Paparudele

Melodiile dansurilor fi e că sînt, fi e că nu sînt însoţite de texte. În funcţie de specifi cul dansului, melodiile de joc se clasifi că în: dansuri ritualice şi dansuri neritualice. Dansurile (jocurile) ritualice sînt legate de obiceiurile calendaristice („Capra”, „Căluţul”, „Ursul”, „Paparudele”, „Căluşarii” etc.) sau sînt legate de obiceiurile de familie (mai ales dansurile nupţiale – „Dansul miresei”, „Zestrea”, „Jocul mare”, „Dansul nunilor” etc.). „Paparudele” reprezintă un ritual străvechi, practicat în perioadele de secetă ale verii. Este jucat, mai ales, de fete. Melodia şi dansul paparudelor au menirea să cheme ploaia. „Paparuda” poartă şi alte denumiri locale: paparugă, păpărugă, papalugă, păpălugă, păpăruie, băbăruţă, mămăruţă, dodoloaie etc. Acest obicei agrar este răspîndit la mai multe popoare. Iată cum caracterizează „Paparudele” Dimitrie Cantemir în lucrarea „Descrierea Moldovei”: „În vremea verii, cînd semănăturile sînt primejduite de secetă, oamenii de la ţară îmbracă o copilă mai mică, de vreo zece ani, cu o cămaşă făcută din frunze de copaci şi buruiene. Celelalte copile şi copii de aceeaşi vîrstă o urmează şi se duc cîntînd şi jucînd prin împrejurimi; iar oriunde sosesc, babele au obicei să le toarne apă rece pe cap. Cîntecul pe care-l cîntă este cam aşa: «Păpălugă! Suie-te la cer, deschide-i porţile, trimite de acolo ploaia aici, ca să crească bine secara, grîul, meiul şi altele»”.