Muzica și literatura, două mari genuri de artă, au pornit de la același izvor –
sunetul. De aceea între arta muzicii și cea a cuvîntului, chiar de la începuturile
existenţei lor, s-a produs o fructuoasă infl uenţă reciprocă.
Melodia vocală a luat naștere concomitent cu vorbirea omenească. Elementul lor
comun – intonaţia – este un aspect foarte important al comunicării între oameni.
De-a lungul secolelor, cele trei genuri literare – liric, epic, dramatic – au fi inţat
într-o strînsă unitate cu muzica vocală. Așadar, muzica vocală este tratată ca artă
muzical-poetică. Rolul principal însă îi revine melodiei, care conferă textului poetic
o nuanţă artistică nouă.
Aceste legături nu numai că au ajuns să se menţină pînă în zilele noastre, ci
continuă să se dezvolte în cele mai neordinare combinaţii. Nenumărate exemple de
simbioză dintre melodie și cuvînt întîlnim în folclorul muzical al tuturor popoarelor
lumii. Putem oare să ne imaginăm un cîntec de ritual sau unul legat de obiceiurile
tradiţionale ale poporului nostru, în care versurile ar fi separate de melodie? Răspunsul poate fi doar unul: ambele dimensiuni – și cea muzicală, și cea literară – ar
fi pierdut adevăratele lor semnifi caţii.
Cum contribuie muzica la îmbogăţirea textului poetic? Ce avantaje obţine literatura îmbinîndu-se cu muzica? Ce genuri muzicale și literare s-au dezvoltat ca
urmare a asocierii muzicii cu literatura? Răspunsurile la aceste întrebări le vei afl a
prin descoperirea multiplelor relaţii existente între aceste arte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu