Mikalojus Konstantinas Ciurlionis. Poemul simfonic „Marea”

Istoria culturii mondiale cunoaște numele mai multor reprezentanţi care s-au produs la fel de bine în două sau chiar în mai multe domenii ale creaţiei artistice. Mikalojus Konstantinas Ciurlionis a lăsat omenirii o moștenire demnă de o înaltă apreciere atît în muzică, cît și în pictură. El vedea sunetele în culori și asocia culorilor diverse tonuri muzicale. Deși a avut o viaţă scurtă, în cele peste 200 de creaţii muzicale și aproximativ 300 de lucrări plastice s-a dovedit a fi o fi gură impresionantă și originală în cultura europeană de la intersecţia secolelor XIX–XX. Născut într-un mic oraș din Lituania, încă din primii ani de viaţă i-au fost observate calităţile muzicale deosebite. Fiind îndrumat să facă studii muzicale, el se înscrie la Școala de Orchestră pe cînd avea 14 ani. Acolo studiază fl autul, cîntă în orchestră, face primele încercări de a compune muzică. Deoarece era un elev sîrguincios, îi rămînea timp liber pentru a efectua ieșiri dese în împrejurimile pitorești ale locului, unde admira cu nesaţ frumuseţile naturii și le schiţa în desene.
După absolvirea Școlii de Orchestră, este îndrumat de Mihail Oghinski să-și continue studiile la Conservatorul din Varșovia. În 1899, se încheie ciclul de învăţămînt și Ciurlionis simte nevoia de a-și aprofunda cunoștinţele muzicale. Cu acest scop, el este îndrumat și susţinut material pentru a se înscrie la Conservatorul din Leipzig. Aici, Ciurlionis studiază cu cei mai buni profesori arta compoziţiei, a instrumentării și se afi rmă ca un compozitor de forme muzicale ample. În această perioadă scrie un cvartet de coarde, o uvertură, o fantezie simfonică, cîteva piese instrumentale, un mare număr de canoane și fugi pentru pian etc. Ciurlionis face lecturi serioase, vizitează frecvent sălile muzeelor de arte plastice, se interesează mult de operele marilor scriitori, fi lozofi . Toate aceste preocupări au determinat ca muzica lui să fi e deosebit de originală, resimţindu-se în ea spiritul fanteziei fără margini și, în același timp, laconismul în expresia ideilor. Toată lumea era convinsă că Ciurlionis va deveni un compozitor de o factură nouă, căruia i se deschideau mari perspective pentru a deveni consacrat artei muzicale. Urma doar să se facă un pas decisiv. Dar acest pas nu a fost făcut, căci, dintre pasiunile multiple ale lui Ciurlionis, pictura a ajuns să preia locul muzicii. Din anul 1907 și pînă la sfîrșitul vieţii, Ciurlionis se consacră în întregime picturii.