Theodor Rogalski. Paparudele

Drăgaica Drăgaica este o sărbătoare populară, făcînd parte din străvechiul obicei agrar. Dimitrie Cantemir îl descrie astfel: „...Cînd încep să se coacă semănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună și o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice și cu multe basmale colorate, și-i pun în mîini cheile de la jitniţă (hambare). Drăgaica, împodobită în acest chip, se întoarce de la cîmp cu mîinile întinse și cu basmale fl uturînd în vînt, de parcă ar zbura, și cutreieră toate satele din care s-a adunat s-o petreacă, cîntînd și jucînd laolaltă cu toate tovarășele ei de joc, care o numesc foarte des sora și mai marea lor în cîntece alcătuite cu destulă iscusinţă” („Descrierea Moldovei”). Cuvîntul „drăgaică” este de origine bulgară şi înseamnă drăguţă, scumpă. „Sînzienele” este un cuvînt de origine romană şi are aceeaşi semnifi caţie. Dansul Theodor Rogalski. Paparudele Deşi e de o frumuseţe exotică, arhaică, astăzi dansul paparudelor aproape că nu se practică cu scopul invocării ploii şi nu-l putem admira decît în cadrul concertelor. Semnifi caţia dansului de ritual „Paparudele” a atras atenţia compozitorului român Th eodor Rogalski, care, fi ind inspirat de melodia populară, a compus o lucrare orchestrală cu aceeaşi denumire. Varianta orchestrală diferă de cea vocală atît prin forma de prezentare, cît şi prin mesaj. Compozitorul utilizează forme tradiţionale de exprimare într-un limbaj muzical cu specifi c naţional. 1. Audiază lucrarea „Paparudele” de compozitorul Th. Rogalski. 2. Caracterizează mijloacele muzicale utilizate de compozitor pentru redarea mesajului sonor (ritmul, nuanţele dinamice, registrul, timbrul instrumentelor). Poemul coregrafi c „Drăgaica”. Ansamblul Naţional de Dansuri Populare „Joc” 61 Și-au ve - nit dră - gai - ce - le, Și-au ve - nit dră - gai - ce - le, Să re - te - ze spi - ce - le, Să re - te - ze spi - ce - le. Drăgaicelor ori al Sînzienelor, cum li se mai zice în unele sate, are un stil arhaic şi se practică în ziua de 24 iunie. Intonînd cîntece, Drăgaica, cu paşi uşori, uneori săltăreţi, se rotea de trei ori, reda anumite treceri şi fi guri, evocînd belşugul. Textele literare ale cîntecelor au nuanţă străveche şi sînt construite în ritm binar (de doi timpi). Mişcările se accelerează pe parcurs şi sînt însoţite de chiote puternice ce proslăvesc rodul bogat al cîmpului şi puterea magică a Drăgaicei de a preveni şi tămădui bolile. Unul dintre neobosiţii promotori ai artei populare din Republica Moldova este maestrul Vladimir Curbet, conducătorul Ansamblului Naţional de Dansuri Populare „Joc”. Marele artist a ştiut să promoveze şi să valorifi ce datinile, credinţele, obiceiurile, tradiţiile, muzica şi, bineînţeles, dansul popular, căruia i-a consacrat întreaga viaţă. Dansurile Ansamblului „Joc” denotă o înaltă măiestrie interpretativă, o ireproşabilă ţinută scenică şi eleganţă.