noastre dansurile de ritual cu acompaniament muzical caracteristic. Deși semnifi caţia lor practică de mult a fost dată uitării, elementele lor specifi ce le regăsim în multe lucrări artistice contemporane. Din trecutul istoric îndepărtat îşi trag rădăcinile şi inegalabilele dansuri populare româneşti cu melodiile lor pline de farmec. Dintre acestea, faimosul joc al „Căluşarilor”, „Drăgaicele”, „Paparudele”, „Caloianul”, nemuritoarea noastră „Horă” sînt păstrate cu mare grijă de popor şi valorifi cate de marii maeştri ai artei populare. Melodiile înfl ăcărate ale dansurilor populare de joc răsună în sălile de concert, la radio şi televiziune, în executarea formaţiilor profesioniste şi de amatori; ele sînt interpretate la sărbători tradiţionale, la hora satului etc. Terpsihora – muza dansului şi a muzicii la grecii antici Vas de ceramică străvechi intitulat Hora de la Frumuşica 55 Fiecare popor îşi are tradiţiile sale muzical-coregrafi ce. Cele mai originale melodii populare de dans au trecut hotarele naţionale, devenind valori culturale universale. Ritmurile şi intonaţiile inedite ale muzicii de dans au atras dintotdeauna atenţia marilor muzicieni de pretutindeni. Nu există vreun compozitor în lume să nu le fi abordat, creîndu-şi propriile opere: fi e că sînt piese instrumentale de mici proporţii, fi e că e muzică de operă, simfonică sau de balet. 2. Audiază 2 fragmente diferite ale muzicii de dans şi determină caracterul lor (o horă sau o sîrbă, un vals sau o polcă). 3. Interpretează la alegere un cîntec-dans cunoscut. Alcătuieşte variante de acompaniament ritmic. 4. Execută ritmul melodiilor ce urmează prin bătăi uşoare din palme. 1. Citeşte fragmentul de mai jos şi în baza lui demonstrează existenţa legăturii strînse dintre arta muzicii şi arta dansului. „Hora este adevăratul dans roman, chorus, şi se joacă în România cu aceeaşi rînduială coregrafi că precum se văd săpate în marmurile antice horele vechilor romani! Flăcăii şi fetele, bărbaţii şi nevestele dintr-un sat, sau din mai multe sate adunate într-o zi de sărbătoare, se prind cu toţii de mîini şi fac un cerc larg, care se învîrteşte încet din stînga în dreapta şi din dreapta în stînga pe măsura cîntecului. Aceasta este hora! joc simplu şi patriarhal! simbol al unirii tuturor într-o singură familie!(...) Înlăuntrul cercului stau lăutarii, care umblă necontenit pe lîngă danţaşi, improvizînd strofe şăgalnice pentru fete şi vesele pentru fl ăcăi. (...) Lăutarul este geniul însufl eţitor al horei.” (Vasile Alecsandri, Românii şi poezia lor)