Abecedar 2018 Editie revazuta MARIA BURUIANĂ SILVIA COTELEA AURELIA ERMICIOI CONSTANTIN DRAGOMIR ION HADÂRCĂ

Ministerul Educaţiei, Culturii si Cercetării al Republicii Moldova
MARIA BURUIANĂ SILVIA COTELEA AURELIA ERMICIOI CONSTANTIN DRAGOMIR ION HADÂRCĂ
Edi\ie revăzută
5
{tiinţa
Prut Internaţional 2018
LEGENDA MANUALULUI
— TIC-TAC — mascota Abecedarului
, ■
! , ■
propoziţia enunţiativă propoziţia interogativă propoziţia exclamativă
— cuvântul
— propoziţia din două cuvinte
— propoziţia din trei cuvinte
— silaba
— cuvântul din două silabe
cuvântul din trei silabe
O — sunetul 0 — vocala % — consoana
caseta pentru marcarea soluţiilor
— semnul pentru marcarea soluţiilor
CLASA INTAI
de Ion Hadârcă
Precum albinele-n pomet Din floare-n floare sorb nectarul Noi învăţăm din Alfabet Să ne iubim Abecedarul.
Cu ghiozdan şi Abecedar Ia priviţi, eu sunt şcolar
PRIMA Zi DE ŞCOALA
Şcoala Primară nr. 83
Clopoţelul vesel sună,
La careu pe toţi ne-adună!
Sărut mana, doamnă învăţătoare!
Bine aţi venit dragi elevi!
ar eu sunt ^ Nicu.
Mă numesc . Dragoş. >
1 >'ÎJ 3
4 >
Frumoasă-i clasa noastră!
Mi-e tare dragă v banca mea! >
Ce bine e la =coal[!
sum scoLAr
r L
5
I -
FAMILIA MEA
6
E ZIUA MEA
-
o
îţi ofer în dar o carte cu poveşti.
Mulţumesc!
La mul\i ani, Ene!
7
I________
I_______?
!
IEDUL CU TftEI CAPftE
de Octav Pancu-Iaşi
Poftim,
drăguţule!
Mătuşă-capră,
ospătează-mă!
)... ce rău îmi pare de necugetata lui purtare!
IM m
8
Am o mare rugăminte, suratelor...
Te ascultăm, vecină dragă
111
9
MICII CrĂDIMAri
Spor la muncă!
Mulţumesc, Tic-Tac!
10
Ce mere frumoase!
Noi îţi mulţumim, livadă Pentru minunata roadă!
IN LIVADA
11
LA ŞCOALA ANIMALELOR
Ciripică!
Prezent!
12
LA STADION
13
o o
SAMATATEA MEA
S5
14
V V V A
SĂNĂTATEA PĂMÂNTULUI
oo
V
ooo
15
POVESTEA PÂINII
16
17
Minunile TEHnicu
18
I
19
PREMIERA
I >>CAPRA CU
trei iezr
Ion
Unde
mergem
astăzi?
O Zi DE ODIHNĂ
20
EVALUARE
1.
2 0 §3
□ □
p I 1_ _ _ _?
iQ Jm
□ LDZhJ 1—1 1—1
U 1—1
3.
4.
21
22
ÂÂ A
23
ma
am
ma-ma
mama
Şi eu vă iubesc!
Te iubim wmamă!
Felicitări!
\SvV 1
\J
m m
□
mjj/mxL
□
24
a
M
a
Edineţ
Soroci
Ba hi®
I Dubasar)
Ungheni
CHISINA
Tighinat
(Bender)
Huncesli
Causeni
Comrat
Cahut
® Taraclia
Ma
Ma
Ma
El
25
na
an
na-na
nana
7b Tb XJJTb
□ an
□ na
26
an
am
A-na
Ana
27
ai
mai
nai
i-ni-ma
inima
Ni-na
Nina
i
Â/ sL
ruouu
1.
2.
Am
Nina ia
Pl
i
fisi
2
*
â®>
□ □0
□ □□
□ □□
□ □□
□ □□
□ □□
□ □□
28
Bravo,
Tic-Tac!
Am prins un peşte!
:# * M
WHK
Ina ia
Maia ia
29
\<5MJ
rar
ram
ra-ma
ar-ma
Ma-ri-a
Ma-ri-an
fh Tl
Wmm
1.
Maria, mai ai ?
Mai am, Mariani
2.
rin
30
1.
2.
?
R
e„!
ri
i
n
a
R
i
<â
&
a
n
i
31
M Z XJJtL
l.
00D
□ □□
m
□ □□
□ □□
□ □□
!□□□
□ □□
2. Nae e mere.
Mama are mare.
Inima mamei e miner.
32
Eminescu este cel mai ^drag poet!
E-ne
E-ma
ne-nea
neam
1
2
11
Mmi
33
Rămâi cu bine, Tic-Tac!
Călătorie frumoasă v. dragi copii!
u-na
u-nu
a-ur
A-u-ra
u-ni-re
re-nu-me
— Nene, marea e mare?
— E mare-mare, Aura!
AL AL JUSTUL
l.
2. ramura — mura amare — . . .
Aura — . . .
uimire — . . . numai — . . . numere — . . .
34
— Ura! Merii au mere rumene, Aura.
— Mare minune! Ia un GP, Marin!
1.
2.
re
ra
re
tu
II mm
35
ac
rac
ca-nar
crin
An-ca
Ni-cu
c e a r
carie
Z £
XfUJTb
— Anca, am un canar auriu.
— Iar eu, Nicu, am un crin ca neaua.
1.
2. iar — rai acru — . . .
car — . . . iac — . . .
3.
— Marcu----un— Nenea------are-
36
mic
a-mic
me-ca-nic
ma-ri-nar
Car-men
An-ca
Ian-cu
1 C PI 369
Să te ajut, . nene? J
— Carmen, nenea Iancu e marinar?
— Nu, Anca, nenea e mecanic.
î
c
2.
C
e
C
a
u
3. Marama e a Nenea Marcu e Carmen are un
crainic.
amic.
Crinei.
3
1
t %
rminJrnpm,
37
EVALUARE
1. a
2.
3.
f
82
m *
M
f
#
□ 00
□
□
□
□
□
□
□
□
□
□
□
□
□
□
□
c \
m
r {gg
□ □□
□ □□
□ □□
□ □□
□ □□
&
□ □□
□ An
□ Ra Ira
ru
rea
car
cui
cu
re
me
ne
4. — ca - — are-----neaua. un Miruna-------crin-
□ □ □ □ [i
— nu - — Aurei- — mare.- — Camera - — e -
□ □ □ [i
38
5.
6. Alcătuieşte oral un text.
5
39
ram
ra-mul
nuc
nu-cul
lemn
lem-nul
Ia nuca
mea
Nucul
Alina are un nuc mare.
— Nucule, ai alune?
— Nu, Alina, ia nuca mea!
1. □ Raluca Elena Alina
are un nuc.
□ Arinul
□ Alunul
□ Nucul
are alune.
2 6 V?
laz &t)
40
Lanul e neam cu luna?
m
lan la-nul
a-ur a-u-rul
La-u-ra Li-li-a-na
Lanul auriu
Luna lumina lanul.
— Mami, lanul e ca aurul! E neam cu luna?
— Nu, Laura. Lanul e aurul anului.
1.
e a Laurei.
e al Laurei.
2.
□
□O
□ Laura
□ Luna
□ Lanul
lumina lanul.
e aurul anului.
11
2J3JJÎUL
41
ou
nou
ca-mi-on
ca-mi-o-nul
Ni-co-la-e
Ni-co-li-na
Camionul
Corneliu e cu Nicolina la nenea Nicolae.
— Nene, camionul e nou?
— Nu, Corneliu, are un an.
— E ca nou, nene Nicolae!
& xr
TUJIL
42
A cui e
moara
oa-ie
oa-re
moa-ra
mo-rar
O-nu
Oa-na
Moara
Oana e cu Ion la lac.
— Oare a cui e moara, Ion?
— E a lui nenea Onu. El e morar.
lac.
1. Oana e cu Ion la
mare.
Moara e a lui
Ion.
Onu.
2.
mare.
J]e- Moara — Onu -
□ □ □ [1
— omului.----Munca-----comoara------e -
□ [i 43
lu-nă
luni
cu-nu-nă
cu-nuni
la-cri-mă
lă-cri-ma
Cum e
cununa
Cununa
Era a noua lună a anului. Un nor mic lăcrima, mare urca la el.
— No-ru-le-e-e-e! Nu am T . Nu mai lăcrima! Ia o cunună!
luă cununa.
ttlqTl
1. Luna e ca
O o inimă mare. □ un corn auriu.
2.
44
Cerceii cerului
ce-rul
re-ce
cer-cei
cer-ce-ii
Mir-cea
Mar-ce-la
Mircea e cu Marcela la mare. Marea e rece.
— Mircea, cerul are cercei!
— Ce cercei, Marcela?
— Cercei mari, nu ca ai mei! Cercelul ca un corn e Luna. Cercelul ca un cerc e .
ace
rinocer
ceainic
O
cerc
OO
2. — erau-----aceia-------Cerceii-------mari.-
□ □ [1
fi- rece. ----Marea------- aceea -- e-
n n n □
x&j±jL&
XmTTTTl
45
La munte e minunat! ,
ta-tă
an-tre-nor
mun-te
mon-tan
O-ti-li-a
Că-tă-lin
o
c
a
r
c
im
u
n
t
e
ă
r
i
e
r
t
a
e
i
c
r
t
r
e
n
La munte
Nenea Cătălin e antrenor. Cea mai mare comoară a lui e Otilia.
Acum ea e cu tatăl ei la munte. Acolo aerul e rece.
— Otilia, urcăm muntele!
— Ce curat e aerul montan, tată!
1. Nenea Cătălin este
□ actor.
□ antrenor.
□ croitor.
2.
Aneta, Otilia e la antrenament d Nu, Mitică, ea e la munte
46
Tomică
urcam
Ti-tu
To-mi-că
Tri-că
Tra-ian
că-lă-to-ri-e
că-lă-to-rii
Trenul
Acele (|J|) arată ora nouă. Mecanicul trenului
e atent. Urcă ultimii călători. Unul e Trică, altul
e Mitică. Al treilea e cotoiul Tomică.
— U-u-u! Tu-tu-u-u!
Călătoria cu trenul e minunată!
1.
^^ucălătoroatatainaturătorutăuntune]
2.
călători.
Iată
tren
cu
□ □ i □ □
47
EVALUARE
3
i
r 5
2
(rJ=T k
i 1 ® »|S
'^4
a "
e
2.
3.
rinocer
cercel
motan
munte
maiou
tricou
4.
Norii— aurii— alunecau — lin —
■-
alunecau —
5.
cere
I
?
48
6.
7. Alcătuieşte oral un text.
49
Cine e
ci-ne cio-cul
mici cinci
A-ri-ci-că cio-că-ni-toa-re
Aricii
Aricica are cinci arici. Ei au ace mici.
— Cioc! Cioc! Cioc!
— Cine e aceea, mama?
— O cioc[nitoare.
— Ce mare e ciocul ei!
Aricii cercetau atent ciocanitoarea.
1.
. U) .
XL bL
2.
XLXrC
Ciocanitoarea are ciocul
□ mic.
□ tare.
□ mare.
tb
mac
melc
50
O notă mare
Lenuţa recita „Mioriţa“. Mitruţ urmărea cu atenţie. Uneori o corecta.
— Am emoţii, Mitruţ.
Marţi, la lecţie, Lenuţa a luat nota cea mai mare. Ea ţine mult la literatura neamului.
1.
Lenuţa are
O emoţii. □ teamă.
2.
Ionuţ, ai neamuri la Ţaul d Nu. Am neamuri la Cernăuţi D
51
în-cear-că
în-cer-ca-re
în-tre-ce
în-tre-ce-re
întrecerea
Literele erau la o întrecere. Litera „A“ încercă a citi o carte:
IrruoJL
— A-a-a.
Nimic nu lămurea!
— î-î-î, continuă litera „î“.
Iar încurcătură.
— O-o-o, iute încercă „O“.
— Acum e clar! murmură litera „A“. Numai cu toate literele unite e lumină în minte.
1.
înlocuit
încuiat
încercuit
neîncuiat
neîncercuit
neînlocuit
2. — literelor----toi.------e------întrecerea------în —
□ □ □ □ □ 52
Lăutarii
âÂ
cân-tec
cân-tă
ro-mân
Ro-mâ-ni-a
Tatăl lui Mircea e un lăutar cu renume. A concertat cu „Lăutarii“ în multe ţări. Anul trecut a cântat în Ucraina, Letonia, Italia.
Acum e în România. Are mulţi amici români. Traian cântă la nai, Luca la ocarină, iar Nicu la clarinet.
Ce cântece minunate au lăutarii! Ele înalţă inimile oamenilor.
câine
mâine
mâini
1.
e a lui Ion. e a Otiliei.
e al lui Traian. e al Luciei.
2. — ciocârliei— încântă.— ne---Trilurile-
3. tînăr, cîntă, mînă, neîntrecut, întîi
JOb X
hjrmArrb
53
ca-să
ca-se
sat
sa-te
cru-ce
răs-cru-ce
La răscruce
La răscrucea satului se înalţă o troiţă. Tanti Maria îi lămurea Cristinei:
— Iisus, Cristinico, e mereu în inimile noastre. Cu El satul nu este sărac. Casele sunt mai luminoase. în toate se simte lucrarea lui Iisus.
1. Cu Iisus casele sunt mai
□ sărace.
□ întunecoase.
□ luminoase.
umilii
2.
răscruce cruce
troiţă întretăiere
stea comună
sat astru
54
Stârc,
stârc,
cocostârc!
Cetatea Sorocii
Soarele se uita somnoros în Nistru. Cetatea Sorocii era la locul ei. Sorin urmărea înserarea cu sora sa, Steluţa.
— Uite, Sorine! Un cocostârc!
— E ca un scut al cetăţii, surioară!
Soarele măreţ s-a culcat. Nistrul susura lin.
So-rin
Ste-lu-\a
So-ro-ca
Nis-tru
soa-re
scut
1. Soarele se uita somnoros în
Răut.
Nistru.
2.
tare ca iute ca
înalt ca muncitor ca
MwirL
55
caş
ca-şul
şti-e
şu-ie-ră
ş
o
a
r
e
c
e
o
s
c
o
c
o
ş
i
m
a
ş
i
n
S
a
m
o
ş
i
r
a
s
u
ş
a
e
e
c
e
m
o
r
i
ş
c
ă
n
r
t
m
e
s
n
Şoricică cel isteţ
Şoricioaica a şuierat scurt. Cei şase şoricei s-au uitat şocaţi la ea.
— Care e inamicul numărul unu al neamului şoricesc?
— Motanul, şuşotim şoriceii.
— Lenea, rosti Şoricică.
— Câte ştie micuţul meu! Caşul acesta e al tău, Şoricică!
A A
1. Şoricică era l-steţ.
leneş.
a şuierat scurt.
2.
56
Crăciunul
în cer răsare steaua, Aşterne Cel de Sus Lăicere moi ca neaua La ieslea lui Iisus.
+i Moş Crăciun răsare în seara cu mister.
Se miră mic şi mare +i cântă: „Lerui-Ler...“
1. Ieri era un cer cu nori îi cer lui Moş Crăciun o
2.
*
sanie
57
DENTIST
Aoleu!
din-te
den-tist
co-dru
co-dri
dul-ciuri
cru-di-tăţi
La dentist
tacă
tată dacă iată dată iadă
taci d/t lată
daci ladă
toamnă
doamnă
Martinel are dinţii cariaţi. Luni mama l-a adus la clinica din codru. Ursuleţul tremura la uşa dentistului.
Moş Martin îi trată dinţii şi îl îndrumă:
— Să nu mănânci multe dulciuri, Martinel!
— Am înţeles, domnule doctor.
— Şi nu uita să consumi cât mai multe crudităţi!
Â, xL
jco-oTul
1. Unde are loc acţiunea?
□ în codru □ în luncă
Când are loc acţiunea?
□ duminică □ luni
4
2. Ur le su ţul
1
3
2
58
U/Tb xoJl xjU huaL
TUumlmlxl, hdwliL Al ÎUhmllxL xixl/rruhxiiL xmluhxL. Tfumusajol z xulaL xaHiaIl xlz hal, II&ujIil! J\a xImzjtul muAmu Ixmwhih JtnhlL ttizIl!
j y
— JxjJb al xl6 xnxnlxL xIxh/tuIz tloxlaJjiz . {fîz Auiml
5
xLuJxl Al xhilxxiXiL xxl luaIz xhi/mlmlxl.
1. ^Da- Do- Di- ◄Doi- ^Dă-
-nu^-ru -nu ^-na -rin -ruţ
2. Cine admira natura?
□ Doruţu
□ Daniela Doiniţa
59
Mihăiţă
Când era mic, lumea îl numea: Mihu, Mihăieş, Mihălaş sau Mihăiţă.
— Mihu e leit tata! surâdea sora.
— Mihăiţă e mic, dar harnic! îl lăuda mama.
— Mihălaş al meu o să iasă om mare! rostea hotărât tata.
încetul cu încetul, Mihu a crescut mare, harnic şi cuminte. Acum toţi îl numesc Mihai. Doar mama îl mai alintă Mihăiţă.
fu A
koJVTUL
Mihu— locuieşte— în— oraşul— Orhei —
'-i -
Orhei —
60
Ieşi, soare v^ieşi!
Ho-ri-a
Ha-ri-ton
ho-tă-rî
în-hă-ţa
ha-mac
ho-ţo-man
Norul hoţoman
Era o duminică însorită. Horia se dădea huţa în hamac. Hariton citea o carte.
Deodată, cerul s-a întunecat. Un nor hoţoman a înhăţat soarele şi l-a ascuns.
Horia şi Hariton au hotărât să cânte:
„Ieşi, soare, ieşi, Luci, soare, luci,
Că îţi dau cireşi, Că îţi dau şi nuci“.
Norul dădu drumul soarelui şi o luă la sănătoasa.
1— harnici.— din— Oamenii— Horeşti— sunt-
□ □ □ □ □
2. hamac — mac hotel — . . .
haiduc — . . .
halat — . . .
hotare — . . .
hain — . . .
61
pâr-ti-e
pri-e-ten
poar-tă
lo-pa-tă
Lu-pu
Ci-pri-an
Un prieten credincios
Cerul cernea din înălţimi mii de steluţe. Tata croia o pârtie spre poartă.
Ciprian luă iute o lopăţică. începu şi el să arunce neaua în părţi.
— Intră în casă, puiule! Ai să răceşti!
— Nu pot, tăticule. Această pârtie e pentru Lupu. El e un prieten credincios.
Câinele dădea din coadă mulţumit.
Unde are loc acţiunea?
□ în casă □ în curte □ în stradă
Când are loc acţiunea? □ toamna □ iarna
2. — prieteni—
n
are — Cine
sărac
n n
n
e__ nun
n 62
Neamul lui Păcală
Ştiţi cine era Păcală? Era micul Păcălici. Un amic de-al lui Tândală. Isteţii lor consăteni
Ştiţi că şi soţia sa Păcălina se numea?
Iar scumpa lor copiliţă Era mica Păcăliţa,
Şi năstruşnicul lor pici
Pă-ca-lă Pă-că-li-na
Pă-că-li-ţa
Pă-că-lici
pă-că-leni
Pă-că-leşti
Erau numiţi păcăleni.
Căci aceşti oameni „oneşti" S-au născut în Păcăleşti. Păcală, cât a trăit,
Multă lume-a păcălit!
amic
puşti
3. amic
prost
pici
rudă
mică
moarte
onest
prieten
naştere
duşman
neam
cinstit
isteţ
mare
2. — este- — Păcăleşti-
□ □
atul- — pitoresc.- 1 63
o-bi-cei
stră-bun
um-blă
îm-part
Sa-bi-na
^ Primiţi colindătorii?
Colindătorii
parcă barcă t pun
K n/h K bar p/b bun
Neaua s-a lăsat peste sat.
— Au sosit colindătorii! se bucura Sabina.
— Să-i ascultăm, spune tata.
„Noi umblăm din casă-n casă Noi umblăm şi colindăm, La acei care ne lasă, Pe Iisus îl lăudăm.“
— Sunteţi de laudă, băieţi! Să păstraţi obicei ul străbun! Treceţi şi la anul pe la noi!
Âj h
bumiL
i.
sâmbure ^umbrelă
combină
timbru
2. Sabina ascultă cu bucurie
O urătorii.
□ colindătorii.
□ cântăreţii. 64
Să creşti mare, Bucurel!
bu-ni-ca
bu-ni-cul
bom-boa-nă
bu-cu-ri-e
Bu-cur
Bu-cu-rel
Bucurel
Când îl ceartă bunicul, Bucur se duce la bunica. O ia cu binişorul:
— Bunicuţo, mă doare un dinte. De bomboane trece mai repede...
Bunica îl sărută şi îi propune:
— Hai mai bine să împodobim Pomul de Crăciun, Bucurel!
Peste puţin timp, un moş cu plete albe bătu
2.
3.
Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia de bucuria lui Bucurel de la Bucureşti.
65
po-va-ră
dum-bra-vă Micul vânător
A
V
e
a
n
v-
A
O y>
B
l
1
O veveriţă veselă sărea iute din ram în ram. Avea blăniţa de culoarea morcovului.
Deodată, un vreasc trosni sub o povară. Era Săndel, un vânător de o palmă.
— Hei, veveriţo! se răsti el. Sunt un vânător iscusit. Am o „puşcă de luat vederi“.
— Lasă vânatul, Săndel. Dumbrava e ocrotită de stat. Te invit să ronţăim alune împreună!
v or 'ifUOM,
1. Blăniţa veveriţei era ca
2. Mica veveriţă este veselă şi sprintenă. Mama lui Sandu a cumpărat veselă nouă.
66
Eminescu la Viena
Vi-e-na
E-mi-nes-cu
Mihai Eminescu este poetul nostru naţional. El s-a născut la Botoşani, dar a copilărit la Ipoteşti.
în tinereţe a învăţat la Viena. Acolo s-a împrietenit cu scriitorul Ioan Slavici şi cu poeta Veronica Micle. în timpul liber, ei plecau la teatru, la bibliotecă, la plimbare.
Deseori, prietenii îl îndemnau să recite versuri. Eminescu rostea cu duioşie: „Unde eşti, copilărie?...“
Ioan Slavici
Veronica Micle
1. La Viena, poetul cunoscu pe
□ Veronica Micle.
□ Ioan Slavici.
O Ion Creangă.
u u
mituoL
2. Unde a studiat Mihai Eminescu în tinereţe? □ la Ipoteşti; □ la Botoşani; □ la Viena.
67
EVALUARE
1. Citeşte textul.
La săniuş
La săniuş e veselie mare. Săniuţele pornesc la vale.
— Cine e primul? întreabă Paula.
— Dorin, îi răspunde prietena.
— Este de neîntrecut! spune Vlăduţ.
Copiii sunt bucuroşi.
2.
3.
patinoar.
4. Copiii sunt la
săniuş.
Prima este sania
O lui Dorin. Paulei.
i
5.
— de— pământul.— plapumă— acoperă —
nea— O-
□ □
6.
Câţi ani ai, brăduţule
68
7.
8.
3
1
2
Alcătuieşte oral un text.
4
6
5
69
gâgâie supărate
gân-sac
gâş-te
gâ-gâ-ia
gâ-gâ-ie
Un gânsac avea nişte papuci roşii. Odată, trecând peste un pod, îi scăpă în gârlă.
— Vai! Am rămas desculţ! se tânguia sărmanul gânsac. Tot neamul gâştelor s-a grăbit să caute papucii, dar nu i-a găsit.
Şi acum, dacă treci pe lângă un cârd de gâşte, ele
<rK.
1. stol oi
cireadă cocori
turmă lupi
cârd albine
haită vaci
roi gâşte
2. cocoşi
5
gogoşi
cros cât
gât c/giros cară coa|ă gară goală
3. Lângă un gard, gânsacul şi gâsca gâgâie îngânduraţi: „Ga-ga-ga! Ga-ga-ga!“
70
Gru-ia
Gre-ta
Gri-go-raş
glas
gla-suri
Wârât
Gruia cel voinic
Glasurile copiilor au amuţit. Spectacolul a început. Greta şi Grigoraş au uitat de toate. Ei urmăresc lupta dintre Gruia şi dragon.
Deodată, voinicul a lovit cu putere şi a răpus monstrul.
— Gata, e învins! se bucură Grigoraş.
— Gruia e mai puternic! spune Greta mulţumită. Spectatorii aplaudă stând în picioare.
1. Momentele textului:
Lupta cu dragonul Bucuria spectatorilor
Og
v<°
VCV
1 începutul spectacolului
jHwxfbCL6
71
Eşti ca ^ un rege, brăduţule!
re-ge
le-gen-dă
nin-ge
strân-ge
mer-gea
plân-gea
Legenda bradului
brad
gutui
codru
...
alun
• • •
alună
con
Plângea un brăduţ în inima codrului. Tocmai mergea pe acolo Creatorul Lumii.
— Ce suspini, brăduţule?
— Doamne, până mai ieri creşteam şi eu printre pomi. Dar ei râdeau de conurile mele. Mi se strângea inima de durere. M-am retras în acest desiş.
— Nu mai plânge, brăduţule! Aşteaptă să dea gerurile.
A sosit iarna. Toţi copacii erau goi. Numai bradul rămase în haina sa verde ca o mantie de rege.
1.
Plângea—
răduţ— în— inima- codrului- angea - - -
■- - -
2.
12 4
3
3
72 2 4 3
Ge
Cine e Moş Ger?
Ge-ta
Geor-gel
ge-me
ge-ne
geam
gea-muri
Moş Ger
E o iarnă cumplită. Copacii gem speriaţi de mânia crivăţului.
Georgel întreabă:
— Mergem la săniuş, Geta?
— Să se mai potolească Moş Ger.
— Cine este acest moş?
— E un bătrân cu barbă deasă, gene albe şi plete ninse. Iarna, el coboară ca o săgeată din munţii cărunţi. Agaţă de streşini ţurţuri de sticlă. Pune poduri de cleştar peste râuri. Nu e meşter mai iscusit ca Moş Ger!
1. iarnă cumplită
barbă ................
plete ................
munţi
gene
meşter
2.
73
foc
fla-că-ră
ful-gu-ieş
sfă-tu-ieş
Uf
Ciuf
te
te
Uf şi Ciuf
Afară viscoleşte. Uf şi Ciuf, doi pitici drăgălaşi, ocrotesc focul din vatră.
— Ce mai fulguieşte! face Uf.
— Mai răscoleşte focul, să nu adoarmă! îl sfătuieşte Ciuf.
— Uite ce scântei mari! se miră Uf.
— Să le rugăm să sperie viscolul!
Un roi de scântei iese prin coş.
Viscolul s-a potolit. în vatră focul mai arde.
1.
în vatră, focul adoarme. Ştefănel adoarme fericit.
var far
voi vile
foi V/f file
vine
fine
74
Făt-Frumos
Făt-Frumos are puteri miraculoase. El stăpâneşte focul. Potoleşte fiarele şi îi fericeşte pe cei care suferă. Fără frică iese în fa\a duşmanului. Ca un fulger, înfruntă Viforul-Rău.
Când oboseşte, îi sunt de folos prietenii: soarele şi luna, apa vie, fântâna poveştilor, calul înaripat, firul de iarbă, fluierul fermecat.
Faptele lui sunt frumoase. Frumos îi este şi sufletul.
1* — Făt-Frumos.----al------e-------Fluierul— lui-
□
□
□ [i
□
2. duşman
moartă
iese
urâte
vie
prieten
bun
intră
iubire
ură
frumoase
rău
75
Stejarul lui Ştefan-Vodă
Bujorel e la bunici, în satul Cobâlnea. După micul dejun, a plecat cu bunicul la vie.
în apropierea satului, băiatul vede un stejar secular.
— Bunicule, acesta e stejarul lui Ştefan-Vodă?
— Da, Bujorel. Cu vreo cinci sute de ani în urmă, oastea Moldovei s-a luptat aprig cu tătarii. La umbra acestui stejar se odihneau oştenii domnitorului.
1. stejar bujor băiat umbră oştean
— stejari
prăşit
prăjit
Şoc S/î Şale
j°c jale
şură
jură
76
Hai să ne jucăm, copii
La joacă
Jenică a îmbrăcat cojocelul şi a ieşit la joacă. Jujucă s-a luat din urma lui.
Copiii se jucau cu bulgări de nea. Obrajii lor erau rumeni ca bujorii.
— Hai să facem un omuleţ! a propus Jenică. în scurtă vreme, omuleţul era gata.
— Vai! El tremură de frig! a strigat Janeta. îi aduc imediat mănuşi, căciulă şi fular.
1.
uşor ca rumen ca
jucăuş ca deasă ca
Je-ni-că
Ja-ne-ta
joa-că
ju-că-ri-e
bu-jori
o-braji
2.— căţel----un------e— Jujucă— jucăuş.-
□ □ □ [1 77
re-gi-nă pa-gi-nă
gin-ga-şă ar-gin-tii
Vir-gi-ni-a Regina Fulgilor
Virginia, ia acest colier!
regină
Visul Virginiei
După ce a ascultat povestea de seară, Virginia a adormit. în vis, dintre paginile cărţii cu basme, a apărut Regina Fulgilor. Ea era gingaşă. Avea gene lungi. Purta straie argintii.
— Ai nişte bijuterii atât de frumoase! se minună fetiţa.
Regina i-a dăruit Virginiei un colier sclipitor. Apoi a dispărut în negura nopţii.
jULmjTUCb
2. gene lungi colier
straie ........... bijuterii
78
Te ajut eu, Gina!
Fapta lui Gicu
O fetiţă cu părul şaten plângea pe malul unui lac. S-a apropiat Gicu.
— Ce s-a întâmplat, Gina? a întrebat el. De ce plângi?
— Am scăpat mingea în apă, i-a răspuns ea printre lacrimi.
— Nu plânge! Te ajut eu! a încercat Gicu să o liniştească.
în câteva clipe, băiatul a scos mingea.
— îţi mulţumesc, Gicu. Eşti un prieten adevărat.
este
□ a Ginei.
□ a lui Gicu.
ar
2. Parul Ginei este şaten.
giun
Parul din livadă a înflorit. ^gin legi
Gi-cu
Gi-na
min-ge
mingi
plân-ge
plângi
LO . LO .
înmwll
79
bar-ză
ber-ze
zi-se
spu-se
Berzele
zgo-mo-tos
gă-lă-gi-os
ăMJjJUL
Cezara ieşi în curte.
— Bunicule, au sosit berzele! zise ea bucuroasă.
— Aceste păsări, Cezara, sunt fidele locului unde îşi fac cuibul.
Berzele păşeau agale pe picioarele lungi. Ele clămpăneau zgomotos din cioc. Aşa îi salutau pe stăpânii casei.
După ce au refăcut cuibul, berzele s-au ridicat în zbor. Ele pluteau lin pe cerul limpede.
1. Berzele plutesc lin pe cerul limpede. Apa de izvor este limpede şi rece.
bucurie ...
2.
bucuros zgomotos
4. Barza văzu varza, Varza nu văzu barza.
3.
80
nostru e
l
r
Za-ha-ri-a Zam-fir Zâ-nel
zmeu văz- duh
năz-dră-van
zbur-dal-nic
Zmeul năzdrăvan
Zaharia a făcut un zmeu din hârtie colorată. I-a pus şi coadă din panglici verzi. Arăta grozav. Apoi i-a invitat pe Zânel şi Zamfir ca să înalţe zmeul împreună.
— Locul cel mai potrivit e imaşul de lângă sat, zise Zânel.
— Ai dreptate, căzu de acord Zamfir.
Vântul zburdalnic smulse jucăria din mâinile lui
Zaharia. Zmeul năzdrăvan plana uşor în văzduh.
1. Răzvan a cumpărat un zmeu colorat. Făt-Frumos a răpus un zmeu fioros.
zmeu zmei
81
che
pe-re-che or-ches-tră
bu-chet bu-che-\el
Orchestra din pădure
jcniutim,
E dimineaţă. Liniştea codrului a fost întreruptă de un piţigoi:
— Am o veste bună! Azi, orchestra din pădure ne prezintă un concert. Vă chem pe mic şi mare la serbare!
Orchestra a fost întâmpinată cu aplauze. Graurul îi zicea din cimpoi. Mierla cânta la vioară în pereche cu greieraşul. Ciocârlia interpreta o dulce melodie.
— Ştiu cui să dăruiesc buchetul de flori! a spus ariciul.
Dar voi ştiţi, copii?
1.
Mierla cânta în pereche cu
82
2. Ciocârlia interpreta o dulce melodie. Costache îi dă Anei un măr dulce.
Che
che-ie
che-i-ţă
che-mat
pe-re-che
Cheiţa fermecată
Era odată o fată de împărat frumoasă fără de pereche. Ea a găsit un sipeţel de aur. Ursitoarele au spus că acel care îl va descuia, o va lua de mireasă. }ntr-o seară, la poarta palatului a bătut un străin.
— Cheiţa ce o am e fermecată! a spus el.
— Chemaţi străinul imediat! a poruncit împăratul. Voinicul a descuiat sipeţelul. }n el se afla un inel
cu pietre scumpe.
Tânărul a pus inelul pe degetul prinţesei. Fata a zâmbit fericită.
1. Momentele textului:
2. cheie
Cine a găsit cheia de la inima prinţesei?
O
O
o
Sosirea străinului la palat
1 Găsirea sipeţelului Bucuria prinţesei Descoperirea inelului
83
chip
Voi-chi-ţa
vechi
chi-peşi
Orheiul Vechi
Cândva, Orheiul Vechi a fost o cetate de neînvins. Domnitorul avea acolo oşteni chipeşi şi voinici.
Odată au năvălit duşmanii. Conducătorul cetăţii le vorbi oştenilor:
— Voinicii mei, aici vom sta ca şoimii! Nici moartea nu ne va clinti din loc!
Voichiţa, fata conducătorului, era frumoasă la chip şi la suflet. Ziua ea lupta în rând cu toţi voinicii. Noaptea se strecura în bisericuţă. Se ruga pentru viaţa oştenilor şi victoria neamului.
'mu mii
84
1. Momentele textului:
^ Năvălirea duşmanilor ^ Ruga pentru victoria neamului l| Cetatea de neînvins
Chi
Mor de foame!
-%£jl vf: •; • \i\~-j
- -i- -J.—— * - ->. -• - .- -_ - - — — I - ■*-•" -_
Chi-ri-ac
chi-ta-ră
chi-ţă-ie
Chiţ-Chiţ
Păţania lui Chiţ-Chiţ
E noapte. Chiriac doarme liniştit.
Chiţ-Chiţ intră în cameră. Chiţăie de foame. Ce să mănânce? Cât ai clipi din ochi, se caţără pe masă. Lângă chitara lui Chiriac vede un creion. Chiţ-Chiţ se repede la el. Creionul îi zice cu glas prietenos:
— Şoricelule, ştiu că vrei să mă mănânci. Te rog doar să mai aştepţi o clipă. Vreau să vezi şi tu ultimul meu desen.
— Bine! Dar desenează mai repede! Sunt tare flămând!
• Continuă povestirea oral.
1. „cât ai clipi din ochi“ = foarte repede
2. liniştit — agitat ultimul — ... prietenos — ... repede — ...
3.
chitarechinelantichitatenorecreaţiechipa
ULmâ
tfuL-VuL
?///// ?/
85
ba-ghe-tă ba-ghe-te
ve-ghe ve-ghea-ză
An-ghel An-ghe-li-na
O zi de odihnă
gher-ghef
Soarele strălucitor veghează ca ziua să fie frumoasă.
Sub bagheta nevăzută a unui dirijor iscusit, cântă păsările.
Gelu, Anghel şi Eugen se joacă în curte.
Obosit de atâta zbenguială, Motănache s-a culcat.
Şi bunica, şi ghemul ei, şi ghergheful Anghelinei — toate se odihnesc duminica.
ghe-me
1.
pisică
privighetoare
soare
ghem
mamifer
• • •
raze
...
2.
soare
frumoasă
baghetă
strălucitor
dirijor
nevăzută
zi
iscusit
86
Un
iepuraş
Ghe
Ghemotocul
Ghe-ra-sim Gheor-ghe
ghem ghe-mo-toc
ve-ghea su-pra-ve-ghea
Gheorghe şi Gherasim se întorceau din crâng.
Deodată, ei au zărit un ghemotoc de blăniţă albă.
— Un iepuraş! zise Gheorghe. Are o lăbuţă rănită!
— Să luăm iepuraşul cu noi! îl vom supraveghea până se va face bine.
Acasă, băieţii au făcut pentru el un culcuş călduţ. îl hrăneau cu morcovi, varză şi frunze de salată.
Iepuraşul a fost numit__________________.
1. crâng rănită ghemotoc
cocoloş
pădurice
vătămată
deodată
culcuş
zărit
observat
adăpost
brusc
2.
- locuieşte-- satul-- Gelu-- în-- Ghetlova.-
□ □ [1
%WtoAe
87
^ Bine ai venit, Ghiocel-Voinicel!
ghi-o-cel
poj-ghi-ţă
ghi-duşi
ghim-poşi
Ghiocelul
Un ghiocel firav străpunse pojghiţa de zăpadă. Suna din clopoţelul său gingaş de răsunau văile:
— Fraţilor, a sosit primăvara!
Ghimpişor şi Ghimpici sunt doi arici ghiduşi. Ei au ieşit somnoroşi din culcuşul lor.
— Nu te grăbi, ghiocelule! au strigat aricii. Ar putea să te înghită Moş Crivăţ!
— Nu vă temeţi, ghimpoşilor! Soarele darnic a rugat să vestesc sosirea primăverii.
întreaga natură s-a trezit la viaţă.
88
1. Momentele textului:
Sfatul aricilor
1| Apariţia ghiocelului învierea naturii
2. ghiocel firav
clopoţel .......
arici .......
soare .......
Vă plac ghicitorile copii?
ghi-ci-toa-re
ghi-ci-tori
ghioz-dan
ghioz-da-ne
Ghicitoare
Ghicitoarea-i din bunici - Cine-o ştie-i bun de ghici. Dimineaţa din cocioabă Iese moşul şi întreabă:
- Ciugur, mugur, mugurei Merg pe drum înşirăţei Cu ghiozdane în spinare. Cine ştie: cine-s oare?
1.
Gluma
— Care cuvinte sunt rostite cel mai des de elevi D
— Nu ştiu, doamnă învăţătoare D
— Ai dreptate, Ştrengărel d
2. Ghici!
Covor negru pe perete Are cretă şi burete.
Linioare, pătrăţele în coperte subţirele.
(.............)
)
89
Paza bună trece primejdia rea!
ta-xi-me-tru
ta-xi-me-trist
Ma-xim
A-le-xan-dru
Graba strică treaba
cla-xon
cla-xo-nă
Alexandru se grăbea la un meci de box.
— Mamă, plec! Mă aşteaptă Maxim, spuse Alexandru.
Cei doi prieteni au încercat să traverseze strada într-un loc interzis. Un taximetru se apropia în plină viteză. Taximetristul claxonă şi frână brusc:
— Copii, strada se traversează la semafor sau pe zebră! îi mustră el.
Alexandru şi Maxim au roşit. De ce oare?
1. La Grădina Zoologică am văzut o zebră.
Copiii au traversat strada pe zebră.
/V'
Ă<X£
90
2. Ochiul galben când se-arată, Stă atentă lumea
Verdele când străluceşte, Toată lumea se
Deschide ochi roşu de foc, Toată lumea stă pe
Xe-ni-a
Xe-no-fon
xi-lo-fon
sa-xo-fon
e-xi-gent
ex-ce-lent
Extraordinar!
Xenia şi Xenofon Cântă azi la unison: Xenia — la xilofon, Xenofon — la saxofon.
Rex, că\elul cel dresat, Când se pune pe lătrat, Sare speriat Anton, Brusc apasă pe claxon!
Poli\istul exigent Are fluier excelent. Muzican\i ca ei — mai rar; Cântă extraordinar!
1. Şoferul sare speriat şi claxonează. Alexandra pune sare în zeamă.
2. un nişte toate
xilofon ...................... xilofoanele
saxofon saxofoane .....................
claxon ...................... claxoanele
91
EVALUARE
1. Citeşte textul.
O întâmplare în codru
E dimineaţă. în codru e linişte. Părinţii au plecat după mâncare. Puii sunt singuri în cuib. Ghiduşul Cip întreabă speriat de Cirip:
— Cine se aude dintre fragi?
— Aoleu! E Ciripica, surioara noastră!
Alarmaţi, puii îşi cheamă părinţii.
Codrul se umple de ciripitul păsărilor.
2. Alege varianta potrivit[.
Când are loc acţiunea?
□ seara □ iarna
□ dimineaţa □ primăvara
Unde are loc acţiunea?
O la munte O în codru □ la mare □ în câmpie
3. Desparte ]n silabe cuvintele:
linişte, ciripit, codru, cuib, surioară, umple
4.
G[seşte însuşiri potrivite.
primăvară
dimineaţă
5.
G[seşte cuvintele cu în\eles opus: linişte — întreabă —
dimineaţă — alarmaţi —
(răspunde, gălăgie, calmi, seară)
92
6
7
Un măr Bianca.
Ce sădeşti Gicule?
Alcătuieşte oral un text.
93
Ce înaltă e şcoala micuţului ^ koala! ^
ki-lo-me-tru
ki-lo-me-tri
Ni-ki-ta
ko-a-la
Micuţul koala
Elevii privesc planşa de la tablă.
— Vai, ce ursuleţ drăguţ! se miră Nikita.
— Acesta nu e urs! îl contrazice Doina.
— Copii, acesta e un mamifer cu pungă, le explică doamna învăţătoare. El se numeşte koala. Patria sa, Australia, se află la mii de kilometri. Arborele pe care se caţără el se numeşte eucalipt. Frunzele lui sunt hrana preferată a micuţului koala.
1.
drăguţ copac
a explica a se uita
arbore se uimeşte
a privi simpatic
se miră a lămuri
94
Prietenie
în vacanţă, Liceul „Mihail Kogălniceanu“ a găzduit elevi din mai multe ţări. Copiii s-au împrietenit. Dragoş i-a fotografiat cu aparatul său „Kodak“.
într-o zi a adus la şcoală fotografiile făcute. Copiii îşi aminteau cu drag de noii prieteni.
— Aceasta e Katia din oraşul Kiev, zise Mirela. Băiatul în cămaşă kaki e Akiro din Tokio.
— Cei doi sunt nemţii Karl şi Karina.
— Dragi elevi, spuse doamna învăţătoare. Vara aceasta şi noi vom pleca în Lituania, la un liceu din oraşul Kaunas.
— Ura-a-a! Să vină cât mai repede vacanţa mare! 1
1. Momentele textului:
2. Proverb:
Vestea îmbucurătoare
Recunoaşterea prietenilor 1 împrietenirea copiilor
Omul se cunoaşte după prieteni.
£tfp np Jt Jb
mnJjjou
95
Disneyland
Disneyland e un orăşel minunat. Aici te poţi distra alături de Mickey Mouse1, Tom şi Jerry2, Yoggi Bear3, Woody4, Donald Duck5 şi alte personaje din poveşti.
Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici te aşteaptă în căsuţa lor. Soldăţeii de plumb te studiază curioşi la lumina licuricilor.
Chip6, Dale7 şi Roquet8 te invită la o plimbare cu tre- nuleţul. Dacă doreşti, poţi naviga printre piraţi pe un râu până la Insula Aventurilor.
Vino în lumea copilăriei de vis!
1 Mickey Mouse - /'miki maus/
2 Jerry - /'d3eri/
3 Yoggi Bear - / jRgi bea/
4 Woody - /'wudi/
5 Donald Duck - /'dDnald dAk/
6 Chip - /tfip/
7 Dale - /deil/
8 Roquet - /'rRki/
96
Pomul înţelepciunii
Călătoria în lumea literelor fermecate a luat sfârşit. Copiii s-au aşezat sub un pom. Privind în sus, au înmărmurit. Pe ramuri atârnau literele din Abecedar.
Deodată frunzele pomului se legănară. Păsările începură să cânte. Literele se luară de mâini şi intrară în horă. Pomul înţelepciunii vorbi cu glas omenesc:
— Dragi copii, învăţătura e o lumină ce face viaţa mai senină!
JTh (
t w
S
w*\ A di
» «A \ J > r a
97
Alfabetul
arici
Aa
[a]
Ăă
Ââ
[ă]
[î din a]
Ee
[e]
#
fluture [fe]
Ff Fm
geantă [ge]
Jj
jucărie [je]
Kk
[ca/capa] kiwi
Ll
lalea [le]
Qq
[kU ]
0 ■
/ăj /( ^ Sfl
, Rr
râs
[re]
pP
[pe] păun
'W'l
Ţţ Uu v v
[ţe] ţambal umbrelă [u] veveriţă [ve]
limbii române
barză [be]
Cc
[ce]
ceas
^ Dd
delfin [de]
[haş] haltere
inimă [i]
[î] îngheţată
GPMm
măr [me]
Nn Oo
[ne] nufăr [o] ochelari
Ss
soare [se]
[şe] şoarece
tigru [te]
Ww
[dublu v]
Xx
Yy
[igrec]
ll^
ÎZz
zebră
[ze]
Grupurile de litere
100
28 ţeâumhiL, %fdAi/rmjL 1huju^ob ÂiimJuoulă,,
Al
, xurrb im/imlxil Ai xjl 7 > ?
lAul. JHxl ÂvuojJl 7uApjuud xh ttuuIL. Am
jihlnwAc Ajjhuxl xjul joIÎL xxÂL.JmL jwJu ttuoI xwiumJUilĂ, xLoJl Ai ttxjjL siluiui xh
Bravo,
Săndel!
Ixuxm.
y 3h XLZl iii VX>i A&IU piui JOjulxhJul
J xÂfb TTUjJjJhL. Jfadţd, AjL&L AOb iii Xlll/TL | ALrnj^jJmlxjIxxL Ai ÂAjiâ/tAjJjl.
■ JlA-Lcl xhbhpL vxmirnlxL ttujJu xxl aol li m hmmhrrrb!
Ui âjjĂxax al h Aăhul xjul xbuu^.
Al Ixjuul tlţuM,
AltxxLul.
Destinatar
Expeditor:
V/ri \ )//7| v-
msBMwMG
101
ţm
Limba noastră
de Alexe Mateevici
- fragment - -***-
Limba noastră-i o comoară în adâncuri înfundată,
Un =irag de piatr[ rar[
Pe mo=ie revărsată.
Limba noastra-i foc ce arde }ntr-un neam ce f[r[ veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste.
O O O O O O
moşie — aici: pământ strămoşesc, patrie; piatra rara — piatră preţioasă, scumpă; revărsat — împrăştiat, risipit, răspândit.
Vocabular:
0000000
V
V
Uneşte cuvintele cu acelaşi înţeles:
limbă avuţie
comoară grai
Uneşte cuvintele cu înţeles opus:
moarte laş
viteaz viaţă
neam voinic
viteaz popor
rară se stinge
arde deasă
^ Reţine sensurile diferite ale cuvântului limbă.
• Limba noastră e dulce ca mierea.
• Limba este organul de simţ al gustului.
• Limba mare a ceasului se numeşte minutar.
^ Găseşte şi alte însuşiri pentru cuvântul limbă:
sfântă
limbă
muzicală
armonioasă
Descoperă proverbul:
— mult - — Vorba- _ aduce. - — dulce -
Rosteşte repede şi corect:
Tot am zis şi-am zis şi-oi zice, Dar de zis eu n-am mai zis. Zică cel ce vrea să zică,
Iar eu zic că n-am să zic.
103
Primăvara
după Spiridon Vangheli
Viscolea ca în plină iarnă. Casele şi-au tras căciuli albe pe ochi.
Vrăbiile făceau larmă sub streaşină:
— Are baba Dochia obraz sau nu? Cât o să-şi mai scuture cojoacele peste sat?
— Mă duc eu să caut Primăvara! zise un porumbel. Poate s-a rătăcit pe undeva.
Porumbelul a înghiţit un grăunte şi a pornit la drum. înnopta pe unde putea. Cum se lumina, zbura mai departe.
A patra zi a coborât lângă un râu.
— Tu eşti, Primăvară? a întrebat porumbelul.
— Eu.
— Ce faci aici?
— Scot râul de sub gheaţă. Iarna l-a ţinut sub lacăt.
— Dar unde sunt păsările tale?
— Vin din urmă...
»y, '
^ Răspunde la întrebări:
• De ce erau supărate vrăbiile?
• Cine a pornit în căutarea Primăverii?
• Unde a întâlnit porumbelul Primăvara?
V
4)
Găseşte cuvintele cu acelaşi înţeles:
zise sosesc
larmă spulberă
viscoleşte gâlceavă
vin spuse
Găseşte explicaţia potrivită:
Desparte în silabe cuvintele:
larmă porumbel primăvară
Dochia grăunte vrăbiile
Atenţie! Un cuvânt poate avea mai multe înţelesuri.
La micul dejun, George a mâncat un ochi cu şuncă.
Mingea a nimerit într-un ochi de geam.
Mama are ochi albaştri ca floarea de nu-mă-uita.
Un ochi al maşinii de gătit s-a defectat.
105
O carte
de Constantin Dragomir
O carte aleasă E ca o casă Cu multe neamuri Păsări pe ramuri.
O carte rară E o comoară. Cine-o găseşte, Se-mbogăţeşte.
O carte este Ca o poveste, Cine-o citeşte, Acela creşte.
Cine-o cinsteşte Se-nnemureşte Cu omenia,
Cu veşnicia.
O O O O O
comoara — avere, avuţie; veşnicie — vecie, eternitate.
Vocabular:
0 © ® ® 0 ®
^ Completează propoziţiile:
O carte aleasă e ca o
O carte rară e o____
O carte este ca o
Completează urmând modelul de mai jos:
comoară — comori;
carte — __________
casă —___________
neamuri — neam;
ramuri —______
păsări —_______
^ Ce ne învaţă o carte?
Cartea ne învaţă:
I să facem fapte bune;
să iubim adevărul şi frumosul; să ne purtăm cuviincios; să ne cinstim neamul;
Ghici!
Are foi şi nu e pom, îţi vorbeşte ca un om.
Şi cu cât o îndrăgeşti Tot mai mult o foloseşti.
(_______________)
^ Ce reprezintă cartea pentru tine?
Pentru mine, cartea reprezintă:
• o comoară de înţelepciune;
• un prieten devotat;
• un bun sfătuitor;
Foloseşte cărţile, dar păstrează-le şi pentru alţii!
107
Unirea face puterea
- folclor -
Un tată avea mai mulţi feciori. între ei intrase o mare neînţelegere. Ca să-i împace, tatăl a luat câteva nuiele. Le-a legat într-un mănunchi, pe care l-a dat fiecărui fiu pe rând:
— Să vedem cine îl frânge!
Feciorii nu au putut rupe mănunchiul.
Atunci, tatăl l-a dezlegat. El a dat fiecăruia câte o nuia. Fără nicio greutate, feciorii au rupt nuielele.
— Să vă fie de învăţătură, dragii mei! a zis tata. Cât timp sunteţi împreună, nimeni nu vă poate face niciun rău. Dacă nu veţi fi uniţi, veţi cădea pradă duşmanilor.
Vocabular:
O O O O O O O
neînţelegere — dezacord, conflict;
nuia — vergea, vargă;
mănunchi — aici: legătură de nuiele.
P P P f
^ Răspunde la întrebări:
• Ce voia să-i înveţe tatăl pe feciorii săi?
• La ce încercări au fost supuşi ei?
• Ce povaţă ai aflat?
^ Găseşte cuvintele cu înţeles opus:
neînţelegere bine
unire prieten
duşman dezbinare
rău înţelegere
^ Ce sfat le-a dat tatăl feciorilor săi?
□ să fie uniţi; Q să se ajute reciproc;
□ să se duşmănească; Q să fie o familie.
5 Găseşte însuşirile ce se potrivesc bătrânului:
□ neînţelept Q convingător
□ povăţuitor □ egoist
Descoperă proverbul:
— fac — multe— sarcina — Mâini — uşoară.-
109
Greierul şi furnica
de Alexandru Donici
Greierul în desfătare, Trecând vara cu cântare, Deodată se trezeşte Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică Alergând, cu lacrimi pică Şi se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute, Ca de foame să nu moară, Numai pân’ la primăvară.
Furnica l-a ascultat,
Dar aşa l-a întrebat:
— Vara, când eu adunam, Tu ce făceai?
— Eu cântam
în petrecere cu to\i.
— Ai cântat? îmi pare bine. Acum joacă, dacă po\i,
Iar la vară fă ca mine.
Vocabular:
& & & & & & &
desfătare — aici: petrecere, veselie.
2 Răspunde la întrebări:
• Ce a făcut greierul toată vara? Dar furnica?
• Ce s-a întâmplat cu veselul greiera= ]n timpul iernii?
• Ce a învăţat el din această întâmplare?
d
© © ® ®
Cine poate fi?
trist
strângătoare flămând mică
nepăsător
neobosită
lene=
necăjit
harnică
grijulie
2 Reţine sensurile diferite ale cuvântului vară.
Vara se coc cire=ele.
Vara mea locuie=te la Bucure=ti.
2 Descoperă proverbul:
— vara— iarna— înţeleptul-— face-— căruţă.- — î?i— sanie — şi
Joc:
Tu eşti furnica, iar colegul tău este greieraşul.
Ce sfaturi îi poţi da?
111
Ciuboţelele ogarului
după Călin Gruia
Odată, iepurele pornise la iarmaroc să-şi cumpere ceva de încălţat. Pe o potecă se întâlni cu ogarul. El purta ciuboţele noi-nouţe.
— Cât ai dat pe încălţări?
— Doi galbeni.
— Mă duc să-mi iau şi eu ciuboţele de la iarmaroc.
— Merg şi eu încolo. Ciuboţele sunt, numai bani să ai!
— Am exact doi galbeni.
Au mers ei, au mers, până a înnoptat.
— Hai să tragem la Hanul Ursului, cumă- tre! propuse ogarul.
Moş Martin îi ospătă cu tot ce avu mai bun. Iepurele gustă o bucăţică de plăcintă. Ogarul însă mânca de-i trosneau fălcile.
cccccccc
poteca — cărare; ogar — câine de vânătoare; galben — aici: monedă de aur;
han — local unde se pot adăposti peste noapte drumeţii.
Vocabular:
f1 P P
S* S* S* S* S* S* S*
^ Răspunde la întrebări:
• Unde mergea iepura=ul?
• Ce dorea el să-=i cumpere?
• Cu cine s-a întâlnit iepurele?
• Unde au tras drumeţii peste noapte?
^ Alege explica\ia potrivită:
„mânca de-i trosneau fălcile“
□ mânca fără poftă
□ mânca lacom
^ Găse=te însu=iri potrivite:
credul
flămând
^ „Dezmiardă“ cuvintele urmând modelul propus:
ciubote — ciuboţele;
iepure —__________
urs —_____________
ban — bucată — plăcintă
Formează cuvinte urmând modelul:
în + noapte = înnoptat; în + negru =_________
în + nod = în + nor =
113
Ciuboţelele ogarului
- continuare —
Hangiul se apropie de cei doi drumeţi şi le zise:
— Aţi mâncat de doi galbeni.
Ogarul căută prin buzunare, dar nu găsi niciun ban.
— Am uitat punga acasă. Plăteşte dumneata, cumătre!
— Cum? Eu n-am mâncat mai nimic! Dacă plătesc, rămân desculţ.
Ursul îşi ieşi din fire:
— Plătiţi, că altfel am eu ac de cojocul vostru!...
De frică, iepurele plăti.
Ogarul se culcă şi adormi fără grijă. Iepurele începu să plângă. Cum de se lăsase păcălit? Deodată, mintea i se lumină. încălţă ciuboţelele ogarului şi ieşi tiptil afară.
Spre ziuă, ogarul se trezi. Pricepu imediat ce s-a întâmplat. Porni iute pe urmele iepuraşului să-şi caute ciuboţelele.
Pe urecheatul din poveste nu l-a putut prinde. Dar de atunci, cum vede un iepure, ogarul se ia după el.
^ Răspunde la întrebări:
• Cine trebuia să plătească pentru mâncare?
• De ce a plătit iepuraşul?
• Cum şi-a făcut iepuraşul dreptate?
Alege explicaţia potrivită:
„îşi ieşi din fire“
înţelese ce trebuie să facă
„am eu ac de cojocul vostru“
„mintea i se lumină“
se mânie
găsesc mijloace de a vă pedepsi
D
Găseşte cuvintele cu acelaşi înţeles:
cărare târg
păcălit
a servi
iarmaroc călător
a ospăta
pe furiş
drumeţ potecă
tiptil
înşelat
4)
Continuă şirurile:
• fiinţe: hangiu, drumeţ,
•
-------------------J
• lucruri: cojoc, pungă,
^ Continuă enunţurile:
• Ogarul fuge mereu după ... .
• Judecata iepurelui a fost ... .
Descoperă proverbul:
— faptă -
— răsplată.-
După -
Rosteşte repede şi corect:
Şi hangiul, şi hangiţa Au un han cât un an.
115
Cântec de primăvară
de Şt. O. Iosif
înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda.
Prin livezi albinele Şi-au pornit colinda.
Cântă ciocârliile Imn de veselie, Fluturii cu miile Joacă pe câmpie.
Joacă fete şi băieţi Hora-n bătătură.
Ah, de ce n-am zece vieţi Să te cânt, natură!
fkp
' '1
,’î;
IVi
LIa ,1 ...iv f t* 'fi
taSivS >‘ /‘r/tfll
V
Vocabular:
a colinda — aici: a umbla din loc în loc; imn — cântec de slavă; bătătură — aici: teren bătătorit.
Ce schimbări au loc în natură primăvara?
^ Găseşte explicaţia potrivită:
„Ceru-i ca oglinda“
„albinele =i-au pornit colinda“
„Cântă ciocârliile Imn de veselie“
„Ah, de ce n-am zece vieţi Să te cânt, natură!“
zboară din floare în floare
este senin
poetul regretă că viaţa e atât de scurtă =i nu va reu=i să cânte natura
proslăvesc frumuseţea naturii
Cine vorbeşte?
— Ce gustos e nectarul florilor!
— Vreau să zbor până la soare!
Ghici!
Din flori picuri de dulceaţă Strânge dis-de-dimineaţă.
(__________________)
^ Completează urmând modelul de mai jos:
albină — albine — albinele;
fată —______________—_________________;
horă —______________—__________________
Ce s-ar întâmpla dacă nu ar înflori grădinile, livezile?
117
Ciocârlia
după Ion Agârbiceanu
Soarele s-a înălţat biruitor pe cerul senin. Un băieţaş se grăbea să iasă cu oile la păscut. Deodată, desluşi un ciripit. Apoi văzu şi o rotire în văzduh. Un zâmbet larg apăru pe faţa sa.
— Ciocârlia! strigă el bucuros. Cântă ciocârlia!
Lăsă oile în luncă şi alergă la cel mai apropiat plug:
— Bădiţă, ai auzit ciocârlia?
— Unde, măi Ionaş? întrebă un plugar.
— Acolo, unde pasc oile mele.
— Tu cunoşti cântecul ciocârliei?
— Cum să nu-l cunosc?
— Dacă e aşa, a sosit primăvara!
Era chiar vremea.
— Auzi? Uite una! Uite încă una!
Ba sunt trei!
Ionaş nu mai ştia după care să privească. De bucurie, câţiva băie- aşi îşi zvârliră căciulile în sus.
Vocabular:
S* I? C* I? C*
& & & & & &
lunca — şes de-a lungul unei ape; văzduh — aer; a desluşi — aici: a auzi.
^ Răspunde la întrebări:
• Ce a observat băieţaşul?
• Cui i-a spus el bucuria?
• Ce anotimp a sosit în ţară?
^ Completează urmând modelul:
înălţime — înălţimi — înălţimile;
ciocârlie —__________—_______
căciulă —____________—_______
Atenţie! Un cuvânt poate avea mai multe înţelesuri.
faţă:
Formează propoziţii:
Ciocârlia Florile Caisul Oile
Tractoarele
A /V • J
au împânzit cântă ară
se impodobise pasc
duios. câmpul. grădinile. pe imaş. cu flori.
Improvizează un mic dialog dintre ciocârlie şi băieţaş.
119
Tu, iarbă, tot ai mamă?
de Grigore Vieru
Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă,
Atunci când înverzeşti,
De ea î\i aminteşti.
Tu, floare, tot ai mamă? De ai, de bună seamă, Atunci când înfloreşti,
De ea î\i aminteşti.
Tu, steauă, tot ai mamă? De ai, de bună seamă, Atunci când te iveşti,
De ea î\i aminteşti.
Vî.-
1 Cui îi este dedicată această poezie?
Q ierbii Q florii Q stelei Q mamei
Ce sentimente exprimă poetul faţă de mamă?
Q dragoste Q dispreţ Q admiraţie
Q simpatie Q stimă Q ură
^ Găseşte şi alte însuşiri pentru cuvintele propuse:
mamă: înţeleaptă, grijulie,____________,____
iarbă: fragedă, mustoasă,____________,_____
floare: parfumată, ginga=ă,___________,____
stea: strălucitoare, mare,____________,_____
^ Ordonează cuvintele în propoziţie:
— mamei — zidesc — fericirea— Mâinile----noastră.—
□ □ □ □ □
^ Alcătuieşte oral propoziţii cu fiecare cuvânt.
fi
o*
+3
' V*. o
^ 5h
3*7
•cVc^
floare
^ Descoperă proverbul:
mamei
nu
121
Mărinimie
după Emil Gârleanu
Cocostârcul s-a sculat cu noaptea în cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, trupul lui se leagănă agale. Răcoarea îl încântă.
Deodată se opreşte. Pe frunza unui nufăr, o broscuţă se bucură şi ea de frumuseţea dimineţii. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit. Cu ochi mari se uită la cumplitul duşman.
Cocostârcul o vede. Dar dimineaţa e mărinimos. Ridică piciorul, o păşeşte şi trece măreţ mai departe.
Broscuţei nu-i vine să creadă. De bucurie, sare pe o altă frunză. Apoi, ea, cea dintâi, taie tăcerea dimineţii:
— Oaac!
Vocabular:
mărinimie — bunătate, bunăvoinţă;
A • i P ••• A • J •
a încremeni — a nu putea face nicio mişcare, a împietri.
^ Răspunde la întrebări:
• în ce moment al zilei are loc întâmplarea?
• Ce a zărit cocostârcul pe frunza unui nufăr?
• De ce cocostârcul n-a mâncat broscuţa?
^ Ordonează momentele textului:
O Bucuria broscuţei O întâlnirea cu broscuţa O Cocostârcul la baltă d Mărinimia cocostârcului
Găseşte cuvintele cu înţeles opus:
a intrat lungi noaptea mărinimos
ziua egoist a ieşit scurte
duşman
departe
coboară
bucurie
tristeţe
prieten
aproape
ridică
Alege din text acţiuni ce se potrivesc:
s-a sculat
Atenţie! Un cuvânt poate înţelesuri.
Broasca a sărit în apă.
se bucură
avea mai multe
Lia a uitat cheia în broasca uşii.
123
Cu penetul ca sideful
de Mihai Eminescu
Cu penetul ca sideful Străluceşte-o porumbiţă, Cu căpşorul sub aripă Adormită sub o viţă.
Şi tăcere e afară, Luminează aer, stele. Mută-i noaptea, numai râul Se frământă-n pietricele.
Vocabular:
PPPPPPPPPP
penet — totalitatea penelor unei păsări; penaj; sidef — materie albă, lucioasă, care formează stratul interior al unor scoici.
& & & & & C*
Găseşte cuvintele cu înţeles opus:
tăcere se întunecă
noapte zgomot
se luminează înăuntru
afară zi
^ Găseşte explicaţia potrivită:
„Mută-i noaptea“
„râul se frământă“
„Cu penetul ca sideful“
cu penele albe, strălucitoare
râul curge întruna şi tulbură tăcerea nopţii
noaptea este tăcută
^ „Dezmiardă“ cuvintele:
aripă — aripioară; stea —____________
râu — cap —
sj Alcătuieşte oral propoziţii cu fiecare cuvânt.
piatră
-^pietrar
pietricică
împietrit .
125
Vrăbiuţa uitucă
după Leo Butnaru
La ziua de naştere a ariciului, au venit mai mulţi oaspeţi decât la cea a vulpii, deoarece el e cuminte şi prietenos. Fiecare invitat i-a adus câte un dar.
Când veni rândul vrăbiuţei să înmâneze cadoul, ea zise:
— Dragă Aricică, ghici ce am aici? Nu ştii! O pereche de cipici!
Desfăcând o frunză de brusture, vrăbiuţa scoase cipicii împletiţi din paie. E-he-he! Oaspeţii au prins a râde, iar ariciul a roşit până în vârfuleţele ghimpilor săi. Vrăbiuţa însă nu pricepea nimic. Se mai suceşte, se mai învârteşte şi, deodată, se loveşte cu aripioara peste frunte.
— Cum de-am uitat? se întrebă ea. Ariciul are patru picioruşe, nu două, ca noi, vrăbiuţele. Trebuia să împletesc încă o pereche de cipici!
Vocabular:
P P P
P P P
P P P
P P P
P P P
f P P
cipici — papuci confecţionaţi din stofă sau împletiţi din lână; brusture — plantă cu frunze mari şi late.
Răspunde la întrebări:
• De ce la ziua de naştere a ariciului au venit foarte mulţi oaspeţi?
• Ce i-a dăruit vrăbiuţa sărbătoritului?
• Ce uitase păsărica?
Găseşte cuvintele cu înţeles opus:
cuminte totul
mulţi obraznic
nimic puţini
a râde a uita a întreba
a răspunde a-şi aminti a plânge
„Dezmiardă“ cuvintele:
vârf — vârfuleţ;
vulpe — ___________
frunză — ___________
picior — aripă — zi —
Rosteşte repede şi corect:
Un râs s-a luat la întrecere cu alt râs, care a râs mai mult decât primul râs.
Ce cadouri i-au adus ceilalţi invitaţi lui Aricică?
127
o
o
Hoţul
după Tudor Arghezi
în cutia cu pălării vechi sta un urs de catifea. Ursul fura bomboane, ciocolată, dulceaţă, fructe. Când tătuţu aducea o cutie cu lucruri dulci, ursul golea numaidecât cutia.
— Cine a mâncat ciocolata, copii?
— Ursul! răspundea băiatul.
— Dar bomboanele?
— Ursul! răspundeau fata şi băiatul. îl văzuseră amândoi. L-au prins de câteva ori cu dulciurile în braţe, fugind sub canapea.
Aşa s-a făcut că am trimis ursul în pod. însă el fura şi de acolo. Venea din pod. De copii, ursul nu voia să se ferească. în pod, învăţase de la urs să mănânce zahăr şi mielul cu părul creţ.
într-o zi, tătuţu se va pune la pândă, chiar în dulap. Când ursul şi mielul vor veni să se înfrupte, îl vor găsi pe tătuţu între borcane. Şi atunci nu ştiu cine va fugi mai repede speriat: mielul, ursul sau tătuţu.
1 Vocabular:
catifea — ţesătură fină; aici: blăniţă moale; a se înfrupta — aici: a gusta ceva delicios.
^ Răspunde la întrebări:
• Unde locuia ursul de catifea?
• Cine mânca dulciurile?
• Cum a fost pedepsit ursul?
• De ce tătuţu se prefăcea că nu ştia cine e „hoţul“?
Formează comparaţii:
blând ca un greoi ca un flămând ca un fricos ca un
Găseşte cuvintele cu înţeles opus:
vechi aici
acolo pleacă
vine noi
niciodată a goli a găsi
a umple a pierde mereu
^ Desparte în silabe cuvintele:
bomboane
dulceaţă
ciocolată
miel răspundea
băiat mirosea
tată învăţase
129
Găurile
- folclor -
Trăia pe lume un omulean. El avea un fecior neascultător. în loc să-l pedepsească la fiece faptă necuviincioasă, tatăl bătea un cui în uşă. Curând, ea se umplu de cuie.
într-o zi, feciorul îşi ispiti părintele:
— Tată, ce-i cu uşa noastră? De
ce-i numai cuie?
— Acestea sunt faptele tale, băiete. La fiecare faptă necuviincioasă, bă- team un cui în uşă.
— Am să le scot cu un cleşte, zise hotărât băiatul.
— Fie voia ta. însă, la fiecare cui scos, va trebui să faci o faptă bună.
— Bine, tată, aşa voi face! în câţiva ani uşa se curăţă. Băiatul alergă într-un suflet la
tatăl său.
— Tată, n-a mai rămas niciun cui în uşă!
Părintele îi zise oftând:
— De scos le-ai scos, dragul tatei. Dar găurile?
Vocabular:
• » I « •• /\ J 1
a ispiti — aici: a întreba;
necuviincioasa — lipsită de respect, obraznică;
aici: faptă rea.
^ Răspunde la întrebări:
• Cum era fiul?
• Cum a reu=it tatăl să schimbe comportarea fiului?
• Ce a în\eles băiatul?
^ Găseşte cuvinte cu înţeles opus:
necuviincios — cuviincios
lene= — ____________
neascultător — ____________
răutăcios — ____________
^ Povesteşte despre o faptă bună făcută de tine.
Descoperă proverbul:
Copii,
numai fiind harnici =i ascultători ve\i deveni mândria părin\ilor!
131
Păţania ursului cafeniu
după Vladimir Colin
Un urs cafeniu s-a rătăcit odată printre urşii albi de la Polul Nord.
— Un urs murdar! chicoteau focile.
— M-am spălat chiar azi-diminea\ă! le spuse Martin. Dar focile nu-l crezură. Supărat, Martin plecă. El se
întâlni cu nişte urşi albi.
— Cine-i urâtul ăsta? întrebă cu dispre\ unul dintre ei. Martin începu să plângă.
— De ce plângi? se interesă o morsă.
— Cum să nu plâng? To\i râd de mine!
Morsa îi spuse:
— Nu mai plânge! Săpuneşte-te bine din cap până în picioare!
Curând, blana lui Martin era plină de clăbuci strălucitori.
2 Vocabular:
păţanie — aici: întâmplare, peripeţie; a chicoti — a râde pe ascuns;
clăbuci — spumă făcută de săpunul amestecat cu apă; dispreţ — lipsă de stimă.
2 Răspunde la întrebări:
• Cine s-a rătăcit printre urşii de la Polul Nord?
• De ce râdeau animalele de Martin?
• Ce l-a îndemnat morsa să facă?
2 Găseşte cuvintele cu înţeles opus:
nord curat
murdar frumos
urât sud
plânge
toţi
sus
jos
râde
nimeni
2 „Dezmiardă“ cuvintele:
apă — apşoară;
glas —____________
săpun —____________
blană — urs — pui —
133
Păţania ursului cafeniu
- continuare —
— Vai! Ce urs frumos! strigă un urs alb.
— Ce blană albă are! se minunară şi ceilalţi.
Fericit, Martin începu să se joace cu urşii cei albi. Deodată, un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care
se jucau ei. Urşii cei albi săriră în apă. Neobişnuit cu viaţa de la Polul Nord, Martin rămase pe sloi. Când înţelese ce primejdie îl pândeşte, auzi glasul speriat al unei ursoaice:
— Puiul meu a rămas pe sloi!
Deşi era rănit de suliţele de gheaţă, Martin luă puiul în braţe şi sări cu el în apă. Clăbucii de săpun se topiră. Ursul deveni din nou cafeniu.
— Eşti un urs bun şi viteaz! spuse ursoaica. îţi mulţumesc, Martin. Nu blana îl face pe urs, ci fapta lui.
Vocabular:
O O O O O O
sloi — bucată de gheaţă care pluteşte pe apă; primejdie — pericol; îl pândeşte — aici: îl aşteaptă.
0 ® ® ® ® ®
^ Răspunde la întrebări:
• Unde se jucau urşii?
Ce primejdie îi pândea?
De ce rămase Martin pe sloi? Ce faptă a săvârşit Martin?
• Ce i-a spus ursoaica?
^ Completează conform modelului:
u — unire, umbră,
r — rodie, roi,___
s — sloi, soare,__
^ Uneşte cuvintele cu înţeles opus:
fericit
negru
înspăimântat
urât
alb
rău
viteaz
calm
bun
nefericit
frumos
laş
^ Proverb:
____
Nu judeca omul după cuvinte, ci după fapte.
135
Moldova
Ţara mea, Moldova, este locul cel mai frumos, cel mai drag şi cel mai scump. Aici m-am născut şi tot aici sunt rădăcinile mele: strămoşii, bunicii şi părinţii mei.
De la Naslavcea la Giurgiuleşti rămâi fermecat de frumuseţea dealurilor acoperite de vii şi livezi, a codrilor seculari şi a câmpiilor întinse.
Vestită este Moldova prin pământul ei rodnic.
Cea mai mare bogăţie a ţării sunt oamenii. Satele noastre sunt un tezaur de credinţă, de frumoase tradiţii şi obiceiuri.
Chişinăul, capitala ţării, este un oraş cu case moderne, cu străzi largi şi numeroase monumente.
Iubeşte-ţi patria, copile! Este tot ce avem mai scump.
Vocabular:
& & & & & & &
Naslavcea — localitatea cea mai nordică din Moldova; Giurgiuleşti — localitatea cea mai sudică din Moldova; tezaur — totalitatea bunurilor spirituale ale unui popor; modern — care este nou, actual.
Alcătuieşte oral propozi\ii cu fiecare cuvânt.
Moldova, moldovean, moldoveancă, moldovenesc.
Re\ine!
Stema =i drapelul sunt simbolurile statului.
® 0 0
0 0 ® 0 0 0
Care e părerea ta: poate omul să trăiască fără patrie?
^ Ce sentiment îl leagă pe om de patrie?
Q mândrie Q ură
O iubire O dor
Memorează versurile:
Cine a văzut vreodată,
Cine a văzut
Pui să nu-şi iubească mama Care l-a crescut?
Mai frumos decât pământul Din strămoşi ce-l ai —
Este vreun alt plai pe lume, Este vreun alt plai?
(Vasile Romanciuc, Patria)
137
Europa Unită
Dănuţ răsfoieşte curios atlasul.
— Vai, ce drapel frumos, tată! exclamă el. O horă de stele pe cerul albastru!
— Acesta e drapelul Europei Unite, alcătuită din mai multe ţări. Republica Moldova se află aproape în inima continentului Europa. Atât noi, cât şi străbunii noştri ne-am născut aici.
— Deci, suntem europeni?
— Da, fiule. Ţara noastră, deocamdată, nu face parte din Uniunea Europeană. Legile ei însă ne ajută şi pe noi. Europa Unită apără omul, natura, pacea şi copilăria.
f /*\
m/4\
y A
/ A ^ \ /y
Vocabular:
atlas — colecţie de hărţi geografice; continent — întindere mare de uscat, mărginită de mări şi oceane.
^ Ştiai că...?
• Ziua Europei se sărbătoreşte pe data de 9 mai.
• Drapelul Uniunii Europene este albastru ca cerul. Pe el este un cerc format din 12 stele. Ele reprezintă unitatea popoarelor Europei. Numărul 12 este simbolul perfecţiunii.
• Moneda unică europeană este Euro.
Găseşte propoziţia în care cuvântul „inimă“ are sens neobişnuit.
• Republica Moldova se află aproape în inima Europei.
• Inima lui Dănuţ a tresăltat de bucurie.
^ Nu confunda cuvintele „atlas“ şi „atlaz“!
atlaz — ţesătură lucioasă pe o singură faţă.
Completează cu unul din cuvintele de mai sus:
• Elena şi-a cumpărat din librărie un______
• Croitorul a cusut o faţă de plapumă din_
de culoare verde.
Descoperă proverbul.
— stă - — unire----în - — puterea. -
139
EVALUAAE FINALA
1. Citeşte textul.
Greierul şi furnica
Un greier flămând a cerut câteva boabe de la furnică.
— De ce nu ai adunat din vară, frate? a întrebat ea.
— Nu am avut timp, a răspuns greieraşul. Am cântat la chitară.
Furnica a vorbit aşa:
— Toată vara ai cântat? Acum joacă dacă poţi!
2. Răspunde la întrebări:
• Cine a cerut câteva boabe de la furnică?
• Ce a făcut greieraşul toată vara?
3.
Alcătuieşte două propoziţii cu diferite sensuri ale cuvântului vară.
4. Găseşte câte două însuşiri pentru fiecare personaj din text.
5. Scrie cuvintele cu înţeles opus:
flămând —___________; a râde —
vară —_______________; a vorbi —
6.
Descoperă proverbul.
— de — — Munca - — aur.- — brăţară - — e
140
Adio, drag Abecedar!
de Ion Hadârcă
Tremură-n vreme, parcă s-ar teme Ultima filă din calendar,
Că m-aş grăbi s-o rup mai devreme: — Adio, drag Abecedar!
Dincolo-n noul an mă aşteaptă Cărţi minunate, harnice, dar Paşii spre ele cine-mi îndreaptă? — Adio, drag Abecedar!
Tot mai retras departe-n unghere, Bunul meu, scump prieten şcolar Parcă mi-ar cere o revedere...
— Adio, drag Abecedar!
Mic dicţionar
a g
alarmat - neliniştit, îngrijorat, alertat aventură - acţiune îndrăzneaţă şi riscantă
b
baghetă - beţişor, nuieluşă, vărguţă basm - poveste
brusc - pe neaşteptate, dintr-odată buzdugan - măciucă sau ghioagă de fier, folosită în vechime ca unealtă de luptă
c
cariat - găurit de o carie; stricat cărunt - care are fire de păr alb chipeş - arătos, frumos, mândru clarinet - instrument muzical de suflat, făcut din lemn în formă de tub cu găuri a claxona - a semnaliza sonor (cu claxonul) a clămpăni - a produce un zgomot cu aripile cleştar - cristal
coală - foaie de hârtie (albă sau colorată)
cocioabă - bojdeucă, colibă
colier - şirag, salbă din pietre scumpe
crivă\ - vânt puternic şi rece
cros - cursă sportivă de alergare
crudită\i - fructe, legume, verdeţuri proaspete
d
doină - poezie populară, care exprimă un sentiment de dor, de revoltă, de dragoste, fiind însoţită, de obicei, de o melodie adecvată
dragon - monstru fabulos duios - mângâietor, blând, gingaş duioşie - simţire gingaşă, delicată dumbravă - pădure tânără şi nu prea deasă
e
eucalipt - arbore gigant, din frunzele şi scoarţa căruia se extrage ulei, folosit în farmacie şi în parfumerie excelent - admirabil, minunat, încântător, superb
exigent - sever, pretenţios, riguros
f
fidel - statornic, devotat, credincios a frâna - a încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei 142
a găzdui - a primi pe cineva în casă pentru o anumită vreme
ghemotoc - cocoloş, boţ, mototol, ghem gherghef - cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o ţesătură pentru a fi brodată; ţesătura de pe acest cadru ghiduş - poznaş, ştrengar, glumeţ, comic gingaş - firav, plăpând gârlă - apă curgătoare mică
h
hain - rău la inimă, fără milă, crud, hapsân hamac - pânză sau plasă care se întinde orizontal între doi stâlpi şi serveşte ca pat mobil sau ca leagăn hangiu - stăpânul unui han hoinar - persoană care umblă mult şi fără adresă
ho\oman - ştrengar, poznaş
i
iesle - jgheab în care se dă mâncare vitelor imaş - păşune inamic - duşman, vrăjmaş a interveni - a intra în vorbă iscusit - îndemânatic, abil, priceput, ingenios
A
I
înaripat - plin de elan, avântat, însufleţit a îndemna - a stimula, a încuraja, a susţine a îndruma - a călăuzi, a ghida, a dirija a înfrunta - a ţine piept, a rezista a înmărmuri - a încremeni, a înlemni, a împietri de frică, de groază, de uimire
k
kaki - culoare galbenă-cafenie cu nuanţe verzui
Kiev - capitala Ucrainei
l
lan - suprafaţă de teren agricol semănată cu acelaşi fel de plante lăicer - covor ţărănesc de lână lăutar - muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde; scripcar
legendă - povestire în proză sau în versuri care conţine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică un fapt real lin - 1. domol, liniştit, potolit; 2. peşte cu solzi mărunţi care trăieşte în bălţi cu apa limpede
luncă - zăvoi, vale
m
mamifer - animal care are corpul acoperit cu păr, naşte pui şi îi hrăneşte cu laptele său
mantie - haină ca o pelerină lungă şi largă care se îmbracă peste celelalte haine meci - întrecere sportivă între două echipe mierlă - pasăre cântătoare de pădure miraculos - supranatural, uimitor, extraordinar
mister - taină, secret, enigmă moşie - pământ strămoşesc, patrie
n
a naviga - 1. (despre nave) a pluti, (despre aeronave) a zbura; 2. (despre oameni) a călători cu o navă sau cu o aeronavă năstruşnic - care iese din comun, neobişnuit a năvăli - a se năpusti, a ataca, a cotropi negură - ceaţă densă nostim - plin de haz, amuzant, simpatic
o
oaste - armată
ocarină - instrument muzical popular de suflat, din argilă arsă, în formă ovală şi cu mai multe găuri oştean - soldat, militar
p
patinoar - teren amenajat pentru patinaj păţanie - întâmplare, aventură pirat - hoţ de mare; persoană care se îmbogăţeşte prin jaf, tâlhărie etc. pârtie - cărare sau drum făcut prin zăpadă planşă - foaie de hârtie (mai groasă) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi plumb - metal de culoare cenuşie-albăstruie pojghiţă - coajă, pieliţă, scoarţă pomet - livadă
povară - greutate, sarcină, încărcătură
r
renume - nume bun, faimă, prestigiu
s
saxofon - instrument muzical de suflat scut - obiect de apărare, ocrotire secular - care durează mai multe secole sipeţel - lădiţă din lemn cu capac în care se păstrează obiecte de valoare străbun - strămoşesc, străvechi a supraveghea - a observa, a păzi, a urmări a susura - a produce un zgomot lin, uşor, monoton şi continuu
şaten - castaniu
şoim - pasăre răpitoare; figurat: om viteaz, curajos, semeţ
şură - construcţie pe lângă o gospodărie, în care se adăpostesc vitele
t
a tângui - a scoate sunete jalnice, a deplânge Tokio - capitala Japoniei
T
0
ţanţoş - semeţ, mândru, fudul
U
unison - executare a unei melodii la aceeaşi înălţ ime de către un grup vocal sau instrumental
ursitoare - fiinţă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărâ soarta omului la naştere
v
vag - neclar, nelămurit, confuz văzduh - aer
victorie - reuşită, biruinţă, izbândă viscol - vânt puternic însoţit de ninsoare vreasc - creangă, ramură uscată şi desprinsă de pe copac
x
xilofon - instrument muzical de percuţie
z
zar - cub mic care are pe fiecare dintre feţe imprimate puncte de la unu la şase
143
CZU 373.3.016:811.135.1(075.2) A 12
Elaborat în baza curriculumului disciplinar în vigoare =i aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei (nr. 321 din 28 aprilie 2016).
Editat din mijloacele financiare bugetare.
Comisia de evaluare: Valentina Zuber-Petrov, învăţătoare, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Alecu Russo”, Orhei;
Sergiu Plămădeală, învăţător, grad didactic unu, Liceul Teoretic „Vasile Vasilache”, Chişinău; Maria Roşea, învăţătoare, grad didactic unu, Şcoala Primară „Grigore Vieru”, Chişinău; Maria Braghiş, doctor în pedagogie, Direcţia Generală învăţământ, Tineret şi Sport, Chişinău
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin întreprinderii Editorial-Poligrafice Ştiinţa şi Editurii Prut Internaţional. Reproducerea integrală sau parţială a textului sau a ilustraţiilor din această carte este permisă numai cu acordul în scris al acestora.
Corectori: Fulga Mareiue-Poiată, Elena Bivol Prezentare grafică: Serghei Samsonov, Tatiana Lebedev Paginare computerizată: Marina Uraeva, Zoe Ciumae Copertă: Serghei Samsonov, lulia Grădinar-Şeobari
întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa,
str. Academiei, nr. 3; MD-2028, Chişinău, Republica Moldova;
tel.: (+373 22)73-96-16; fax: (+373 22)73-96-27;
e-mail: prini_stiinta@yahoo.com; prini@stiinta.asm.md; www.editurastiinta.md;
Editura Prut Internaţional, str. Alba-Iulia, nr. 23, bl. 1A, MD-2051, Chişinău, Republica Moldova; Tel.: (+373 22)74-93-18; (+373 22)75-18-74; www.edituraprut.md; e-mail: office@prut.ro
DIFUZARE:
ÎM Societatea de Distribuţie a Cărţii PRO-NOI,
str. Alba-Iulia, nr. 75, bloc Q; MD-2071, Chişinău, Republica Moldova;
Tel.: (+373 22)51-68-17; fax: (+373 22)58-02-68; e-mail: info@pronoi.md; www.pronoi.md
Imprimat la Combinatul Poligrafie.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Abecedar / Maria Buruiană, Silvia Cotelea, Aurelia Ermicioi [et al.]; Comisia de evaluare: Valentina Zuber-Petrov [et al.]; Min. Educaţiei, Culturii şi Cercet. al Rep. Moldova. - Ed. rev. - [Chişinău]: î.E.-P. Ştiinţa; Prut Internaţional, 2018 (Combinatul Poligrafic). - 144 p.: des. color.
ISBN 978-9975-85-118-3 (î.E.-P. Ştiinţa) ISBN 978-9975-54-376-7 (Prut Internaţional)
373.3.016:811.135.1(075.2)
A 12
ISBN 978-9975-85-118-3 (î.E.P. Ştiinţa)
ISBN 978-9975-54-376-7 (Prut Internaţional)
© Maria Buruiană, Silvia Cotelea, Aurelia Ermieioi, Constantin Dragomir, Ion Hadâreă. 2016, 2018 © î.E.P. Ştiinţa, Editura Prut Internaţional. 2016, 2018