Muzica este o artă ale cărei mijloace de exprimare sînt sunetele. Ea poate
fi cunoscută, mai întîi de toate, pe cale auditivă, în procesul emiterii de vocea
umană sau prin intermediul instrumentelor muzicale. Acest fenomen acustic
dispune de un întreg arsenal de mijloace artistice de exprimare: melodie, ritm,
mod, dinamică, timbru, registru, tempou.
Artele plastice (pictura, sculptura, arhitectura) redau lumea prin alte mijloace
artistice: punct, pată, culoare, linie, formă, volum etc., care pot fi perce pute vizual.
Cu toate aceste diferenţe, evoluţia istorică concomitentă a artelor plastice și
a muzicii a făcut ca ele să aibă multe asemănări. Genialul pictor italian din epoca
Renașterii Leonardo da Vinci afi rma că muzica și pictura sînt surori. Din timpuri
îndepărtate, muzica a constituit subiectul multor opere de artă plastică, de exemplu,
pe zugrăvelile mănăstirilor din nordul Moldovei îngerii cîntă la bucium, iar psalmistul David (personaj biblic) apare în numeroase pînze acompaniindu-se la cobză.
Alte pînze înfăţișează portrete ale muzicienilor, cîntăreţilor, dansatorilor, secvenţe
din concerte (toate în procesul producerii actului estetic) sau instrumente muzicale
(în special, naturi statice) etc. Unii plasticieni utilizează în calitate de titluri pentru
lucrările lor termeni muzicali, cum ar fi , de exemplu, „Fuga”, „Sonata”, „Recviem”,
„Adagio”, „Acord” etc.
Ambele arte folosesc numeroși termeni generali comuni: compoziţie, formă, stil,
culoare, ritm etc. Bunăoară, compoziţie muzicală – totalitatea elementelor ce alcătuiesc o lucrare muzicală; compoziţie picturală – felul în care sînt dispuse elementele
imaginii într-un tablou.
Muzica are capacitatea de a face să învie în conștiinţa noastră cele mai diverse
reprezentări vizuale ale unor personalităţi, evenimente, fapte, fenomene naturale etc. La rîndul lor, lucrările de artă plastică, asociindu-se cu muzica, creează
posibilităţi pentru o mai bună înţelegere a mesajului și conţinutului emoţional
al operelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu