Limba si literatura Romana

 MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
Tamara Cristei Adrian Ghicov
Olga Cosovan Tatiana Cartaleanu
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
Tamara Cristei Adrian Ghicov
Olga Cosovan Tatiana Cartaleanu
Lim6a şi Literatura
(Română
MANUAL PENTRU CLASA A XII-A
CUPRINS
Modulul I
LIMBA SI CREAŢIA LITERARĂ.
5 5
INTERPRETAREA TEXTULUI SI FORMAREA CITITORULUI
5
► Istoria limbii: Originea limbii române. Etapele evoluţiei limbii literare.....10
► Personalitatea literaturii si individualitatea creatoare........................................15
>
► Cititorul, spiritul critic si postmodernitatea..........................................................21
► Limba naţională si limba literară. Domenii de funcţionare
a limbii naţionale si a limbii literare.........................................................................28
> )
► Proba competenţei textuale: ESEUL...........................................................................32
Verifică-ţi performanţele: expertul-opera-cititorul..................................................36
Modulul II
CITITORUL SI VORBITORUL
5
DESPRE CREAŢIA PERSONALITĂŢII LITERARE
5 5
Unitatea didactică
MIHAI EMINESCU, un creator de valoare naţională si universală
Cugetătorii gîndesc spiritul lumii. Ei nu pot fi văzuţi si
înţeleşi decît de cei care pot să urce o clipă spre dînşii.................................
- Coordonate biobibliografice
► Poet cu sufletu-n lumină si gîndurile-n cer...........................................................
- Numai poetul..., o metaforă a demiurgiei artistice...........................................
- Opera eminesciană, un spaţiu liric al revelaţiilor............................................
- Eu mă pregătesc să devin poet. Cărţile................................................................
41
43
43
46
47
E
► Natura sau spaţiul cosmicizat al iubirii....................................................................50
- Să fie sara-n asfinţit, un vis al iubirii....................................................................50
► Iubita, imagine a eternităţii.........................................................................................52
- Din valurile vremii..., o sublimare a iubitei.........................................................53
- Cezara sau iubirea ca univers compensativ.........................................................55
► Lumea-i asa cum este si ca dînsa sîntem noi...........................................................60
y y
- Geniu pustiu, o expresie a titanismului romantic.............................................61
► Timpul sau obsesia devenirii universului................................................................66
- Cu mîine zilele-ţi adaogi..., o viziune asupra trecerii........................................68
- Scrisoarea I, o insolită proiecţie a temporalităţii................................................70
- Odă (în metru antic), „chintesenţă elegiacă” a eminescianismului..............76
► Redactarea textelor de diferite stiluri.......................................................................80
► Crezul publicistului: Am lucrat din convingere.....................................................84
(£) Competenţa absolventului la examenul de bacalaureat..................................89
Verifică-ţi performanţele: scriitorul-opera-cititorul...............................................90
Unitatea didactică
MIHAIL SADOVEANU, un arhitect al ceremonialului narativ
Scriitorul trebuie să fie într-un permanent contact cu viaţa,
cu durerile si bucuriile ei...........................................................................................93
- Coordonate biobibliografice
► Creaţia lui Mihail Sadoveanu, expresie a sufletului românesc.........................97
- Povestea cu privighetoarea sau modul liric al percepţiei artistice.................98
► Prezentarea orală a textelor elaborate....................................................................102
- Baltagul sau calea reinstituirii dreptăţii............................................................105
- Zodia Cancerului, o alegorie despre timp, dragoste si puterea politică.....115
(M) Competenţa absolventului la examenul de bacalaureat................................127
Verifică-ţi performanţele: scriitorul-opera-cititorul..............................................130
Unitatea didactică
LUCIAN BLAGA sau nebănuitele trepte ale cunoaşterii
Creaţia răscumpără toate suferinţele...................................................................133
- Coordonate biobibliografice
► Poezia este un veşmînt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea (sinteză) 138
► Elemente de analiză stilistică a textului.................................................................140
► Eu am crescut hrănit de taina lumii........................................................................143
- Poetul este singura fiinţă care îşi poartă inima în afară de sine: Autoportret... 144
- Vreau să joc!, o formă a ludicului programatic...............................................146
- Linişte sau misterul cunoaşterii luciferice.........................................................148
► Dorul, o stare transorizontică.....................................................................................150
- Dorul-dor; Dorul.......................................................................................................150
► Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.........................................................................152
- Sufletul satului; Satul minunilor............................................................................152
► Lumea sub semnul profanului: Paradis în destrămare......................................154
► Sub un cer de vrajă.........................................................................................................156
- Drama poetică Meşterul Manole. Sugestii pentru o lectură
independentă.................................................................................................................156
► Metafora revelatorie sau misterele creaţiei.............................................................158
>
► Filozofia este o ştiinţă a întrebărilor (sinteză).....................................................162
► Limbajul mass-mediei în actualitate.........................................................................165
» Competenţa absolventului la examenul de bacalaureat.................................170
Verifică-ţi performanţele: scriitorul-opera-cititorul...............................................172
Unitatea didactic
ION DRUŢĂ sau toiagul păstoriei
Duc vorba în lume asa cum îmi vine:
cu rădăcini, cu ramuri, cu frunze cu tot.............................................................175
- Coordonate biobibliografice
► Vocaţia explorării matricei existenţiale..................................................................177
- Horodiste sau spaţiul devenirii......................................................................177
► Viaţa ca un zbucium creator......................................................................................181
>
- Sania sau himera creativităţii..........................................................................181
► Şi peste tot - frunze galbene, frunze de jale, frunze de dor.............................186
- Frunze de dor sau iluziile dragostei.............................................................186
► Credinţa e copacul ce freamătă pururea în sufletul omului...........................195
- Biserica albă sau aspiraţia către înalt...........................................................195
- Albul aici nu e atît o culoare, cît un destin.................................................200
► Competenţa de informare şi documentare: utilizarea dicţionarelor
si a INTERNETULUI.....................................................................................................204
► Cîntecul de tinereţe, cîntecul de mai tîrziu, cîntecul de dincolo
de toate................................................................................................................................208
- Doina sau esenţa sensibilităţii naţionale......................................................208
► Eseul Mozzart la sfîrşitul verii sau lecţiile sacrului............................................217
(Js) Competenţa absolventului la examenul de bacalaureat.................................222
Verifică-ţi performanţele: scriitorul-opera-cititorul...............................................224
Unitatea didactică
GRIGORE VIERU sau numele tău, poezie Şlefuirea cuvîntului, desăvîrsirea metaforei, adîncirea si limpezirea
ideii poetice nu au capăt în timp..........................................................................227
- Coordonate biobibliografice
► Poetul candorii şi al copilăriei....................................................................................230
- Copilul ca homo ludens sau logica jocului..................................................232
► Cîntăreţul valorilor fundamentale: Limba română, Mama,
Dragostea, Creaţia..........................................................................................................234
► Moştenitorul lui Mateevici...........................................................................................234
- În limba ta; Pentru ea
► Radicali internaţionali în sisteme terminologice. Limbajul
informatic si al mediilor electronice.......................................................................238
► Cea mai frumoasă carte din lume este o mamă...................................................242
- Făptura mamei; Tu eşti un geniu; A căzut cerul din ochii tăi...
► Am văzut, am întîlnit lumina dragostei.................................................................249
- Leac divin; Valul, frunza; Blestem de dragoste; Braţele mele;
Pădure, verde pădure
► Literatura este o metaforă din care te hrăneşti ca din pîine............................262
- Metafora; Harpa
(M) Competenţa absolventului la examenul de bacalaureat................................269
Verifică-ţi performanţele: scriitorul-opera-cititorul.............................................270
Unitatea didactic 16
MARIN SORESCU sau despre ironia mîntuitoare
Cu mine se întîmplă ceva: o viaţă de om...........................................................273
- Coordonate biobibliografice
► Poetica regîndirii misterelor.......................................................................................274
- Am legat..., o poezie a bucuriei si a durerii........................................................277
- Sincronizare, o viziune ironică asupra umanului.............................................279
- Semne sau despre feţele ludicului.........................................................................281
- Cu toatepînzele... în marea iubirii.......................................................................283
- Iona sau redescoperirea propriului eu................................................................285
- Viziunea vizuinii sau despre dimensiunea intertextuală a literaturii .........289
(Ji) Competenţa absolventului la examenul de bacalaureat.................................299
Verifică-ţi performanţele: scriitorul-opera-cititorul...............................................300
Popas în cîmpul actualităţii literare
MIRCEA CĂRTĂRESCU sau recuperarea postmodernă a tradiţiei
- Cîteva cuvinte despre Ioana sau o ilustrare a biografismului poetic............304
- Garofiţa, o lectură parodică a tradiţiei literare..................................................306
Explicarea formulelor-titlu distinctive de lectură, receptare, predare, învăţare şi evaluare
PRE-TEXT:
Activităţi de accedere în lumea creaţiei scriitorului, valorificînd caracteristici şi dominante specifice individualităţii creatoare.
Plăcerea textului:
Descoperirea şi negocierea sensurilor operei, în baza lecturii şi interpretării unor texte literare reprezentative pentru creaţia scriitorului.
M]ETATEXTUL_CRITICULUI:
Documentarea cu puncte de vedere consacrate, în raport cu diverse aspecte ale creaţiei scriitorului, integrarea şi prezentarea corectă, coerentă, convingătoare a acestora în propriul demers interpretativ.
MeTATEXTUL_CITITORULUI:
Redactarea, orală şi scrisă, prezentarea, adecvată şi argumentată, a diverselor tipuri de exerciţii şi/sau compoziţii şcolare despre valoarea operei scriitorului şi despre individualităţile creatoare studiate.
s criitorul-opera-cititorul
Verifică-ţi performanţele!
evaluarea achiziţiilor şcolare în formula competenţelor de exprimare orală şi scrisă.
Ars collaborandi
^ Ars discendi
<s> =
Colaborînd, producem, inventăm!
lucru în echipe
Învaţă învătînd!
> >
activităţi pentru elaborare individuală acasă, la bibliotecă
Lego, ergo SUM
Citesc, deci exist!
texte pentru lectură şi reflecţie
^ ScRIBO, ERGO SUM
Scriu, deci exist!
redactarea compoziţiilor şcolare
3
Modulul I
LIMBA ŞI CREAŢIA LITERARĂ. INTERPRETAREA TEXTULUI ŞI FORMAREA CITITORULUI
c-oAL'«iA ,m »EZENt
NTCOtAE MANOLESCU
cuvinteA m romaneşti
Paul Corn ca
romanesc
Aventurile
MIHAI CIMPi
Dezvoltarea comunicării orale şi scrise:
TTODmCDDB VIA NU
Exersarea abilităţilor de cititor şi de vorbitor:
unitului
Mioara Avram
CUVINTELE
LIMBII ROMÂNE
iNTRE CORECT Şl INCORECT
Originile
romantismuCui
MAR US SALA
Eugen
SIMION
Fichunca
jurnalului
inliin
COMPETENŢELE ABSOLVENTULUI
• formularea propriilor opinii despre anumite concepţii, idei, gînduri din texte nonliterare şi metaliterare;
• cunoaşterea etapelor definitorii ale evoluţiei limbii române;
• aplicarea unor criterii şi tehnici de elaborare a eseului.
• iniţierea în cele trei discipline ale ştiinţei literaturii;
• familiarizarea cu anumite personalităţi de referinţă ale domeniilor respective;
• documentarea şi aplicarea unor termeni funcţionali ce facilitează înţelegerea şi interpretarea textelor orale şi scrise.
O PANORAMĂ
A PERSONALITĂŢILOR DE REFERINŢĂ
gener
Eseu despre început! poeziei române
V L o
formarea unei viziuni culturale asupra procesului literar românesc;
stimularea motivaţiei
/
pentru lectură şi conştientizarea gustului estetic, în baza unor texte literare şi metaliterare;
dezvoltarea gîndirii reflexive, critice prin documentarea cu idei, concepţii ale unor istorici, teoreticieni şi critici literari consacraţi.
I ;-n
Spatii
oglinzi
Nicolae Manolescu
ISTORIA CRITICA A LITERATURII ROMÂNE
S secole de literaturi
lingvistică
Minai Cimpoi
Eugen Simion
O)
•A
1. Aminteşte-ţi de la cursul de istorie ce înseamnă romanizarea v Daciei.
geneză
1.1. Ce limbă se vorbea pe acest teritoriu pînă la romanizare şi cum a evoluat ea?
2. Aranjează pe axa timpului evenimentele istorice relevante pentru constituirea poporului român şi evoluţia lui.
2.1. Comentează care a fost impactul contactelor interetnice asupra formării şi dezvoltării limbii.
3. În baza exemplelor din tabel, argumentează că limba română este o limbă romanică:
LIMBA
latină
română
spaniolă
franceză
italiană
portugheză
Filius, -i
Fiu
Hijo
Fils
Figlio
Filho
Digitus, -i
Deget
Dedo
Doigt
Dito
Dedo
Caballus, -i
Cal
Caballo
Cheval
Cavallo
Cavalo
Farina, -ae
Făină
Harina
Farine
Farina
Farinha
Video, videre, vidi, visum
A vedea
Ver
Voir
Vedere
Ver
Stella, -ae
Stea
Estrella
Etoile
Stella
Estrela
Palma, -ae
Palmă
Palma
Paume
Palma
Palma (da mao)
Limbă
comunicare
4. Comentează rolul cuvintelor din exerciţiul 3 în vocabularul limbii române actuale. Utilizează întrebările de reper:
• Din ce cîmp lexical fac parte?
• De ce e nevoie de aceste cuvinte în permanenţă într-o limbă?
• Ce cuvinte au derivat de la ele?
5. Citeşte opiniile care aparţin:
A. Unui lingvist contemporan; B. Unui literat din secolul XIX.
Marius Sala, academician
A
„Româna s-a dezvoltat în condiţii diferite de cele ale celorlalte limbi romanice, într-o izolare totală de restul domeniului romanic şi de latină (contactele cu limbile romanice au început în epoca modernă). Unul dintre rezultatele cele mai cunoscute ale acestei situaţii speciale este faptul că româna a fost în contact cu aproape toate limbile slave, atît în variantele lor moderne, cît şi cu variantele
B
vechi (vechea slavă, primul idiom slav notat în scris, şi slavona, care nu a evoluat ca celelalte limbi slave vii, ci s-a păstrat cu vechile caracteristici, ca limbă a bisericii şi culturii în orientul Europei, un rol similar aceluia al latinei medievale în occidentul Europei). Acest contact permanent de mai bine de un mileniu a făcut ca împrumuturile slave ale românei să nu constituie o masă nediferenţiată..."
Cînd neamurile barbare au inundat România ca un ră- pide şuvoi, găsind pînza limbii urzită, luau suveica şi, prin dreptul celui mai tare, aruncau unde şi unde cîte un fir de bătătură de-a lor, groasă şi noduroasă. Astfel se ţesu limba noastră. Pentru a scoate acum acele lătunoioase fire, trebuie a destrăma toată pînza..."
5.1. Constată tangenţa de idei şi remarcă specificul exprimării scrise.
5.2. Selectează 2-3 idei ce relevă evoluţia limbii române.
6. Informează-te din textul ce urmează despre frecvenţa în Constantin N^mzzi
limba română actuală a cuvintelor latineşti. Constată deosebiri dintre sistemul lexical şi cel gramatical.
Limba română este o limbă romanică ce s-a dezvoltat din latina populară, preluînd de la aceasta nu numai lexicul de bază, ci şi structurile gramaticale, formele morfologice ale cuvintelor, pe care vorbitorii le-au supus unor modificări fonetice. Iată de ce unităţile de vocabular, care pornesc de la acelaşi
cuvînt din limba latină, trecînd rodajul uzului de circa 2 000 de ani, sună azi diferit în română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană, retoromană, sardă, provensală. Cuvintele moştenite, deşi nu sînt foarte numeroase în raport cu lexicul de azi (doar circa 1 300 de cuvinte latine sînt preluate
de toate limbile romanice), au, de regulă, o frecventă mare în limba actuală, si-au acumulat, în procesul evoluţiei, numeroase sensuri Si au generat, prin derivare si compunere, alte unităţi de vocabular.
j
Sistemul lexical al limbii este cel mai flexibil: după necesitate, vorbitorii dintr-o epocă
formează sau împrumută anumite cuvinte, care apoi pot iesi din uz, dacă nu mai sînt necesare. Sistemul gramatical însă este mai stabil: de la constituirea limbii române ca idiom sînt aceleasi forme de număr pentru aceleasi părţi de vorbire, aceleasi moduri si timpuri pentru verbe, multe păstrate din latină chiar.
6.1. Demonstrează, prin exemple similare, evoluţia limbii române literare.
Etimologia este ştiinţa despre originea şi evoluţia în timp a unei forme lingvistice: cuvînt, aspect sintactic sau morfologic, pronunţie.
7. Cercetează sinonimele verbului a ordona şi originea lor în limba română.
7.1. Plasează-le într-o schemă care să conţină cuvinte moştenite din latină, împrumutate din limbile slave şi din limbile romanice moderne sau formate pe teren românesc şi analizează-le sensul, încadrînd 2-3 dintre ele într-un text propriu.
A ORDONA
fr. ordonner
A comanda
fr. commander
A decide
fr. decider, lat. decidere
A dispune
fr. disposer, lat. disponere
A fixa
fr. fixer
A hotărî
din hotar
A porunci
sl. poronciti
A stabili
it., lat. stabilire
A statornici
din statornic
A prescrie
fr. prescrire
A orîndui
sl. urenditi
A rîndui
din rînd
A soroci
din soroc
A învăţa
lat. invitiare
A judeca
lat. judicare
7.2. Stabileşte ce diferenţe semantice, stilistice, funcţionale există între aceste cuvinte.
Limbă
comunicare
8. Citeşte fragmentul şi descoperă o explicaţie fundamentală despre procesul de formare a limbii române.
„Limba română nu este o simplă structură logico-lingvistică cu raţiuni de comunicare, răsărită întîmplător la un moment dat dintr-o altă limbă ori dintr-un amestec de limbi, ci un dat de la Dumnezeu, aşa cum sînt toate limbile, cu un trup şi un spirit, cu o istorie, un destin şi un rost. Ea deţine un nucleu, o esenţă, care este una şi aceeaşi de mii de ani, cu mult înainte ca această limbă să se fi numit «română». Pe acest trup s-au aşezat diferite haine, după împrejurări şi modă: haina slavă, cea turcească, haina maghiară sau grecească, jobenul franţuzesc sau jeanşii americani.”
Aurora Petan
8.1. Dezvoltă sensul explicaţiei, argumentînd-o cu informaţie relevantă din istorie, cultură, religie etc.
9. Documentează-te cu privire la etapele evoluţiei limbii române literare, fixate în tabelul de la pagina următoare.
9.1. Reţine ce se produce esenţial la fiecare etapă.
9.2. Formulează 1-2 concluzii cu referire la procesul istoric de dezvoltare a limbii române.
10. Pronunţă-te asupra afirmaţiei din Rînduri-Gînduri, formu- lînd un răspuns posibil la întrebarea lui B.-P. Hasdeu.
f/lîn
• Astăzi însă, cînd lingvistica derivă nu numai cuvintele, ci încă sonuri- le, formele gramaticale, construcţiunile sintactice, semnificaţiunile, orice alt ingredient al limbii, se cuvine oare ca etimologia să mai rămînă închisă nestrămutat în cercul cel strîmt al cuvintelor?
B.-P. Hasdeu
!L ______
10.1. Pornind de la situaţia actuală, analizează, conform algoritmului propus, modul în care se dezvoltă limba română.
• Cine (şi cum) introduce cuvinte, expresii noi?
• Cum se constituie formele gramaticale ale cuvintelor noi?
• Cine are grijă de respectarea normei?
11. Actualizează-ţi cunoştinţele din clasele precedente şi expune-ţi opinia despre rolul mass-mediei, al literaturii şi culturii, al ştiinţei şi educaţiei în evoluţia limbii române ca limbă literară.
12. Cercetează un articol de ziar, raportînd lexicul din acesta la procesul de înnoire a vocabularului limbii române actuale.
1. Urmăreşte o emisiune televizată în limba română, pe care o consideri bună sau foarte bună, şi pronunţă-te despre calitatea exprimării orale a realizatorilor. Comentează trei exemple elocvente.
Ars discendi
<t>
3
Ars DISCENDI 2. Selectează, dintr-un dicţionar potrivit, trei aforisme despre
valoarea limbii române în actualitate.
3. Apreciază, într-o compunere-raţionament, rolul oamenilor de cultură la dezvoltarea limbii literare, pornind de la afirmaţia eminesciană:
Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere...
ETAPELE EVOLUŢIEI LIMBII ROMÂNE LITERARE
1521
Prima atestare documentară - Scrisoarea lui Neacşu.
1532-1656
Se constituie variantele principale ale limbii române literare (munteană, mol- doveană, bănăţeană-hunedoreană, nord-ardeleană) şi se definitivează forma scrisă a acestora.
1656-1780
Are loc modernizarea limbii, mai ales la nivel de fonetică; norma se constituie în baza graiului muntenesc.
1780-1836
Se completează masiv vocabularul românesc prin împrumuturi neoromanice, se caută o normă unică pentru limba română literară. Această perioadă este un moment de tranziţie în procesul de unificare şi modernizare a limbii literare.
1836-1881
Se precizează şi se impun, prin cultură, normele supradialectale ale limbii române literare de astăzi.
1869
Se elaborează sistemul ortografic în baza alfabetului latin.
Ulterior, are loc înnoirea radicală a vocabularului.
1881
S-a acceptat oficial ortografia limbii române de către Academie.
Din acest an şi pînă în prezent s-au constituit varietăţile funcţional-stilistice ale limbii române, s-a completat vocabularul, s-a întreprins investigaţia masivă a limbii şi a dialectelor ei.
Scriitorii români au contribuit la stabilirea şi cizelarea normei literare, operele lor servind ca model de funcţionare a limbii române în epoca respectivă.
f4^
I
Motto:
„Scriitorii mari, reprezentativi, fixează, modelează estetic şi prind în încheieturi, la rîndu-le, fizionomia timpului lor.”
Constantin Ciopraga
pRE-TEXT
C OORDONATE BIOBIBLIOGRAFICE
Studii:
Liceul „Nicu Gane" din Fălticeni;
1937-1942 - Facultatea de Litere şi Filozofie, Universitatea „Al. Ioan Cuza", Iaşi.
Activitate:
Profesor de liceu - Iaşi, Paşcani;
Asistent, apoi, succesiv, lector, conferenţiar şi profesor la Facultatea de Filologie, Universitatea „Al. Ioan Cuza", Iaşi;
Istoric literar, critic literar, eseist, exeget.
Lucrări fundamentale (selecţie):
Personalitatea literaturii române (1973, 1996) - tradusă în limbile engleză şi franceză;
Nisipul (1989) - roman;
Mihail Sadoveanu - fascinaţia tiparelor originare (1981) - monografie;
Caietele privitorului tăcut (2001) - memorialistică.
Constantin Ciopraga (1916-2009)
Istoric de prestigiu al literaturii române
V aloarea unor personalităţi
m]etatextul_criticului
„Critica este un produs al timpului modern.”
Mihail Sadoveanu
mai bun, mai atent, mai sensibil, dar, totodată, analistul stărilor lui şi al operei care le provoacă.
• Criticul trăieşte şi se observă trăind. Se dăruieşte şi se rezervă. Primeşte impresii puternice, dar apoi le clasifică în categorii generale, le leagă de cauze obiective.
Tudor Vianu
• Citeşte textul şi urmăreşte factorii care au contribuit la formarea personalităţii literare a autorului.
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ LITERARĂ
Practica arată că temeliile unei viitoare afirmări intelectuale se schiţează încă din adolescenţă. Scriu fiindcă de timpuriu simţeam nostalgia unei fraze dense; m-au atras întîi cuvintele, metaforele, asocierile expresive; literatura de idei devenea apoi tă- rîm de elecţiune; mă întregea şi îmi revela - în diverse registre - feţele văzute ori nevăzute ale omenescului. De două ori printre premianţii concursurilor naţionale organizate de către Societatea „Tinerimea Română” - acestea îi dădeau aripi liceanului de la Fălticeni, oraş modest, desigur, dar cu dimensiune culturală remarcabilă. Coleg la Liceul „Nicu Gane” cu Horia Lovinescu (cu o clasă înainte), ne băteam, amîndoi, pentru premiul întîi. Stăteam în băncile prin care trecuseră Artur Gorovei, Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu şi alţii - modele vii. Locul unde nu s-a întîm- plat nimic era, în fapt, un topos al sintezelor clare.
Critica şi istoria literară erau de mult preocupări acaparante. S-au adunat, în timp, douăzeci de cărţi; mi-am exprimat opţiunile în peste o mie de articole, cronici şi studii. Sadoveanu m-a prins din adolescenţă, în ambianţa lui; mă preocupă încă după ce l-am comentat în sute de pagini; îi cercetez acum ineditele! Am publicat monografii (Hogaş, Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu), cărţi despre literatura interbelică şi comentarii despre poezia actuală. Cum nu există scriitor, oricît de pătrunzător, care să îmbrăţişeze lumea în absolut, nu există nici critic, oricît de perspicace, care să sesizeze totul.
Cartea mea cea mai importantă? Mă opresc la Personalitatea literaturii române (1973; ediţie adăugită, 1996) - o panoramă, o hartă a reliefurilor definitorii! M-a posedat totdeauna proiec-
tarea fenomenului creativ românesc într-o durată a noastră. Cu numeroase accente comparatiste, lucrarea respectivă a fost tradusă în engleză şi franceză. Scriitura mea critică se vrea o confesiune: scriind despre un creator sau altul, m-am construit, concomitent, pe mine însumi ca personaj reflector şi afectiv. Nu scriu deloc uşor - cum s-ar părea. Refac de cîteva ori multe pagini, încordat în căutarea versiunii optime. Cartea de critică trebuie să fie la fel de atrăgătoare precum un roman. Limbajul sofisticat, pedanteria, abuzul de erudiţie îndepărtează. Nu cred în oamenii care au răspunsuri de-a gata - la toate. Nimeni nu este omniscient!
Trăgînd o linie concluzivă, sînt dator să subliniez ideea de rotunjime; se rînduiesc între
1. Alcătuieşte, în baza consemnărilor criticului, o listă a factorilor observaţi, după etapele formării personalităţii proeminente:
a) şcoala; c) modelele umane;
b) lecturile; d) scrisul cărţilor.
2. Propune un alt titlu pentru eseu, care ar sugera atitudinea faţă de cele aflate din mărturisirea de credinţă a autorului.
2.1. Argumentează opţiunea, utilizînd şi date biobibliografice.
3. Exprimă-ţi opinia faţă de cele afirmate în frazele evidenţiate în text, exemplificînd cu date din propria experienţă.
4. Elaborează o fişă de idei selectate din fragment, care te vor călăuzi în formarea propriei personalităţi.
1. Construieşte, pornind de la textul lui Constantin Ciopraga, un şir de obiective pentru realizarea cu succes a generaţiei pe care o reprezinţi.
1.1. Redactează, în baza lor, un eseu nestructurat.
preferinţele mele: Platon, Dante, Shakespea- re, Baudelaire, Eminescu, Unamuno, Proust, Joyce, Caragiale, Sadoveanu, Rebreanu, Blaga, Eliade, Stănescu şi alţii. Cu totii avem nevoie de modele, dar să nu uităm îndemnul unui mare elin: „Fii tu însuti!”... L-am admirat pe Garabet Ibrăileanu pentru fineţea analitică, dar şi pentru capacitatea sintetizatoare; mi-a privit adesea în conştiinţă Tudor Vianu, model de echilibru şi erudiţie; l-am stimat pe George Călinescu pentru sclipirile lui de geniu. Şi nu-l las deoparte pe Albert Thibaudet, cel atît de seducător ca eseist.
Constantin Ciopraga
„Critica aparţine unui resort sufletesc superior.”
Tudor Arghezi
Ars discendi
<t>
V aloarea unor personalităţi
M]etatextul_istqricului_literar
• Citeşte fragmentele, observînd secvenţele în care ţi se expli- citează anumite particularităţi ale literaturii române.
DESPRE PERSONALITATEA LITERATURII ROMÂNE
(fragmente)
FENOMEN dintre cele mai complexe, o literatură este suma unei multitudini de conştiinţe individuale, care, prin intermediul limbii, se întîlnesc în conştiinţa socială şi în mutaţiile timpului istoric, aprofundînd prin cuvînt fizionomia unui popor. Ce altceva este, în fond, o epocă literară, decît un act de tezaurizare, o totalitate a cărţilor care rămîn? Fireşte, a cărţilor care-i rezumă spiritul. Trăsăturile stilistice ale unei epoci sînt, în general, mai tari decît voinţa individuală. De la prototipurile arhaice, cu aerul lor naiv, elementar, pînă la mostrele artei moderne, între scrieri foarte distanţate în timp circulă un fluid spiritual mai mult sau mai puţin sesizabil. De la Varlaam şi pînă la Sadovea- nu, urechea unui rafinat va distinge, nu fără emoţie, o rezonanţă colectivă, vădit integratoare.
Într-o literatură domină coarda epică, interesul pentru lumea fenomenală, dinamismul, în alta, reflecţia sau accentul liric...
DESPRE CONŞTIINŢA FENOMENULUI AUTOHTON. Nu e de conceput literatură cu identitate proprie, care să nu aibă un cadru specific, o cauzalitate istorică, un resort etnic.
Practic, în interiorul arcului carpatin, cît şi pe versantele exterioare, pînă la Dunăre şi Mare, se va distinge, în planul existenţei milenare, idealul omului de omenie, calitate implicînd toleranţă, blîndeţe, un sentiment al umanului cristalizat într-o lungă confruntare cu violenţa şi nonumanul. Particularitatea sufletească decurgînd de aici, subliniată divers în literatură, comportare afabilă, temperată.
CULTURĂ FOLCLORICĂ ŞI RELAŢII EUROPENE. Căutînd munţii pentru a rezista în faţa dificultăţilor, înaintaşii se plasau pe o poziţie defensivă. N-a fost pur şi simplu o „retragere din istorie” (potrivit formulării lui Lucian Blaga), ci o modalitate practică de a conserva fiinţa naţională. Condiţiile
y y y
pentru o literatură cultă lipsind, s-a dezvoltat lent, organic însă, una din cele mai compacte creaţii folclorice, încît se poate spune că aceasta a reprezentat mult timp conştiinţa de sine a poporului român. Pînă la Alecsandri şi Eminescu, chiar după ei, nota Ion Pillat, poezia populară a deţinut faţă de creaţia cultă „acelaşi rol pe care îl au, în alte literaturi mai vechi, perioadele lor clasice”. Pe cînd alte literaturi au beneficiat de modelele clasicismului şi Renaşterii, literatura română, fără să fi ră-
mas străină de impulsurile de la Atena, Bizanţ şi Roma, s-a instalat pe fundamentul generos al folclorului, crescînd prioritar din propria ei substanţă! Situîndu-se pe temeliile unui clasicism folcloric, acesta a constituit mai mult decît o preparaţie: o sursă şi un model.
DESCHIDERE SPRE UNIVERSAL.
S-a observat, din unghiuri deosebite, că secolul al nouăsprezecelea, al afirmării naţionalităţilor, a fost, totodată, unul al deschiderilor sporite spre universal. Veche sau tînără, orice cultură e avidă de idei sau (cu un termen astăzi în vogă) de experienţe, pe care, potrivit necesităţii, le verifică, le asimilează ori le respinge.
SECOLUL XX: MOBILISM SI CONFIGURĂRI. În interiorul literaturii noastre la început de veac al XX-lea, ideea de generaţie indică mai degrabă un fenomen de coexistenţă pe fundalul aceleiaşi epoci, decît unul de raliere, cum se petrecuse lucrurile cu generaţia paşoptistă sau cu aceea a lui Eminescu- Caragiale-Slavici, care se plasau pe terenul unor exigenţe fie şi parţial apropiate...
Fapt de reţinut: într-un anumit stadiu al devenirii, o generaţie notifica teza, iar o alta antiteza. Semantic, aşadar, continuitatea nu e un proces liniar, un simplu fenomen de succesiune, ci competiţie vie, dinamică, acerbă uneori, pentru impunerea unui model.
Constantin Ciopraga
1. Identifică în text şi explică:
• noţiunile de literatură (în general), epocă literară;
• conceptele de generaţie, continuitate, ideal, model.
1.1. Prezintă, într-o sinteză orală, ce ai aflat nou din metatex- tul istoricului literar despre particularităţile literaturii române.
2. Lucrînd în echipe, exemplificaţi, prin lecturile proprii, afirmaţiile din fragmente:
Ars
COLLABORANDI
a) În interiorul arcului carpatin, cît şi pe versantele exterioare, pînă la Dunăre şi Mare, se va distinge, în planul existenţei milenare, idealul omului de omenie, calitate implicînd toleranţă, blîndeţe, un sentiment al umanului cristalizat într-o lungă confruntare cu violenţa şi nonu- manul.
b) Pe cînd alte literaturi au beneficiat de modelele clasicismului şi Renaşterii, literatura română. s-a instalat pe fundamentul generos al folclorului.
c) S-a observat, din unghiuri deosebite, că secolul al nouăsprezecelea, al afirmării naţionalităţilor, a fost, totodată, unul al deschiderilor sporite spre universal.
3. Actualizînd cunoştinţele dobîndite în clasa a XI-a despre evoluţia literaturii din perspectiva curentelor literare, observaţi în ce secvenţe aţi putea interveni, completînd sinteza cu altă informaţie, ce ar exemplifica anumite realizări ale literaturii române.
V a lo a rea u n o r p e rs o n a lită ţi
Agenda
teoreticianului
principală/personali- tate secundară, într-un raport de relativism continuu - moduri de
coexistentă atît la indi-
/
vizi, cît şi la individu- alităti creatoare într-o literatură;
• Personalitatea în stricto sensu - unicatul, irepe- tabilul;
• Personalitatea în sens larg - comuniunea unor destine creatoare multiple;
• Tipuri de generaţii:
- generaţia pierdută (Hemingway), cea din Primul Război Mondial;
- generaţia etică (Andre Malraux), cea hotărîtă să schimbe lumea;
- generaţia de sacrificiu;
- generaţia descumpănită (Cezar Petrescu);
- generaţia patetică (Miron Radu Paraschivescu).
. Ars discendi <$> =
4. Completează schema (sau construieşte o altă variantă) cu exemple de personalităţi şi opere literare care pot reprezenta personalitatea literaturii române.
4.1. Prezintă schema, argumentînd opţiunile.
C
c
C
C
5. Meditează asupra conceptului de individualitate umană creatoare din relatarea criticului Eugen Simion:
„Astăzi ştim mai bine că asa-numitele individualităţi omeneşti sînt produsele de interferenţă a mai multor influenţe sociale. Prin poarta individualităţii pătrundem pe căile mai multor feluri generale de a fi. Acestei împrejurări i se datoreş- te că nu numai vorbitorii comuni, dar si scriitorii cei mai de seamă prezintă între ei afinităţi ca unii care aparţin anumitor cercuri ale societăţii si unii care sînt mişcaţi de anumite cu-
y y y y
rente intelectuale, morale si estetice.
7 y
Pentru cercetătorul de azi există nu numai stilişti, dar si stiluri; nu numai scriitori individuali, dar şi grupări care îi conţin, curente care îi poartă.”
5.1. Actualizează noţiuni şi exemple ce vizează genuri şi specii literare, curente culturale şi literare, pe care le-ai studiat în clasele a X-a şi a XI-a, raportîndu-le la ideea din finalul citatului.
1. Pornind de la afirmaţia lui Constantin Ciopraga: Literatura unui popor este, în rezumat, un autoportret colectiv, un amplu tablou în mişcare, redactează un eseu cu tema:
• Personalităţi literare româneşti în dialog cu mine, cititorul;
• Personalităţi şi opere ale literaturii române pe care le-aş prezenta unui prieten dintr-o ţară străină.
I
CITITORUL, SPIRITUL CRITIC SI POSTMODERNITATEA
Motto:
„A spori motivaţiile lecturii înseamnă a înmulţi şansele individului de a se înţelege pe sine şi a-i înţelege pe alţii.”
Paul Cornea
pRE-TEXT
1. Informează-te din Agenda cititorului şi:
a) reţine termenii prin care sînt definite societatea şi cultura contemporană;
b) determină ce mai ai de făcut pentru a deveni un cititor cu spirit critic.
2. Cunoaşte personalitatea lui Paul Cornea şi precizează prin ce te-a impresionat.
C OORDONATE BIOBIBLIOGRAFICE
Este fiul lui Leon Constantin Luca, maistru tipograf, şi al Olgăi. Şi-a făcut studiile la Liceul Evreiesc de Băieţi „Cultura" din Bucureşti, unde îl are profesor pe dramaturgul şi eseistul Mihail Sebastian. Este licenţiat în litere şi filozofie al Universităţii din Bucureşti în 1948, secţia sociologie. Devine doctor în filologie în 1971. A deţinut funcţii importante, înainte de 1990, în Consiliul Culturii, în domeniul cinematografiei, şi a fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu". După 1990 a devenit secretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale şi decan al Facultăţii de Litere, între 1990 şi 1993. Specialist în perioada preroman- tismului românesc şi a romantismului. Teoretician literar cu interese în zona literaturii comparate şi a teoriei literare. În prezent este profesor asociat la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi unul dintre cei mai importanţi interpreţi ai fenomenului literar (critică, teoria şi istoria literaturii, literatură comparată).
L e c to ra , o modalitate de inform are
Paul Cornea
Agenda cititorului
În societatea şi cultura contemporană, postindustrială sau postmodernă, se evidenţiază o pronunţată tendinţă de emancipare a cunoaşterii, o tendinţă spre fragmentarism, ce are drept consecinţă pluralitatea limbajelor. Cititorul cu spirit critic este inteligent, isteţ, are capacitatea de imaginaţie şi umor, graţie căreia explică, comentează, discerne, apreciază valoarea etică şi artistică a unei
0
Volume publicate (selecţie):
• Studii de literatură română modernă, Editura pentru Literatură, 1962;
• Anton Pann, studiu monografic, Editura pentru Literatură, 1964;
• De la Alexandrescu la Eminescu, Editura pentru Literatură, 1966;
• Originile romantismului românesc, Minerva, 1972;
• Oamenii începutului de drum,
Cartea Românească, 1974;
• Conceptul de istorie literară în cultura românească, Editura „Eminescu", 1978;
• Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii, Editura „Eminescu", 1980;
• I. Heliade-Rădulescu interpretat de..., Editura „Eminescu", 1980;
• De la N. Filimon la G. Călinescu, 1982;
• Itinerar printre clasici, Editura „Eminescu", 1984;
• Introducere în teoria lecturii (volumul a fost tradus în limba italiană în 1993), ed. I, Minerva, 1988, ed. a Il-a, Polirom, 1998;
• Aproapele şi departele, Cartea Românească, 1990;
• Semnele vremii, Editura „Eminescu", 1995.
A fi „în acord” cu textul înseamnă a ţi-l face prieten.
3. Opinează:
• Cititorul şi lectura sînt astăzi în pericol?
• Care sînt, din punctul tău de vedere, cauzele reducerii numărului de cititori şi a ariei lecturilor?
3.1. Consultă opinia colegului şi elaboraţi repere pentru un proiect care, în viziunea voastră, ar propune soluţii de redresare a situaţiei.
4. Reflectează şi conchide: Ce rol îi vei acorda lecturii în viitoarea activitate profesională?
5. Conturează, succint, un profil al cititorului postmodern, uti- lizînd observaţiile proprii, rezultatele unor sondaje, opiniile unor critici literari, pedagogi, colegi etc.
6. Precizează, într-o listă de recomandări, calităţile unui lector ce ar face faţă timpului actual al „exploziei" informaţionale.
6.1. În scopul realizării acestei sarcini de lucru, citeşte şi aplică idei din studiul renumitului teoretician Paul Cornea.
7. Conturează un portret al cititorului de azi în relaţie cu:
• Bibliotecile şi librăriile.
• Cărţile electronice. Bibliotecile electronice.
M]etatextulteoreticianului
LECTORUL: FUNCŢ IILE, TIPURILE SI COMPeTeNŢ ELE
Funcţiile lectorului
Orice text se adresează unui destinatar, fie numit, fie nenumit. Lectorul are, înainte de toate, sarcina de a înţelege, de a afla ce vor să spună semnificanţii, ceea ce se traduce prin decodificarea semnelor şi interpretarea lor; el nu e o maşină care să descifreze automat, în limitele unui program învăţat, ci un subiect dotat cu iniţiativă şi capacitate opţională; din mai multe piste posibile de sens o alege pe cea mai plauzibilă ori pe cea corespunzătoare obiectului urmărit. Aceasta înseamnă că procesul comprehensiunii depinde de capacitatea sa intelectuală, dar şi de gradul în care stăpîneşte codurile, de aceea se numeşte competenţă lectorală.
O a doua funcţie, îndeplinită de cititor, e de a evalua, cu alte cuvinte, de a lua atitudine faţă de textul pe care-l performează, din punct de vedere afectiv (reacţii emotive) şi axiologic (judecăţi de valoare, de tipul îmi place/nu-mi place, aprob/dezaprob etc.). Evaluarea e nemijlocit legată de personalitatea lectorului şi de apartenenţa sa socioculturală. De notat că, în procesul lecturii, comprehensiunea şi evaluarea funcţionează solidar, stimulîndu-se reciproc, încît separarea lor e posibilă mai mult în plan teoretic decît practic.
Cea de-a treia funcţie a cititorului e cooperativă. Ea rezultă din primele două: de vreme ce finalitatea actului de comunicare scriptică ţine de competenţa şi structura personalităţii, e firesc ca emitentul unui text să ia în consideraţie ambii parametri chiar din faza elaborării.
Putem postula noţiunea de competenţă lectorală ca totalizare a cunoştinţelor necesare citirii şi înţelegerii textelor (nu cîte şi ce fel de cunoştinţe îi sînt necesare cuiva spre a citi, ci care sînt categoriile de cunoaştere pe care le solicită în general lectura).
Agenda cititorului
Concepte operaţionale:
• semnificat - concept, conţinut;
• semnificant - înveliş sonor, expresie;
• lectură - citire, decodificare, receptare;
• comprehensiune - surprinderea unor sensuri de către cititor.
Funcţiile lectorului:
• performarea - decodificarea semnelor textului literar şi interpretarea lor;
• evaluarea - conştientizarea şi exprimarea atitudinii afective şi axiologice faţă de text;
• cooperarea - aplicarea, în compoziţii orale şi scrise, a primelor două funcţii, prin cooperare.
L e c to ra , o modalitate de inform are
Agenda cititorului
Sub această din urmă prismă, spre a face lecturile mai clare, ar fi util să considerăm competenţa lectorală ca o sinteză a cel puţin trei competenţe: comunicativă, literară sau ştiinţifică, culturală...
Tipurile de lectori:
• alter ego, autorul;
• vizat (destinatar);
• prezumtiv (ideal);
• virtual, model implicit, care însumează intenţia autorului şi competenţa cititorului;
• înscris, cititorul reprezentat ca personaj în text;
• real (empiric), cititorul propriu-zis.
Competenţa:
• aptitudinea de a produce şi înţelege un număr infinit de
COLLABORANDI
Competenţa comunicativă scoate în evidenţă că vorbirea curentă nu e deductibilă nemijlocit din cunoaşterea limbii, ea presupune în plus capacitatea de a traduce, în speţă de a alege stilul (adecvat) în serviciul strategiei corespunzătoare unei situaţii date.
j
II
Trăsătura ei definitorie (a competenţei literare) o constituie creativitatea, deoarece în orice lectură literară nu e vorba doar de utilizarea (adecvată „situaţiei”) a diverselor convenţii, care formează genul, stilul, gruparea, autorul, ci şi de capacitatea de a inventa sensuri complementare, de a stabili legături şi de a produce inferenţe.
III
Competenţa culturală cuprinde, la nivel minimal, corpusul rezumativ al cunoştinţelor de bază în diverse domenii, mica enciclopedie difuzată de învăţămîntul elementar obligatoriu. Ea tezaurizează „adevăruri” de provenienţă diversă, foarte discutabile, dar creditate cu o autoritate egală şi indiscutabilă.
1. Actualizează conceptele operaţionale din rubrica Agenda cititorului şi precizează sensul şi utilitatea lor în procesul înţelegerii operei literare, consultînd şi explicaţiile cercetătorului Paul Cornea - cititor exeget.
Curiozitatea, iniţiativa şi căutarea asigură un dialog elevat cu opera.
2. Lucrînd în echipe, discutaţi cele trei probleme:
funcţiile (1); tipurile (2) şi competenţele lectorului (3).
2.1. Urmăriţi realizarea condiţiilor:
• alcătuiţi un dicţionar al conceptelor din definiţii succinte;
• exemplificaţi funcţiile, tipurile şi competenţele cititorului prin situaţii, argumente din experienţa proprie de lector al operelor literare;
• relevaţi, din rubrica Metatextul teoreticianului, aspecte noi, importante pentru formarea unui cititor competent;
• selectaţi pentru discuţia în plen:
a) unele idei pe care nu le înţelegeţi sau nu le acceptaţi;
b) unele concluzii utile de reţinut pentru a dobîndi competenţa de lector conştient, activ, cu spirit critic.
3. Determină tipurile de lector/lectură la care se poate face trimitere prin afirmaţia lui Goethe: Subiectul îl vede oricine, avîndu-l în faţa ochilor, conţinutul îl găseşte doar cel ce are însuşi ceva de adăugat, iar forma rămîne pentru cei mai mulţi o taină. 3.1. Autoevaluează-ţi propria competenţă lectorală prin prisma:
a) ideilor conţinute în citatul de mai sus;
b) noţiunilor din schema propusă la pagina 27.
Agenda cititorului
Nume de referinţă şi lucrări reprezentative din istoria, teoria şi critica literară românească:
• Tudor Vianu: Arta prozatorilor români;
• Eugen Simion: Scriitori români de azi;
4. Gîndiţi şi realizaţi un joc de rol, asumîndu-vă diverse tipuri de lectori, susţinute de Paul Cornea. Informaţi-vă din Agenda cititorului.
• Nicolae Manolescu:
Istoria critică a literaturii române;
Model:
a) Selectaţi 1-2 texte/fragmente şi „dialogaţi” cu ele din perspectiva lectorului profan, a lectorului-autor - alter ego, a lectorului virtual etc.
b) Organizaţi o masă rotundă, în procesul căreia să abordaţi noţiunea de text din perspectiva diverşilor lectori.
5. Selectează 1-2 afirmaţii din rubrica Metatextul teoreticianului şi dezvoltă-le cu exemple, idei proprii.
• Mihai Cimpoi:
O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia;
• Mihail Dolgan:
Eminesciene, Druţiene, Vierene;
• Eliza Botezatu: Ultimul Meniuc;
6. Redactează un eseu pe una dintre temele:
• Lecturile informarea personalităţii mele;
• Cum as deveni un lector pe potriva timpului contemporan mie.
COMPREHENSIUNE SI INTERPRETARE
jp
Actul fundamental al comprehensiunii poate fi definit ca o „negociere a sensului”.
În opoziţie polară cu uzul liber al textului, interpretarea e o lectură, prin excelenţă avizată, tinzînd spre maximă fidelitate a restituirii sensului. Iată deci mai clar trasate particularităţile interpretării: o lectură controlată, raţionalizată, sistematică, întreprinsă de expert sau critic, uneori şi de cititorul care le împrumută metoda.
• Eugen Lungu: Spaţii şi oglinzi;
• Mircea Cărtărescu:
Postmodernismul
românesc;
• Nicolae Leahu:
Poezia generaţiei '80;
Emilian Galaicu-
Păun: Poezia de după
L ectu ra , o modalitate de inform are
Înţelegerea lecturii ca eveniment al cunoaşterii
. Ars discendi <$> =
Interpretării îi revine de a confirma sau infirma intuiţiile primei lecturi, de a examina metodic întreaga cuprindere a textului, de a reduce distanţa dintre ceea ce e manifest si ceea ce e latent.
y y
7. Reflectează asupra propriului proces de lectură şi explică, prin enunţuri scurte, cum se produce înţelegerea operei citite.
Model:
a) Clarificarea lexemelor, expresiilor - citirea cu dicţionarul;
b) ......................................................................................’..............
8. Argumentează, aplicînd noţiunile la exemplul unei opere literare, ce valoare au pentru cititor cele trei condiţii/procese:
a) înţelegerea_______________________
b) comprehensiunea_________________
c) interpretarea /comentarea_________
9. Concluzionează: în ce condiţii un cititor licean poate realiza o interpretare a unui text literar?
1. Examinează schema propusă în pagina următoare şi determină rolul disciplinelor care îţi pot întemeia, îţi oferă cunoştinţele şi instrumentele necesare pentru a fi un cititor competent şi performant.
1.1. Transpune schema pe foaia de caiet, completînd-o cu noţi- uni/date însuşite la orele de literatură.
OPŢIONAL
Defineşte-ţi relaţia: Eu şi cărţile mele
2. Informează-te selectiv, în funcţie de temele studiate, din următoarele surse bibliografice:
Scriitori români de azi de E. Simion, Vieru, adevăratul de M. Dolgan, Reflecţii despre roman de A. Gavrilov, Arca lui Noe de N. Manolescu.
• Repartizează-le în funcţie de informaţia, problemele si modul de abordare a acestora în cadrul celor trei discipline (vezi schema de la pagina următoare).
• Argumentează-ţi opţiunile, realizînd o succintă prezentare a uneia dintre lucrări.
3. Formulează, într-un text coerent, un răspuns argumentat la întrebarea: Cum ţi-l imaginezi pe cititorul cu spirit critic în epoca postmodernă?
DISCIPLINELE CE STUDIAZĂ LITERATURA
c
Istoria literară
Critica literară
Ştiinţă care studiază evoluţia unei literaturi naţionale sau
/ /
a celei universale.
Istoria literaturii nu este o ştiinţă strict obiectivă; ea presupune, din partea celui care o profesează, o participare activă, în sensul unei asimilări şi interpretări proprii a fenomenului cercetat.
Istoricul literar are o platformă proprie, el operează cu un sistem al său de a gîndi şi a judeca valorile, uneori chiar şi cu o terminologie proprie.
Se disting:
• istoria literară ca ramură a filologiei;
• istoria literară internă, bazată pe stabilirea unor filiaţii pur literare între opere, autori, curente etc.;
• istoria literară externă, bazată pe cercetarea factorilor exteriori care au contribuit la geneza operei literare;
• istoria literară comparată.
Istorici literari renumiţi:
/
N. Iorga, O. Densusianu,
I. Negoiţescu, G. Călinescu, N. Manolescu etc.
Teoria literară
Ştiinţă aplicată la studiul operelor individuale, ale cărei legi şi metode de cercetare urmează să ţină cont de particularităţile obiectului, ale artei cuvîntului, întrucît aceasta este o modalitate specifică de cunoaştere a lumii. Deoarece opera literară este creaţie, criticul literar trebuie să posede acea receptivitate specifică care îi va asigura apropierea de opera literară, manifestînd
calităţile virtuale ale unui ar-
/
tist.
Critica literară ştiinţifică înseamnă explicarea multilaterală a operei: sinteză a intuiţiei personale cu un criteriu estetic, judecata critică presupune abordarea operei din unghiuri foarte diverse. Esenţială rămî- ne apropierea operei literare prin confruntarea cu adevărul omenesc pe care îl exprimă, care îi asigură criticii gradul de obiectivitate necesar pentru a fi ştiinţă.
Personalităţi marcante ale criticii literare:
T. Maiorescu, G. Ibrăileanu,
E. Lovinescu, G. Călinescu,
T. Vianu, N. Manolescu etc.
Ramură a ştiinţei literaturii, care, în interferenţă cu istoria şi, mai ales, cu critica literară, studiază atît probleme ale esteticii generale, cît şi probleme referitoare la fenomenul literar. În ansamblul ştiinţei literaturii, teoria literaturii are drept obiect „termenii universali" ai literaturii; ea studiază principiile, categoriile, criteriile literaturii, noţiunile de „literatură", „gen literar", „operă literară", „structura operei literare", „curent literar" etc.
Principalul izvor al teoriei literare sînt tocmai operele literare, urmate apoi de diferite scrisori, articole-program, variante ale operei literare etc., pe baza cărora se pot generaliza fapte ce definesc personalitatea artistică, stilul unui curent literar etc. Ca ştiinţă, teoria literaturii se află în strînse relaţii cu
/
discipline ca: filozofia lingvistică, istoria artei şi culturii etc.
Teoreticieni consacraţi:
/
T. Vianu, C. Noica,
M. Dragomirescu,
E. Lovinescu, P. Cornea,
A. Marino, M. Călinescu,
N. Manolescu etc.
Trei discipline care, prin colaborare, te formează ca cititor eficient şi competent.
1. Prezintă, oral, trei situaţii de comunicare diferite, utilizînd sugestiile imaginilor alăturate.
1.1. Analizează, în mod special, codul: ce variantă a limbii utilizezi într-o anumită situaţie de comunicare cotidiană?
2. Citeşte fragmentul şi raportează-l la activitatea ta de comunicare, ilustrînd răspunsul prin secvenţe din propria practică.
Activităţile comunicative se înscriu în contextul domeniilor. Domeniile pot fi foarte diverse, însă, în raport cu învăţarea limbilor, este pertinent de a separa patru sectoare majore: domeniul public, domeniul personal, domeniul profesional şi domeniul educaţional.
a) Domeniul public
Îmbrăţişează schimburile sociale ordinare (relaţiile comerciale şi civile, serviciile publice, activităţile culturale, activităţile de divertisment în locurile publice, relaţiile cu mass-media etc.).
b) Domeniul personal
Cuprinde atît relaţiile familiale, cît şi practicile sociale individuale.
c) Domeniul profesional
Include toate activităţile unui actor social şi relaţiile acestuia
y y y
ce ţin de exerciţiul funcţiilor sale.
y y y
d) Domeniul educaţional
Este domeniul în care actorul social se află într-un context (de cele mai multe ori instituţionalizat) de instruire cu scopul de a dobîndi anumite cunoştinţe sau deprinderi specifice.
Cadrul european comun de referinţă pentru limbi
Limbă
comunicare
3. Compară contextele de comunicare şi determină în ce domenii se desfăşoară aceasta.
• Doi adolescenţi prieteni discută despre automobile şi proprietăţile lor.
• Un savant ţine un discurs despre realizările sectorului pe care îl conduce.
• Nişte copii se joacă în curtea blocului.
• Un elev citeşte informaţia de pe site.
• Un vînzător face publicitate mărfii.
4. Detaliază cum vei comunica în domeniul profesional.
4.1. Argumentează necesitatea comunicării eficiente în variate domenii profesionale.
5. Evaluează-ţi competenţa de comunicare printr-un joc de rol: Interviu de angajare.
Imaginează-ţi că soliciţi un loc de muncă, în corespundere cu vîrsta şi experienţa pe care o ai (plasator/plasatoare într-o sală de spectacole, recepţioner/recepţioneră, casier/ca- sieră, conducător auto, agent de publicitate). Răspunde oral la întrebările angajatorilor, de exemplu:
• De ce soliciţi acest loc de muncă?
j
• Ce studii sau experienţă posezi pentru acest domeniu?
• Ce apreciezi în activitatea profesională pe care ai ales-o?
• Ce te pune în gardă?
• Cît timp ai de gînd să activezi în acest domeniu?
• Ce perspective de creştere profesională vezi?
f
N.B. În rol de angajator, completează lista cu alte întrebări!
GRILA DE EVALUARE A COMPETENŢEI DE COMUNICARE ORALA
Înţelegerea
întrebării
Oferirea unui răspuns prompt si clar
y
Adecvarea intonaţiei si
y y
a tempoului
Folosirea adecvată a elementelor nonverbale (mimică, gestică, poziţie corporală)
Respectarea normelor limbii literare (rostirea, utilizarea cuvintelor adecvate, corectitudinea formelor gramaticale si a structurii enunţurilor)
0 - 1 - 2
0 - 1 - 2
0 - 1
0 - 1
0 - 1 - 2 - 3 - 4
6. Citeşte textul informativ şi reţine specificul limbii române ca limbă naţională.
6.1. Raportează informaţia la vorbirea de zi cu zi a colegilor. Formulează două concluzii.
Limba naţională include toate actele co-
j
municative care se realizează de către vorbitorii ei. De la un caz la altul, diferă gradul de respectare a normei, dar vorbitorii/conlocuto- rii se pot înţelege.
Limba română, ca limbă naţională, iuncţi- onează în varianta literară (variantă în care se respectă normele de rostire, scriere, normele lexicale, semantice, gramaticale). Este limba instituţiilor oficiale, a instruirii, a presei, a literaturii. Diferenţierea teritorială a limbii române
j
este cauzată de dialectele şi graiurile ei, care
se manifestă în rostirea unor cuvinte, în forme şi structuri gramaticale.
Comunicarea cotidiană (vorbirea curentă), ca variantă a limbii naţionale, atestă abateri de la norma literară, dar aceste abateri nu afectează codul în ansamblu: în dialoguri cotidiene, recurgem la enunţuri incomplete, eliptice, utilizăm cuvinte din altă limbă, fără ca ele să fie încetăţenite şi incluse în dicţi-
y y y
onarele de limbă română, iar rostirea unor cuvinte poate fi afectată de cea dialectală sau poate fi incompletă.
d 1 ■(/ 's/r/.
-------------- ** tt
• Cu existenţa sau căderea limbii oricărui popor stă sau cade şi istoria aceluia. Unde a încetat limba, a încetat şi viaţa lui, iar morţii nu mai au istorie.
Timotei Cipariu
• Limba are sufletul ei. De aceea e nu numai un mijloc de a exprima cugetul, simţirea ori voinţa, ci este chiar izvor de cultură.
Simion Mehedinţi
____________
7. Documentează-te despre funcţionarea limbii române pe glob (www.wikipedia.com, enciclopedia Limbile lumii'). Discută cu un coleg aspecte solicitate din acest subiect.
8. Prezintă o selecţie de afirmaţii ale scriitorilor/oamenilor de cultură despre limbă. Pentru repere iniţiale, utilizează informaţia din Rînduri-Gînduri.
8.1. Descifrează una dintre afirmaţii şi comenteaz-o în limita unei file de caiet.
9. În baza lecturilor şi a studiului literaturii, comentează relaţia dintre:
Limba scriitorului
Limba epocii în care trăieşte
Limba epocii pe care o prezintă
—
i | ' mk
Limba personajelor literare create
9.1. Concluzionează: care dintre variante este mai aproape de limba literară?
10. Remarcă şi comentează aspecte ale specificului local al limbii care se vorbeşte în comunitatea ta sau în comunitatea din care provin părinţii tăi, ce ţin de: rostire, lexic, structură gramaticală.
Limbă
comunicare
11. Exprimă-ţi atitudinea faţă de păstrarea diferenţierii teritoriale a limbii.
11.1. Compară graiul cu portul popular şi cu tradiţiile culturale.
P ROI ECT DE GRUP
12. Examinaţi modul în care scriitorul creează un anumit mediu lingvistic, în baza a 3 romane citite sau studiate anterior.
Ars
COLLABORANDI
â’
HH
&
o
o
hJ
<
• Unde se desfăşoară acţiunea? Cînd?
y y
• Care este specificul vorbirii personajelor?
• Ce le conferă un anume colorit local?
• Care este statutul social, nivelul de studii sau de cultură al personajului/ personajelor?
• În ce rezidă maniera individuală de comunicare a personajului?
• Ce diferenţă există între vocea autorului şi vocea personajului creat?
1. Citeşte secvenţa de interviu cu filologul Rodica Zafiu. Selectează o idee pe care o împărtăşeşti şi adu argumente.
Ars discendi
<t>
La ce bun oamenii competenţi în vorbire si în ajung în posturi de conducere oameni care nu scriere, în aceste vremuri? ştiu să vorbească. Dar, cînd piaţa va fi saturată,
„După etapa tulbure în care era important cel care ştie să vorbească, vorbitorul cel mai să spui primul, cel mai repede, oricît de prost, competent, va avea avantaje. Pe cine aţi alege ceva, va reveni o stare a concurenţei fireşti. Şi dintre doi oameni aparent egali, în situaţia în atunci modul în care vei spune ceva va con- care unul are un CV cu greşeli de exprimare ta. Sigur că avem nemulţumiri cînd vedem că sau de scriere?”
2. Exemplifică şi comentează:
• Ce înţelegi prin limbajul tinerilor ?
• Prin ce diferă de limba generaţiei a treia?
• Ce se suprapune, în limbajul tinerilor, drept cod peste comunicarea verbală?
Aşa sîntem cu toţii: nişte glasuri ale lumii, poetizînd o clipa, spre a ne cufunda apoi în tăcerea ei.
OPŢIONAL
3. Elaborează un eseu argumentativ la subiectul Cunoaşterea limbii literare ca o premisă pentru studii (sau pentru succes profesional, angajare în cîmpul muncii, carieră). Utilizează şi sugestiile lui Constantin Noica din Rînduri-Gînduri.
• O limbă e ca o fiinţă vie, care-şi creează o adevărată oaste, ca să se apere sau să atace.
Constantin Noica
a
I
I
3
Constantin Noica (1907-1987)
Filozof, poet, eseist, publicist şi scriitor român
Motto:
„Cum să nu avem mai multe implicaţii de gînd, cum să nu fie cerul nostru mai încărcat de probleme şi surprize decît zonele de cer care au fost atât de mult explorate?”
Constantin Noica
• Citeşte fragmentele din eseul ce aparţine lui Constantin Noica şi determină comuniunea şi diferenţa de sens dintre lexemele din titlu.
COMUNICARE SI CUMINECARE
jp
(fragmente)
Cînd un vorbitor de limbă română comunică unui lingvist străin că în limba noastră „complet” a sfîrsit prin a fi „cumplit”, sau cădere poate însemna şi urcare, savantul respectiv îşi face o fişă. Eventual, la unul din congresele următoare de romanistică, foloseşte fişa pentru o comunicare. Savantul, aşadar, a primit o comunicare - dar nu e sigur că a şi cuminecat.
Toată viata şi toată societatea, laolaltă cu toată cultura, sînt o chestiune de comunicare; dar sînt totodată şi una de cuminecare. Progresăm printr-un spor de comunicare, dar nu progresăm cu adevărat dacă nu obtinem şi un spor de cuminecare.
Progresul extraordinar din ultimii 400 de ani este, în parte, datorat comunicării, scrie Norbert Wiener, în cartea sa despre Cibernetică
şi societate din 1954. Limbajul, precizează el, este, în fond, comunicare - ceea ce se ştia; dar şi organismul poate fi privit ca un mesaj, ceea ce nu se ştia întotdeauna; ba limbajul, adaugă autorul, poate fi şi al maşinilor, iar acest lucru nu se ştia defel. Şi cînd acelaşi Wiener spunea că legea însăşi, din lucruri, poate fi privită ca una de comunicare - ca o unitate ori structură sigură de sine, comandînd diversităţii exemplarelor ei -, atunci întelegi bine cît de vast şi adînc, nu numai de rodnic, a devenit gîndul comunicării în zilele noastre.
Şi totuşi comunicarea nu e totul; poate nici la maşini, cu siguranţă nu la oameni. Comunicarea este de ceva, cuminecarea e în sînul a ceva, întru ceva. Comunicarea trebuie să fie şi, în orice caz, tinde să fie fără rest; cuminecarea nu se petrece decît dacă există un rest, şi
cu atît mai bine cu cît zona de rest e mai mare. Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificaţii si înţelesuri; cuminecarea e de subînţelesuri. Viaţa si societatea nu ar fi nimic
y y y
fără înţelegere si înţelesuri, dar ar fi totodată prea puţin fără subînţelegem si subînţelesuri. Acum, într-o lume de comunicare lărgită, se cere omului cuminecarea în largul societăţii si al omenescului.
Extraordinarele noastre mijloace de comunicare, începînd cu tiparul si, acum, cu radioul Si televiziunea, tind să fie tot atîtea feluri de a cumineca. Umanitatea a cuminecat, în clipa cînd a aflat de inundarea Florenţei, iar oameni care n-au văzut-o si n-o vor vedea niciodată au vibrat sub emoţia pierderii a ceva din „restul” fiinţei lor. Arta, oricît de abstractă, înţelege să fie cuminecare. Limbajul însusi al acelei literaturi exasperate, de astăzi, un limbaj care ne spune adesea că nu se poate comunica nimic, transmite totusi ceva care e uneori mai adînc decît comunicarea. Cuminecăm chiar întru neputinţa de-a comunica. Cuminecăm întru fericire si nefericire, iar societăţile în care partea de comunicare e mai întinsă decît cea de cuminecare nu-si pot împiedica tineretul lor - ca recent prin Apus - să se răzvrătească sau să plece pe sub poduri. De-ar putea găsi scris pe vreunul din ele: cuminecare! Poate ar regăsi atunci, dacă nu de-a dreptul comunitatea
umană, măcar binefacerea culturii ei.
Cuvîntul acesta „cuminecare”, purtător de atîtea afirmări, nu este numai al limbii noastre. Vine de la latinescul communicare si, prin latina ecleziastică, a căpătat în toate limbile romanice acelasi sens, de a se împărtăsi de la, a se împărtăsi întru ceva. Cuminecăm cu limbile romanice în spiritul acestui cuvînt.
Am încercat în cîteva capitole, comuni- cînd înţelesuri adesea uitate ale unor cuvinte
y
românesti, să sporim cuminecarea în spiritul limbii noastre, adică împărtăsirea de la trupul si sîngele ei - dacă e adevărat că tot ce e viaţă si societate, limbă si cultură, sînt deopotrivă comunicare si cuminecare.
Căci lumea omului nu e una dezbinată de hotarele, aparent rigide, ale indivizilor, ci una ce cuminecă prin hotarele miscătoare ale inşilor si persoanelor umane. Iar în lumile pe care a stiut să le închege, ca din nimic,femeia, ca si în lumile satelor, satelor si cătunelor, cuminecarea era legea.
Toate acestea le comunică limba noastră despre o lume care s-a făcut o dată cu ea si care se poate oglindi în ea, ca în partea ei de cer. Cînd însă te întrebi dacă lumea aceasta românească, asa cum s-a împlinit ea, poate pluti pe apele atît de repezi ale istoriei de astăzi, cuvintele ei vin să-ţi răspundă: nu numai că poate pluti - vîsleste.
m]etatextul_cititorului
1. Actualizează calităţile eseului, precizate în Agenda cititorului din pagina următoare, şi identifică-le în textul citit.
2. Descrie cum înţelegi tipul de comunicare: cultă, inteligentă, subtilă, rafinată.
Scrisul, ordonare a gondiru- tale
^KSESflî^l
M ETATEXTULCITITORULUI
Agenda cititorului
Calităţi ale eseului:
• Deschiderea relevantă a temei.
• Conceptualizarea temei într-o viziune proprie, dar plauzibilă.
• Mişcarea liberă a ideilor.
• Flexibilitatea judecăţilor de valoare.
• Originalitatea şi elocventa demonstraţiei.
• Ineditul unor asocieri şi disocieri în demersul demonstrativ.
• Selecţia liberă şi individuală a exemplelor elocvente.
• Relevarea accentuată a propriei personalităţi.
• Individualitatea şi
fluenţa stilului.
/
3. Explică „paradoxurile" lingvistice pe care le trece în revistă autorul: „complet” a sfîrşit prin a fi „cumplit”, sau cădere poate însemna şi urcare.
3.1. Pentru informaţie, consultă un dicţionar etimologic.
4. Selectează, din text, 2-3 explicaţii ale eseistului cu referire la cele două concepte: comunicare şi cuminecare.
5. Interpretează valoarea anumitor exemplificări din text. Reflectează cine trebuie să fie cititorul ideal al acestui tip de texte? De ce?
6. Discută, referindu-te la istoria actuală şi la lexicul modern al limbii române, afirmaţia finală a autorului:
Cînd însă te întrebi dacă lumea aceasta românească, aşa cum s-a împlinit ea, poate pluti pe apele atît de repezi ale istoriei de astăzi, cuvintele ei vin să-ţi răspundă: nu numai că poate pluti - vîsleşte.
7. Meditează, în limita a 2-3 enunţuri, asupra intenţiei autorului:
Am încercat în cîteva capitole, comunicînd înţelesuri adesea uitate ale unor cuvinte româneşti, să sporim cuminecarea în spiritul limbii noastre, adică împărtăşirea de la trupul şi sîngele ei - dacă e adevărat că tot ce e viaţă şi societate, limbă şi cultură, sînt deopotrivă comunicare şi cuminecare.
8. Identifică 2-3 idei de bază pe care autorul şi-a construit eseul.
9. Explică în ce mod autorul dezvoltă conceptele prin idei şi exemple.
10. Selectează, din text, 1-2 opinii ce te-au impresionat şi moti- vează-ţi opţiunea.
11. Formulează, în baza ideilor autorului, tema eseului. Remarcă ce ai descoperit original în felul de expunere, de provocare a cititorului de către autor.
1. Pregăteşte-te pentru scrierea unui eseu liber, valorificînd Ars DISCENDI
idei din textul studiat.
În acest scop:
S parcurge atent schema Eseul, un alter ego al tău;
S precizează cîteva etape de elaborare a textului;
S completează casetele din schemă, aranjînd, într-o anumită logică, cîteva repere din şirul propus: cuvînt-cheie, idee comună, temă, idee esenţială, exemple din lecturi, concept, idee-imagine, gînd esenţial, opinie proprie, exemple din viaţă;
■S formulează tema despre care doreşti să scrii;
•S redactează textul eseului într-o cheie personalizată. SCRIBO’ ERGO SUM
Scrisul, ordonare a gândirii tale
VALUARE SUMATIVA
Verifică - ţ i performanţele:
Domeniul evaluativ
Domeniul cognitiv
Nivelul de competenţă C
Coordonate ale personalităţii creatoare Elemente de limbă şi comunicare
Identificare şi înţelegere
Nivelul de competenţă B
Lectura şi înţelegerea, explicarea şi interpretarea operei critice, a fenomenelor ce vizează evoluţia limbii şi literaturii române
Modelare şi aplicare
Nivelul de competenţă A
Valori şi atitudini asumate din opera critică de către elevul-cititor
Imaginaţie şi creativitate
jp
ova/uarea, o dovadă a succesului tău
EXPERTUL-OPERA-CITITORUL
Sarcini de lucru
Punctaj
Prezintă, în 7-10 rînduri, limba română ca limbă naţională, menţionînd trei sfere de funcţionare a limbii literare.
3 p.
Include, într-o listă, cîte două titluri de lucrări reprezentative pentru domeniul criticii literare româneşti.
4 p.
Rescrie, din textele critice cercetate, trei idei cu referire la conceptele de: cititor, înţelegere si interpretare a operei, personalitate a literaturii.
3 p.
Actualizează coordonate biobibliografice relevante ale unei personalităţi literare şi demonstrează, cu date concrete, faptul că ele îţi servesc drept model de carieră profesională consecventă.
6 p.
Analizează relaţia care există între istoria limbii şi istoria literaturii naţionale, exemplificînd prin referire la etape de evoluţie şi la personalităţi reprezentative.
6 p^l
Raportează ideea lui George Călinescu despre rolul istoriei şi al criticii literare pentru destinul operei la unul dintre textele literare preferate: Valoarea criticii stă în descoperirea de relaţii interioare nebănuite, care uimeşte pe cititorul, pînă atunci dezorientat, şi-l face prieten al operei.
8 P
Determină o comuniune de idei dintre opiniile proprii şi cele ale unui critic literar cu referire la o operă sau la un autor şi expune-le în două enunţuri.
8 P
Exprimă-ţi atitudinea argumentată faţă de ideea criticului şi istoricului literar român Tudor Vianu: Opera literară este rezultatul unei elaboraţii, arta este o formă specială a muncii.
10 p.
Selectează, din temele studiate, o problemă despre care preferi să judeci şi transpune-o într-un plan de elaborare a unui eseu.
24 p.
Redactează eseul tău, în corespundere cu planul elaborat.
28 p.
În total: 100 de puncte
Modulul II
DESPRE CREAŢIA PERSONALITĂŢII LITERARE
VATRA
Chicitoare fără sfârsit
• realizarea şi argumentarea comentariului analitic al propriilor lecturi despre operele reprezentative pentru individualitatea artistică a scriitorului, corelat cu viziuni critice consacrate.
COMPETENŢELE ABSOLVENTULUI
Dezvoltarea comunicării orale si scrise:
redactarea şi lansarea argumentată a textelor proprii, aparţinînd diferitor stiluri;
valorificarea unor aspecte de analiză stilistică, semiotică şi hermeneutică a textului literar.
Exersarea abilităţilor de cititor si de vorbitor:
formarea reprezentărilor globale şi prezentarea viziunilor proprii despre aspectele valorice ale unor individualităţi creatoare de referinţă din literatura română, prin raportare la particularităţile creaţiei;
MARIN SORESCU
laserul vagului
arta care doare
MIHAIL
SADOVEANU
•j -■ lucian
NEAMUL
SOI MĂREŞTI LOR
TAINA (ARE
BLAJINILOR
NA APARA
opera poetica
DRAMATURGIA
BLAGIANĂ
MMI \l
11N
ESCl
Un florilegiu
DE JUDECĂŢI VALOROASE
• cultivarea sensibilităţii de
/
cititor eficient, competent, informat pentru receptarea operelor literare, înţelegerea şi scrierea textelor nonliterare;
• consolidarea interesului pentru lectură printr-un dialog continuu cu sensurile şi semnificaţiile textului reprezentativ;
pledarea argumentată, printr-un comportament textual adecvat, în favoarea creaţiei unei personalităţi literare şi a textului valoros.
A
ără îndoială, există talente individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pămîntul şi modul de-a fi al poporului, pentru a produce ceva permanent.
Mihai Eminescu
alentul implică sinceritate.
Mihail Sadoveanu
el ce creează nu simte nevoia mîntuirii.
Lucian Blaga
peraţie pe ochi cu laserul vagului — aceasta e poezia.
Marin Sorescu
face literatură sau a face teatru este un fel de a trăi.
Ion Diuţă
ucrarea în cuvîntul poetic este ca truda plămînilor în aerul iernii: tragem în noi faptul rece de viaţă si expirăm înfierbîntat afară.
Grigore Vieru
e simt, ce văd, ce gîndesc, în împrejurările obişnuite ale vieţii mele de om obişnuit, formează conţinutul poeziei, care devine preponderent ca importanţă faţă de formă.
Mircea Cărtărescu
U
NITATEA DIDACTICĂ
1
De vor trece într-o viată
y
Doruri muCte-ndefinite:
Or privi su6 flori aC6astre Aste pagine citite
Şi dureri scînteietoare,
Şi tablouri înfocate Vor pătrunde tremurînde Aste suflete curate.
Da, Ca voi se-ndreaptă cartea-mi, La voi, inimi cu aripe.
Ah, lasati ca să vă ducă De-aCtâ Cume-n două cdpe.
Modulul
PRE-TEXT:
Intră în lumea creaţiei scriitorului
„Cugetătorii gîndesc spiritul lumii. Ei nu pot fi văzuţi şi înţeleşi decît
de cei care pot să urce o clipă spre dînşii.”
Mihai Eminescu
1. Explică, prin exemplul lui Mihai Eminescu, sensul afirmaţiei din mottoul temei, actualizînd cunoştinţele dobîndite în clasa a XI-a.
2. Documentează-te din diferite surse şi elaborează, în baza informaţiei actualizate, un referat despre personalitatea şi aportul lui Mihai Eminescu în dezvoltarea modernă a literaturii române.
3. Citeşte fragmentul în care Mihai Cimpoi, un eminescolog consacrat, prezintă personalitatea poetului. Selectează şi ierarhizează ideile ce te-au interesat în două categorii:
a) cele pe care poţi la moment să le dezvolţi şi b) cele despre care e necesar să te să le susţii prin exemple; informezi, extinzîndu-ţi lecturile.
„Eminescu este, prin pluridimensionalita- tea sa prismatică, un adevărat aisberg. Scufundat cu o parte din bloc în apele începuturilor genetice ale lumii, înălţat cu o parte dincolo de lume, în infinitul plăsmuit de Demiourgos şi închis astfel în sine, încît «doar el aude plînsu- şi», el rămîne încă - şi va rămîne o veşnicie - un Necunoscut... Ne gîndim mai cu seamă la odiseea receptării, la modul în care «aisbergul» a fost explorat şi înţeles...
Desprins din calotele glaciare (hiperionice) ale spiritului şi mergînd spre zonele calde ale sufletului, avînd reflexele astrale ale înseşi nemărginirii, aisbergul cunoaşte temperaturi diferite, este familiarizat cu categorii fundamentale
ca Departele şi Adîncul, Cerescul şi Terestrul, Mişcarea şi Oprirea. Aventura capitală în care se lansează este cea a cunoaşterii...
Personalitatea este Totul unitar construit din părţi. Orizontul şi bogăţia vieţii intelectuale nu configurează această personalitate dacă nu pătrunzi mai adînc resorturile sufleteşti fundamentale şi nu înţelegi forma pe care o ia viaţa de sentiment (acel şir de «doruri vii şi patimi multe») din care se hrăneşte cugetarea. Personalitatea lui Eminescu se alimentează din sevele intime ale ştiinţei, din «adînca interiorizare», din intensitatea vieţii racordată la puterile conştiinţei de sine...”
y y
Chem area vocaMei
Modulul II
„Între biografie şi operă stă personalitatea, care nu poate fi lămurită deplin decît
prin controlul reciproc al amîndurora.” Dumitru Caracostea
• Citeşte textul în care Lucian Blaga determină anumite dominante ale procesului de formare şi afirmare a poetului Mihai Eminescu şi reţine informaţia nouă, raportînd-o la ideea lui Dumitru Caracostea.
C OORDONATE BIOBIBLIOGRAFICE
Mihail Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Şcoala primară şi vreo două clase de liceu le face în Cernăuţi. Neastîmpărul geniului său în devenire nu-i îngăduie însă o dezvoltare „normală" pe băncile din ce în ce mai mari ale şcoalei.
Într-o vîrstă în care alţii nu ies încă din stra-
/
iele copilăriei, el simte mizeria crescîndă a vieţii. Descinde cu diferite trupe teatrale în pribegie prin depărtate ţinuturi româneşti, desigur fără a fi răsfăţat de capricioşii actori în rolul de „sufleor".
În 1869, Eminescu ajunge la Viena, unde, ca student „extraordinar", ascultă diferite cursuri universitare, cetind mult. L-au muncit îndeosebi chinurile filozofiei; îndrăzneşte chiar o tălmăcire a Criticii raţiunii pure de Kant, îndrăgeşte pe Scho- penhauer şi, prin acesta, metafizica indiană cu misterioasa frază de iniţiere: „tat twam asi", al cărei reflex poetic se va găsi şi în opera sa. Începe să-şi tipărească poeziile în „Convorbiri literare" (cele dintîi şi
le publicase în „Familia" lui Iosif Vulcan, care i-a schimbat şi numele: Eminescu din Eminovici). Noua învăpăiere a sufletului său pentru Veronica Micle, pe care o cunoaşte în timpul acesta, l-a ridicat, desigur, nu numai o dată în văzduhul curat al inspiraţiei. Titu Maiorescu îi propune să-şi ia doctoratul la Berlin, dîndu-i-se un bun prilej de a deveni profesor universitar. O fatalitate ciudată a voit însă ca Emi- nescu să se întoarcă în ţară fără doctorat. Timpuri grele îşi anunţă nopţile nedormite. Se face pe rînd: director de bibliotecă, revizor şcolar, profesor, redactor (de la 1877 pînă la 1883 la ziarul „Timpul" din Bucureşti). E o perioadă de muncă intensă, de mistuitoare griji, de greutăţi şi de insomnie, totodată însă perioada celor mai însemnate creaţii poetice ale sale. În anul 1883, Eminescu [...] îşi caută sănătatea la Dobling, lîngă Viena. Moare, printr-un accident, într-un spital din Bucureşti, în 1889.
1. Completează-ţi cunoştinţele, consultînd reperele biografice dintr-o ediţie a operelor eminesciene, şi schiţează o relatare a celor mai importante momente, în opinia ta, din viaţa poetului, structurate după subiectele:
a) Zilele-mi copile şi albe; d) El era luminos, sugestiv şi plin de vervă.
b) Anii cînd visam la academii; (I. Slavici);
c) Cel mai de căpetenie lucru era lectura; e) Tot mai citesc măiastra-i carte. (Al. Vlahuţă)
LĂCEREA TEXTULUI:
Tu crezi că eu degeaba m-am coborît din stele?...”
Mihai Eminescu
Dialoghează şi descoperă sensurile operei
Numai poetul.,. o metaforă a demiurgiei artistice
• Citeşte textul poeziei şi precizează ce gînduri, stări, reprezentări ţi-a provocat lectura.
NUMAI POETUL...
Lumea toată-i trecătoare. Oamenii se trec şi mor Ca şi miile de unde,
Ce un suflet le pătrunde, Treierînd necontenit Sînul mării infinit.
Numai poetul,
Ca pasări ce zboară Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gîndului,
În sfintele lunci,
Unde pasări ca el Se-ntrec în cîntări.
Dimensiune umană, spirituală
Dimensiune
temporală
Modulul
1. Extrage o secvenţă care te impresionează şi comenteaz-o.
2. Examinează valoarea semantică a elementelor lexicale în combinatorică: sinul mării infinit, nemărginirea timpului, ramurilegînduiui, sfintele lunci.
Agenda criticului
* Poezia Numai poetul... face parte din compunerile juvenile, datată aproximativ 1867-1868 şi publicată postum.
Text de surprinzătoare modernitate, graţie strofei a doua.
Perpessicius
• Muzicalitatea, sobrietatea stilului; prezentul etern sugerat de verbele la timpul prezent; lipsa podoabelor stilistice, repetarea sintagmei „numai poetul", ce devine laitmotiv; enumerarea, inversiunea; versurile scurte - dau ritm poeziei, spăr- gînd parcă dramatismul meditaţiei şi trimiţînd la Dintre sute de catarge.
Constanta Bărboi
3. Descifrează titlul poeziei şi explică rolul reluării titlului în text.
4. Motivează, prin cîte două argumente, valoarea stilistică a punctelor de suspensie din titlu şi a celor două puncte din text.
5. Interpretează, în baza schemei, semnificaţia construirii textului poeziei pe structura unei antiteze:
LUMEA <-----------------► POETUL
6. Identifică motivele din text care definesc:
a) „lumea trecătoare”; b) „nemărginirea timpului”.
6.1. Construieşte o formulă grafică prin care să demonstrezi corelaţia dintre motive.
7. Determină tema/motivul principal al textului, argumentînd opţiunea.
8. Comentează sugestia celor două comparaţii din fiecare strofă, angajînd pentru exemplificare simbolurile şi metaforele din text.
9. Precizează 3-4 calităţi ale creaţiei şi personalităţii unui poet care poate „trece peste nemărginirea timpului".
9.1. Exemplifică răspunsul prin trei nume elocvente de poeţi din literatura română.
P o e tu /s i valorile universale
Modulul II
10. Demonstrează, prin două argumente concludente, că poezia este o artă poetică.
11. Argumentaţi, prin detalii din text, afirmaţia consacratului eminescolog Perpessicius, utilizînd informaţia din Agenda criticului. Lucraţi în echipe conform reperelor:
a) recunoaşterea în poezie a unor detalii inedite;
b) relevarea actualităţii temei, problemei, stării de spirit;
c) comentarea prezenţei antitezei, a ideilor şi realităţilor opuse, lipsite de valoare - semn al modernului;
d) confirmarea conştiinţei moderne de judecăţile de valoare, de ideile teoretice, de starea de contemplare a energiilor naturii inepuizabile, de filozofia ciclică, de convingerea absolută a posibilităţii creaţiei.
(După Adrian Marino. Modern, modernitate, modernism)
11.1. Dezvoltaţi, în răspunsuri, precizările Constanţei Bărboi din Agenda criticului.
Ars collaborandi
12. Confirmă sau contestă ideea: ln ramurile Numai poetul... trece peste nemărginirea timpului...
13. Comentează trei sugestii comune pe care le vezi între metafora grafică din această pagină şi mesajul poeziei.
Agenda cititorului j
Demiurg
14. Demonstrează, în baza explicaţiilor din Agenda cititorului, că meditaţia Numai poetul... este o metaforă a demiurgiei artistice.
1. Memorizează poezia şi recit-o, valorificînd tonul fundamental meditativ.
2. Demonstrează, într-o compoziţie, valabilitatea mesajului global al poeziei, interpretînd, prin asociere, exemple relevante din poeţii preferaţi.
OPŢIONAL
3. Compară acest text cu altele, similare ca tematică (din creaţia aceluiaşi scriitor, din creaţia altor artişti ai cuvîntu- lui din secolul XIX, din creaţia poeţilor contemporani).
Nume dat în filozofia lui Platon creatorului divin care a făcut lumea; creatorul universului.
• Demiurgie artistică
Facultate a creatorului de a-şi pune în aplicare principiul activ şi creator în planul literaturii şi al artelor.
3.1. Remarcă asemănările de viziune asupra statutului, rolului poetului în societate şi în timp.
Ars discendi
:<t>
1. Citeşte poezia Dintre sute de catarge şi identifică două similitudini şi două deosebiri, în raport cu mesajul celor două texte.
Lego, ergo sum
Modulul
Miracolul creaţiei de Ion Puiu
f/2în
(l
• El s-a proiectat pe orbita si în Panteonul valorilor româneşti şi universale, devenind steaua polara la care se raportează azi şi se va raporta cît va fi limba noastră pe lume.
Zoe Dumitrescu-Buşulenga
I
4
1. Realizaţi un concurs: Ce! mai pasionat cititor al creaţiei eminesciene. Participanţii la concurs vor fi angajaţi:
a) să scrie pe un poster, într-un timp limitat (2-3 min.), cît mai multe titluri de opere cunoscute/citite;
b) să recite fragmente din creaţia eminesciană;
c) să comenteze, la indicaţie, valoarea mesajului unor opere studiate / preferate;
d) să recunoască opera din care face parte un fragment sau despre care s-a pronunţat un consacrat critic literar;
e) să încadreze numele poetului într-un top de zece nume de mari poeţi ai literaturii române, argumentînd opţiunea.
2. Actualizează-ţi lecturile din operele poetului într-o succintă reflecţie despre impactul acestora asupra conştiinţei proprii de cititor şi asupra modului de a înţelege oamenii, lumea, universul.
3. Aminteşte-ţi poeziile-arte poetice eminesciene pe care le-ai studiat şi expune-ţi părerea despre crezul artistic al poetului, idealul său de creator.
4. Meditează asupra ideii lui Mihai Eminescu şi confirm-o prin exemple din operele eminesciene studiate/cunoscute:
O adevărată literatură, trainică, care să ne placă nouă si să fie originală si pentru alţii, nu se poate întemeia decît pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradiţiile, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui.
5. Raportează metafora grafică din această pagină, realizată de către Ion Puiu, la un text eminescian şi precizează ce revelaţii noi ai trăit?
P o e tu l ° i valorile universale
Modulul
1. Numeşte trei factori definitorii în formarea propriei personalităţi.
1.1. Pronunţă-te:
a) Ce este prioritar, formarea unei personalităţi culturale sau profesionale?
b) De ce ai avea nevoie, în primul rînd, pentru a-ţi asigura succesul propriei deveniri profesionale?
• Citeşte textul poeziei Cărţile şi identifică factorii principali pe care Eminescu îi relevă în devenirea sa ca poet.
C Ă R TILE
j>
Repere:
Shakespeare! adesea te gîndesc cu jale, Prieten bun al sufletului meu;
Izvorul plin al cînturilor tale Îmi sare-n gînd şi le repet mereu.
Atît de crud eşti tu ş-atît de moale, Furtună-i azi şi linu-i glasul tău;
Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe
y y
Şi-nveţi ce-un ev nu poate să înveţe.
• comuniune afectivă;
• receptare spirituală diversă,;
• multitudinea stărilor de spirit şi a ipostazierilor lirice;
• profunzimea cognoscibilă a creaţiei;
De-aş fi trăit cînd tu trăiai, pe tine Te-aş fi iubit atît - cît te iubesc?
Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
- Destul că simt - tot ţie-ţi mulţumesc.
y y y
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai învăţat ca lumea s-o citesc, Greşind cu tine chiar, iubesc greşeala: S-aduc cu tine mi-este toată fala.
• valoarea operei shakespeariene în formarea sentimentului
şi a gustului artistic, în complexul proces de înţelegere a vieţii şi a lumii;
• Shakespeare ca model;
P o e tu l di valorile universale
Modulul
• sursele formării individualităţii creatoare eminesciene:
1____________
2____________
3____________
Cu tine da... Căci eu am trei izvoară Din care toată mintea mi-o culeg: Cu-a ta zîmbire, dulce, lină, clară,
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Mai am pe-un înţelept... cu-acela iară Problema morţii lumii o dezleg; Ş-apoi mai am cu totul pentru mine Un alt maestru, care viu mă ţine...
7 y
• calităţile „maestrului”:
1____________
2____________
3____________
Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e!
El e modest şi totuşi foarte mare.
Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie La nebunii - tot înţelept îmi pare.
Şi vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.
Nici el nu vrea să-l ştie orişicare,
Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n braţă
y
Şi decît tine mult mai mult mă-nvaţă!
y y
William Shakespeare (1564-1616)
Dramaturg, poet şi creator de sonete englez, considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii engleze.
2. Construieşte, în baza operelor eminesciene cunoscute, un top din cinci nume al celor mai citiţi şi citaţi scriitori de către poet, nume reţinute din prima temă.
3. Exprimă-ţi opinia, actualizînd cunoştinţele dobîndite în clasele a X-a şi a XI-a şi exemplificînd cu detalii din text:
• De ce poetul „adesea” îl invocă pe Shakespeare în reflecţiile sale?
3.1. Argumentează cu detalii din prima strofă, angajînd şi sugestiile din reperele alăturate textului.
• De ce Eminescu îl recunoaşte, în strofa a doua, pe Shakespeare ca factor principal în devenirea sa ca personalitate creatoare?
3.2. Comentează mărturisirile poetului din această strofă, in- vocînd 1-2 opere shakespeariene cunoscute.
4. Interpretează sensul urmărit prin interogaţia retorică din strofa a doua.
Modulul
5. Argumentează semnificaţia celor „trei izvoară" din care îşi adună poetul „toată mintea", fixînd ideile în tabelul ce urmează:
Shakespeare
Un înţelept
Un alt maestru
Cu-a ta zîmbire dulce, lină, clară,
cu-acela iară
care viu mă ţine...
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Problema morţii lumii o dezleg;
tot înţelept îmi pare.
V
V
V
6. Reciteşte textul şi formulează răspunsuri plauzibile la întrebările pe care şi le-a pus cunoscutul filozof N. Steinhardt:
„Si cine-i acela de-al treilea maestru care-l ţine viu pe poet?”
- E iubita? - E oare însuşi Domnul?
- E iubirea în sine, ca atare? - E, pur şi simplu, dra-
- E daimonul său? gostea în forma ei cea
- Geniul său (în dublul înţeles)? mai simplă?
7. Motivează semnificaţia titlului poeziei Cărţile.
8. Demonstrează, prin detalii relevante din text, că poezia este o artă poetică.
1. Apreciază, actualizînd cunoştinţele, într-o succintă prezentare, rolul lecturilor eminesciene în constituirea creaţiei sale.
2. Descoperă un al patrulea izvor al creaţiei eminesciene în textul:
„De vorbiţi mă fac că n-aud, Nu zic ba şi nu vă laud; Dănţuiţi precum vă vine, Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face Să mă iau dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut.
Eu rămîn ce-am fost: romantic.
2.1. Comentează valoarea lui în corelaţie cu cele „trei izvoară", invocate în poezia Cărţile. Relevă deosebirile de ton al discursului liric.
Ars discendi
= <$>
3. Estimează, într-un succint eseu, crezul artistic al lui Mihai Eminescu, implicînd poeziile studiate şi răspunzînd la interogaţia retorică: Unde vei găsi cuvîntul / Ce exprimă adevărul? din Criticilor mei.
1. Citeşte poezia Aducînd cîntări mulţime şi determină intenţia autorului în creaţia sa, cititorul dorit de către poet şi starea lui de spirit.
Lego, ergo sum
Motto:
„Din cerurile-albastre / Luceferi se desfac, / Zîmbind iubirii noastre...”
Mihai Eminescu
• Citeşte poezia Să fie sara-n asfinţit, imaginîndu-ţi atmosfera
cadrului naturii.
Să fie sara-n asfinţit
y
Ca iar cuminte să mă fac,
Şi noaptea o să înceapă; Răsaie luna liniştit Şi tremurînd din apă;
• natura celestă
Căci tu îmi prinzi tot gîndul, Ca cerul ce priveşte-n lac Adîncu-i cuprinzîndu-l.
Şi să împrăştie scîntei Cărărilor din crînguri,
• natura terestră
Cu farmecul luminei reci Simţirile străbate-mi:
y
În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri.
• motivul luminii
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patemi
n • sentimentul iubirii Şi deasupra mea rămîi
Durerile de-mi curmă • idealul iubirii Şi fii iubirea mea dentîi
Şi visul meu din urmă.
1. Explică valoarea stilistică a lexemelor-regionalisme fonetice: sara, răsaie, grije, negrăit, patemi, dentîi.
2. Motivează dorinţa eului liric de a se coborî pe pămînt „sara-n asfinţit", relaţionînd semnificaţiile timpului înserării cu alte texte cunoscute.
3. Comentează imaginea răsăritului de lună ca moment astral culminant al proiectării visului de iubire.
4. Observă corelarea solemnităţii fenomenului naturii, a gesticii eului liric şi a stării lui interioare şi interpretează valoarea acestei viziuni poetice.
Şi capul meu de grije plii De braţul tău se culce
y
Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce,
I
• Eminescu, ca si Dan- te, este un poet al iubirii... El este un om care stie că esenţa dăinuirii este iubirea, forma supremă de existenţă pe care o cunoas- te omenirea.
loan Alexandru
l
topes etern;
5. Estimează, oral, în două enunţuri, procesul de cosmicizare, de spiritualizare a iubirii în textul poeziei.
6. Identifică relaţiile intertextuale cu poemul Luceafărul, poezia fiind un preludiu al acestuia, utilizînd sugestiile motivelor şi ale elementelor de cronotop.
7. Raportează textul la poeziile studiate sau lecturate individual (Lacul, Dorinţa, Floare albastră, Sara pe deal, Luceafărul etc.), relevînd 2-3 caracteristici ale naturii în lirica eminesciană.
8. Generalizează, prin argumente proprii, sugestia universului poetic din text, identificînd corespondenţele dintre natură şi iubire.
8.1. Demonstrează c ă autorul a dat textului un caracter cosmic, universal.
1. Memorizează poezia şi rosteşte-o în tonul ei firesc: feeric.
2. Comentează mesajul poeziei, angajînd şi finalul elegiei Pe lîngă plopii fără soţ...: Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfînt / Şi noaptea candelă s-aprinzi / Iubirii pe pămînt.
1. Realizează, în paralel, o lectură a sonetelor I, II şi III din ciclul Sonete, scris în 1879, cînd, în opinia criticilor, poezia speranţei şi aşteptării se schimbă în cea a amintirii şi reveriei elegiace.
1.1. Precizează şi, utilizînd informaţia din Agenda criticului, interpretează:
a) prezenţa şi sugestia naturii în primul sonet şi lipsa ei din celelalte două;
b) schimbările ce s-au produs în relaţia îndrăgostiţilor din lirica poetului;
c) corelaţia motivelor: timpul - dragostea - iubita - creaţia;
d) sugestia limbajului iubirii în discursul liric al sonetelor.
2. Interpretează versul final al textului, actualizînd regula sonetului că ultimul vers concentrează un sens dominant al poeziei, avînd, uneori, caracter de maximă.
3. Reconstituie, într-o compoziţie personalizată, imaginea obsesivă a minunii cu ochi mari şi mîna rece, relevînd condiţia puterii nopţii, privirii (ochi, geană), zîmbirii, utilizînd şi detalii din Sonetul II.
Modulul
Ars discendi
<t>
Lego, ergo sum
Agenda criticului
Grupul celor trei sonete, corespunzînd, fiecare, unei trepte temporale mereu mai îndepărtate, aduce o structură simetrică, reluînd, în terţinele fiecărui sonet, aceeaşi mişcare, mişcarea plutitoare de apropiere a imaginii iubitei... Gîndul însuşi e depăşit de aglomerarea rece a timpilor, dar, din adîncuri de dincolo de gînd, invocaţia se naşte, iarăşi, ca o rugăciune sau ca un cîntec a cărui putere magică, nesigură totuşi, desface din neguri icoana luminoasă a femeii.
Ioana Em. Petrescu
3
Motto:
„Iar în ochii ei albaştri
f
Toate basmele se-adună.” Mihai Eminescu
1. Enumeră cîteva nume de femei devenite muze pentru marii poeţi ai literaturii universale şi motivează valoarea acestui fenomen.
2. Informează-te despre îndrăgostirile lui Eminescu:
a) Casandra Lupului din Ipoteşti, prima dragoste adolescentină. Fata cu „păr blond”, „de aur şi mătase”, „cu talia-i ca-n marmură săpată” s-a stins la 20 ianuarie 1864, avînd numai 19 ani. (Mortua est!)
b) Fiind sufleor la Teatrul Naţional, a admirat platonic o interpretă, Lina Popes- cu. (La o artistă)
c) În 1872 o cunoaşte, la Viena, pe Veroni- ca Micle, sentimentul de dragoste ma- nifestîndu-se din anul 1874, cînd poetul se întoarce la Iaşi. Au urmat poeziile din aşa-numita „perioadă veroniană”,
1874-1877. (Dorinţa, Lacul, Crăiasa din poveşti, Floare albastră, Gîndind la tine, O, dulce înger blînd... etc.)
d) Pe cînd lucra la „Timpul”, 1877, avuse o admiraţie fugară faţă de Mite Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, traducătoare a convorbiriştilor în limba germană. (Atît de fragedă...)
e) Contemporanii mărturisesc şi o admiraţie a inteligenţei fiicei pictorului Lecca, verişoara lui Caragiale, Cleopatra, care locuia pe uliţa Cometei, într-o casă în faţa căreia se înălţau nişte „plopi fără soţ”. (Pe lîngăplopii fără soţ...)
ilustraţie de Sabin Bălaşa
3. Opinează: cine a fost adevărata muză a poetului? Argumentează cu detalii din texte, documente şi mărturii ale contemporanilor.
4. Conturează, în baza poeziilor studiate, un portret fizic şi moral al iubitei, relevînd elemente ce definesc semnificaţia ei angelică.
5. Citeşte cîte o poezie ce ţine de flecare poveste de dragoste a poetului şi notează într-o fişă de lectură:
• starea de spirit a eului liric;
• semnificaţia imaginii iubitei.
5.1. Formulează cîteva concluzii.
chip angelic
II
• Citeşte textul poeziei, urmărind sensul metaforei din titlu: este vorba de scurgerea timpului sau de noianul amintirilor?
DIN VALURILE VREMII...
Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai - Si faţa străvezie ca faţa albei ceri
y y y
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zîmbetul tău dulce tu mîngîi ochii mei, Femeie între stele şi stea între femei Si întorcîndu-ţi faţa spre umărul tău stîng, În ochii fericirii mă uit pierdut şi plîng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Si faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec Si mîna friguroasă s-o încălzesc la sîn, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci Si umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos În trista amintire a visului frumos... Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
Ilustraţie de Ion Puiu
1. Reciteşte textul cu un ton elegiac, ţinînd cont de opinia consacratului eminescolog Perpessicius că poezia este o „elegie de concentrată esenţă veroniană".
2. Extrage unităţile de vocabular care, semantic, se relaţionea- ză cu ideea de val şi cu cea de stea, reprezentînd grafic reţeaua de cuvinte identificate în text.
chip angelic
Modulul
3. Interpretează valoarea stilistică a verbelor din text, în raport cu starea eului liric.
f/2în
(l
I
• Veacul nostru a omorît religia divină, religia în adevăratul înţeles al cu- vîntului, si a creat în locu-i o religie nouă, religia dragostei. Dumnezeu s-a co- borît din înălţimile visului si a cedat locul iubitului si iubitei, care astfel se ridică mai sus de lumea noastră pentru a pluti în înălţimile sublime ale idealului.
Nicolae lorga
â
4. Stabileşte notele comune şi noutăţile descoperite în discursul poeziei, flxîndu-le într-o diagramă Venn şi comentîndu-le semnificaţia.
5. Explică semnificaţia efectului: îndepărtarea de iubită intensifică dorinţa de a o recupera din trecut, de a o apropia prin intermediul reveriei. Valorifică versurile uneia dintre cele zece variante ale poeziei:
„Apoi că te-ai dus departe, te-am căutat mereu Tu, gingaşă mireasă a sufletului meu,...
Bolnavi de arătare-ti rămas-au ochi-mi trişti
> •>
Înamoraţi de tine, de cum uşor te mişti.”
6. Comentează detaliile artistice care, în opinia ta, produc o sublimare a imaginii iubitei.
7. Sintetizează mesajul discursului de îndrăgostit, conducîn- du-te de versul întîi, strofa întîi; versul întîi, strofa a doua şi ultimul vers al textului; acestea relevînd intenţia de recreare a imaginii iubitei de către eul poetic.
8. Motivează rolul devenirii titlului ca laitmotiv şi ca marcă a simetriei textului.
. Ars discendi <$> =
Ilustraţie la opera poetului de Elena Chinschi
1. Justifică, prin argumente din text, articularea discursului poeziei din trei strofe-părţi, memorizînd una dintre ele, la alegere.
2. Alcătuieşte un dicţionar de expresii poetice la tema Iubita şi iubirea, selectate din textele studiate sau citite individual.
3. Utilizînd idei din Rînduri-Gînduri, scrie un eseu nestructurat în care să interpretezi idealul iubitei în viziunea lui Mihai Eminescu, cu genericul
Femeie între stele şi stea între femei.
OPŢIONAL
4. Argumentează şi exemplifică, într-un eseu nestructurat, afirmaţia criticului Constantin Parfene: Amintirile sînt fascinante, dar proiecţia lor într-o suprarealitate, în visul cu ochii deschişi ai contemplaţiei devine sublim, fiind vorba, se înţelege, de sublimul iubirii.
Modulul
1. Opinează: ar putea omul să-şi împlinească destinul fără iubire?
• Citeşte fragmentele din nuvela Cezara, reflectînd la aceeaşi problemă: puteau destinele protagoniştilor să se realizeze fără iubire?
CEZARA
I
Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea-si întindea nesfîrsita-i
y y y
albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adînc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stîncile negre de rouă abureau si se făceau sure, numai p-ici, pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăţi de nisip si piatră...
În zidul lung si nalt al mănăstirii, privit din grădină, se văd fereşti cu gratii negre, ca ferestrele de chilii părăsite, numai una e toată-ntreţesută cu iederă şi în dosul acelei mreje de frunze- ntunecoase se văd în oale roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastră dădea într-o chilie pe pereţii căreia erau aruncate cu creionul fel de fel de schiţe ciudate...
y
Pe scaun şade un călugăr tînăr. El se află în acele momente de trîndăvie plăcută pe care le are un dulău cînd şi-ntinde toţi muşchii în soare, leneş, somnoros, fără dorinţe. O frunte naltă şi egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu şi negru stă aşezată deasupra unor ochi adînciţi în boltele lor şi deasupra nasului fin. O gură cu buze subţiri, o bărbie rotunjită, ochii mulţumiţi, cum am zice, de ei înşii privesc c-un fel de conştiinţă de sine, care-ar putea deveni cutezare, expresia lor e un ciudat amestec de vis şi raţiune rece.
Agenda cititorului
Numele propriu Cezara dezvăluie de la început temperamentul sangvin, firea voluntară a personajului, mai cu seamă dacă-l raportăm nu la ilustrul său purtător roman, ci la sensul de „împărat" al numelui comun, valoare cu care este utilizat în numeroase limbi europene.
Ieronim, nume cu valoare mistică la origine, este folosit la popoarele catolice. În antroponimia românească se încadrează în seria împrumuturilor culte.
Euthanasius, nume derivat din substantivul comun „euthanasie" şi potrivindu-se concepţiei bătrînului care-şi pregăteşte sfîrşitul în cascada unui rîu - întoarcere absolută în
chjp angelic
Modulul
S-apropie de fereastră şi se uită în grădină jos, la iarba moale, crescută-n umbra virgină a copacilor, la portocale, ce luceau prin frunze, apoi luă creionul şi desemnă pe perete o portocală. Luă un papuc, îl puse pe masă şi se uită la el, apoi deschise-o carte bisericească şi pe-un colţ de pagină zugrăvi papucul. Şi ce profanaţie a cărţilor bisericeşti! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerşetori, comedianţi... în sfîrşit, viaţa în realitatea ei, mîzgălită în fiecare colţ disponibil...
II
- Contesă, voi face pe părintele d-tale să te silească ca să fii a mea.
- Cine se-ndoieşte c-o poţi face aceasta, cine, că eşti în stare s-o faci. Tatăl meu îţi da-
7 y y
toreşte bani şi d-ta vrei fata lui. Nimic mai natural...
Frumoasa contesă îi întoarse spatele şi se uită din fereastră pe uliţă...
Marchizul Castelmare se uită lung şi sălbatec asupra acelei copile ce-i dispreţuia amorul, apoi ieşi iute, trîntind uşa după sine...
- Maestre! strigă ea tare, apropiind două scaune de fereastră.
Intră un bătrîn c-o bluză de catifea, cu faţa naltă şi senină, c-o barbă sură, s-apropie de copilă c-o întrebare pe buze.
- Vino lîngă mine... Şezi ici... Ia te uită la acel călugăr tînăr. Ce frumos demon în „Căderea îngerilor”, nu-i aşa?
- Ce frumos Adonis în „Venus şi Adonis”, zise pictorul surîzînd, d-ta Venus, el Adonis.
- Eei! asta-i prea tare.
Francesco i-apucă mîna într-a sa şi apropie gura de fruntea ei frumoasă.
III
Onufrei şi Ieronim, trecînd pe stradă, nu vedeau că erau urmăriţi de-un om. Era pictorul. Ieronim avea să caute la poştă, unde şi află, o scrisoare de la un unchi al lui, un bătrîn sihastru. Iată ce scria:
Iubite în Cristos nepoate.
Este o frumuseţe de zi acum cînd îţi scriu şi sînt atît de plin de dulceaţa cea proaspătă a zilei, de mirosul cîmpiilor, de gurile înmiite ale naturii, încîtpare că-mi vine să spun şi eu naturii ceea ce gîndesc, ce simt, ce trăieşte în mine. Lumea mea este o vale, înconjurată din toate părţile de stînci nepătrunse care stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate şti acest rai pămîntesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este - o stîncă mişcătoare ce acoperă maestru gura unei peştere care duce pîn-înlăuntrul insulei. Altfel cine nu pătrunde prin acea peşteră crede că această insulă este o grămadă de stînci sterpe înălţate în mare, fără vegetaţie şi fără viaţă. Dar cum este inima ? De jur împrejur stau stîncile urieşeşti de granit, ca nişte păzitori negri, pe cînd valea insulei, adîncă şi desigur sub oglinda mării, e acoperită de snopuri de flori, de viţe sălbatice, de ierburi nalte şi mirositoare, în care coasa n-a intrat niciodată. Si deasupra păturii afînate de lume vegetală se mişcă o lume întreagă de animale. Mii de albine cutremură florile lipindu-se de gura lor, bondarii îmbrăcaţi în catifea, fluturii albaştri umplu o regiune anumită de aer deasupra căreia vezi tremu- rîndlumina soarelui. Stîncile nalte fac ca orizontul meu să fie îngust. O bucată de cer am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, şi numai din cînd în cînd cîte un nourel alb, ca şi cînd s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare care ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua şi toată
Modulul
noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văii şi prin depărtare, prin iarbă verde, pe costişe de prund, le vezi mişcîndu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid, transparent şi viu, aruncîndu-se în braţele bulboanelor, în care se-nvîrtesc nebune, apoi, repezindu-se mai departe, pînă ce, suspinînd de satisfacere, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbă- riei şi răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peştera ce am prefăcut-o-n casă, şi prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. Lucrez toată ziua cîte ceva. Ştii că-n tinereţea mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peşterii mele, am umplut suprafaţa pereţilor cu ornamente şi basoreliefuri cum le umpli tu cu schiţe. Deosebirea-i că sculptura e goală, prin urmare chipurile ce le sculptez eu, asemenea. Pe un perete e Adam şi Eva... Am cercat a prinde în aceste forme inocenţa primitivă... Nici unul din ei nu ştie încă ce-nsemnează iubirea... ei se iubesc fără s-o ştie... formele sînt virgine şi necoapte... în expresia feţei am pus duioşie şi nu pasiune, este un idil liniştit şi candid între doi oameni ce n-au conştiinţa frumuseţii, nici a goliciunii lor. Ei umblă-mbrăţişaţi sub umbra unui şir de arbori, dinaintea lor o turmă de miei.
Cu totul altfel e Venus şi Adonis. Venus e numai amor. Ea-şi pleacă capul ei îmbătat de pasiune pe umărul acelui tînăr femeieşte-frumos, timid şi înamorat în sine, şi el se uită furiş la formele perfecte ale zeiţei ce-l fericeşte, căci i-e ruşine să se uite de-a dreptul.
***
Eu, mulţămită naturii, m-am dezbrăcat de haina deşertăciunii. Ştiu că tu eşti pîn-acum frate laic. Nu te călugări, copilul meu,... nu tepre- face în rasă şi comanac din ceea ce eşti, un băiat
cuminte. Am fost sihastru, nu călugăr. Aş vrea ca cineva să-mi ieie locul în această sihăstrie, căci sînt bătrîn şi poate curînd să-mi bată ora mîn- tuirii... Vafi o trecere molcomă şi firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aş trezi numai iar... Îţi sărut fruntea.
Euthanasius
Ieronim cătră Euthanasius
Dezmierd un chip de copilă în felul meu... adică umplu un album cu diferitele expresii ale unui singur cap. E ciudat că ochii mei atît de clari, pot să zic de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. Mîzgălescpereţii. Am intrat la o copilă înamorată de mine, pe care însă n-o iubesc... Am văzut-o roşie, sfioasă, turburată... Am zugrăvit în cartea mea această expresie. A-ngenuncheat lîngă mine... m-a rugat să-i sufăr iubirea... nu-ţipot descrie expresia de nevinovăţie, candoare şi amor din faţa ei... dar am schiţat-o... E de sărutat schiţa mea. Poate că e una din cele mai nimerite, din cîte-am zugrăvit. Am pus-o lîngă mine. Deconcertare şi o dulce resignaţie. Un profil îngeresc. I-am spus cuvinte bune. O rază de speranţă în acea amabilă mîh- nire a feţei. O adorabilă schiţă. Dar simt că din ce în ce schiţele se familiarizează cu inima. N-o iubesc. Nu. Adio, părinte.
O iubeşti, fătul meu, fără s-o ştii. Cinis et umbra sumus.
Euthanasius
Cezara cătră Ieronim
Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare. Înăbuşit de sînge, au zis oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tot, cui îi datoreşte rana sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i şi mai trist: contele voieşte să se
a n g elic
Modulul II
logodească cu mine în starea în care se află şi nu am nici o putere de-a rezista!... Dar te iubesc... Nu! Fugi, Ieronim;poate că vro întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine... poate contele să moară... Îi doresc moartea... te iubesc! Nu, nu! nu crede că te iubesc într-atît încît să-ţi zic să rămîi... Adio... drăguţul meu!
Cezara
Stînci urieşeşti şi cenuşii erau zidite de jur împrejur una peste alta pîn-în ceruri şi-n mijlocul lor se adîncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac şi-n mijlocul lacului o insulă, pe care stăteau în şiruri lungi stupii unei prisăci mari.
„E insula lui Euthanasius”, gîndi el uimit şi păşea încet, minunîndu-se la fiecare pas... S-apropie de peştera ce ştia că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculpta- tă-n piatră, găsi dalta şi uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrînul lipsea.
Se făcuse noaptea. Stelele mari şi albe tremurau pe cer şi argintul lunii trecea, sfîşiind valurile transparente de nouri ce se-ncreţeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pînză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită şi,
tremurînd, îşi arunca din cînd în cînd undele sclipitoare spre ţărmii adormiţi. Şi-n mijlocul acestei feerii a nopţii, lăsate asupra unui rai înconjurat de mare, trecea Cezara ca o-nchi- puire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcîie... Ea mergea încet... Toate visele, toată încîntarea unei aromate nopţi de vară îi cuprinsese sufletul ei virgin... ar fi plîns!... Deodată ea văzu prin arbori o figură de om... gîndea că-i o închipuire a ei, proiectată pe mrejele de frunze... şi acel chip luă din ce în ce conture mai clare... era el.
„Ah! gîndi ea zîmbind, ce nebună sînt... pretutindenea el, în frumuseţea nopţii, în tăcerea dumbrăvilor...” El s-apropie... El credea asemenea că are-o-nchipuire aievea înaintea lui... O privi lung, se priviră lung.
Cînd îi luă mîna... ea ţipă.
- Cezara, strigă el, cuprinzînd-o-n braţele lui... Cezara! eşti o închipuire, un vis, o umbră a nopţii zugrăvită cu zăpada luminii de lună? Sau eşti tu? tu?
Ea plîngea... nu putea răspunde. Se credea nebună, credea că-i vis, ş-ar fi vrut numai ca vecinic să ţie acel vis.
- Tu eşti? Chiar tu? întrebă ea cu glasul înecat, căci toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide şi doritoare de viaţă... Ea nu se mai sătura privindu-l... şi uitase starea în care era.
Floare albastră Impresie postlecturală de Corina Chirilă
2. Imaginează-ţi spaţiul în care este amplasată acţiunea şi interpretează semnele definitorii ale diversităţii acestuia, re- ferindu-te la constituenţii lui:
MĂ NĂSTIREA - MAREA - CASTELUL - INSULA.
3. Explică, prin exemple din text, semnificaţia numelor ca indiciu al caracterelor personajelor, informîndu-te şi din Agenda criticului.
Model: CEZARA etimologia numelui; acţiunile personajului; natura atitudinilor.
Modulul
4. Examinează modul de a fi al protagoniştilor, selectînd din text detalii relevante şi fixîndu-le într-o fişă de caracterizare în paralel:
IERONIM
CEZARA
EUTHANASIUS
4.1. Te poţi orienta după un algoritm interogativ:
vorbesc? arată? gîndesc? simt?
acţionează?
5. Redactează o caracterizare de personaj a Cezarei, dezvol- tînd afirmaţia Ioanei Em. Petrescu din Agenda criticului.
6. Elaborează o schiţă de portret al lui Ieronim, raportîndu-l la idealul pe care-l reprezintă.
Agenda criticului
Cezara, chipul femeii - vie, nebunatică - ce se încarcă de o materialitate grea, voluptoasă, această materialitate nu devine agresivă, ci se ascunde şi ea sub înfăţişarea liniştitoare a icoanei, apropiindu-se din nou - prin gestica ritualizată - de ideea sau de „visul frumuseţii.
Ioana Em. Petrescu
7. Lucraţi în echipe şi:
a) Argumentaţi valoarea scrisorilor în relaţiile personajelor şi în realizarea naraţiunii.
j
b) Interpretaţi valenţele simbolice ale spaţiului de pe insula lui Euthanasius, relevînd structura ei labirintică:
„stînci urieşeşti” - „o vale, o grădină” - „un lac” - „în mijlocul lacului o insulă”.
c) Comentaţi semnificaţia parcursurilor realizate de protagonişti, în scopul împlinirii existenţei prin iubire:
• renunţarea la spaţiul iniţial (mănăstirea, castelul);
• calea spre insulă;
• renunţarea la spaţiul lumesc şi rămînerea pe insula lui Euthanasius, angajînd opinia lui Mircea Eliade din Rînduri-Gînduri.
8. Demonstrează că simbolurile marea, insula şi iubirea sugerează semnificaţii ale universurilor compensative, spaţii de afirmare şi împlinire a visurilor, a idealurilor.
1. Elaborează o listă de argumente pro şi contra deciziei protagoniştilor de a evada pe insula lui Euthanasius.
2. Demonstrează, într-un eseu nestructurat, că iubirea este un spaţiu ai împlinirilor.
Ars collaborandi
«z/
Insula lui Euthanasius prezintă însă un interes maximum pentru înţelegerea poetului: ea reprezintă adevăratul centru al povestirii; nu numai pentru că face posibilă întîlnirea finală dintre îndrăgostiţi, dar, mai ales, pentru că magia insulei, ea singură rezolvă drama personajelor.
Mircea Eliade
I
Ars discendi
<t>
chip angelic
Modulul
Esenţa lui „a fi”
LUMEA-I AŞA CUM ESTE ŞI CA DINSA SINTEM NOI
Motto:
„În mine bate inima lumei i tot ce simte ea şi eu simţesc.
Mihai Eminescu
1. Citeşte mottoul şi determină sugestia contextuală a metaforei „inima lumei".
2. Defineşte, într-un cvintet, valoarea poetului în inima căruia încape „inima lumei".
2.1. Relaţionează definiţia obţinută cu metafora grafică şi formulează o concluzie despre ideea de valoare a existenţei umane.
3. Consultă metatextul propus şi selectează idei în sprijinul celor afirmate.
„Deasupra tuturor gloriilor efemere şi deşertăciunilor legate de patimile noastre omeneşti, un singur punct rămîne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul... Un neam supravieţuieşte nu numai prin istoria sa, ci şi prin creaţiile geniilor sale.
Mai puţin patetic, neamul românesc simte că şi-a asigurat dreptul la «nemurire», mai ales prin creaţia lui Mihail Eminescu. Şi cît va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată.
Istoria este prin definiţie devenire, transformare continuă, în cele din urmă, deşer-
4. Opinează, actualizînd cunoştinţele:
► Se va confirma, în timp, ideea lui Mir- cea Eliade enunţată în alineatul doi?
► Este Eminescu, asumîndu-şi tot ce simte „inima lumei”, un poet de geniu?
tăciune. Zadarnic încearcă un rege sau un despot să-şi clădească Statul pentru eternitate. O formă istorică, chiar dacă ar fi perfectă, este întotdeauna precară: durează un anumit număr de ani, sau decenii, şi apoi lasă locul unei alte forme istorice. Nici un fel de eternitate nu este îngăduită organismelor politice şi sociale. Singura «eternitate» acceptată de istorie este aceea a creaţiilor spirituale. Care, bineînţeles, reflectează şi specificul naţional al gintei creatorului, şi momentul istoric în care a vieţuit acesta; le reflectează şi, am spune, le proiectează în eternitate.” (Mircea Eliade)
► Ce exemple, din creaţia eminesciană, ilustrează afirmaţia filozofului că numai acele opere înfruntă timpul care reflectează si specificul naţional algintei creatorului, si momentul istoric în care a vieţuit acesta; le reflectează si, am spune, le proiectează în eternitate ?
Modulul
1. Citeşte afirmaţia lui Mihai Eminescu: Dacă o generaţiunepoate avea un merit, e acela de a fi un credincios aginte al istoriei, de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care-l ocupă în lănţuirea timpilor şi punctează trei sarcini primordiale ale generaţiei tale, în raport cu timpul actual.
• În procesul lecturii fragmentului din romanul Geniu pustiu de Mihai Eminescu vei asista la un act de conştiinţă a protagonistului, reprezentant al generaţiei poetului.
GENIU PUSTIU
Spiritul titanic
Dumas zice că romanul a existat totdeauna. Se poate. El e metafora vieţii. Priviţi reversul aurit al unei monede calpe, ascultaţi cîntecul absurd al unei zile care n-a avut pretenţiunea de-a face mai mult zgomot în lume decît celelalte în genere, extrageţi din astea poezia ce poate exista în ele şi iată romanul.
***
Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinţă în mintea noastră şi că, în urmă, toate cîte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sînt decît creaţiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivităţi, iar nu lucruri reale. Via- ţa-i vis.
Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureştilor, ce se trăgeau strîmte şi noroioase prin noianul de case mici şi rău zidite, din care constă partea cea mai mare a aşa-numitei capitale a României.
Alături era o cafenea. Ploaia şi frigul, ce mă pătrunsese, mă siliră să intru-n ea. Mirosul tutunului, eternul trictrac al jucătorilor de domino făcea un efect deosebit asupra simţurilor mele ameţite de ploaie şi de frig. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori în limba sa metalică, spre-a da lumii, ce nu-l asculta, seama că se scursese şi a 12 oră a miezului nopţii. P-ici, pe colea pe lîngă mese se zăreau cîte-o grupă de jucători de cărţi cu părul în dezordine, ţinînd cărţile într-o mînă ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, tăcuţi, cu ochii ficşi, mişcîn- du-şi şi muşcîndu-şi buzele făr-a zice o vorbă şi trăgînd din cînd în cînd cu sorbituri zgomotoase cîte-o gură din cafeaua sau berea ce le sta dinainte... semn de triumf!
Un june aplecat asupra unui biliard scria cu creta pe pănura verde vorba Ilma.
S p ecta co lu / lum ii
Modulul
Un om pe care-l cunoşteam fără a-l cunoaşte, una din acele figuri ce ţi se pare că ai mai văzut-o vrodată-n viaţă, fără s-o fi văzut niciodată, fenomen ce se poate explica numai prin presupunerea unei afinităţi sufleteşti. Începui a-l observa cu comoditate. Era frumos, d-o frumuseţe demonică. Asupra feţei sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senină şi rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunţii se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru-strălucit, ce cădea pe nişte umeri compacţi şi bine făcuţi. Ochii săi mari, căprii, ardeau ca un foc negru sub nişte mari sprîncene stufoase şi îmbinate, iar buzele strîns lipite, vinete, erau de-o asprime rară. Ai fi crezut că e un poet ateu, unul din acei îngeri căzuţi, un Satan, nu cum şi-l închipuiesc pictorii: zbîrcit, hidos, urîcios, ci un Satan frumos, de-o frumuseţe strălucită, un Satan mîndru de cădere, pe-a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul, şi iadul îndărătnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit în cer, a sorbit din Lumina cea mai sîntă, şi-a îmbătat ochii cu idealele cele mai sublime, şi-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut pe pămînt, să nu-i rămînă decît decepţiunea şi tristeţea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în cer. Repedea umflare a nărilor şi vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subţire, fină, şi mîna sa albă cu degete lungi şi aristocrate semăna, cu toate astea, a avea o putere de fier. Toată expresiunea în sine era d-o putere generoasă, deşi infernală.
Luă un ziar românesc. La pagina anunţurilor citi cu o semivoce sarcastică: Opera italiană... Ughenoţii.
- Ai vrea să fie română? zisei indiferent.
- Se-nţelege. N-am putea avea o muzică... mai dulce şi mai frumoasă ca cea italiană?
- Nu eşti venit de mult.
- Nu. ’
- Înţeleg, zisei.
- De ce?
- Oamenii noştri, zic eu, sînt de-un cosmopolitism sec, amar, sceptic - ba şi mai mult: au frumosul obicei de-a iubi orice-i străin, de-a urî tot ce-i românesc. Noi am rupt-o cu trecutul fie ca limbă, fie ca idee, fie ca mod de-a privi şi a cugeta; căci altfel n-am putea trece în ochii Europei de naţiune civilizată.
- Si... oare sînteţi aceea de ce vreţi să tre-
•> > >
ceţi?
- Hm... nu eşti de aici... cum se vede.
- Nu.
- A... altceva... Ei bine, s-o ştii de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece. Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literaţi şi jurnalişti ce nu ştiu a scrie, actori ce nu ştiu a juca, miniştri ce nu ştiu a guverna, financi- eri ce nu ştiu a calcula, şi de aceea atîta hîrtie mîzgălită fără nici un folos, de-aceea atîtea ţipete bestiale care umplu atmosfera teatrului, de-aceea atîtea schimbări de ministeriu, de-aceea atîtea falimente. Vei afla mai lesne oameni ce pun la vot existenţa lui Dumnezeu, decît suflete înamorate în limba şi datinile străbunilor lor, decît inimi care să iubească caracteristica cea expresivă a poporului nostru, minţi ocupate cu chestiunile de viaţă ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizaţiuni...
Pre legea mea, urmai, ştergîndu-mi sudoarea, arată-mi un om care să scrie romanul Mizeriilor acestei generaţiuni, şi acel om va
Modulul
cădea ca o bombă în mijlocul pustiitei noastre inteligenţe, va fi un semizeu pentru mine, un mîntuitor, poate, pentru ţara lui.
- Schimbaţi opiniunea publică, daţi-i o altă direcţiune, răscoliţi geniul naţional - spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adîn- curile în care doarme, faceţi o uriaşă reacţi- une morală, o revoluţiune de idei, în care ideea românesc să fie mai mare decît uman, genial, frumos, în fine, fiţi români şi iar români, zise el încet şi răguşit.
- Cine s-o facă asta? Nu sînt toţi astfel? Nu
j
sînt toţi numai receptivi - francezi, italieni, spanioli, tot - numai români nu?
- O! Nu trebuie oameni mulţi pentru asta... Spiritul public este fapta puţinor oameni. O singură frunte unsă cu mirul lui Dumnezeu e în stare să forme din oceanul cugetărilor omeneşti o singură volbură gigantică, care să se-nalţe din fundul abisului mării pînă sus în nourii gînditori din cerul luceafărului ce se numeşte geniu... Arătaţi-le iasma viitorului şi se vor speria de el... Arătaţi-le unde-ar ajunge de-ar urma tot astfel şi se vor întoarce... Dar în fine - adaose el c-un surîs sceptic - de ce să cercăm noi a ridica generaţiunea cu umărul? Tot ce se-ntîmplă pe lume rezultă. De-o fi ca ei să se stingă, se vor stinge şi cu noi şi fără de noi - de nu, nu.
Cosmopolit? adaose el încet, hm! cosmopolit sînt şi eu; aş vrea ca omenirea să fie ca prisma, una singură, strălucită, pătrunsă de lumină, care are însă atîtea colori. O prismă cu mii de colori, un curcubeu cu mii de nuanţe. Naţiunile nu sînt decît nuanţele prismatice ale Omenirii, şi deosebirea dintre ele e atît de naturală, atît de explicabilă, cum putem explica din împrejurări anume diferenţa dintre
individ şi individ. Faceţi ca toate aceste co-
•> >
lori să fie egal de strălucite, egal de poleite, egal de favorizate de Lumina ce le formează şi fără care ele ar fi pierdute în nimicul neexis- tenţei, căci în întunericul nedreptăţii şi a barbariei toate naţiunile îşi sînt egale în abrutizare, în îndobitocire, în fanatism, în vulgaritate; ci cînd Lumina abia se reflectă în ele, ea formează colori prismatice. Sufletul omului e ca un val - sufletul unei naţiuni ca un ocean. Cînd vîntul cu aripi turburi şi noaptea cu aeru-i brun şi cu nourii suri domneşte asupra mării şi a valurilor ei - ea doarme monotonă şi întunecată în fundul ei care murmură fără înţeles; pe cînd dacă, în senina şi albastra împărăţie a cerului înfloreşte Lumina ca o floare de foc, fiecare val reflectă în fruntea sa un soare, iar marea împrumută de la cer coloarea sa, seninul geniului său, şi le reflectă în visul său cel adînc şi luciu. Cînd naţiunea e-n întuneric, ea doarme-n adîncimile geniului şi-a puterilor sale neştiute şi tace, iar cînd Libertatea, civilizaţiunea plutesc asupră-i, oamenii superiori se ridică spre a-l reflecta în frunţile lor şi a-l arunca apoi în raze lungi adîncimilor poporului, astfel încît în sînul mării întregi se face o zi senină, se răs- frînge în adîncul ei cerul. Poeţii, filozofii unei naţiuni presupun în cîntec şi cuget înălţimile cerului şi comunică naţiunilor respective. Dar sînt nouri care, întunecînd cerul, întunecă pă- mîntul. O, nourii-regi ai pămîntului vor mîna totdeauna tunetele-lor-rezbele asupra popoarelor de valuri; cu toate că acei nori nu sînt alta decît însăşi respirarea gheţoasă şi întunecată a valurilor nenorocite. Nourii tună, fulgeră şi acopăr cu o perdea de fier Soarele aurit, şi pînă ce vor fi ei tirani asupra frunţilor de valuri, pînă ce întunericul ce-l aruncă ei prin umbra lor cea
S p ecta co lu / lum ii
Modulul
mare va pătrunde sufletul adînc al mării c-o noapte rece şi tăcută, pînă atuncea Lumea lui Dumnezeu va fi nenorocită.
Cei mai nalţi şi mai veninoşi nori sînt mo-
y y y
narhii.
Cei după ei, asemenea de veninoşi, sînt diplomaţii.
Trăsnetele lor cu care ruină, seacă, ucid popoare întregi sînt rezbelele.
Sfărîmati monarhii! Nimiciţi servii lor cei
y y
mai linşi, diplomaţii; desfiinţaţi rezbelul şi nu chemaţi certele popoarelor decît înaintea Tribunalului popoarelor şi atunci Cosmopolitismul cel mai fericit va încălzi pămîntul cu razele sale de pace şi de bine.
Judecata acestui june - cam bizară - mă interesă mult şi sorbeam, ca să zic aşa, vorbele şoptite de buzele sale subţiri şi palide. Faţa sa devenea din ce în ce mai profundă şi mai expresivă şi luă un aspect fantastic. Mă lăsam tîrît de rîul lin al cugetărilor sale într-o ne- margine de vise.
Vis frumos care-a început a fi al lumii întregi, vis care, devenit convincţiune, nu va desfiinţa pe-o cale pacifică şi nepătată de sîn- ge numai capetele cu coroane tiranice, ci şi popoarele ce tiraniză asupra altora!
Bătu o oră. Atunci el se sculă repede, îşi băgă ziarul litografiat în buzunar şi-mi întinse dreapta, pe cînd cu stînga-şi puse pălăria-n cap.
- Mă numesc Toma Nour... D-ta?
Îi spusei numele meu. După aceea ieşi, lăsînd să-mi vîjîie prin cap ideea de a-l [face] eroul unei nuvele.
Întorcîndu-mă acasă, tocmai cînd aprind chibritul ca să dau foc la lampă, văd într-o lumină dubioasă cartea de nuvele cu cele 6 gravuri. Chibritul se stinse şi rămasei în întuneric.
- Uite, zisei, oare nu voi găsi în acest om un Tasso, să-l studiu mai de-aproape? Întunericul din jurul meu era metafora acelui nume: Toma Nour.
impresie postlecturala de ion Puiu
2. Prin ce te-a impresionat tînărul Toma Nour? Exemplifică răspunsul.
3. Verifică-ţi convingerile cu privire la ideile şi judecăţile lansate de protagonist.
4. Explică semnificaţia cronotopului în fragmentul dat: „a 12 oră a miezului nopţii", spaţiul citadin, „ploaia şi frigul", cafeneaua.
5. Identifică cine este naratorul, tipul şi funcţia lui, în raport cu:
a) realizarea naraţiunii; b) Toma Nour.
6. Determină, prin două argumente şi exemple, starea de spirit a protagonistului.
6.1. Compar-o cu starea de spirit a naratorului. Constată diferenţe de trăiri.
6.2. Stabileşte două sugestii comune între imaginea grafică alăturată şi anumite momente din operă.
7. Analizează interpretarea semiotică a elementelor de portret, realizată de narator.
7.1. Completeaz-o cu propriile interpretări, aplicînd sugestiile limbajului nonverbal.
8. Alcătuieşte o listă a problemelor de care este preocupat protagonistul, determinînd categoria lor: istorice, sociale, filozofice, politice, culturale, personale.
8.1. Formulează două concluzii cu privire la idealul de viaţă al protagonistului.
9. Decide, valorificînd informaţia din Agenda criticului, ce tip de revoltat reprezintă Toma Nour: demonic, satanic, titanic, prometeic. Argumentează răspunsul.
10. Cum crezi, îşi va realiza Toma Nour idealul de viaţă? Fixea- ză-ţi opţiunile într-un tabel al predicţiilor:
Ce crezi că se va întîmpla?
Ce dovezi ai în acest sens?
Ce s-a întîmplat?
10.1. Citeşte romanul şi completează cu datele constatate coloana a treia a tabelului.
11. Explică semnificaţia titlului operei, raportîndu-te la caracterul simbolic al personajelor:
Toma Nour, poet, filozof < Ioan, pictor, revoluţionar
tineri săraci, intelectuali
Poesis, actriţă, iubita lui Toma < K Sofia, iubita lui Ioan
12. Compară afirmaţiile naratorului despre roman din incipi- tul textului cu propunerea lui Toma Nour ca naratorul şi protagonistul să-şi redacteze, fiecare, biografia în formă de nuvelă şi constată ce a realizat în definitiv autorul: un roman sau o nuvelă?
12.1. Demonstrează valabilitatea răspunsului prin argumente din teoria acestor specii literare.
1. Argumentează, prin exemple elocvente din text, opinia emi- nescologilor că Geniu pustiu este un roman poetic; un roman al timpului de tranziţie; un roman al naturilor catilinare.
2. Demonstrează, într-o caracterizare de personaj, că Toma Nour reprezintă revoltatul demonic romantic.
Modulul
Agenda criticului
Titanismul este o revoltă specifică tuturor epocilor, pentru că titanul simbolizează lupta contra puterii opresoare. Elementele definitorii ale conştiinţei titaniene, în numele căreia se desfăşoară acţiunea insurgen- tă, sînt, astfel, raţiunea şi moralitatea.
Tema titaniană, desprinsă din realitatea mitului, capătă la Eminescu profunde semnif caţii lirice şi f lozof ce, f ind un simbol al biruinţei şi înălţării, în sensul că aspiraţia atotputernică a spiritului său demonic şi titanian rămîne de-a pururi absolutul, integrarea în transcendent, într-o zonă a superiorităţii ce nu înseamnă altceva decît eternitatea creatorului de geniu.
Mihai Drăgan
Ars discendi
<t>
Modulul
Motto:
„Timpul care bate-n stele Bate pulsul şi în tine...” Mihai Eminescu
1. Ilustrează, în contexte proprii, diferite sensuri ale lexemu- lui timp.
Bătrîn şi veşnic, TIMPUL...
2. Raportează contextele obţinute la sugestia metaforei grafice din această pagină, reperînd titlul acesteia.
2.1. Include observaţiile tale într-un text succint, în care să reflectezi asupra titlului ilustraţiei.
3. Actualizînd cunoştinţele, meditează asupra constatării lui Miron Costin că nu vremile sînt sub om, ci omul este sub vremi şi ilustreaz-o cu exemple din lecturi şi din experienţa proprie de viaţă.
4. Reflectează asupra sfaturilor formulate de poetul Mihai Eminescu, stabilind ce temă comună au acestea.
> „Tu asează-te deoparte, > „Viitorul şi trecutul Regăsindu-te pe tine, Sînt a filei două feţe,
Cînd cu zgomote deşarte Vede-n capăt începutul
Vreme trece, vreme vine.” Cine ştie să le-nveţe...”
• Sentimentul timpului este fundamental pentru starea de spirit umană, este unul ontologic, devenind o dominantă estetică în creaţia lui Mihai Eminescu.
• Documentează-te şi reţine cîteva idei concludente, la această temă, ale unor eminescologi consacraţi.
„Timpul eminescian prezintă o simbioză a semnificaţiilor pe care le comportă cei trei zei:
Cronos, ca divinitate care are o acţiune distructivă, Hronos, ca zeitate a duratei, şi Kairos, divinitate alegorică ce patronează ocazia, timpul creativ, mensurabil, turnat în forme opuse circula- rităţii, repetitivităţii şi amorfului... În plan cosmogonic, în felul
(T im pu leste D em iu rg u l
Modulul II
în care Hronos separă cerul de pămînt, poetul opune timpului terestru curgător şi monoton (al lui Acelaşi) timpul pur, absolut.
Omul romantic eminescian apropie şi identifică şi el cele două forme de percepere a universului printr-o stăruitoare încercare de a le unifica într-o singură reprezentare, într-un singur tablou sintetic, aşa cum încearcă, de altfel, întreaga epocă modernă... Omul eminescian e o fiinţă potrivnică trecerii timpului. C. Noica menţionează această potrivnicie ca «dat al fiecărei fiinţe: În fiecare din noi, ca şi în fiecare epocă, Zeus îşi face încercarea împotriva lui Cronos...»
Noi nu putem concepe fiinţa decît du- rînd, desfăşurîndu-se, decît într-un spaţiu şi timp care o determină. De altfel, romanticii nu-şi puteau închipui timpul şi spaţiul fără o acţiune de penetrare care să le confere sens.
Asociată gîndirii indiene, gîndirea eminesciană descoperă atît mişcarea circulară, cît şi cea curbiliniară a timpului. Nu există însă doar un singur timp, ci mai multe timpuri, creatoare de serii întregi temporale sub semnul sincroniei universale.”
„.Prin figura Eternului a intrat în poezia lui Eminescu adevăratul răspunzător pentru drama cosmică, dramă ce constituie tema centrală a inspiraţiei sale: timpul...
S-ar putea spune că pentru Eminescu există două timpuri, un timp al vieţii, pe care misticismul său cu caracter astral îl va face să coincidă în chip firesc cu timpul stelar sau cu timpul naturii, inserat în ritmul astrelor; şi un timp al morţii, pe care pesimismul său etic de amprentă gnostică îl va face să îl identifice cu acela al pămîntului. Unul este timpul «intact», pentru că este timpul permanenţei sau al împlinirii. Celălalt, care este moştenirea omului, este timpul uzurii şi al îmbătrînirii. Şi este inutil să observăm că nici unul, nici altul nu sînt timp, ci, cel mult, revelaţia timpului: fizic, la astre, loc al circumvoluţiunilor lor; psihologic la om, pentru care timpul este condiţia şi măsura tensiunii sale vitale, a efortului său de a dori şi de a vedea.
Ceea ce contează, în vederea judecăţii estetice, este să înţelegem ce preţioasă gamă de vibraţii îi comunică poeziei eminesciene acest complex şi contradictoriu sentiment al timpului pe care îl are.”
Mihai Cimpoi
Rosa del Conte
5. Exemplifică ideea simbiozei semnificaţiilor timpurilor pe care le comportă cei trei zei prin texte cunoscute din creaţia lui Mihai Eminescu.
6. Explică rostul destinului personajelor din romanul Geniu pustiu din perspectiva concepţiei celor două timpuri, expusă de Rosa del Conte.
7. Care dintre cele două concepţii se poate aplica, în opinia ta, tuturor operelor eminesciene studiate? Exemplifică răspunsul.
8. Comentează semnificaţia timpului ca motiv literar în lirica de dragoste a poetului.
Modulul
Trecut-au anii...
1. Explică ideea de timp conţinută în versurile eminesciene:
Floare de crîng, / Astfel vieţile / Si tinereţile / Trec si se sting, în raport cu motivele „carpe diem!" şi „fortuna labilis".
• Citeşte poezia urmărind jocul termenilor temporalităţii: mîine, ieri, azi.
CU MÎINE ZILELETI ADAOGI...
Cu mîine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi.
Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvîrte universu-ntreg.
Cînd unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum cînd soarele apune, El şi răsare undeva.
De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut.
Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad.
Cu mîine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Avînd cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi.
Naintea nopţii noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi.
Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gîndului etern.
(T im pu leste D em iu rg u l
Modulul
2. Selectează, din text, perechile antonimice şi explică-le rolul în relevarea ideii de timp şi de valoare a vieţii.
3. Determină, prin două exemple din text, o posibilă identitate a eului liric:
• savant; • poet; • filozof; • identitate incertă.
4. Interpretează mesajul poeziei la nivelul motivelor relevate pe marginea textului.
4.1. Utilizează spre documentare opinii din Agenda criticului.
5. Extrage, din text, cîteva versuri-aforisme, scrie-le pe o fişă pentru portofoliu şi demonstrează, în baza lor, caracterul gnomic al poeziei.
6. Argumentează pendularea stării eului liric între imaginaţie (se pare) şi aievea, intuiţie şi adevăr.
7. Comentează ideea concluzivă din strofa finală, aderînd la una dintre opţiunile interpretative din Agenda criticului.
8. Comentează fenomenul temporalităţii prezent în text chiar din prima strofă, conducîndu-te de reperele:
a) semnificaţia titlului şi a structurii inelare a poeziei;
b) valoarea motivelor în configurarea mesajelor;
c) sugestia figurilor de stil;
d) semnificaţia temei timpului.
9. Raportează mesajul global al poeziei la explicaţia cercetătoarei Sv. Paleologu-Matta: Temporalitate, acest fenomen în care trăirile, în fluxul lor indescriptibil, se deplasează ca într-o reţea mişcătoare.
Agenda criticului
Aici, într-un asemenea text, ajungem la limitele gîndirii intuitive cu privire la dinamismul transcendenţei, la limitele spiritului faţă de viaţă. Orice formă de viaţă dincolo de moarte este un pur act al credinţei.
Faptul că Eminescu spune în poem: Chiar moartea însăşi e-o părere / Şi un vistiernic de vieţi se poate interpreta fie ca tragism, fie ca metempsihoză venind din platonism, fie ca o revelaţie gnostico-creşti- nă, fie, în fine, ca toate împreună.
Sv. Paleologu-Matta
10. Generalizează mesajul poeziei în raport cu ideea de trecere implacabilă a timpului.
1. Explică 2-3 semnificaţii ale timpului din poezie, relevînd noutatea pe care ai descoperit-o.
Ars discendi
<t>
2. Realizează un comentariu al poeziei cu titlul Sub raza gîn- dului etern, în care să-ţi exprimi opinia despre rostul spiritual al vieţii umane.
OPŢIONAL
3. Redactează un eseu cu titlul Omul şi timpul, accesînd şi poeziile Cu mîine zilele-ţi adaogi..., Glossă, Trecut-au anii... ş.a.
Modulul II
COLLABORANDI
ilustraţii la Scrisoarea I de Sandu Macovei
1. Actualizaţi cunoştinţele dobîndite în clasele anterioare despre scrisorile eminesciene.
1.1. Precizaţi impresiile postlecturale comune, formulîndu-le ca obiective şi fixîndu-le într-un demers de integrare a informaţiei:
Ştiu
>
Doresc să ştiu
>
Am studiat, cunosc
Notă: Rubrica a treia o vei completa în cadrul autoevaluării, la finalul temei.
2. Reflectează asupra versurilor eminesciene: ...aţi uitat cu totul... / Că-ndărătul lumii voastre mici... / E-o vecie, că-nainte-i o vecie este iar şi comentează semnificaţia celor trei momente:
e-o vecie — îndărăt
• Citeşte fragmentul din Scrisoarea I, imaginîndu-ţi grandoarea spectacolului desfăşurat.
SCRISOAREA I
Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte cînd le dai, şi în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.
(T im pu leste D em iu rg u l
Modulul
Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gîndirilor dînd viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scînteiază sub lumina ta, fecioară,
Şi cîţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
y y
Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate,
Cînd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Cîte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în cîte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Cîte frunţi pline de gînduri, gînditoare le priveşti!
Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate Şi de frig la piept şi-ncheie tremurînd halatul vechi,
Îşi înfundă gîtu-n guler şi bumbacul în urechi;
Uscăţiv aşa cum este, gîrbovit şi de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă, Noaptea-adînc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.
Pe cînd luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,
Într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe cînd totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Cînd nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Cînd pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpînea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întîi şi singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpînul fără margini peste marginile lumii...
Agenda cititorului Si
• Mihai Eminescu a scris cinci poezii înglobate într-un ciclu intitulat Scrisori.
• Primele patru au fost publicate, în 1881, în „Convorbiri literare", iar ultima - fragmentar, în 1886, şi integral, în 1890. Ciclul este unitar prin formula epistolară, viziuni şi tematică. Principalele teme şi motive din Scrisori sînt: timpul universal/uman, omul de geniu, perenitatea naturii cosmice, patria/patriotismul, creaţia, dragostea. Specia scrisoare-po- ezie a fost cultivată în literatura română de Gr. Alexandrescu, Cezar Bolliac, Al. Vlahuţă.
• Cele mai importante izvoare de inspiraţie sînt: lucrările filozofice ale lui Platon, Schopenhauer, Kant, Hegel; operele scriitorilor români; operele unor mari scriitori din literatura universală (Schiller, Goethe, Lenau, Hoffmann, Hugo, Shakespeare, Byron, Shelley etc.); imnurile vedice (Rig-Veda) etc.
Modulul
Agenda criticului
Semnalarea, în opera lui Eminescu, a motivului cosmic s-a produs, mai cu seamă, prin reliefarea cosmogoniilor în Scrisoarea I, Luceafărul şi La steaua.
Cititorii şi cercetătorii profundului poet au admirat întotdeauna prodigioasa lui imaginaţie, capacitatea depăşirii fenomenelor terestre şi a contemplării lor limitate, înălţarea lui temerară pe scena, fără de sfîrşit, a imensităţii spaţiului, cufundat - în cele din urmă - în oceanul fără de margini al timpului... Motivul genetic apare însă, în toată impresionanta lui desfăşurare, în renumita cosmogonie eminesciană din Rugăciunea unui dac şi, mai ales, din Scrisoarea I...
Alexandru Dima
De-atunci negura eternă se desface în fîşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De atunci şi pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Şi în roiuri luminoase izvorînd din infinit,
Sînt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pămîntul nostru muşuroaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvîrtim uitînd cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adîncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...
În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,
Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte;
Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,
Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare!
Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate,
Cînd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate,
Şi pe toţi ce-n astă lume sînt supuşi puterii sorţii Deopotrivă-i stăpîneşte raza ta şi geniul morţii!
3. Identifică, în text sau într-un fragment, cuvintele care necesită o explicaţie. Utilizează DEX-ul.
4. Precizează ce te-a impresionat în acest spectacol cosmogonic.
4.1. Compară propriile impresii postlecturale cu cele remarcate de Alexandru Dima în Agenda criticului.
(T im pu leste D em iu rg u l
5. Consultă Agenda cititorului de la pagina 71 şi prezintă, succint, Scrisorile ca un ciclu unitar de texte, relevînd principalele surse de inspiraţie la scrierea acestora.
ECTURA LOGICA A TEXTULUI
6. Defineşte noţiunea de scrisoare/scrisoare literară şi motivează, prin detalii din text, intenţia poetului de a-şi intitula opera Scrisoarea I.
6.1. În prima ediţie a operelor eminesciene, Titu Maiorescu le-a reintitulat Satire. În baza textelor Scrisorii a IlI-a şi a Scrisorii I, explică gestul criticului.
7. Examinaţi, lucrînd în perechi, textul fragmentului din perspectiva reperelor de mai jos şi selectaţi exemplele elocvente în sprijinul acestora.
• Tabloul I (versurile 1-6) Cadrul meditaţiei poetice.
Timpul terestru; spaţiul reveriei poetice.
• Tabloul II (versurile 7-38) Cadrul nocturn, perspectiva cosmică a spectacolului terestru.
Lumina selenară; geniul şi relaţiile complexe cu societatea; viziunea antitetică.
• Tabloul III (versurile 39-86) Cadrul cosmogonic, haosul iniţial, increatul (39-50)
Geneza lumii - structură bidimensională: început-sfîrşit al lumilor. Timp cosmic, izvorîtor.
• Tabloul IV
(versurile 87-144) Cadrul terestru.
Timp uman; viziune satirică; patimi umane; destinul dascălului - prefigurare a omului de geniu.
• Tabloul V
(versurile 145-156) Cadrul iniţial, meditaţia romantică, ieşirea din reverie.
Filozofia sceptică, nota dominantă elegiacă.
Modulul
Agenda criticului
Cosmogonia bătrînu- lui dascăl din Scrisoarea I uimeşte nu numai prin sclipitoarele privelişti ce se desfăşoară în clipa genezei, ci şi prin dinamica lor interioară însăşi, ca şi prin fiorul incertelor ipoteze cu privire la o origine a lumilor... Dramaticul peisaj cosmogonic răscoleşte
emoţii pe care nici o operă analoagă a literaturii romantice, de la Holder- lin şi Byron la Lamarti- ne şi Victor Hugo, nu izbuteşte s-o exprime. Vibrează aici, cu ecouri multiplicate pînă în adîncurile fiziologice ale fiinţei noastre.
Alexandru Dima
^73^
Modulul
Ars collaborandi
8. Identificaţi, în text, şi interpretaţi motivele principale: geneza cosmosului, destinul omului de geniu, „fortuna labilis", eternitatea naturii, „tempora fugit", timpul astral.
ECTURA PLASTICO-AFECTIVA A TEXTULUI
9. Studiaţi textul, colaborînd în echipe.
9.1. Determinaţi motivele aflate în corelaţie cu ideea de timp şi relaţionaţi-le cu figurile de stil contextuale, reparti- zaţi-le, într-un tabel, pe două planuri: timp universal şi timp uman, comentîndu-le mesajul.
A
B
TimPul Motivele Figurile universal/cosmic de stil
Timpul uman Mesajul
În acea nemărginire
ne-nvîrtim...
9.2. Selectaţi, din text, imaginile ce conturează:
a) spaţiul cosmic şi b) spaţiul terestru,
comentînd sugestia celor mai relevante figuri de stil.
9.3. Realizaţi o caracterizare a „bătrînului dascăl", analizînd:
• portretul fizic-moral;
• călătoria mentală, imaginară prin timpuri;
• conceperea, vizualizarea genezei;
• deşarta idee de a trece în eternitate.
9.4. Expuneţi-vă, în reflecţii personalizate, atitudinea faţă de destinul dascălului, destinul lumii, destinul geniului narator. Valorificaţi idei din poemul Luceafărul studiat în clasa a Xl-a. Prezentaţi reflecţiile, conturînd diverse puncte de vedere, utilizînd ca reper documentar şi Agenda criticului de la pagina 73.
ECTURA GENERALIZATOARE
10. Argumentează:
a) Ce tip al omului de geniu reprezintă dascălul? Dar eul liric narator?
b) Cui îi aparţine viziunea totală asupra problemei timp şi destin uman-cosmic?
c) Cum este realizată fuzionarea celor două universuri?
(T im pu leste D em iu rg u l
11. Compară şi analizează semnificaţiile concluziilor celor două personaje simbolice:
„De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni; în ungherul unor crieri Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!”
O, sărmane! ţii tu minte cîte-n lume-ai auzit,
Ce-ţi trecu pe dinainte, cîte singur ai vorbit?...
Şi cînd propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
11.1. Aderă la un punct de vedere, confirmîndu-l, şi infirmă-l pe cel neacceptat.
12. Comentează versul: Căci e vis ai nefiinţei universul cei himeric, raportat la conceptele de imaginaţie, gînd, geniu, creaţie.
13. Demonstrează, în baza informaţiei asimilate la tema dată, că ideea de timp ajută cititorul să înţeleagă fenomenul devenirii universului.
Şi moartea e sub semnul veşniciei...
Ars discendi
<t>
1. Memorizează un fragment, la alegere, exersînd rostirea pe un ton meditativ.
2. Interpretează conceptul dor nemărginit, corelîndu-l cu viziunea eului narator, cu cea a bătrînului dascăl şi cu idealul uman în general.
3. Argumentează valoarea Scrisorii I ca univers cosmogonic şi ca meditaţie, utilizînd afirmaţiile din Rînduri-Gînduri.
4. Redactează un eseu, o caracterizare a celor două viziuni: cosmică şi terestră, din perspectiva interferenţei celor două spaţii şi racordîndu-le la cele două timpuri: uman şi univer- sai.
OPŢIONAL
5. Realizează o compoziţie-sinteză cu tema Destine umane şi timpul astral în creaţia lui Mihai Eminescu (în baza operelor: Junii corupţi, Sărmanul Dionis, Împărat şi proletar, Scrisoarea I).
• Scrisoarea I este una din cele mai frumoase meditaţii pe care le are literatura română.
Dumitru Murăraşu • În starea noastră de nefiinţe eram inerţi, eram orbi; si iată că izvoarele dezrobite de tatăl ne aduc si ne dau fiinţă si dezrobire. E lumea născîn- dă. E o cosmogonie supremă în versuri incomparabile.
lancu Alecsandri
k___Ji
1. Citeşte primele trei Scrisori şi elaborează o fişă de argumente ce ar dovedi afirmaţia eminescologului D. Murăraşu: Cele cinci Scrisori ale Iui Eminescu formează o unitate. Ele reprezintă un expozeu al ideilor si sentimentelor poetului ajuns Ia maturitate.
Lego, ERGO SUM
3
Modulul II
Creatorul şi eternitatea
Agenda cititorului
J
Eminescianism
Semn al creaţiei emi-
/
nesciene care-i identifică originalitatea.
Curent de autor generat de marele prestigiu al lui Mihai Emi- nescu.
Condiţie estetică specifică poeticităţii sublimate a geniului.
CITITORUL, LA PRIMA INTILNIRE CU TEXTUL
Citeşte poezia şi urmăreşte evoluţia stării dominante a eului liric.
ODĂ
(în metru antic)
Nu credeam să-nvăt a muri vrodată;
Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei năltam visători la steaua
j
Singurătăţii.
Cînd deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pînă-n fund băui voluptatea morţii Neîndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sîn, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
E (T im pu leste D em iu rg u l
1. Reflectează asupra ideii de eternitate din versurile: Cînd am pierdut ideea eternităţii, / Eu singur stau s-o reprezint aici. (Mihai Eminescu)
1.1. Interpreteaz-o, consultînd DEX-ul şi selectînd sintagme din opere eminesciene, identificîndu-le titlurile: eterna pace, greul negrei veşnicii, ai nemuririi nimb, nemărginirea timpului, ai fi trăit în veci de veci.
2. Corelează noţiunile de singurătate şi eternitate şi explică sensul lor, raportat la conceptul de destin al creatorului.
2.1. Formulează la această temă de reflecţie două idei pe care doreşti să le reţii, pentru a le dezvolta şi aprofunda.
3. Reciteşte textul cu o intonaţie adecvată pentru specia literară - oda, coparticipînd la trăirea intensă a eului liric.
3.1. Evaluează-ţi varianta de rostire, în raport cu relevarea particularităţilor speciei studiate în clasa a X-a.
Modulul
Rugă întru redevenire
4. Enunţă stările pe care ţi le-a provocat lectura textului, moti- vîndu-le în două enunţuri.
5. Precizează ideile, din operele eminesciene studiate, pe care ţi le-ai actualizat în timpul lecturii poeziei.
6. Determină, în text, secvenţele care ţi-au comunicat noutăţi: sensuri, idei, imagini etc.
6.1. Alege şi propune 2-3 dintre acestea pentru discuţie/argu- mentare în procesul studierii poeziei.
CITITORUL, ÎN DIALOG CU TEXTUL
7. Consultînd DEX-ul şi dicţionarul mitologic, selectează sensurile contextuale ale cuvintelor din text şi fixează-le în tabelul sugerat prin Agenda cititorului.
7.1. Explică, secvenţial, mesajul textului, integrînd sensurile identificate. Utilizează informaţia din Agenda cititorului, plasată la pagina 79.
Agenda cititorului
LEXEME
CONTEXT
pururi
-
mantă
-
voluptate
-
mistuit
-
vaiet
-
turburători
-
MITURI
Nessus
-
Hercul
-
Pasărea
-
Phoenix
Modulul
COLLABORANDI
8. Eminescologii au determinat că textul poate fi interpretat ca:
I. Poezie de dragoste; II. Artă poetică;
III. Poezie filozofică.
8.1. Aderaţi la una dintre perspectivele de interpretare sau de comentare şi realizaţi-o lucrînd în echipe.
> Interpretat i:
• valoarea stilistică a timpului verbelor şi a adverbelor din text;
• prezenţa celor două lumi în text: lumea iniţială a liniştii astrale şi lumea secundă
y y y
a suferinţei, cu impact neaşteptat, instantaneu;
• evoluţia eului liric în cele trei ipostaze (îndrăgostitul; poetul; fiinţa umană pură/geniul), ţinînd cont de starea acestuia în fiecare strofă - unităţi semantice
y
de sine stătătoare:
a) strofa 1 - stare contemplativă de satisfacţie şi tinereţe veşnică;
b) strofa 2 - stare de trăire voluptoasă a durerii, a necunoscutului;
c) strofa 3 - stare complexă de integrare totală în „lumea suferinţei” (dragostei? creaţiei? existenţei pure a fiinţei?);
d) strofa 4 - stare complexă de autocunoaş- tere, de regăsire, de reducere la nefiinţă, de conştientizare a naturii sale duale: „arderea” ca distrugere şi purificare, reînviere, elemente ale macrocosmosului;
e) strofa 5 - stare obsesivă a dorinţei de restructurare a lumii iniţiale, marcată, în special, de verbele la imperativ şi de ocurenţele pronumelor neaccentuate la persoana întîi;
sensul profund al primului vers ca segment de text creator de semnificaţii.
y
> Comentati:
figurile de stil ce sugerează valoarea celor trei dimensiuni contemplative ale eului liric: •
a) lumea visului la steaua singurătăţii: simbolistica mantei, a privirii ascensionale - ochii mei nălţam - şi a meta- • forei steaua singurătăţii;
b) lumea suferinţei: ambiguitatea oxi- moroanelor dureros de dulce şi voluptatea morţii neîndurătoare; semnificaţia miturilor lui Nessus, Hercule şi a Păsării Phoenix; sugestia simbolurilor: focul, apele mării, propriu vis, propriu rug şi a expresiilor metaforice;
c) lumea reintegrării: metafora ochii turburători, epitetul nepăsare tristă şi
ocurenţa pronumelor personale într-o invocaţie retorică;
structura strofelor: 3 versuri + ingambament, reperîndu-vă pe informaţia din
Agenda cititorului;
valoarea metrului antic în procesul de rostire a poeziei, avînd în vedere că acesta este respectat cu fidelitate: 11 silabe în primele trei versuri şi cinci în al patrulea, însă, în scopul creării unei muzicalităţi iambice sau trohaice, poetul nu-şi impune ritmarea lor, de asemenea, relevanţa accentelor, mai ales în cazul negaţiilor, a particulelor negative pentru a descătuşa şi a exprima energia textului.
(T im p u l este D em iu rg u l
Modulul II
CITITORUL, UN CRITIC AL TEXTULUI
9. Reflectînd asupra celor trei perspective de interpretare, argumentează varianta pe care o consideri cea mai relevantă.
10. Demonstrează, prin exemple din text, afirmaţia cercetătoarei Ioana Em. Petrescu: Oda... e, totodată, o elegie a risipirii în timp si o rugăciune a reîntregirii fiinţei prin moarte.
11. Generalizează mesajul poeziei, corelînd versurile:
> „Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.”
> „Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar la sîn, nepăsare tristă...”
12. Meditează la două afirmaţii, în raport cu mesajul textului studiat, şi reţine din fiecare cîte o idee la care aderi.
„Poem extraordinar, din care pleacă, probabil, poezia modernă românească... Poemul tulbură, întîi, prin mîndra lui suferinţă, prin expresia unei superioare întîlniri a spiritului cu nepăsarea tristă. Asta vrea să spună abstragerea geniului, triumful spiritului care îşi învinge, prin chiar faptul de a-l gîndi şi a-l cuprinde, tragicul existenţei.”
Eugen Lovinescu
„Părăsindu-şi «soclul» şi imobilitatea statuară a nedeterminării iniţiale, coborînd în mulţime, oglindindu-se într-însa ca într-un altceva al său, spiritul uman reface, în destinul său comun, destinul spiritului demiurgic.”
Ioana Em. Petrescu
13. Dezvoltă, într-un text-meditaţie proprie, mesajul uneia dintre strofele poeziei, la alegere, angajînd şi o idee din citatele anterioare.
14. Memorizează poezia şi exersează rostirea ei ca odă şi ca elegie, actualizînd noţiunile studiate în clasa a X-a.
Agenda cititorului
• Invocarea numelor lui Nessus şi Hercule, din cadrul comparaţiilor, trimite la mitologia greacă, şi anume la conflictul dintre centaur, îndrăgostit de soţia lui Hercule, Deianeira, şi erou.
• Nessus este rănit mortal cu o săgeată otrăvită şi, în agonie, acesta o înduplecă pe Deianeira să ia cămaşa lui înmuiată în sîn- gele înveninat. Cînd eroul avea s-o înşele în dragoste, ea îi dă cămaşa lui Nessus, care se lipeşte de corp, provocîndu-i dureri infernale, de care Her- cule încearcă să scape, arzînd în flăcările unui rug mare. Sensul comparaţiei este cel al chinului cumplit ce determină intrarea în neant, sufletul regăsindu-şi libertatea astrală. Phoenix - pasăre fabuloasă, avînd însuşirea de a se autoincendia periodic şi a regenera apoi din propria cenuşă.
Modulul
1. Exprimă-ţi, succint, într-o compoziţie proprie, atitudinea argumentată faţă de un text scris. Utilizează reperele:
► Aspectul general (acurateţea, adecvarea textului, a materialelor, scrisul/fonturile, spaţierea);
► Claritatea ideii exprimate, a informaţiei;
► Corectitudinea limbii;
► Originalitatea expresiei.
2. Listează toate tipurile de texte pe care le-ai scris în anii de liceu.
2.1. Sistematizează-le în conformitate cu stilul funcţional de care ţin. Argumentează.
2.2. Ce crezi că trebuie să scrie, pe parcursul unei zile/săptă- mîni de lucru, un adult angajat în cîmpul muncii?
a) În domeniul contabilităţii;
b) În domeniul comerţului;
c) În domeniul educaţiei;
d) În domeniul construcţiei.
3. Numeşte trei profesii diferite, care îţi sînt cunoscute datorită contactelor pe care le ai cu reprezentanţii lor, şi apreciază necesitatea competenţei de comunicare scrisă pentru fiecare dintre ele.
4. Selectează, din lecturile obligatorii şi cele facultative, din manuale, enciclopedii, mass-media, acte pe care le deţii etc., exemple de texte ce aparţin diferitor stiluri funcţionale. De ce le raportezi la un anumit stil?
4.1. Cine elaborează aceste texte? Care e libertatea autorului în a construi textul?
5. Fă o listă completă de texte pe care trebuie să le poţi scrie la finele studiilor liceale (consultă Curriculumul la limba şi literatura română, la alte materii de liceu).
Agenda cititorului
• Tehnoredactarea unei lucrări este o fază deosebit de importantă în drumul pe care aceasta îl are de parcurs de la autor la cititor. A tehnoredacta înseamnă a pregăti un manuscris pentru tipar, respectiv pentru imprimantă. Aspectul tehnic al unei lucrări s-a bucurat întotdeauna de atenţia autorilor ei.
I. L. Caragiale, exilat la Berlin, dădea telefon tipografilor săi, pentru a schimba cîte o virgulă în unele dintre texte.
Ilie Rad
Limbă
comunicare
Modulul
5.1. Autoevaluează-te în raport cu aceste prevederi ale curri- culumului: poţi scrie un astfel de text, nu eşti sigur că poţi scrie un atare text, nu ştii cum se scrie un asemenea text.
5.2. Utilizează informaţia din Agenda cititorului, plasată la pagina 80, şi schiţează un program propriu de formare şi dezvoltare a competenţei de redactare scrisă a textelor elaborate de tine.
6. Rescrie, în formă de algoritm, cerinţele din textul propus.
Exigenţe de redactare
Redactarea textului de orice stil porneşte de la înţelegerea locului acestuia într-o taxonomie de specii, substiluri, stiluri.
Urmează etapa acumulării ideilor sau a listării informaţiilor care trebuie transmise. Pentru unele texte oficiale şi ştiinţifice, trebuie respectat un model sau algoritm de producere: nu poţi prezenta rezolvarea unei probleme de fizică în cheie lirică, nici comentariul literar nu apare, grafic sau lexical, ca rezolvarea unei probleme.
Producerea textului propriu-zis, atunci cînd sîntem liberi în scrierea lui, impune o structurare
logică, o coerenţă gramaticală şi lexicală, dar şi o aranjare adecvată în pagină.
Etapa finală este revizuirea lingvistică a textului. Dacă problemele de ortografie sau punctuaţie, de acord gramatical sau construcţie a frazelor nu s-au rezolvat „de la sine”, prin utilizarea corectă a limbii române literare în orice situaţie de comunicare, ele trebuie rezolvate acum.
După ce a fost scris, tastat şi printat textul, e o manifestare de bun-simţ să-l revizuim, pentru a ne convinge că nu s-au strecurat erori tehnice.
7. Citeşte atent textul unui eseu sau referat, scris recent de tine sau de unul dintre colegi. Aplică rigorile unei redactări profesioniste, identificînd greşelile şi propunînd variante corecte.
8. Raportează la stilul ştiinţific eseul metaliterar şi eseul pe care îl scrii în cadrul lecţiilor de istorie. Reperează următoarele momente, ilustrîndu-le cu exemple din propriul text:
a) Prezenţa termenilor de specialitate;
b) Argumentarea şi ilustrarea afirmaţiilor;
c) Precizia şi sobrietatea stilului;
d) Lipsa reflexivităţii şi a expresivităţii;
e) Respectarea riguroasă a normelor limbii literare;
f) Aranjarea în pagină şi aspectul grafic al textului.
9. Scrie un eseu de 1,5-2 pagini A4 despre una dintre ţările
europene. ScRIBO, ERGO SUM
9.1. Compară textul scris cu articolele pentru acelaşi stat din diferite enciclopedii (Statele lumii, Wikipedia, Larousse,
Britannica).
Modulul II
9.2. Remarcă structura textului, abrevierile, simbolurile, specificul indiciilor cantitative, dotarea cu imagini.
10. Estimează cît de frecvent utilizezi, în textele tale scrise, citate.
10.1. Ia cunoştinţă, prin informaţia propusă mai jos, despre rolul şi cerinţele de folosire a citatelor într-un text propriu.
Citarea într-un text metaliterar
Textul ştiinţific trebuie să demonstreze că autorul lui cunoaşte opiniile altora în raport cu subiectul luat în discuţie. Citarea exactă (discursul repetat - „tot ceea ce face parte din enciclopedia unei anumite comunităţi de limbă şi cultură, segmente relativ fixe care constituie părţi de discurs ce se pot insera în noi discursuri, atribuindu-i-le un anumit sens, anumite conotaţii şi o anumită valoare pragmatică” - Eugen Coşeriu) este obligatorie într-un text metaliterar.
Citarea în textul metaliterar presupune nu doar exactitatea discursului repetat, ci şi referinţa
la sursă - fie că e vorba de textul literar analizat, fie că e vorba de texte metaliterare (teorie, istorie, critică literară).
După locul pe care îl ocupă în text şi după legătura care există între text şi citat, citatele se pot împărţi în două categorii:
a) reproduse în cadrul textului;
b) separate de text.
Citatul separat de text serveşte ca imbold - el ia forma de titlu, epigraf/motto, realizînd multiple conexiuni. Citatul inclus în text vine în sprijinul afirmaţiilor proprii sau serveşte ca punct de pornire pentru o polemică.
Tema pentru acasă de Albert Anker
11. Pornind de la definiţia dată de Ion Coteanu: Simbolul apare ca semnul care trimite la obiect prin intermediul altui semn, elaborează un text ştiinţific la unul dintre subiectele propuse mai jos. Utilizează minimum trei secvenţe de discurs repetat, selectate în prealabil.
> Simbolurile ştiinţelor reale;
> Simbolurile vieţii cotidiene;
> Simbolurile adresate consumatorului;
> Simbolurile creaţiei artistice.
y
12. Analizează-ţi experienţa de redactare. Constată ce e mai dificil:
a) să corectezi greşelile de ortografie;
b) să aplici/omiţi/înlocuieşti semnele de punctuaţie;
c) să corectezi erorile lexicale;
d) să corijezi greşelile gramaticale;
e) să corectezi structura frazei?
Limbă
comunicare
13. Apreciază individual munca unui redactor de limbă: Ce avantaje are? Ce dificultăţi şi responsabilităţi implică?
Modulul
14. Discutaţi în echipă despre competenţele profesionale şi calităţile personale pe care trebuie să le aibă un redactor. Listaţi-le în ordinea importanţei.
Ars
COLLABORANDI
15. Diferenţiaţi activitatea unui redactor de carte de cea a unui redactor de emisiune şi de cea a unui redactor de ziar:
> Care dintre aceştia se ocupă de redactarea textului publicistic?
> De ce competenţe trebuie să dea dovadă fiecare?
> Unde poţi învăţa să redactezi texte?
16. Alegeţi un episod din viaţa recentă a şcolii, care ar putea deveni subiect de reportaj sau ştire.
16.1. Elaboraţi textul integral al ştirii, respectînd rigorile stilului publicistic.
Arta scrierii
16.2. Documentaţi-vă din informaţia propusă.
Rigori ale textului publicistic
Textul publicistic oscilează între tendinţa spre şablon/clişeu şi tendinţa spre expresivitate; el trebuie să informeze, dar şi să convingă; să fie explicit şi captivant; i se cere să fie accesibil oricărei categorii de cititori; în plan lingvistic, textul din acest stil este deschis oricăror inovaţii, mai cu seamă lexicale.
La elaborarea textului publicistic, informaţia ce urmează a fi transmisă trebuie să-i fie clară celui care scrie. Codificarea ei depinde de specia de care ţine şi de modul în care va fi lansat (reportaj; panou publicitar; spot; interviu etc.).
1. Elaborează textul unui anunţ de angajare/selecţie pentru un post de redactor al revistei liceului, specificînd cerinţele faţă de candidaţi.
Ars discendi
<t>
OPŢIONAL
2. Continuă enunţul Îmi place să scriu... cu denumirea unui tip de text. Cînd enunţul este încheiat, pune-i întrebarea Cum? şi răspunde într-un alt enunţ la această întrebare.
2.1. Continuă în aceeaşi ordine de idei, adresînd consecutiv de şase ori întrebarea Cum? Redactează un eseu din aceste enunţuri-idei.
Modulul
Motto:
„Am lucrat din convingere şi cu speranţa într-un mai bun viitor.”
Mihai Eminescu
Ars COLLABORANDI 1. Pornind de la afirmaţia consacratului cercetător D. Vatama-
niuc: Publicistica intră însă tîrziu în conştiinţa opiniei publice. Dialog cotidian poartă pecetea geniului său în apărarea fiinţei naţionale a poporului nostru, cercetaţi fragmentele din articolele şi studiile poetului şi prezentaţi o schiţă despre Mihai Eminescu ziaristul.
• Nimic nu arată mai mult că spiritul public nu e copt decît discuţiile asupra teoriilor constituţionale... Ce caută aceşti oameni, care pe calea statului voiesc să cîştige avere şi onori, pe cînd statul nu este nicăieri altceva decît organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti... Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi, care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decît coborîtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării. De acolo pizma cumplită, pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scînteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru că, în momentul în care s-ar dezmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mîntui cu domnia demagogilor.
• Neapărat că nu trebuie să rămînempopor agricol, ci trebuie să devenim şi noi naţie industrială măcar pentru trebuinţele noastre; dar vezi că trebuie omulsă-nveţe mai întîi carte şi apoi
să calce a popă, trebuie mai întîi să fii naţie industrială şi după aceea abia să ai legile şi instituţiile naţiilor industriale.
• Materia vieţii de stat e munca, scopul muncii - bunul trai, averea, deci acestea sînt esenţiale. De aceea se şi vede care e răul cel mare: sărăcia. Sărăcia e izvorul tuturor relelor din lume: boala, darul beţiei, furtişagul, zavistuirea bunurilor altora, traiul rău în familie, lipsa de credinţă, răutatea, aproape toate sînt cîştigate sau prin sărăcia proprie, sau, atavistic, prin sărăcia strămoşilor. Sărăcia trebuie luată în înţelesul ei adevărat. Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decît are.
• Credem că o literatură puternică şi sănătoasă, capabilă să determine spiritul unui popor, nu poate exista decît determinată, ea însăşi, la rîndul ei, de spiritul acelui popor, întemeiată adică pe baza largă a geniului naţional. Aceasta nu e adevărat numai pentru literat, ci se aplică tot atît de bine la legiuitor, la istorie, la omul politic.
icouri ale epocii
Modulul
• Oare tinerimea care astăzi îşi uită limba şi datinile prin cafenelele Parisului şi care se va întoarce de acolo republicană şi îmbuibată cu idei străine, răsărite din alte stări de lucruri, va mai fi în stare să înţeleagă pe acest popor, a cărui limbă şi istorie n-o mai ştie, ale cărui trebuinţe nu le înţelege, ale cărui simţiri o lasă rece? Fi-vor în stare acei tineri să înţeleagă că nimic pe acest pămînt, pentru a fi priincios, nu se cîştigă fără muncă îndelungată, că toate cocoţările lor de-a gata prin intrigi de partidă şi prin linguşirea deşerţilor şi făţarnicilor roşii, nu sînt de nici un folos pentru ţară ?
• Învăţătura consistă în mulţimea celor ştiute, cultura în multilateralitatea cunoştinţelor, creşterea nu consistă nici într-una, nici într- alta. Ea consistă în influenţa continuă pe care
o au lucrurile învăţate asupra caracterului şi în disciplinarea inteligenţei... Ceea ce le lipseşte tuturor nu ar fi pe atît ştiinţa, care se poate cîştiga oricînd prin muncă, ci creşterea, iubirea de a o cîştiga, iubirea de adevăr, pe care cineva nu le mai poate deprinde la o vîrstă mai înaintată. Copacul, ca să nu crească strîmb, trebuie îndreptat de pe cînd e mlădios şi tînăr; mai tîr- ziu, cînd toate deviaţiunile de la calea dreaptă s-au învîrtoşat în el, degeaba-l mai suceşti. Se poate îngroşa, se poate întinde, numai drept nu va mai fi. Aşa e şi cu mintea şi cu caracterul. Dacă ele nu se disciplinează în copil încă, dacă nu i se imprimă adînc, în toate apucăturile sale, iubirea de adevăr şi de muncă, să tot înveţe el chimie şi medicină şi tot ce-o pofti, tot cumulard şi vînător de cîştig în socoteala altora va rămînea.
2. Generalizînd idei din fragmentele citite anterior şi docu- mentîndu-te despre cele trei perioade de activitate publicistică a scriitorului, răspunde, în scris, la următoarele întrebări:
• Cît timp, din activitate, i-a consacrat Eminescu ziaristicii?
• La care publicaţii a colaborat poetul şi în ce funcţii?
• Ce particularităţi ale publicisticii ai remarcat?
®1 ianuarie 1870-mai 1876: publică articole în ziarul „Albina” din Pesta, în care ia apărarea instituţiilor culturale din Bucovina, articolul de debut - O scriere critică. Pledează, în „Familia”, pentru înfiinţarea unui teatru naţional pentru românii de sub stăpînirea austro-ungară. Abordează aspecte din viaţa politică în trei articole publicate în „Federaţiunea”, Pesta, 1870. În perioada dintre 1870 şi 1871 redactează şi publică, în „Convorbiri literare”, apeluri, scrisori, articole despre valoarea serbării de la Putna.
(II) 2 mai 1876-octombrie 1877: redactor la ziarul „Curierul de Iaşi”, poetul
îmbrăţişează cariera de ziarist profesionist. Face din publicaţia oficială una cu caracter enciclopedic, demonstrînd o competenţă profesională desăvîrşită. Sînt reflectate evenimentele războiului din Balcani, viaţa politică, privind, în special, problema provinciilor înstrăinate Bucovina, Basarabia şi Transilvania, viaţa culturală şi literară. Aici îşi publică Eminescu schiţa La aniversară, nuvela Cezara şi traducerea Veronicăi Micle a nuvelei Morella de E. A. Poe.
Modulul
3 noiembrie 1877-1889: lucrează la ziarul „Timpul” în calitate de redactor, redactor-şef şi redactor principal pentru partea politică. Activitatea publicistică din aceşti ani cunoaşte cea mai amplă perioadă şi coincide cu redactarea, în ultimă variantă, a Scrisorilor, a Luceafărului şi a Doinei. Eminescu ia o poziţie activă faţă de problemele politice stringente, formîn- du-şi un discurs critic spectaculos şi de temut datorită documentării sale exclusive, cu incursiuni în diferite domenii şi cu o vervă polemică rar întîlnită. Eminescu mai colaborează la „România liberă” şi „Fîntîna Blanduziei”, ultimul său articol apărînd în ianuarie 1889.
COLLABORANDI
3. Identificaţi problemele pe care le dezbate poetul şi: a) valoarea lor în epocă; b) semnificaţia lor actuală; c) ideile comune cu operele literare studiate.
3.1. Selectaţi, din fragmentele eminesciene, idei memorabile pentru generaţia voastră şi ierarhizaţi-le într-o flşă-reper pentru studierea creaţiei poetului. Argumentaţi selecţia.
3.2. Estimaţi, într-un articol, valoarea publicisticii eminesciene, consultînd opinia lui D. Vatamaniuc, propusă mai jos.
„Publicistica lui Eminescu ocupă, în contextul operei sale, ponderea cea mai mare ca extindere şi relevă un luptător pe tărîmul social şi politic cu o înaltă conştiinţă civică...
Eminescu ni se relevă ca un intelectual... implicat în lupta politică pentru apărarea fiinţei noastre naţionale şi pentru cucerirea libertăţii românilor de sub stăpîniri străine. Acestea sînt, de altfel, trăsături fundamentale ale întregii publicistici eminesciene, domeniu în care autorul nu face nici o concesie, indiferent de conjuncturile politice.
Publicistica lui Eminescu oferă un spectacol unic în cultura noastră prin invocaţia literaturii, artelor şi ştiinţei în susţinerea tezelor politice...
Problemele economice stau permanent în atenţia lui Eminescu şi în polemica sa cu contemporanii îşi susţine demonstraţiile pe lucrările celor mai mari specialişti în domeniu.
Discursul critic din publicistică şi din poezii reflectă aceeaşi atitudine fundamentală faţă de societate şi diferă numai mijloacele prin care se exprimă. Problemele puse în discuţie în publicistică se întîlnesc şi în proze.
Personalitate complexă, teme, imagini, expresii circulă prin întreg scrisul său, adesea şi în sintagme identice fără să se autoplagieze. Sînt tot atîtea mărturii ale organicităţii scrisului său, Eminescu ocupă şi sub acest aspect un loc singular în cultura noastră naţională.”
Ars DISCENDI 1. Determină 2-3 idei pe marginea cărora ai intenţiona să discuţi,
în contradictoriu, cu poetul.
1.1. Realizează, imaginar, jocul de rol Un dialog cu Eminescu în mileniul trei.
icouri ale epocii
Modulul
m
ETATEXTUL CRITICULUI:
Consultă opinia specialistului şi prezint-o corect, coerent, convingător
1. Reflectează asupra ideii lui D. Vatamaniuc de a aprecia personalitatea lui Eminescu în funcţie de timpul receptării: alaltăieri, ieri şi azi, formulînd propriul punct de vedere: ce este pentru tine Eminescu azi?
MIHAI EMINESCU, O PERSONALITATE COMPLEXĂ,
UN TOT ORGANIC
„Eminescu azi este şi pentru mine, cum îl defineşte C. Noica, omul total al culturii noastre naţionale. Eminescu de alaltăieri era cel din ediţia lui T. Maiorescu din 1883, reprezentantul de seamă al liricii româneşti. Eminescu de ieri se naşte, cum vesteşte N. Iorga, o dată cu intrarea manuscriselor poetului în patrimoniul Academiei Române în 1902... Eminescu de azi nu este cel de alaltăieri şi chiar nici cel de ieri. Aspectul fundamental al moştenirii literare lăsate de poet în scurta sa trecere pămînteană ni se relevă a fi orga- nicitatea scrisului său în deplin consens şi cu activitatea sa cetăţenească. Poeziile, prozele,
piesele de teatru, articolele de ziar, rapoartele din timpul revizoratului şcolar, corespondenţa sînt tot atîtea «fragmente» dintr-o viziune organică asupra umanităţii şi universului cosmic... Poeziile, prozele, articolele de ziar... sînt doar modalităţi prin care unul şi acelaşi Eminescu conversează cu sine însuşi şi întreţine dialogul cu lumea... Eminescu azi este deopotrivă poetul, prozatorul, dramaturgul şi gazetarul.”
y,v«A/
2. Explică, actualizînd cunoştinţele, modul propriu de înţelegere a conceptului „organicitatea scrisului" eminescian, formulat de Dumitru Vatamaniuc.
3. Fixează, într-o schemă, domeniile culturale/literare în care a activat Eminescu, valorificînd informaţia istoricilor literari, şi concluzionează: în care dintre domenii consideri că poetul s-a realizat pe deplin sau care i-a fost domeniu! consacrat?
4. Ilustrează, prin exemple din lecturi eminesciene, afirmaţia lui Edgar Papu, din rubrica Rînduri-Gînduri, că „Eminescu reprezintă o plurivalenţă superlativă" prin creaţia sa.
• Eminescu reprezintă plu- rivalenţa superlativă în raport cu diverse valori umaniste de primă mărime.
Printr-o atare plurivalenţă superlativă... Eminescu se dovedeşte a fi nu numai cel mai mare poet român, ci şi cel mai mare om român care a existat vreodată în cultura noastră.
Edgar Papu
I
i
l 87|
Modulul
mETATEXTUL_CITITORULUI:
Redactează, adecvat şi argumentat, propriul text
• Pledează argumentat în favoarea creaţiei şi a personalităţii literare a lui Mihai Eminescu, elaborînd, în final, textul unui discurs propriu.
„Eminescu trebuie cunoscut întocmai cum este: ca un mare şi inconfundabil poet al omenirii.’’
Edgar Papu
Motivaţia pentru discurs
Unităţi
ale discursului
Peroraţia
discursului
Fii aproape de idealurile personalităţii.
Fii în favoarea ideilor, a valorilor din opera poetului
Motivează-ţi interesul susţinut pentru personalitatea lui Mihai Eminescu ca poet al dragostei si al cosmosului.
Susţine două dintre idealurile poetului, pe care le împărtăşeşti.
Argumentează idei din creaţia poetului, ce se referă la arta poetică, iubire, timp.
Pronunţă-te în favoarea unei valori din creaţia poetului, pe care o accepţi ca valabilă astăzi.
Fii în relaţie directă cu valenţele operei şi opinează în spirit critic,
Fii un coautor al textului creat de poet şi ple dează pentru originalitatea viziunilor.
Rosteşte fragmente eminesciene preferate, cu tematică diversă, exprimînd, prin tonul fundamental, adeziunea la mesajul acestora.
Demonstrează valoarea de capodoperă a două texte din creaţia lui Mihai Eminescu.
Opinează, cu referire la afirmaţia a doi critici literari, în problemele semnificaţiei personajului tita- nian şi a timpului, comunicate de operele studiate.
Demonstrează specificul meditaţiei eminesciene, continuînd un text preferat.
Formulează două concluzii despre originalitatea conceptului iubirii şi a celui al naturii ca stări fundamentale ale eului liric eminescian.
Argumentează, în concluzii, utilizînd unităţi ale discursului, valabilitatea ideii din afirmaţia lui Edgar Papu.
V aloarea p rop riu lu i argum ent
Modulul II
COMPETENTA ABSOLVENTULUI LA EXAMENUL DE BACALAUREAT
#
• Demonstrează, la lectura în profunzime a poeziei Luna iese dintre codri de Mihai Eminescu, competenţele de înţelegere, interpretare şi producere de text propriu.
1. Scrie, din text, patru cuvinte ce se referă la universul terestru, evocat în poezie.
2. Alcătuieşte două enunţuri, dintre care în unul lexemul noapte să aibă sens propriu şi în celălalt - sens figurat.
3. Explică, în două propoziţii, valoarea stilistică a semnelor de punctuaţie, marcate, în text, prin numere.
4. Rescrie, din text, două metafore şi două personificări.
5. Explică, în două enunţuri, semnificaţia motivului lunii în contextul primelor patru versuri.
o
6. Comentează, în două propoziţii, sugestia +J celor două comparaţii subliniate în text.
7. Motivează, cu două argumente, apartenenţa textului la un gen literar.
Agenda cititorului
Luna iese dintre codri. Noaptea toată stă s-o vadă: Zugrăveşte umbre negre Pe linţolii* de zăpadă.
Ce gîndeşte? - numai norii Lin se-mbină, se dezbină Ca fîşii de gaz albastru,
Ca şi aburi de lumină.
Lin prin iarbă scotoceşte Apa-n prund şi-n pietricele. Florile surîd în taină, (i) Oare ce-ar surîde ele?(2)
Lumea-n rouă e scăldată, Lucioli** pe lacuri zboară. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfioară.
8. Desfăşoară, în zece rînduri, ideea de frumuseţe încîntătoare a cadrului naturii, în raport cu starea de spirit a eului liric.
* Linţoliu - pînză subţire şi fină, giulgiu. ** Lucioli - licurici, raze lucitoare.
Din oficiu:
uncte
Înfăşat în întuneric,
Eu nu văd, nu aud şoapte. Ah, mă simt atît de singur! Este noapte, noapte, noapte.
Mihai Eminescu
PROFIL REAL SI UMANIST
Scrisul, ordonare a gîndiru- tale
Modulul
VALUARE SUMATIVA
Verifică - ţ i performant ele:
Domeniul evaluativ
Domeniul cognitiv
Nivelul de competenţă C
Coordonate ale personalităţii creatoare
Identificare şi înţelegere
Nivelul de competenţă B
Lectura şi înţelegerea operei Explicarea şi interpretarea operei
Modelare şi aplicare
Nivelul de competenţă A
Valori şi atitudini asumate din opera scriitorului de către elevul-cititor
Imaginaţie şi creativitate
ova/uarea, o dovadă a succesului tău
Modulul
^^ihai
SCRIITORUL-OPERA-CITITORUL
Sarcini de lucru
Punctaj
Rescrie, din textele eminesciene studiate, cuvinte-cheie ce vizează realitatea socială şi creaţia.
4 p.
Dă exemple de cîte două tipuri de texte aparţinînd stilurilor oficial, ştiinţific, publicistic, artistic.
8 p.
Enumeră trei personaje din proza eminesciană, care se află în opoziţie cu realitatea evocată în operă.
3 p.
Explică, în două enunţuri, semnificaţia crezului poetic eminescian.
6 p.
Prezintă, succint, relevanţa, în opera poetului, a fuziunii celor două lumi: terestră şi celestă.
S
Apreciază, în două enunţuri, idealul iubirii exprimat într-un text liric eminescian studiat.
8EJ
Elaborează un text de invitaţie pentru profesorii din liceu la serata literară Mihai Eminescu - Poet Naţional.
10 PJ
Interpretează, succint, valenţele timpului în opera eminesciană: timp istoric, timp prezent, timp contingent, timp peren.
^ p
Demonstrează, prin trei argumente, cu detalii din text, afirmaţia că Scrisoarea I este una dintre cele mai frumoase meditaţii pe care le are literatura română (Dumitru Murăraşu).
12 p.
Expune, într-un eseu personalizat, „lecţia” pe care a învăţat-o eul liric din Odă (în metru antic), în baza celor două afirmaţii:
a) Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată...
b) Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
14 p.
Redactează un articol pentru o enciclopedie adresată elevilor de gimnaziu (12-15 rînduri) despre unul dintre textele eminesciene studiate.
15 p.
În total: 100 de puncte
U
NITATEA DIDACTICĂ
2
Viaţa îşi are eroii ei. Literatura creează o altă serie.
Viaţa n-are nevoie să se
y
Ustifice şi poate fi a6surdă în scenariile ei, pe cîndCiteratura n-are acest drept.
De aceea, viaţa poate da eCemente disparate, pe care romanciemC, în ficţiunea Cui,
Ce argumentează, construindu-şi opera ca pe o Cume a sa, proprie.
Modulul
PRE-TEXT:
Intră în lumea creaţiei scriitorului
„Scriitorul trebuie să fie într-un permanent contact cu viaţa,
cu durerile si bucuriile ei.”
t
Mihail Sadoveanu
• Cercetează datele biografice ale scriitorului Mihail Sadoveanu. Comentează impactul timpului si al locului asupra formării sale ca scriitor. Prezintă, oral, o secvenţă de comentariu.
C OORDONATE BIOBIBLIOGRAFICE
Date
Mărturii
1880, 5 noiembrie Avocatul Alexandru Sadoveanu declară la primărie naşterea fiului său.
„Eu m-am născut în Paşcani şi copilăria mi-i plină de povestiri si icoane de-ale trecutului acestei aşezări. Cu ceea ce am auzit de la bătrînii din partea locului, m-am putut întoarce pînă acolo unde amintirile se întunecă şi întîmplările rămase iau întorsături de legendă.”
1892-1897 Absolvent al şcolii primare, studiază la gimnaziul Alecu Donici din Fălticeni.
„În acest răstimp am simţit în mine primele îndemnuri să pun şi eu pe hîrtie rînduri scurte care sună din coardă. În vacanţele aceleiaşi epoci a pus definitiv stăpînire pe mine şi vînătoarea.”
„Încă din clasa a doua de gimnaziu începusem a scrie şi a ilustra pentru mine şi pentru doi-trei prieteni un roman haiducesc în mai multe tomuri...”
1895
Moare mama sa, Profira.
„Cînd a murit mama, aveam paisprezece ani, eram elev al gimnaziului din Fălticeni. A fost o lovitură aşa de brutală, încît am simţit-o îndelung după aceea. Ea iubea în mine pe primogenitul ei şi avea şi bucuria asemănării mele cu ea.”
1897-1900 Îşi continuă studiile la
Liceul Naţional din Iaşi.
Publică în periodice.
„Popasul acesta al meu, în trei ani ai cursului superior de liceu, a fost hotărîtor pentru cariera mea literară.”
„Căutînd a stabili în trecut raportul dintre pasiunea mea cinegetică şi primele manifestări literare, găsesc că întîi a fost vînătoarea şi pe urmă a venit literatura.”
Chem area vocaMei
Modulul
Date
1900
Se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, dar nu frecventează cursurile.
Mărturii
„În Bucureşti n-aveam absolut pe nimeni... Eram ca d’Artagnan: aveam extrem de puţini bani în buzunar; dar n-aveam cal de vînzare şi nici resursele gasconului. El avea spada, eu eram complet dezarmat...”
1901
Se căsătoreşte cu Ecaterina Bîlu, cu care va avea 11 copii: Despina- Iulia; Dimitrie; Profira; Teodora; Bogdan-Mihai; Bogdan; Ecaterina; Mircea; Livia-Lucia; Ligia-Mărioara; Paul-Mihai.
„Că am în preajmă o personalitate, am înţeles în chip intuitiv încă de pe cînd eram un copil neştiutor; ceva asemănător elementelor naturii: ca vîntul care zguduie geamul, ploaia care răpăie pe acoperişul de tablă ori viscolul spulberînd totul în peisajul sticlos al iernii. Iar mai tîrziu, îndată ce am început a asculta poveşti ş-apoi a citi cărţile iscălite de el, ce se înşiruiau tot mai multe, an de an, în raftul unei din cele patru biblioteci, am fost în admiraţia acelei albine veşnic în mişcare... Cum spui «plouă» ori «cad frunzele», sau «vine iarna» - tot aşa ai fi putut spune «tata lucrează»”.
Profira Sadoveanu
1904
Debutează editorial cu patru volume: Povestiri, romanul Şoimii, Dureri înăbuşite şi Crîşma lui Moş Precu.
Pentru două, i se acordă Premiul Academiei Române.
„Cele patru volume tipărite la Editura Minerva, în semestrul al doilea al anului 1904, cuprindeau lucrări ale unui răstimp de şapte ani (18971904]. Am ieşit la lume dintr-o dată, cu această geantă plină, mai mult din îndemnul altora. Aceste povestiri ale începuturilor mele, scrise unele la şaptesprezece ani, se ocupau de o lume puţin cunoscută, oameni simpli de la ţară cei mai mulţi, cu care petrecusem în peisagiile încîntătoare ale Moldovei de miazănoapte. Citeam cu uşurinţă în sufletul lor; îmi erau dragi; sufeream şi mă bucuram cu dînşii. Natura o vedeam prin ei. Pămîntul şi soarele, codrii şi apele le asociam cu viaţa acestor fraţi, pe care îi simţeam venind spre timpurile nouă din cel mai adînc trecut, purtînd povara persecuţiilor şi exploatării. Limba în care îmi scriam povestirile o învăţasem de la ei. ”
1905-1910 Publică volumele
Povestiri de război, Floare ofilită, Mormîntul unui copil, Amintirile căprarului Gheorghiţă, Oameni şi locuri, O istorie de demult, Duduia Margareta, Cîntecul amintirii, Povestiri de sară, Genoveva de Brabant ş.a.
„Volumele domnului Sadoveanu se sporesc repede. Publicul abia dovedeşte să-l urmărească.”
Octavian Tăslăuanu
„Definiţia unei naţiuni se face prin scriitorii ei. Aceştia plămădesc cu încetul conştiinţa socială. Mai mult ca oricare scriitor, M. Sadoveanu ne-a arătat ceea ce e românesc. Opera dumisale reprezintă, etapă cu etapă, formaţia progresivă a sufletului nostru, procesul genetic al sufletului românesc.
Ţăranul, haiducul, micul burghez, boierul - iată etapele formaţiei lente a caracterului românesc. Cei dintîi sînt mai vechi. Sînt statornici şi fixaţi. Au sufletul simplu, dar bine caracterizat.”
Mihai Ralea
Modulul
Date
Mărturii
1911-1920 Publică volumele Apa
morţilor, Un instigator, Privelişti dobrogene, 44 de zile în Bulgaria, Războiul Balcanic, Foi de toamnă, Priveghiuri, Umbre, Frunze-n furtună,
În amintirea lui Creangă; romanele Bordeienii, Neamul Şoimăreştilor.
„A rămas obiceiul a categorisi pe Mihail Sadoveanu drept cel mai mare «povestitor» alături de şi de la Creangă, ceea ce poate fi o uşurare pentru aceia care voiesc să scape de o asemenea divină concurenţă. Adevărul este că Mihail Sadoveanu e mult mai vast. El are realismul unui Balzac şi melancolia unui romantic, meditaţia aspră a lui Miron Costin, voluptatea senzorială a unui Rabelais. E precis ca un pictor flamand şi inefabil ca un muzician, contemplator al frumuseţilor lumii şi naturalist plin de asociaţii şi disociaţii asupra procesului biologic, un creator de atmosferă, un analist al sufletelor impenetrabile, al psihologiei puberale şi al patologiei senile, un dramaturg în proză, încordat, un cunoscător al individualului şi al colectivităţii, al grupurilor arhaice şi al societăţii moderne, un epic total obiectiv şi un introspectiv fin, un înţelept oriental, vorbind în pilde...”
George Călinescu
1921-1930
Publică volumele
Cocostîrcul albastru, Ţara de dincolo de negură, Demonul tinereţii, Împărăţia apelor, Olanda, Hanu Ancuţei, Dumbrava minunată; romanele Venea o moară pe Siret, Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, Baltagul. 1923
Este ales membru al Academiei Române.
„Ca orice mare creator, Sadoveanu înnobilează tot ce atinge. Ceea ce la sămănătorişti rămîne înduioşare superficială de soarta ţăranului, devine la Sadoveanu acea adîncă şi gravă simpatie cu victimele societăţii, nelipsită nici din opera maturităţii...”
Nicolae Manolescu
„Opera lui de maturitate, la capătul elaborării unei filozofii şi a unui stil propriu, nu va fi nici ea uşor de judecat cu măsurile comune ale epocii. Originalitatea scriitorului e desăvîrşită, sub raportul evoluţiei ideilor şi a artei.”
Nicolae Manolescu
„Prin Sadoveanu istoria se autopovesteşte de la nivelul zero, conştiinţa lui fiind contemporană de fapt cu întreaga existenţă naţională.”
Constantin Ciopraga
1931-1940
Publică Soarele în baltă, Viaţa lui Ştefan cel Mare, Cele mai vechi amintiri, Divanul persian; romanele Măria sa Puiul-Pădurii, Nopţile de Sînziene, Locul unde nu s-a întîmplat nimic, Nunta domniţei Ruxanda, Creanga de aur, Ucenicia lui Ionuţ, Izvorul Alb.
„Darul povestirii şi sentimentul naturii sînt două trăsături esenţiale ale stilului lui Mihail Sadoveanu. O vrajă parcă se desprinde de la primele pagini şi te leagă pasionat şi puternic de o carte. Faţă de o astfel de carte ai mai mult decît un interes literar, ai faţă de ea un sentiment de prietenie. ...Povestirea curge, cînd lină, cînd repede, cînd cu ocoluri, cînd de-a dreptul... Priveliştile româneşti, de la Delta şi de la cîmpia Dunării pînă la dealurile Moldovei şi pînă la munţii Călimanului sau la Valea Frumoasei din munţii Sebeşului, toate aceste privelişti, care sînt atît de felurite şi care în acelaşi timp se cumpănesc atît de armonios între ele alcătuind natura ţării noastre, s-au strîns de cincizeci şi mai bine de ani încoace în opera lui Sadoveanu cu un belşug de aspecte care rareori s-a mai întîlnit pînă acum în literatura română.”
Alexandru Philippide
3 vocaţiei
Modulul
Date
1941-1961 Este ales preşedinte al Parlamentului (1946); vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale (1948); preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1949).
Publică Istorisiri de vînătoare, Ostrovul lupilor, Poveştile de la Bradu-Strîmb, Anii de ucenicie; romanele Oamenii Măriei sale, Paştile Blajinilor, Cazul Eugeniţei Costea, Nicoară Potcoavă, Mitrea Cocor.
Mărturii
„În 1944, cînd M. Sadoveanu publică romanul formaţiei sale (Anii de ucenicie), ciclul mare al operei, început în 1928 cu Hanu Ancuţei, se încheiase. Timp de un deceniu şi jumătate apăruseră cărţile sale reprezentative: Zodia Cancerului, Baltagul, Creanga de aur, Locul unde nu s-a întîmplat nimic, Fraţii Jderi, care fixează definitiv în proza românească o mitologie literară şi un stil imitat de mulţi, dar neegalat de nici unul. Reputaţia scriitorului este enormă, puţinele contestaţii critice, venite mai ales din direcţia ce sprijină proza psihologică, pun în discuţie actualitatea formulei epice, nu şi valoarea ei. Mai tîrziu, cînd în proza universală a apărut teama faţă de anomaliile civilizaţiei, s-a putut vedea că elementarul, naturistul, paseistul Sadoveanu nu este atît de străin, pe cît îndeobşte s-a zis, de neliniştile spiritului modern. Condiţia omului ameninţat să piardă posibilitatea de comunicare cu universul în care s-a născut interesează pretutindeni. Tradiţionalul, clasicul Sadoveanu se întîlneşte la acest punct cu prozatori care, sub raport formal, au revoluţionat arta epică modernă.”
Eugen Simion
„Cel care a suflat cenuşa morţii de pe atîtea veacuri trecute a coborît el însuşi în lumea umbrelor. Văzîndu-l cum pleacă şi dîndu-mi seama ce fel de ceas e acela în viaţa poporului nostru, l-am petrecut îndelung cu privirea, urîndu-i în gînd: — Drum bun, Măria ta... Fiindcă în toamna aceasta noi l-am condus la locul de veşnică odihnă pe Ştefan cel Mare al literaturii româneşti.”
Geo Bogza
COLLABORANDI
1. Prezintă în clustering diferite ipostaze şi manifestări ale omului şi scriitorului Mihail Sadoveanu: romancier, persoană publică, vînător etc.
1.1. Completează cu date, referinţe.
1.2. Trasează conexiuni dintre experienţa de viaţă şi operă.
2. Lucrînd în echipă, faceţi o prezentare orală de 5-7 minute a unui aspect din cele incluse în clustering.
• Acumulaţi în brainstorming idei adecvate subiectului la care lucraţi. Triaţi şi ierarhizaţi ideile.
• Elaboraţi un plan al prezentării.
• Excludeţi informaţiile care nu corespund subiectului sau nu sînt credibile.
• Captaţi atenţia colegilor prin informaţii noi, prin maniera de expunere.
Modulul
Motto:
„Maestru, el a dus la perfecţiune naraţiunea istorică, reprezentarea vieţii populare, evocarea întregii naturi româneşti. A făcut aceasta cu o imensă putere poetică a spiritului, într-o operă de o fecunditate fără precedent.” Tudor Vianu
1. Motivează-ţi lecturile ce urmează din opera lui Mihail Sado- veanu prin îndemnul unuia dintre consacraţii cercetători ai creaţiei scriitorului, Vladimir Streinu:
„Tu, cititor de azi, adică cititor niţel plictisit de poliţismul psihologic al prozatorilor vremii tale, ia acest întîi volum din Operele retipărite ale lui Mihail Sadoveanu şi citeşte-l sau reciteşte-l.
Te vei simţi ieşit din beciurile umede la lumina soarelui, vei
i y 7
creşte ascuns, contemplînd spectacolul epic al virtuţilor strămoşeşti, te vei lăsa în jos pe rădăcina fiinţei tale pînă la nenumăratele ei guri istorice, vei rătăci în vînturile de demult şi pe cîmpurile care înverzeau şi păleau sub patriarhat, într-o natură sălbatică şi ocrotitoare, te vei uimi în sfîrşit de puterea unui scriitor, care, de tînăr, a fost mare scriitor, încercînd regretul pentru geniul lui că i-a fost dat să se exprime într-o limbă fără circulaţie europeană, mărginitoare, dacă nu vei observa din timp că aceeaşi limbă care îl mărgineşte în destinul de scriitor, îl şi înalţă pînă unde oamenii de alt grai nu vor putea şti niciodată, limba aceasta constituindu-i poate însuşi geniul.
Dar, încă o dată, discreţie absolută!”
2. Observă, în pledoaria criticului, deschiderile receptării estetice pe care ţi le va oferi lectura textelor sadoveniene.
2.1. Identifică 2-3 perspective care pot constitui obiectivele aşteptării tale şi formulează-le în scris.
Model: De la noile sau relecturile operelor sadoveniene aştept să...
Mihail Sadoveanu în anul 1900, la absolvirea Liceului Naţional din Iaşi
• O frunte larga, doi ochi albaştri, un nas micuţ şi obraji proaspeţi. Pârul bogat şi blond îi râsare în şuviţe neregulate.
Nicolae lonescu-Dunăreanu,
I coleg de liceu al scriitorului
jL._____-dl
C hem area voeaMei
Modulul
Plăcerea textului:
Dialoghează şi descoperă sensurile operei
Cunoaşte istoria expusă în text, încercînd să înţelegi semnificaţia mesajului pe care îl transmite autorul prin cîntecul privighetorii.
Agenda cititorului
• Privighetoarea
Deşi nu e frumoasă, „cîntecul ei e din rai". Ea este o solitară, al cărei cîntec trist, duios se răsfrînge numai către sine.
• Barza
Românii o consideră pasăre ocrotitoare a casei.
Este un simbol al respectului filial, deoarece se crede că îşi hrăneşte părintele îmbătrînit.
• Lacrima
Este omologată simbolic cu apele cereşti, cu picăturile de rouă şi de ploaie.
POVESTEA CU PRIVIGHETOAREA
(fragmente)
Ascultă, Lie, să-ţi spun o poveste, cum a fost odată, nu demult, o fetiţă care a rămas fără de mamă. Toamna, cînd cad frunzele cele galbene şi bat vînturile jalnice, mama ei s-a întins în pat, a pus mîinile pe piept ş-a închis ochii. Şi cînd a văzut-o fetiţa că tace neclintită trei zile, cînd a văzut că rudele aduc flori şi plîng la marginea sicriului, i s-a părut că se va petrece ceva foarte trist. Şi-n adevăr, maica ei s-a dus cu preoţi şi cîn- tări, şi cu lume multă, şi de-atuncea nu s-a mai întors. Ş-un vînt de la miazănoapte a adus zăpezi care au acoperit pămîntul; iar măicuţa Anişoarei dormea în sicriu, sub pămînt; şi omătul a acoperit şi ţintirimul, şi mormîntul ei. Toate acestea le-a înţeles încet-încet Anişoara, căci era o fetiţă mititică şi pricepea şi ea lucrurile lumii numai din ce auzea de la unii şi de la alţii.
•> •> y
Şi cînd a înţeles toate, cînd a simţit că n-are să se mai întoar-
y y 1 i
că mama ei şi n-are s-o mai vadă niciodată pe lumea asta, s-a întristat şi a început a plînge cu amar. Şi de cîte ori îşi aducea aminte, de atîtea ori plîngea. Dar tatăl ei se arăta mîhnit pentru lacrimile ei şi o ruga să nu mai plîngă; îi vorbea blînd, o săruta şi îşi trecea uşor mîna peste părul ei bălai.
- Anişoara, nu mai plînge, că se supără tata...
S ta r e a de altruismModulul
Atuncea fetiţa nu mai plîngea cînd o vedea tatăl ei; plîngea numai cînd era singură în odaie. Se uita pe fereastră la copacii din livadă, care se plecau întruna, gemînd în bătaia vîn- tului, şi se gîndea, se gîndea la ceva, necontenit, cu ochii în gol, şi-i curgeau lacrimi pe obrazul palid.
Apoi au venit sărbătorile Paştelui, cu petreceri, cu verdeaţă, cu scrînciob şi ouă roşii, şi c-o mulţime veselă în haine curate, care foia în toate părţile. Ca o lume nouă o împresura pe Anişoara şi-i mai alunga gîndurile mîhnite.
De la fereastra ei, cum sta aşezată pe un scaun nalt, Anişoara vedea pe o lăture a grădinii o şură veche de paie din ograda curţii. În vîrful şurii aceleia o păreche de berze sosise şi în acest an în cuibul de vreascuri subţiri şi negre. Erau o păreche de berze bătrîne, musafiri vechi la curtea boierească. În fiecare an veneau, scoteau pui; şi spre toamnă, cînd sufla cel dintăi vînt rece, pribegeau spre ţărmuri calde. Cînd înfloreau livezile, ei erau iar în cuibul vechi şi tocau din ciocurile roşii dimineaţa şi sara. „Cînd toacă din ciocuri, îşi fac rugăciunea...”, se gîndea Anişoara.
Cele două berze se apropiară încet una de alta, în cuib, şi începură să toace mărunţel şi uşor din ciocuri; Anişoara abia le auzea. Paserile vorbeau în limba lor şi se uitau mîhnite la copila casei.
- Ia uită-te, moşnege, la puiul cela de om... zicea barza cătră soţul ei. Oare ce să aibă?
j
- Eu ştiu? răspunse cocostîrcul. Au şi oamenii cei mititei supărări.
- Uite, urmă barza; stă singură, şi-i albă şi subţirică... Anul trecut, la fereastra ceea se
y y 7
arăta o femeie naltă şi frumoasă, şi ţinea pe copil în braţe şi cînta cu viers dulce... Era stă- pîna caselor. De mulţi ani, de cînd venim aici,
am cunoscut-o şi i-am văzut copilăria şi fericirea... Oare acuma unde-i?
- Eu de unde să ştiu? clămpăni încet bă- trînul.
Barza îşi zbîrli puţin penele.
- Iaca, aşa ai fost tu totdeauna, moşnege, îi zise ea cu oarecare supărare. Ai stat morocănos cînd am vorbit eu şi nu mi-ai răspuns nimica. Ţie nu ţi-i milă de copiliţa de la fereastră?
- Ba mi-i milă, nu te supăra; iaca, mi-i milă!
- Ei, şi nu te-ai gîndit tu că fetiţa asta e copila stăpînei celei frumoase?
- Bine, asta o ştiu eu.
- Şi de cînd am venit noi din Ţara harapilor, nu te-ai gîndit tu, moşnege, oare de ce nu s-arată stăpîna cea frumoasă...
- Ba m-am gîndit, da’ am crezut aşa... că s-a fi dus de-acasă...
- Aşa? s-a fi dus de-acasă!... Iaca, aşa ai fost tu totdeauna, moşnege; ai fost nepăsător...
- Nu te supăra, nevastă, nu te supăra... zise încet cocostîrcul înfundîndu-şi capu-ntre aripi.
- Nu mă supăr, dar îţi spun c-ai fost nepăsător. Ş-afară de asta, ai ochi şi nu vezi, înţelegi şi nu pricepi. Nu vezi tu că răzoarele de flori din alţi ani au rămas părăsite? Nu vezi tu apoi pe stăpîn mai gînditor şi mai gîrbov? Nu înţelegi tu că stăpîna cea frumoasă trebuie să fi murit?...
- Aşa-i... ai dreptate... trebuie să fi murit!... murmură încet bătrînul. Ce să faci? mor şi oamenii... Au şi ei supărări şi moarte, ca şi noi... Tu eşti babă deşteaptă, văd c-ai înţeles. Aşa trebuie să fie...
Barza nu zise nimic un timp. Se uita spre fereastra copilei.
- Moşnege, zise ea deodată încet, copila plînge...
Modulul
- Cum se poate? şopti cocostîrcul ridicînd puţin capul. Ei, ce să-i faci? Plînge, căci e orfană...
Barza întoarse ciocul spre bătrîn cu mustrare:
- Oi, moşnege, nu eşti bun de nimica... Nu ţi-i milă?
y
- Ba mi-i milă, da’ ce să-i fac?
- Cum ce să-i faci? Aşa ai fost tu totdeauna, moşnege, cu inimă de piatră. Numai eu am ştiut ce-i mila, căci am avut pui pe care i-am prăpădit... Vai, moşnege, nu te gîndeşti că trebuie oleacă de mîngîiere copilei? N-o vezi singură? N-o vezi plîngînd? Decît te-ai cuibări lîngă mine şi te-ai gîndi la alte fleacuri, mai bine ai face aşa ca să mai uite fetiţa şi să se mai mîngîie.
- Bine, babă, fac, dar spune tu, că pe mine nu m-ajunge capul...
- Hm! ţi-oi spune. Eu zic c-ar trebui oleacă de cîntare... Să cînte cineva frumos înaintea ferestrei. Cîntecul e mare mîngîiere pentru oameni... Asta o ştiu eu de mult...
- O cîntare! foarte bine. Dacă zici tu, eu sînt gata să cînt.
- Măi moşnege, nu fi nebun!... răspunse baba supărată. Tu cînţi? Tu clămpăneşti! Mai bine te-ai lăsa pînă-n fundul livezii, în tufiş... Acolo este o privighetoare pe care o ştim noi de mult... Va fi băgat şi ea poate de samă schimbările de la curte. Du-te şi-i spune să vie să cînte puţintel fetiţei, căci stă supărată şi se gîndeşte cu lacrimi la măicuţa ei...
Sfatul uşurel al berzelor tăcu. Cocostîrcul îşi întinse aripile şi se desprinse lin de lîngă cuib; pluti ca o umbră prin amurgul fumuriu şi fetiţa ridică ochii spre el. Lipsi o vreme, apoi se întoarse, pe cînd sara umplea livada de taină,
se roti deasupra şurii şi se lăsă la cuib, lîngă baba lui. Amîndouă paserile stăteau acuma tăcute sus; şi din livadă se împrăştia dulce mireasmă de la florile merilor.
În răsărit, pe dealuri depărtate, se rumeni zarea şi luna roşie izvorî încet de pe tărîmul celălalt. Crescu rotundă, apoi începu a urca nesimţit pe cer. În livadă se desluşiră în cu- rînd pomii încărcaţi de floare, stînd neclintiţi, parcă-i fermecase cineva. Lumina ajunse în curînd şi la fereastra unde veghea copila. Pătrunse în cadrul negru şi lumină fruntea rezemată de mînuţa albă.
y
Nu se simţea nici o adiere; domnea linişte adîncă în toată grădina.
Şi deodată, în liniştea aceasta tresări o chemare dulce, scurtă. Anişoara ridică fruntea şi privi spre livada argintie luminată de lună. Încă o dată mai sună chemarea, mai dulce, mai duioasă. Apoi un cîntec uşor, un freamăt melodios, porni, crescu, se înălţă deasupra merilor, spre lună; scăzu şi coborî spre copila de la fereastră...
Anişoara asculta uimită cîntecul privighetorii. Îl auzea întăia oară şi-i umplea sufletul de ceva sfînt, ca de o vibrare din altă lume.
Lumina creştea, ş-acuma se zăreau şi berzele alăturea, în cuibul lor negru. Păreau foarte mulţămite şi stăteau neclintite ascul- tînd şi ele. Şi multă vreme sună livada de cîntarea cea dulce; şi fetiţa asculta uimită, şi-n mintea ei de copil se gîndea că viersul acesta, aşa de lin şi de mîngîietor, e o veste de iubire şi de milă, venită din lumea necunoscută unde trecuse pentru totdeauna măicuţa ei cea bună.
Explică reacţia fetiţei la pierderea mamei, exprimîndu-ţi compasiunea.
2. Motivează implicarea tatălui în drama fiicei.
S ta r e a de altruismModulul
3. Comentează semnificaţia limbajului berzelor, în raport cu:
a) interpretarea fetiţei;
b) sensul propriu;
c) atitudinea berzelor faţă de durerea Anişoarei.
4. Exprimă-ţi opinia referitor la afirmaţia berzei: Cîntecul e mare mîngîiere pentru oameni. Utilizează informaţia din Agenda cititorului de la pagina 98 şi detalii din text.
5. Argumentează impactul cîntecului privighetorii:
a) asupra fetiţei; b) asupra berzelor; c) asupra naturii.
6. Meditează, generalizînd mesajul povestirii şi utilizînd sugestiile imaginii alăturate, într-un text coerent, la tema Cîntecul privighetorii, o veste de iubire şi de milă.
Cartea: deliciul naraţiunii, arta de a povesti
1. Citeşte textul integral al romanului Hanu Ancuţei şi identifică, în baza observaţiilor proprii, care este tempo-ritmul adecvat lecturii textului: temperat, rapid, domol, accelerat, precipitat.
Lego, ergo sum
2. Interpretează senzaţiile, intenţiile, reprezentările ce ţi le-a sugerat vocea autorului.
2.1. Defineşte-o, alegînd unul dintre determinative: constatati- vă, caldă, imparţială, feerică, visătoare, rece, analitică, apelativă, plastică, plăcută, autoritară, indicatoare, incitantă etc.
3. Exemplifică, prin lexeme relevante, plăcerea povestirii, pe care o trăieşte naratorul.
4. Comentează detalii din discursul narativ prin care povestitorul reuşeşte:
a) să atragă atenţia ascultătorilor şi a cititorilor asupra celor povestite;
b) să-i incite şi să-i transforme în coparticipanţi ai evenimentelor;
c) să angajeze imaginaţia acestora, ajutîndu-i să-şi contureze reprezentări;
d) să construiască începutul şi sfîrşitul naraţiunii.
Agenda cititorului
• „Povestirea în ramă", o tehnică de multiplicare a nucleelor narative, a vocilor povestitorilor cunoscută din Antichitate şi Renaştere.
1. Apelează la informaţia din Agenda cititorului. Argumentează valoarea povestirii în ramă ca artă a construirii unei naraţiuni integrale.
Ars discendi
<t>
Modulul
1. Estimează, exprimînd în procente, de la 0% la 100%, pe o linie a valorii, cît din succesul profesional al unei persoane se datorează competenţei de a vorbi în public, dacă persoana este:
> actor; > reporter TV;
> analist politic; > antrenor de arte marţiale;
> poliţist; > profesor de retorică.
> avocat;
2. Prezintă-ţi, succint, experienţa de vorbitor (locutor) în diferite ipostaze:
a) elev care oferă un răspuns pregătit în prealabil;
b) elev care răspunde spontan;
c) elev care prezintă un referat;
d) elev care participă la dezbateri;
e) copil care relatează o întîmplare părinţilor;
f) tînăr care comunică nonformal, într-un cerc de prieteni.
2.1. Exprimă-ţi opinia: Cum te-ai simţit? Ce îţi dă siguranţă? Cum îţi autoevaluezi discursul?
3. Identifică şi aranjează, într-o schemă, factorii care influenţează succesul unui discurs. (De exemplu, verbali/nonver- bali/paraverbali; de circumstanţe/de auditoriu; de organizare a discursului etc.)
4. Documentează-te cu privire la viziunea unui specialist în comunicare despre exigenţele de construire a unui discurs public.
4.1. Aminteşte-ţi o situaţie în care a trebuit să convingi un prieten, un anumit auditoriu despre importanţa unei probleme. Ce a lipsit din structura discursului tău?
4.2. Imaginează-ţi cum ai expune acum problema.
4.3. Formulează două concluzii despre utilitatea algoritmului propus în comunicarea firească a ta de zi cu zi.
4.4. Precizează ce elemente de discurs utilizezi mai frecvent în comunicarea cotidiană.
Limbă
comunicare
Modulul
Schiţă bună la toate
(care poate fi adaptată nevoilor auditoriului, precum şi scopului comunicării)
1
INTRODUCERE
A. Incită auditoriul.
B. Expune subiectul şi scopul.
C. Rezumă discursul.
CUPRINS
A. Expune prima idee principală:
> Argumente;
> Exemple.
B. Expune a doua idee principală:
> Argumente;
> Exemple.
C. Expune a treia idee principală:
> Argumente;
> Exemple.
CONCLUZII
> Pune în relief ideile principale;
> Formulează persuasiunea.
După Laurie Rozakis. Cum vorbim în public
5. Citeşte informaţia din Agenda cititorului şi interpretează capacitatea lui Socrate de a influenţa opinia conlocutorilor şi de a ieşi învingător din situaţiile de comunicare, de dezbatere.
5.1. Reţine 2-3 particularităţi ale metodei Socrate.
5.2. Aplică elemente din respectiva tehnică în experienţa ta de comunicare.
6. Schiţează textul şi planul de lansare ale unui discurs, care va fi rostit la o festivitate şcolară, utilizînd reperele:
► Cum vei capta atenţia?
► Cum o vei menţine?
j
► Ce formulă de adresare vei utiliza?
► Preconizezi un dialog cu auditoriul?
► Cum vei încheia discursul?
7. Urmează să lansezi un anunţ/o invitaţie/un apel la o adunare a elevilor din clasele a XII-a. Pregăteşte-te şi expune oral textul elaborat.
7.1. Veriflcă-ţi, prin algoritmul propus, gradul de convingere şi calitatea prezentării.
Agenda cititorului
• Socrate a fost unul dintre cei mai mari filozofi ai lumii. El a făcut ceva ce doar o mînă de oameni din întreaga istorie au fost în stare să facă: a schimbat complet cursul gîndirii umane; şi acum, la 2 400 de ani după moarte, este cinstit ca unul dintre cei mai subtili înţelepţi cu putere de convingere ce au influenţat vreodată lumea aceasta frămîntată.
Modulul
Agenda cititorului
• Metoda lui? Le spunea oamenilor că greşesc? Nu, niciodată. Era mult prea dibaci pentru o astfel de mişcare. Întreaga lui tehnică, numită metoda Socrate, se baza pe adresarea unor întrebări la care nu putea obţine decît răspunsuri afirmative. Adversarul său nu putea spune decît da. Cîştiga aprobare după aprobare, pînă avea o rezervă considerabilă de da-uri. Punea în continuare întrebări pînă cînd, spre final, aproape inconştient, interlocutorii săi se găseau în poziţia ciudată de a accepta o concluzie pe care, cu doar cîteva minute în urmă, ar fi negat-o ferm.
Dale Carnegie
) Cum se face evaluarea prezentă rii !
) S Vorbitorul a reuşit să se facă ascultat/a privit auditoriul atunci cînd a prezentat?
) S A reuşit să capteze atenţia auditoriului?
> S a fost clară expunerea?
! S Vorbitorul a folosit un limbaj interesant?
) S Expunerea a fost corectă din punctul de vedere al limbii literare?
) S Enunţurile au fost eşalonate clar şi logic?
) S Vorbitorul a avut o postură adecvată?
| S Vorbitorul a urmărit reacţia auditoriului, a ţinut cont de ea?
innnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn'
8. Analizează un dialog dintr-un text literar studiat.
8.1. Apreciază competenţa de comunicare a personajelor antrenate în discuţie şi capacitatea de manipulare a interlocutorilor prin anumite aspecte de limbaj şi comportament.
9. Citeşte cu voce, în grup de 4-6 elevi, un eseu metaliterar elaborat recent. Discutaţi:
> Ce se poate ameliora în conţinutul şi forma eseului?
> Ce trebuie modificat în lansarea lui orală?
10. Pregăteşte-te pentru relatarea unui discurs despre activitatea unui scriitor preferat.
10.1. Numeşte cîteva obiecte care ar putea însoţi prezentarea unui referat, elaborat de tine, privind universul creaţiei scriitorului.
10.2. Pregăteşte 5-6 slide-uri în programul Power Point, care vor însoţi expunerea referatului. Aplică sfaturile ce urmează.
cum desfăşori o prezentare de slide-uri
S Include în slide-uri doar reperele, nu textul
S Nu folosi elemente inutile.
integral.
S Nu exagera cu varierea fonturilor.
S Comentează cele afişate pe ecran.
S Nu abuza de culoare.
S Nu ţine o imagine pe ecran prea mult timp.
S Nu amesteca formele grafice.
jlQ4
Modulul
reinsţiţuirii dreptatn
Citeşte textul, imaginîndu-ţi călătoria protagonistei, în tim pul căreia vei cunoaşte semnele lumii din romanul sado venian.
BALTAGUL
(fragmente)
Stăpîne, stăpîne, Mai cheamăs-un cîine...
<de irK £
Concept
de Nicolae Dabija
Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rînduială şi semn fiecărui neam.
Pe ţigan l-a învăţat să cînte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
y y
Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, cînd va veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel preaiubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele.” A chemat pe ungur cu degetul şi i-a ales, din cîte avea pe lîngă sine, jucării: „Iaca, dumnitale îţi dau botfori şi pinteni, şi răşină să-ţi faci sfîrcuri la mustăţi; să fii fudul şi să-ţi placă petrecerile cu soţii.”
S-a înfăţişat şi turcul: „Tu să fii prost; dar să ai putere asupra altora, cu sabia.”
Sîrbului i-a pus în mînă sapa.
A poftit pe boieri şi domni la ciubuc şi cafea: „Măriilor voastre vi-i dat să trăiţi în des- mierdare, răutate şi ticăloşie; pentru care să
faceţi bine să puneţi a mi se zidi biserici şi mănăstiri.”
La urmă, au venit şi muntenii ş-au îngenuncheat la scaunul împărăţiei. Domnul Dumnezeu s-a uitat la ei cu milă:
- Dar voi, necăjiţilor, de ce aţi întîrziat?
- Am întîrziat, Preaslăvite, căci sîntem cu oile şi cu asinii. Umblăm domol; suim poteci şi coborîm prăpăstii. Aşa ostenim zi şi noapte, tăcem, şi dau zvon numai tălăncile. Iar aşezările nevestelor şi pruncilor ne sînt la locuri strîmte între stînci de piatră. Asupra noastră fulgeră, trăsneşte şi bat puhoaiele. Am dori stăpîniri largi, cîmpuri cu holde şi ape line.
- Apoi aţi venit cei din urmă, zice Domnul cu părere de rău. Dragi îmi sînteţi, dar n-am ce vă face. Rămîneţi cu ce aveţi. Nu vă mai
y y
pot da într-adaos decît o inimă uşoară ca să vă bucuraţi cu al vostru. Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera; şi cel cu băutura; şi s-aveţi muieri frumoase şi iubeţe.
y y y y
S en tim en tu l d rep tă ţii
Modulul
Povestea asta o spunea Nechifor Lipan la cumătrii si nunti, la care în vremea iernii era nelipsit. Zicea el c-ar fi învăţat-o de la un baci bătrîn, care fusese jidov în tinereţă si binevoise Dumnezeu a-l face să cunoască credinţa
y
cea adevărată.
Şi de poveste, si de asemenea vorbe iuţi, Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, îsi aducea aminte stînd singură pe prispă, în lumina de toamnă si torcînd. Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrîngea lumina castanie a părului, erau dusi departe. Fusul se învîrtea harnic, dar singur. Satul risipit pe rîpi sub pădurea de brad, căsuţele sindrilite între garduri de răzlogi, pî- răul Tarcăului care fulgera devale între stînci erau căzute într-o negură de noapte. Acei ochi aprigi si încă tineri căutau zări necunoscute. Nechifor Lipan plecase de-acasă după niste oi, la Dorna, s-acu Sfîntul Andrei era aproape si el încă nu se întorsese. În singurătatea ei, femeia cerca să pătrundă pînă la el. Nu putea să-i vadă chipul; dar îi auzise glasul. Întocmai asa spunea el povestea; femeia îi adăugase numai puţine cuvinte despre cîmpuri, holde si ape line. Aceste vorbe erau ale ei, izvorîte dintr-o veche dorinţă, si, repetîndu-le în gînd, ochii i se aburiră ca de lacrimi. Viaţa muntenilor e grea; mai ales viaţa femeilor. Uneori stau văduve înainte de vreme, ca dînsa...
Îi venise c-o săptămînă în urmă scrisoare pe care o dezlegase tot părintele Dănilă. Flăcăul dădea răspuns că asteaptă pe tatăl său cu paralele, ca să împace pe ciobani si pe stă- pînul bălţii. „Iar oile sînt bine sănătoase, adăugea el, si noi, din mila lui Dumnezeu, asemenea; si vremea-i încă bună si ni-i dor de casă. Sărut mîna, mamă; sărut mîna, tată.”
Asta era scrisoarea lui Gheorghiţă si Vitoria
o stia pe de rost. Vrasăzică, Nechifor Lipan nu se arătase nici acolo. Care pricină putea să-l întîrzie? Mai stii! Lumea asta-i mare si plină de răutăţi.
y
Ce putea să fie cu omul ei? Numai de la dînsul nu primise scrisoare...
Astfel s-a frămîntat, fără să i se aline gîn- durile si fără să primească vreo veste de unde astepta. În noaptea asta, către zori, a avut cel dintîi semn, în vis, care a împuns-o în inimă s-a tulburat-o si mai mult. Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors cătră ea, trecînd spre asfinţit o revărsare de ape.
* * *
Adevărul întreg, fără îndoială, numai Dumnezeu îl cunoaste; însă cucoana Maria dorea aprig să vadă pe nevasta lui Cuţui mai puţin luxos îmbrăcată. Făcînd astfel si necîsti- gînd decît prepusuri, s-au întors amîndouă la dugheană, tot cu vorbe multe, si Vitoria a încălecat, ca să treacă iar muntele, cu feciorul.
Drumul se curăţise de ape si se zvînta. Pădurea fîsîia lin din cetini si răsufla aburi. În poienile sorite, pămîntul se ochise bine si înverzeau pajişti. În frunzele moarte din marginea unei rîpi, Vitoria găsi clopoţei albi. Coborî din tarniţă ca să-i rupă, si-i înălţă pe codiţele lor subţiri, în lumină. Privi cerul albastru si înghiţi mireasma pădurii.
- Gheorghiţă, dă-i si lui drumul, zise femeia, atentă.
Flăcăul descălecă si descătărămă zgarda lui Lupu. Dar cîinele nu căuta să zburde. Umbla cu botul în soare si din cînd în cînd parcă încerca să strănute. Rînjea si fornăia pe nas, adulmecînd si sorbind adierile.
Urcară asa la pas din parapet de pod în parapet de pod. Sus, poposiră. Cîinele sta cu lu-
Modulul
are-aminte pe coadă, privind văile ca un om. Petrecea si el, uitîndu-se la frumuseţile lumii. Gheorghiţă îl observă de cîteva ori si-l arătă din ochi către maică-sa, rîzînd.
- Îi place si lui să se uite... zise munteanca, serioasă.
Cînd coborî la al doilea pod al văii dinspre Sabasa, cîinele se opri si deveni neliniştit. Deodată se repezi asupra cailor, lătrînd şi încer- cînd să-i încleşte de boturi.
- Nu înţeleg ce va fi avînd astăzi Lupu, vorbi Gheorghiţă, nedumerit. Şi ast’ dimineaţă, cînd îl ţineam lîngă mine, în sură la domnu Vasiliu, tot cerca să iasă din zgardă şi mîrîia. Parcă era tunet, cînd s-aude departe.
- A făcut asta?
- Da. S-a liniştit tîrziu, după ce s-a deşertat crîşma de oameni. Acu văd că-i vine altă nebunie.
- Să vedem ce este. Să oprim caii.
Cîinele îşi conteni duşmănia împotriva dobitoacelor. Se întoarse asupra oamenilor. Apoi coti pe lîngă parmaclîcul podului, în rîpă. Se duse aşa o bucată la vale, pe o pajişte nouă, care lucea în soare - şi iar veni la drum. Se repezi asupra lui Gheorghiţă, încolţindu-l de pulpana sumăieşului. Flăcăul îl izbi cu piciorul. Animalul se duse chelălăind la vale, pe aceeaşi urmă.
- Băiete, zise munteanca, leagă-ţi calul de un mesteacăn, cum fac şi eu. Coboară-te în rîpă după cîine. Şi asară, cînd suiam, a dat aicea semn; dar era în lanţug.
- Da’ de ce să mă cobor? E un pripor gol, fără cărare.
- Coboară-te, îţi spun. Aud pe Lupu dînd glas. A găsit ceva. Deodată i se îmbujoraseră obrajii şi-i luceau ochii. Flăcăul înţelese. Cotind
şi el pe lîngă parmaclîcul de piatră, îşi dădu drumul tîrîş în rîpă. Femeia se aplecă şi văzu prăpastia. Totuşi Gheorghiţă luneca lin pe clina umedă, stîrnind bolovanii. Cîinele nu se zărea; i se auzea numai glasul, dosit în văgăună.
Observă pe flăcău în picioare, ocolind sub mal. Îndată se sui spre ea chemarea lui înfricoşată. Avînd buna încredinţare de ce putea fi acolo, Vitoria îşi adună cu palmele straiul în poala din faţă şi-şi dădu drumul alunecuş pe urma băiatului. Cu tîmplele vîjîind, răzbi în ruptura de mal, în lătratul ascuţit şi întărîtat al cîinelui. Gheorghiţă zvîcnea de plîns cu ochii acoperiţi de cotul drept înălţat la frunte. Oase risipite, cu zgîrciurile umede, albeau ţărîna. Botforii, taşca, chimirul, căciula bru- mărie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, însă împuţinat de dinţii fiarelor. Scheletul calului, curăţit de carne, sub tarniţă şi poclăzi, zăcea mai încolo.
Femeia răcni aprig:
- Gheorghiţă!
Flăcăul tresări şi se întoarse. Dar ea striga pe celălalt, pe mort. Îngenunchind cu grabă, îi adună ciolanele şi-i deosebi lucrurile. Căpăţî- na era spartă de baltag.
* * *
La poarta ţintirimului au stat ajutor lîngă Vitoria domnu Toma şi cucoana Maria. S-a dat fiecăruia dintre cei care ieşeau, întru pomenirea mortului, un sfert de pîine ş-un păhărel de rachiu. Bărbaţii şi femeile şopteau închinarea rituală: „Dumnezeu să-l ierte!”, deşertau dintr-o dată băutura, apoi frîngeau din pîine o bucată cu care îşi astupau arsura plăcută a gurii.
Copiii rîdeau şi se hîrjoneau printre morminte.
S en tim en tu l d rep tă ţii
Modulul
După ce făcură împărţeala pomenilor şi a colivei, preoţii îşi scoaseră de pe ei odăjdiile. Mai aveau un crîmpei de slujbă, care nu era dintre cele mai uşoare. Vitoria grăbi spre ei, ca să-i poftească la praznic, acasă la domnu Toma. Acolo aveau să se adune şi oamenii stăpînirii, cu domnu subprefect, şi gospodarii străini veniţi de peste munte.
Gospodina lui domnu Toma făcuse toate cum putuse mai bine. Fiind vremea postului celui mare, în privinţa mîncării era mai greu. Dar era băutură destulă şi bună, care împlinea lipsurile. Mai ales era un vin din jos, de la Odobeşti, în care domnu Toma îşi punea toată credinţa.
j
Cînd s-au aşezat la masă, soarele era în asfinţit. Răposatul îşi găsise în sfîrşit hodina. Cei vii începură să mănînce găluşte de post şi curechi prăjit cu oloi de cînepă. Preoţii şi cu domnul subprefect stăteau la locul de cinste, în fundul odăii. Gospodarii de la Doi Meri mai cătră margine. Vitoria se aşeză în apropierea lor.
După ce cinstiră cîteva pahare, începură a vorbi despre treburile de pe lumea asta.
- Dumneata, domnule Calistrat, zise mun- teanca, mi se pare că nu prea mănînci.
- Ba mănînc, slavă Domnului şi bogdaproste.
- Atunci nu bei. Se cuvine să bei pentru un prietin.
- Ba mai ales am băut. Mă gîndesc că sîntem departe şi avem a porni la drum asupra nopţii.
- Ce are a face asta? Parcă dumnitale ţi-i
j
frică noaptea? Văd că ai baltag.
- Am.
- Frumos baltag. Ia mai bea un pahar, ca să văd şi eu. Şi pe urmă vei mai bea şi altele, după
pofta inimii dumnitale. Arată-mi şi mie acel baltag. Poftesc să-l văd. Are şi Gheorghiţă, flăcăul meu, unul, alcătuit întocmai la fel.
Bogza rînji nu cu voie bună şi trecu femeii baltagul, prin latura mesei.
Femeia îşi chemă flăcăul. Era la spatele ei.
- Gheorghiţă, ia vezi şi tu. Pare-mi-se că tot aşa-i ş-al tău. Numai că al tău abia a ieşit din foc şi de sub ciocan. Acestalalt e mai vechi şi ştie mai multe.
Rîzînd, nevasta trecu feciorului baltagul. Calistrat întinse mîna spre armă; apoi şi-o retrase. Flăcăul îi cerceta cu luare-aminte ascuţişul curb şi părţile late.
- Lasă-l să se uite şi să vadă, domnu Ca- listrat, zise munteanca. Dumneata poftim şi mai cinsteşte un pahar de vin de la Odobeşti. Dumneata cunoşti şi ştii tare bine că asemenea vin mai ales îi plăcea şi lui Nechifor Lipan. Eu cred aşa, vorbi ea deodată cu alt glas, întorcîndu-se către meseni. Eu cred aşa, domnu Calistrat, că soţul meu umbla singur la deal pe drumul Stînişoarei şi se gîndea la oile lui. Poate se gîndea şi la mine. Eu n-am fost faţă, dar ştiu. Mi-a spus Lipan, cît am stat cu dînsul, atîtea nopţi, în rîpă.
- Ce ţi-a spus? rîse Bogza.
- Mi-a spus cum a fost, răspunse muntean- ca privindu-l aţintit şi zîmbind.
- Asta n-oi mai crede-o.
- Ba s-o crezi. Îţi aduci aminte, domnu Calistrat, că Lipan avea cu el ş-un cîine?
- Mi-aduc aminte. Îi zicea Lupu. Era harnic cîine şi viteaz.
- Ei, vezi, domnu Calistrat? Eu ştiu şi asta, că acel cîine s-a pus pentru stăpînul lui, cînd i-a văzut în primejdie viaţa.
- Se poate să se fi pus.
Modulul
- Crezi că a pierit şi cîinele?
- Nu cred. Mai degrabă s-a prăpădit.
- Aşa zic şi eu. Dar dacă s-a prăpădit, se poate găsi.
- Asta-i mai greu.
- Greu pîn-într-atîta nu-i, domnu Calis- trat, cînd este voinţa lui Dumnezeu. Te rog să mai bei ş-acest pahar. Să-ţi spun cum s-a întîmplat?
Masa tăcuse. Interesat, domnu subprefect Balmez îşi puse coatele pe ştergar şi-şi întoarse urechea stîngă, cu care auzea mai subţire, privind în acelaşi timp şi cu coada ochiului. Simţindu-se observat, Bogza se nelinişti.
- Dumneata ştii şi eu nu ştiu, zise el cu îndrăzneală. Dacă ştii, spune.
- Să-ţi spun, domnu Calistrat. Omul meu se gîndea, vrasăzică, la ale lui şi la mine şi umbla la deal în pasul calului, suind spre Crucea Talienilor.
Femeia se opri.
- Ei? o îndemnă, zîmbind, domnu subprefect. Spune. De ce te-ai oprit?
- Unii ar putea zice că venea la vale. Dar eu ştiu mai bine că se ducea la deal. Dar nu era singur. Avea cu el cîinele. Şi se mai aflau în preajma lui doi oameni. Unul dăduse căl- cîie calului şi grăbise spre pisc, ca să bage de samă dacă nu s-arată cineva. Al doilea venea în urma lui Lipan, pe jos, şi-şi ducea calul de căpăstru. Să ştiţi că nu era noapte. Era vremea în asfinţit. Unii cred că asemenea fapte se petrec noaptea. Eu am ştiinţă că fapta asta s-a petrecut ziua, la asfinţitul soarelui. Cînd cel din deal a făcut un semn, adică să n-aibă nici o grijă, că locu-i singuratic, cel care umbla pe jos a lepădat frîul. Şi-a tras de la subsuoara stîngă baltagul şi, păşind ferit cu opincile
pe cărare, a venit în dosul lui Nechifor Lipan. O singură pălitură i-a dat, dar din toată inima, ca atunci cînd vrei să despici un trunchi. Lipan a repezit în sus mîinile, nici n-a avut cînd să ţipe; a căzut cu nasu-n coama calului. Întorcînd baltagul, omul s-a opintit cu el în deşertul calului, împingîndu-l în rîpă. Chiar în clipa aceea cîinele s-a zvîrlit asupra lui. El l-a pălit cu piciorul dedesubtul botului. Calul tresărise de spaimă. Cînd a fost împins, s-a dus de-a rostogolul. Cîinele s-a prăvălit şi el. S-a oprit întîi hămăind întărîtat; omul a încercat să-i deie şi lui o pălitură de baltag, dar dulăul s-a ferit în rîpă şi s-a dus tîrîş după stă- pîn. Asta-i. Cel din urmă a încălicat ş-a grăbit după cel din vîrful muntelui, şi s-au dus. Nu i-a văzut şi nu i-a ştiut nimeni pînă acuma.
Munteanca tăcu şi se uită, cu buzele strîn- se, către cucoana Maria...
...Bogza, simţindu-se privit, bău pe nerăsuflate un pahar de vin, şi încă unul. După aceea, fără să ştie cum, luă deodată o hotărîre năprasnică. Muierea-i muiere şi bărbatu-i bărbat. El era un bărbat, de care încă nu-şi bătuse joc nimeni în viaţa lui.
- Dă baltagul, vorbi el, încă stăpînit, întin- zînd mîna îndărăt către Gheorghiţă.
- Mai stai puţintel, îl opri femeia, ca să încheiem praznicul după cuviinţă. Ce te uiţi, Gheorghiţă, aşa la baltag? întrebă ea după aceea, rîzînd; este scris pe el ceva?
- Ascultă, femeie, mormăi cu mînie Bogza, de ce tot mă fierbi şi mă înţepi atît? Ai ceva de spus, spune!
- Nu te supăra, domnu Calistrat, eu întreb pe băiet dacă nu citeşte ceva pe baltag.
- Destul! răcni gospodarul bătînd cu pumnul în masă şi înălţîndu-se de la locul lui.
•> >
S en tim en tu ld rep tă ţii
Modulul
Tacîmurile se învălmăşiră, mesenii se ridicară speriaţi. Ceea ce se făcea nu era bine, căci era la un praznic. Bogza avea întrucîtva dreptate.
- Destul! răcnea omul, destul!
Glasul îi răguşi dintr-o dată.
- Destul! Pentru o faptă, este numai o plată. Chiar dacă aş fi eu, mi-oi primi osînda de la cine se cuvine. Dar nu sînt eu. Ce ai cu mine?
- Eu? N-am nimic! se apără munteanca, uimită mai presus de orice întrebare ca aceea.
- Cum n-ai? mugi Calistrat, împrăştiind cu dosul mîinilor talgerele şi paharele. Dar cu cine vorbeşti tu aşa, muiere? Dar ce? Ai trăit cu mine, ca să ai asupra mea vreun drept?
- Gheorghiţă, vorbi cu mirare femeia, mi se pare că pe baltag e scris sînge şi acesta-i omul care a lovit pe tatu-tău.
Calistrat se smulse din locul lui, repezin- du-se spre flăcău, ca să-şi ieie arma. Cuţui i se puse în faţă, poprindu-l cu braţele încordate, ca pe un mal. Dar în gospodarul cel mare izbucnise crîncenă mînie. Păli cu pumnul pe Cuţui în frunte şi-l lepădă la pămînt. Bătu cu coatele pe cei de aproape şi-i dărîmă şi pe ei. Se zvîrli cu coatele pe uşa deschisă, mugind. Vitoria fîlfîi cu braţele ca din aripi după el. Într-o clipă fu şi ea în prag, ţipînd:
- Gheorghiţă! dă drumul cîinelui!
Bogza gîfîia şi pufnea. Încet-încet se linişti
şi-şi întoarse privirile obosite într-o parte, înspre oamenii adunaţi.
Munteanca întrebă cu voce dură:
- Mai vrei ceva, omule?
Omul făcu semn cu pleoapele. Mai voia ceva.
- Ce vrei?
- Vreau să mă mărturisesc.
Se făcu tăcere. Preotul cel bătrîn şi burduhos îşi făcu loc, gîfîind. Bărbaţii se descoperiră.
Jandarmii vorbeau tare în preajma şurii, punînd felurite întrebări lui Cuţui. Cei de lîn- gă rănit îi ţistuiră. Ei tăcură şi veniră în vîrful degetelor spre adunare, aducînd şi pe prizonier.
Cuţui mormăia:
- N-aveţi să mă asupriţi; n-aveţi să mă uci- deţi. Eu spun de bunăvoie. Şi să se ştie că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului.
Oamenii ţistuiră din nou. Omul cel mare, întins pe prispă, începea să vorbească.
- Părinte, zise Bogza, gîfîind iar; eu văd că se poate întîmpla să pier. Pentru asta, fac mărturisire aicea, să se ştie că eu am pălit într- adevăr pe Nechifor Lipan şi l-am prăvălit în rîpă, după cum a dovedit nevasta lui. N-am înţeles de unde ştie; dar întocmai aşa este.
- Părinte, şopti munteanca, să spuie şi de ce.
Rănitul pricepu.
- Am făcut fapta asta ca să-i luăm oile. Am socotit că nu s-a mai afla nimic. Acuma turma oierului să se întoarcă înapoi, după dreptate.
- Bine, grăi cătră sine Vitoria.
Bogza îşi aţinti ochii asupra ei. Erau ochi umezi în care pîlpîiau luminiţe. Ruptura buzei de sus părea un rîs straniu.
- Părinte, vorbi el iar, cu nelinişte, să nu mă laşi să mor aşa. Pune asupra mea patrafirul şi citeşte-mi dezlegarea. Mă rog de nevasta asta şi de feciorul ei să mă ierte.
Vitoria făcu semn lui Gheorghiţă să se apropie.
- Iertaţi-mă.
y
- Poate să trăiască, şopti Vitoria. Stăpînirea facă ce ştie cu el.
Modulul
- Iartă-mă, femeie! ceru muribundul. M-a suguşat cîinele. Mă duc şi eu după Nechifor Lipan şi trebuie să mă ierţi.
- Dumnezeu să te ierte, îi zise Vitoria.
Îşi strînse buzele, îl privi neclintit o vreme. După aceea se retrase.
- Vină încoace, Gheorghiţă, vorbi ea, trezită din nou de griji multe. Vezi de ţesală caii, după moda nouă care am aflat-o aici, şi-i întăreşte cu orz, căci drumurile încă nu ni s-au sfîrşit. Facem cu domnu Toma toate socotelile şi-i plătim cinstit, mulţămindu-i frumos. Plătim preoţilor, oamenilor care s-au ostenit şi tuturora. Pe urmă, stăm şi ne hodinim trei zile, după care facem parastasul întîi tatălui tău. Îndată ne încălărăm şi ne ducem la apa
Prutului la Ştefăneşti, ca să cunoaştem turma de la Rarău. Socot că mergînd cu spor, pe vreme bună, ne putem întoarce iar aici în Sabasa, ca să facem parastasul de nouă zile. Apoi ne ducem dincolo la Jijia, ca să vorbim cu baciul Alexa şi să ne alcătuim cu el pentru întoarcerea oilor cătră munţi, unde avem tocmită păşunea de vară. La patruzeci de zile vom fi iar aici şi vom ruga pe domnu Toma şi pe părintele să ne-ajute a împlini datoria de patruzeci de zile. Atuncea om face praznic mai bun, cu carne de miel de la turma cea nouă. Om aduce atun- cea de la mănăstirea Văraticului şi pe soră-ta Minodora, ca să cunoască mormîntul. Ş-apoi după aceea ne-om întoarce iar la Măgura, ca să luăm de coadă toate cîte-am lăsat.
Spaţiul muntenesc, o lume a spiritualităţii
2. Interpretează sensurile alegorice ale rin- duielii Domnului Dumnezeu din începutul romanului.
3. Descoperă, în text, detaliile, semnele care identifică specificul vieţii muntenilor în spaţiul de sus al ţării şi scrie-le în prima coloană a tabelului.
1. Explică semnificaţia frazei incipiente a discursului narativ, în raport cu:
a) ideea de geneză;
b) ideea de specific al valorilor naţionale.
Semnele spaţiului muntenesc
Conotaţiile simbolice
>
ale acestui perimetru arhetipal
Suim poteci şi coborîm prăpăstii.
Semnul spaţiului mioritic (L. Blaga) şi al transhumanţei.
Un sfat înainte de călătoria întru restabilirea adevărului
S en tim en tu l d rep tă ţii
Modulul
4. Desprinde şi comentează aspectele de viaţă ale muntenilor, definind valorile lor existenţiale, constituite de veacuri.
4.1. Ierarhizează valorile definite într-o schemă (la alegere) ce ar reprezenta:
a) scala valorilor; b) roata valorilor.
Provocări înţelepte în reinstituirea dreptăţii
Model:
Varianta 1
ii
Ţ3
'■fi-
fi
&
(/)
spirituale:
^....................
’E
o
morale:
^..............
Varianta a 2-a
T
Valori estetice
Valori etice
4.2. Compară-le cu cele ale locuitorilor din cîmpie. Concluzionează.
5. Comentează starea de spirit a protagonistei în momentele aşteptării soţului:
a) rememorarea poveştii lor de dragoste; b)......................
6. Interpretează semnificaţia lui Nechifor Lipan ca personaj arhetipal:
• năier (păstor); • tată - stîlp al familiei;
• soţ ocrotitor; • principiul masculin - purtător de valori.
7. Argumentează, prin detalii concludente din operă, decizia Vitoriei Lipan de a pleca pe itinerarul soţului.
Ars collaborandi
8. Lucrînd în echipe şi mizînd pe lectura integrală a romanului, realizaţi o imagine iconică a drumului parcurs de protagonistă şi feciorul ei, segmentîndu-l în funcţie de o dominantă semnificativă a evenimentelor.
Drumuri scurte, Coborîrea .....................
în vederea din spaţiul pregătirii datinilor în cel
călătoriei lungi. contingent.
9. Demonstrează că drumul parcurs de mamă şi fecior reprezintă o cale a reinstituirii dreptăţii.
10. Defineşte, printr-o imagine esenţială, lumea din Baltagul:
• paradis terestru;
• lume arhaică, patriarhală;
• aşchie ruptă de realitate;
• un proiect în mit;
• lume reală deschisă către orizonturi atemporale.
Spaţiul
călătoriei în lumea obişnuitului
jp
11. Realizaţi o lectură dramatizată a capitolului final din roman, valorificînd gama expresivă a intonaţiei, în funcţie de nuanţele subtextului.
12. Observă cum şi-a construit protagonista strategia căutării soţului, explicînd:
a) intenţia aflării adevărului;
b) intenţia respectării ritualului Marii Treceri.
13. Selectează, din text, semnele contingentului ca univers în degradare şi interpretează-le în raport cu finalul.
14. Comentează comportamentul şi arta discuţiei Vitoriei cu oamenii ce i-au cunoscut soţul.
15. Argumentează reacţia Vitoriei şi a fiului ei la aflarea locului crimei. Ce schimbări de tactică se produc în comportamentul protagonistei?
16. Care este atitudinea Vitoriei Lipan faţă de autorităţile justiţiare şi în ce mod colaborează cu reprezentanţii ei?
17. Exprimă-ţi opinia: ce calităţi ale protagonistei i-au asigurat succesul actului justiţiar?
18. Dezvoltă, prin două idei proprii, şi confirmă, prin exemple, afirmaţia criticului Gheorghe Mitrache:
Baltagul are concizia capodoperei: nimic de prisos în descrierile naturale si în evocarea atmosferei, doar notaţii etnopsihologice pentru a dezvălui „filozofia" unor persoane exponenţiale.
Formula grafica de Alexei Colîbneac
S en tim en tu l'd rep tă ţii
Modulul
Spaţiul mitic
Agenda cititorului
Mitul creaţiei prin moarte violentă
• Acest mit depăşeşte mitologia Pămîntului- Mamă.
Ideea fundamentală este că viaţa nu se poate naşte dintr-o altă viaţă, sacrificată; moartea violentă e creatoare în sensul că viaţa sacrificată se manifestă într-o formă mai strălucită, la un alt nivel de existenţă; sacrificiul operează un uriaş transfer: viaţa concentrată într-o persoană depăşeşte această persoană şi se manifestă la scară cosmică sau colectivă.
Mircea Eliade
19. Interpretează semnificaţia structurii inelare a naraţiunii: romanul începe cu mitul creării unei lumi şi finisează cu mitul recreării.
20. Explică, aproape de text, afirmaţia Vitoriei Lipan: I-a fost lui Nechifor scrisă o asemenea soartă si nimic n-o poate înlătura..., el s-a înălţat în soare ori a curs pe o apă, reintegrîndu-se vieţii originare.
21. Argumentează comportamentul tradiţional, mitologic al Vitoriei, care cunoştea semnele naturii mari.
22. Compară valenţele celor două călătorii:
a) Călătoria Vitoriei întru restabilirea rînduielilor;
b) Marea călătorie a lui Nechifor Lipan spre celălalt tărîm.
23. Interpretează motivul trecerii de pe un tărîm pe altul, de la o vîrstă la alta, de la profan la sacru.
24. Raportează la semnificaţia mesajului comunicat de roman afirmaţia lui Mircea Eliade din Agenda cititorului.
25. Comentează afirmaţia: Vitoria Lipan rezumă evident firea românească a destinului nostru, angajînd sensul mitului din in- cipitul romanului şi mitul mioritic.
26. Demonstrează legătura dintre sensurile mitologice ale celor trei dimensiuni ale comportamentului protagonistei:
Arhetipul Penelopei, mitul credinţei,
y 7
al fidelităţii.
y
O variantă ce reprezintă mitul iniţiatic; mitul refacerii
i 7
lumii; mitul integrării tînă- rului în elementul esenţial
y
masculin, bărbătesc.
Ritualul pomenirii
Mitul Marii Treceri, mitul reintegrării în lumina si viaţa arheti-
y y
pală, de la începuturi.
Modulul
1. Actualizează lectura romanului istoric Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu şi exemplifică intenţia autorului de a recupera vîrsta de aur din destinul poporului nostru şi a timpului eroic.
• Citeşte fragmentele din romanul Zodia Cancerului, urmărind atmosfera unui alt timp, cel din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, definit de cronicarul Miron Costin cumplite vremi.
ZODIA CANCERULUI sau VREMEA DUCĂ I-VODĂ
(fragmente)
CAPITOLUL I
În care se vede cum intră în Moldova un călător dintr-o ţară depărtată...
Era la sfîrşitul lunii septemvrie care, în Moldova, se cheamă brumărel, anul nou de la zidirea lumii 7l88, iar de la Hristos l679. Vara fusese fierbinte şi secetoasă. Bucatele puţine, cît îngăduise Dumnezeu să se facă, fuseseră strînse de mult de năcăjiţii pămînteni...
De cîteva zile trecuse din Tara Leşească hotarul un stră-
y y
in, care venea de mai departe şi urma, cu tovarăşi, drumul cel mare din valea Şiretului. Era un cuvios personagiu ecle- siastic din ordinul „Sfîntului Augustin”. Sub mantaua-i largă de postav întunecos se gîcea un trup, deşi scund, încă destul de voinic şi destul de sprinten; iar de sub glugă privea o faţă blîndă cu trăsături fine şi spirituale. Şi alte semne ascunse ale întregii lui fiinţi dovedeau că haina
Grafică la opera scriitorului de Alexei Colîbneac
C iteşte istoria
Modulul
aceea umilită nu acoperea un călugăr de rînd. Călărea pe-un murg mărunt bucovinean împodobit, de-a dreptul pe păr, c-un lăvicer vrîstat, strîns c-o chingă de funie. Calul n-avea alte podoabe, nici scări; călătorul purta însă pinteni şi se ţinea ca un vechi călăreţ.
Într-adevăr, călugărul acesta nu era numai fratele întru Hristos Paul; ci era domnul abate de Marenne, dintr-o familie veche franţuzească, scăpătată şi dăruită de Dumnezeu cu prea mulţi copii, însă şi cu destule protecţii la vremea lor. Domnia sa domnul abate de Ma- renne, după cîte se putuse înţelege de la servii lui aproape muţi, călătorea din Apus spre Răsărit, la necredincioşi, ca să le ducă lumina cea adevărată. În realitate, poate, era însărcinat c-o solie tainică. Dar nimeni nu ştia că poartă o asemenea solie...
CAPITOLUL XII
Beizade Alecu Ruset dovedeşte deodată
9
o putere tainică
Duca-Vodă intră, privindu-l posomorît. Îl observă că n-are arme şi asta nu-i displăcu. Ruset înainta domol şi se plecă, cu braţul întins, cerînd Voievodului mîna dreaptă, pentru sărutare. Duca păru a sta o clipă la îndoială; pe urmă i-o dădu.
- Vra să zică, Beizade, după atîtea vorbe, amestecuri şi fapte, care nu-ţi sînt de laudă, ai îndrăznit în sfîrşit să te înfăţişezi Domnului tău. Mi se pare că faci asta cu semeţie şi ca să mă înfrunţi.
- Măria ta, răspunse Ruset cu supunere, eu ţara n-am părăsit-o. N-am socotit că trebuie să pribegesc, ca unii duşmani ai Măriei tale. Nu m-am înfăţişat la Ieşi pentru că nu se cădea
să fac asta, ca fecior de Domn mazil ce mă aflu. Trebuia să aştept porunca şi voia-bu- nă a Măriei tale. Pentru schimbările care au fost, eu nu m-am socotit vrednic a mă face judecător. Aşa au voit Stăpînii, aşa a încuviinţat Dumnezeu a toate văzător şi ştiutor, şi eu m-am supus. Iar acu, nu ca să înfrunt Domnia am intrat în Ieşi, ci ca tovarăş şi călăuz al părintelui abate de Marenne, solul franţuz, care se duce la împărăţie.
- E sol într-adevăr?
- Măria ta, el nu mărturiseşte. Trebuie să fie deci un sol de samă.
Duca tăcu, fără să-şi descreţească sprîn- ceana. Apoi, făcînd cîţiva paşi, ocolind şi revenind, se aşeză în jilţ, lîngă fereastră, ţinînd pe Ruset în picioare în faţa sa, cu obrazul în lumină. Toată această mişcare a Domnului, ocolită şi zgomotoasă, nu împiedicase auzul fin al lui Alecu Ruset să deosebească alţi paşi afară, în sală, la uşa cămării. Erau paşi de slujitori înarmaţi de bună-samă, care aşteptau numai bătaia din palme a Stăpînului. Obrazul lui rămăsese însă neclintit şi zîmbitor.
- Ştii dumneata, beizade Alecu, vorbi Duca-Vodă, cu glas deodată aspru, că am primit din nou plîngeri pentru nebuniile pe care le-ai săvîrşit?
- Măria ta, nebuniile mele au contenit de cînd Dumnezeu a apăsat asupra noastră mîna Sa. Pentru ceea ce am săvîrşit cînd eram buiac şi fără grijă, m-a judecat la Stambul vizirul şi n-a socotit că trebuie să-mi ieie capul. Omeneşti greşeli au fost, Măria ta. Dumnezeu le iartă. E adevărat că oamenii cei proşti nu sînt atît de iertători; dar Măria ta vei lua pildă de la Acel care stă asupra noastră, a tuturora.
- Să iau pildă de la necredincios, Beizade?
Modulul
- De la Dumnezeu, Măria ta. Necredincioşii să zicem că-mi sînt prietini şi nu pot să-i dau pildă Măriei tale.
- Într-adevăr, seraschier Şişman şi mare Vizir te-au acoperit. Dar zîmbetul pe care l-au avut pentru blăstămăţiile tale trece, şi de la ei se poate întoarce cu aceeaşi uşurinţă urgie - precum ştii că se întîmplă ades. Te-au iertat şi te-au uitat; şi-acum se cade să te judece Domnul Ţării, atît pentru acele fapte, cît şi pentru altele. Deci teme-te, beizade Alecu, de supărarea mea...
- Măria ta, mă tem; căci viaţa mea este în mîna Măriei tale. Dacă slobozi un strigăt, ori dai un semn bătînd din palme, ştiu că uşa asta se poate deschide. Slujitorii, intrînd, mă iau de grumaz şi mă vîră la închisoare, unde un vinovat, ca şi un nevinovat, poate găsi cazne şi moarte.
- Nu eşti nevinovat! strigă Duca fulge- rîndu-l cu privirea. Eşti viclean, amestecat în toate uneltirile duşmanilor mei.
- Măria ta, ştii bine că în privinţa asta sînt fără de nici o vină şi n-ai nici o dovadă. Eu îmi cunosc mai bine ale mele. Voi fi avînd scăderi, dar de prostie Dumnezeu a binevoit să mă lipsească. Căzut şi sărăcit cum sînt, avînd ochi de bănuială asupră-mi, îmi mai trebuie să mă amestec în uneltiri? Afară de asta, zîmbi el subţire, îndulcindu-şi glasul, socotinţa cea fără greş a Măriei tale înţelege că nu-i nevoie să mă mişc şi să uneltesc eu. Fac alţii
y y y
asta. Nu-i nevoie nici de alţii, că aşa-i obiceiul ţarigrădenilor: lăcomia lor nimene şi nimic n-o poate istovi.
- Strici liniştea casei mele! strigă Duca iarăşi, mai întărîtat.
- Măria ta, ştiu ce vrei să spui. Domniţa
Catrina m-a cunoscut într-o împrejurare, care a fost plăcută şi pentru mine atunci. Dar vremurile s-au schimbat, şi nici Măria ta nu poţi privi bine, ca părinte, visurile unei copile; nici eu nu pot fi neînţelept, ca să nu mă trag în năcazurile mele, ca melcul în găoacea lui. Măria ta, adăogi îndată Ruset, c-un glas mai repede şi mai hotărît, eu ştiu că poţi pune mîna pe acel buzdugan la care priveşti. Înainte însă de-a pune mîna pe el, ori de-a da strigătul, ori de-a bate din palme, îndură-te şi ascultă puţine vorbe de la supusul Măriei tale. E adevărat că prietiniile mele cu unii şi cu alţii, mai ales cu seraschier Şişman, pot să treacă, nefi- ind nimic neschimbător. E adevărat că Măria ta poţi găsi iertare dacă scurtezi pe un fiu de Voievod. Deşi-i cu primejdie dacă-i iei capul, dar poţi găsi iertare. Ştiu că Măria ta eşti prea înţelept ca să faci singur asta. Poţi pune pe alţii, - şi poţi face ca aceia să fie iertaţi, ori să nu fie iertaţi. Toate sînt cu putinţă la turc. La Dumnezeu însă nu. După credinţa mea, Dumnezeu vrea altfel, cruţînd pe Măria ta de primejdie...
CAPITOLUL XXIII
Se vede cum beizade Alecu poate aluneca spre o mare primejdie şi ce părere are despre asta Vîlcu Bîrlădeanu
Afară, aceeaşi boare de sănătate şi murmurul mulţimii. Dădaca îi cuprinse cotul stîng şi-o conduse, cotit, cătră bolta turnului de la poartă. Acolo, îi aruncă pe umeri şi pe cap un şal. Ocolind, o întoarse cătră chilii. Într-un fund de cerdac, la o uşă scundă, o opri. Ţiganca ciocăni o singură dată cu degetul.
- Dădacă, să nu mă laşi singură, şopti Domniţa cu frică. Intră şi tu cu mine.
y y
C iteşte istoria
Modulul
- Intru si eu, sufletul mămucutei. Si nici
y 7 y y
mult nu putem sta.
Usa se deschise singură. Măgdălina rămase afară.
- Intră si tu, dădacă, sopti ea usei închise.
Apoi tresări de surprinderea pe care o as-
tepta. Beizade Alecu îi cuprinsese mîinile. În- lăntuind-o cu celălalt brat pe după grumaz, îi sărută ochii. Ea se zbătu si se hotărî să ţipe. Atunci glasul îi fu înăbusit. Încordîndu-se cu mînie, îsi sprijini mîinile în pieptul dusmanu- lui său. Apoi îsi plecă fruntea în acelasi loc si-si lăsă braţele să cadă, supunîndu-se.
- Dădacă! suspină ea.
- Îndată, îndată! îi răspunse usa, înăbusit.
Încredintată de acest sprijin mare si stiin-
du-si vremea asa de scurtă, îsi sui braţele pe după gîtul lui Beizade si-l privi rîzînd de jos în sus.
În chilia îngustă, pe măsuţa din fund de la fereastra oblonită, ardea o lumînare slabă de seu. Cu toată puţina ei lucire, Domniţa putu băga de samă că obrazul lui Beizade e slab si pălit.
- Ce ai, Beizade? îl întrebă ea retrăgîndu-si braţele si făcînd un pas îndărăt. Te văd slăbit.
- N-am nimic, Domniţă, răspunse Ruset c-un zîmbet, decît cred c-as fi pierit, dacă n-aveam bucuria de-acum.
Într-adevăr, în ochii lui, copila văzu ceea ce o putea face fericită si ceea ce o înfricosa.
El se apropie grav, cu zîmbetul pierit. Ea se retrase, încercînd să rîdă; privi spre usă; se întoarse la el cu hotărîre si se lăsă îmbrăţisată iar si sărutată. Si iar zîmbi cînd el găsi de cuviinţă să-i facă mărturisirea supunerii si robiei lui pînă la moarte...
- Ai nevoie de bani? Pleci undeva?
- Nu. Dar vreau să fiu gata...
- Atuncea stii că am să mă duc eu cu părintele meu la Stambul?
- Stiu, si am să te urmez si-acolo, dacă-mi îngădui.
- Vai, Beizade, acest drum pe care trebuie numaidecît să-l facem, e în legătură cu scîrba vieţii mele. Beizade, - îsi schimbă Domniţa tonul glasului sub năvala lacrimilor; nu stiu cum si nu înţeleg cum am să-mi pot lumina viaţa din partea acelui om pe care am ajuns să-l urăsc. S-a făcut cîndva între mine si el o legătură pentru care eu n-am nici o vină, nedorind-o si neînţelegînd-o. Acuma el stie că eu nu-l voiesc si totusi stăruieste. Tata sovăieste ca un părinte si, cu toate încruntările lui, socot că l-as îndupleca. Dar este mama, care, în înţelepciunea ei, socoate folosul. Iată, vine înnoirea Domniei; iată, trebuie să iasă hotărîre de la împărăţie pentru hătmănia Ucrainei turcesti; iată că Domnia sa Stefan beizade a căzut cu jalobă la măritul Sultan, că noi ne împotrivim nunţii si dorim să stricăm logodna. Mama crede că trebuie să facem nuntă. Iar eu socot că trebuie să pun hobot de moarte.
- Ce-ai hotărît, Domniţă? întrebă, cu grijă, Ruset.
- N-am hotărît nimic, căci eu n-am puterea să sfarm ce-au hotărît alţii. Dar am să mă
y
înfăţisez si eu la Stambul si voi spune si eu ce mă va ajunge mintea la Divanul împărăţiei. Pe urmă, cum va da Dumnezeu. Pînă atuncea, sfîrsi ea înălţînd ochii spre Ruset, mă pot bucura puţintel de viaţă.
- Eu te urmez si-acolo, Domniţă, zise beizade Alecu, îngenunchind, si voi face cum îţi va fi porunca.
Modulul
- Dădacă Măgdălină, rîse subţirel copila. Să-l primim şi pe beizade Alecu să meargă?
- Să-l primim, sufletul mămucăi.
- Acolo avem să ne putem vedea?
- Am să merg şi eu, mămucuţă, şi are să ne ajute Maica Domnului.
- Vra să zică, oftă Beizade, pe alt ţărm şi sub alt cer poate vom fi mai norocoşi decît aici.
Cuprinse mîinile lui Ruset ca să-l atragă spre ea; apoi îl depărta încet, zîmbindu-i cu ochii în lacrimi.
- Cînd ai să pleci, Domniţă?
- Nu pot încă şti... se tîngui ea. Tata are încă multe şi încurcate treburi şi grele griji, cu bunturile şi birurile ţării. Dar cînd va fi, te vestesc. Dacă întîrziem, pînă atuncea nu se poate să nu ne vedem iarăşi. Vină în locul cunoscut şi dă ştire.
Dădaca Măgdălina suspină de lîngă uşă:
- Cu sprijinul Maicii Domnului, vom mai găsi ceas şi cale. La asta nu se poate pune nimeni împotrivă. Iar acuma, nu întîrziaţi, căci s-aud clopotele bătînd. Eu mă duc să văd ce este afară şi dau îndată semn de ieşire.
Dădaca se strecură pe uşă.
- Ne despărţim într-adevăr?
Aceeaşi întrebare şi-o punea şi Domniţa. Fără a răspunde, lăsă pe Ruset să vie asupra ei, acoperind-o într-o îmbrăţişare şi sărutare prelungă. Făcîndu-se mică, îi scăpă din braţe, apucă de pe un scaun şalul, împodo- bindu-se cu el, şi fugi la uşă. Ruset rămase rănit, ca şi cum ar fi pierdut-o pentru totdeauna. De la uşă mai întoarse o dată spre el ochii şi zîmbetul ca o lumină. Porni s-o cuprindă iar. Atunci sună în uşă o bătaie. Ea deschise şi dispăru.
CAPITOLUL XXIV
Despre cele şase semne care s-au arătat într-o iarnă, în zilele Ducăi-Vodă
Duminică, decemvrie 12, s-a vestit Măriei sale la Curte în Ieşi, că a sosit Constantin ser- dar cu robii orheieni...
Erau cincizeci ori şaizeci de oameni, slabi şi cu puţine straie rupte şi proaste. Unii erau fără cuşme şi îmbrobodiţi cu nişte petici, ca muierile. Tîrau în picioare opinci ori zdrenţe legate cu aţe de tei. Umiliţi de bătăi şi foame, îşi plecau frunţile şi, la ieşirea Măriei sale, căzură în genunchi.
Duca-Vodă îi privi întunecos. Întoarse o clipă zîmbet spre închinarea lui Cantemir ser- dar; apoi înălţînd barba, lăsă să cadă cu greaţă vorbe de întrebare:
- Aceştia sînt nelegiuiţii care s-au sculat împotriva Domniei mele?
- Aceştia sînt robii, cîţi au mai rămas, Măria ta, răspunse serdarul. Alţii au pierit, alţii au fugit.
- Ha-ha! au pierit şi-au fugit? Asta-i bătaia lui Dumnezeu, că s-au sculat împotriva Sfinţiei Sale, care rînduieşte Domn şi lege.
- Iar aceştia, Măria ta, s-au supus, căzînd în genunchi la mila Măriei tale.
- La mila mea? strigă Vodă, ridicînd o clipă buzduganul şi lăsîndu-l iar în lungul coapsei.
- La mila Măriei tale, Doamne! scînciră ticăloşii robi, plecîndu-şi fruntea în omăt.
Vodă îi privi cu asprime.
- Acuma acele locuri şi acele sate s-au potolit toate?
- S-au potolit, Măria ta, răspunse serdarul.
- Datoria lor cătră vistierie au plătit-o?
- O plătesc, Măria ta. Au primit pe zlotaşi şi fac socoteli drepte. Cel ce are dă pentru cel
C iteşte istoria
Modulul
ce n-are. Averea satului răspunde pentru toţi. Fiind îndărătnici de multă vreme, acum li s-a împlinit tot, pînă la un capăt de aţă. Mai rămîne să răspundă pentru nebunia şi îndrăzneala lor.
Domnul se întoarse cătră prietinul său Bu- huş hatman, căutînd a-i ceti pe obraz părerea. Dar nici Buhuş, nici Fliondor armaş nu puteau fi pătrunşi în fiinţa lor lăuntrică, şi obra- zurile le stăteau neclintite.
În acea clipă dinspre bolta turnului de la intrare răzbiră glasuri. Cineva chema într- ajutor. Străjerii îi repezeau îndărăt, cu vorbe aspre.
- Ce este? întrebă Vodă. Cinstite vel-armaş, vezi Domnia ta, şi adă la mine pe cei care mă cheamă, nădăjduind întru dreptatea mea. Eu pe buni îi apăr, pe răi îi zdrobesc.
Înţelegîndu-şi soarta, robii suspinară, în- chinîndu-şi iar frunţile.
y y
Vel-armaş venit de cătră poarta cea mare c-un bătrîn gîrbov şi slab, care înainta încet, călăuzit şi sprijinit de doi flăcăuaşi cuviincios îmbrăcaţi în straie răzăşeşti, de lînă sură. Erau bălani, numai cu puf sub nas. Cum ajunseră în preajma lui Vodă, lîngă grămada robilor, îşi traseră cuşmele de pe plete cu frică, neîndrăznind să-şi înalţe privirile cătră Luminăţia sa. În aceeaşi vreme unul din ei se aplecă la urechea bătrînului, îngînîndu-i cîteva cuvinte. Bătrînul se opri, se descoperi şi se îndreptă puţin din şale, săltînd în sus fruntea. Atuncea Domnul şi boierii săi putură băga de samă că acel moşneag, alb ca năgara, era orb...
- Ei, şi ce vrai, bătrînule?
- Slăvite şi luminate Doamne, mă rog să ierţi şi să slobozi din lanţ pe acei care au greşit.
- De ce să-i iert şi să-i slobod? Pentru că
păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Pentru că se scoală asupra Domnului lor? Pentru aceste ticăloşii nu trebuie să plătească?
- Slăvite şi luminate Doamne, neamurile mele au plătit totdeauna cu dreptate. Au plătit nu numai cu ban şi rod; au plătit cu sînge; căci ei din veci stau aici pe această moşie, de la Voievozii cei de demult. Şi să ştii, slăvite şi luminate Doamne, că noroadele nu se tulbură din pricina binelui.
La aceste cuvinte nechibzuite, ale unui bă- trîn slab de minte, Duca-Vodă s-a tulburat şi a strigat cu mînie:
- Dar de ce se tulbură, moşneag nebun şi neînţelept? Căci în ţara asta Dumnezeu a rînduit destul bielşug, iar la Divanul meu se judecă totdeauna cu sfîntă dreptate.
Bătrînul a tăcut, întunecîndu-şi albuşurile ochilor sub sprîncene. Apoi a ridicat iar glasul:
- Doamne, nebunia şi slăbiciunea mea sînt de la Acel care ţine în mîinile sale văzduhul şi pămîntul şi care împărăţiile ca pleava le vîn- tură. Mulţămeşte-te, Măria ta, cu banii noştri, cu vitele şi cu rodurile pămîntului şi cu mierea ştiubeielor noastre; nu-ţi încărca sufletul cu sînge. Căci se suie pînă la cer plîngerile obij- duiţilor, iar moşnegii cei neînţelepţi şi orbi te blastămă să mori neiertat şi singur!
Atunci Vodă, scuturînd buzduganul, a crîş- nit. Boierii, slujitorii şi robii s-au înfricoşat nu de mînia lui Duca-Vodă, ci de fapta pe care voia s-o săvîrşească.
Bătrînul, cu ochii cei morţi aţintiţi, şi-a pus palmele pe capetele nepoţilor săi, care-i stăteau deoparte şi de alta, şi i-a mîngîiat.
- Măria ta, a cuvîntat el apoi, fără frică; aştept să mă loveşti, ca să pier de buzduganul
Modulul II
Măriei tale, cum a pierit şi părintele meu de buzduganul lui Aron-Vodă.
Pufnind, Duca-Vodă s-a sucit spre Buhuş. Înţelegînd puţin din ochii prietinului său, s-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-şi într- acolo obida. A stat aşa un răstimp ca-ntr-o rugăciune şi după aceea şi-a arătat iar obrazul, c-un zîmbet de milă, spre moşneag, şi i-a zvîr- lit un ban de aramă, pe care orbul nu l-a văzut şi nici copiii lui nu l-au cules.
- Cei săraci cu duhul, a grăit el cu mare stăpînire, sînt sub aripă dumnezeiască. Sco- teţi-l şi lăsaţi-l să se ducă.
y y y
Oamenii au împins spre poartă pe orb, între nepoţii lui.
- Iar acestor ticăloşi, a urmat Duca-Vodă, întinzînd buzduganul asupra robilor, iertată să le fie viaţa; şi să-i vîrîţi în beciuri, să steie în obezi pînă ce satele lor vor plăti de două ori cît arată tablele vistieriei.
Robii s-au sculat luminaţi la chipuri că li s-a iertat viaţa de cătră Măria sa, şi slujitorii lui Cantemir, încălecînd, i-au luat înainte, spre temnicurile de osîndă, pe cei mai slabi repezindu-i de la spate caii cu frunţile.
Vodă, trecînd în casele cele mari, a chemat la sine pe Fliondor şi i-a dat poruncă tare împotriva acelui orb smintit, care a spurcat cu blăstăm sfînta zi de Duminică.
- Măria ta, ar fi zis Fliondor, intrînd la Domnul său, acel ticălos a mers, dus de nepoţii săi, pînă la sfînta Mănăstire la Golia, şi-acolo s-a rugat de cuvioşii părinţi să-l miluiască c-un duhovnic, carele să-l ispo- vedească şi să-i deie sfînta împărtăşanie. Iar stareţul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. La sfîrşitul sfintei slujbe, cînd l-au adus să-l împărtăşească, el a primit şi trupul şi sîngele lui Hristos, a căzut în genunchi şi a strigat: Mă duc la morţi; căci în această viaţă şi-n această lume s-a arătat Antihrist! Si
y y y
a îndrăznit acel mişel să rostească numele luminatului şi binecredinciosului Domn al ţării. Sărind monahii din strane, l-au îm-
y 4 * 7
presurat. Dar el n-a mai aşteptat, nici vorbă n-a mai rostit. Întinzîndu-se pe lespezi, şi-a dat suflarea. Si-n acea clipă, a bătut singur clopotul cel mare din turn, iar cuvioşii părinţi au răsărit, privindu-se unul pe altul cu teamă.
2. Explică semnificaţia invocării, în momentul iniţial al naraţiunii, a motivului străinului, abatele Paul de Marenne. Pentru o documentare mai relevantă, consultă textul integral al romanului.
3. Determină personajele principale din fragmente (roman), în jurul cărora se focalizează evenimentele, şi defineşte relaţia dintre ele.
4. Realizează, împreună cu un coleg, o lectură dramatizată a
dialogului dintre Duca-Vodă şi Alecu Ruset din capitolul XII,
relevînd, prin intonaţie adecvată, caracterul personajelor.
4.1. Defineşte conflictul înnodat între aceste două personaje.
Răzbiră glasuri...
C iteşte istoria
Modulul
5. Motivează insistenţa lui Alecu Ruset de a înfrunta interdicţia marii lui iubiri.
• Duca era un domn gospodar şi harnic, instaurînd un fel de monarhie de dominaţie
economica.
Ca mare negustor ce era, legăturile lui cu supuşii s-au mărginit la aceste obligaţii economice şi de aceea ţara nu l-a iubit şi nu i-a păstrat
Inici o bună amintire.
Nicolae lorga
^
5.1. Analizează şansele împlinirii acesteia, apreciind paşii pe care i-a întreprins fiecare dintre îndrăgostiţi, în legătură cu circumstanţele timpului.
6. Relevă semnificaţia intertextuală a invocării celebrei cărţi Theagene şi Haricleea de Heliodor, pe care o citea Domniţa Catrina.
7. Configurează, într-o schemă, conflictul complex din roman, valorificînd relaţia dintre personaje:
boierii Alecu Ruset Domniţa Catrina poporul Tudor Şoimaru idealurile ţării
7.1. Caracterizează tipologia conflictului şi rolul lui în înţelegerea operei de către cititor. Utilizează afirmaţia lui Nicolae Iorga din Rînduri-Gînduri.
Ars collaborandi
8. Examinaţi, lucrînd în echipe, textul fragmentelor şi elaboraţi cîte o fişă-caracterizare a personajelor: Duca-Vodă, Ale- cu Ruset, Domniţa Catrina şi abatele de Marenne, urmărind reperele:
> selectarea secvenţelor reprezentative pentru personajul indicat;
> identificarea trăsăturilor comporta- mentale/morale şi fizice şi ilustrarea acestora; 9
> stabilirea mijloacelor/procedeelor de caracterizare;
> desprinderea semnificaţiei destinului uman, reprezentat de personaj;
> definirea tipologiei personajului.
9. Interpretează sugestia celor şase semne vestitoare de multe nenorociri şi cumpene, în raport cu semnificaţia timpului.
nesătula lăcomie a Ducăi-Vodă; lacrimi la sfînta icoană a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţu; în noaptea de 13 spre 14 a lunii lui noiembrie s-a cutremurat pămîntul; s-a găsit sub o lespede, la mănăstirea lui Barnovschie-Vodă, scrisoare, tălmăcind
războiul pe care nu mult după aceea l-a pornit puternicul Sultan Padişah Mehmet;
a venit de către asfinţit un vifor mare
•>
cu pietre de gheaţă amestecate cu ninsoare;
s-a arătat, noaptea, pe cer, stea cu coadă, căreia latinii îi zic cometă.
10. Comentează semnificaţia apariţiei în acest roman a personajului Tudor Soimaru din Neamul Şoimăreştilor.
11. Identifică, prin comparaţie cu Fraţii Jderi, noua viziune artistică asupra istoriei din romanul Zodia Cancerului, punînd în calcul evenimentele principale reflectate în cele două romane. Fixează constatările într-un tabel cu două coloane:
Viziunea asupra istoriei
Fraţii Jderi: viziune eroică, timp eroic, evenimente eroice
Zodia Cancerului: ?
timp corupt, retrograd, evenimente...
11.1. Precizează cui aparţine această viziune: autorului sau naratorului.
12. Exegeţii creaţiei sadoveniene au definit romanul Zodia Cancerului în diverse moduri:
a) roman istoric; d) de iniţiere;
b) de dragoste; e) de aventură;
c) de călătorie; f social-politic.
12.1. Aderă argumentat la una dintre variante.
12.2. Susţine-ţi opinia prin exemple concludente.
13. Argumentează, prin detalii din text, două afirmaţii:
a) Moldova, în textul romanului, e un paradis devastat;
b) Ţara Moldovei, ţară a făgăduinţei în alte vremuri, ia aspectul infernului pe pămînt, vestind pe Antihristul si, implicit, o nouă întemeiere. (Gheorghe Mitrache)
14. Justifică, prin două argumente, titlul romanului. Valorifică şi informaţia din Agenda cititorului.
1. Demonstrează, prin cîte un argument, că Zodia Cancerului este o alegorie a timpului, a dragostei şi a puterii.
2. Caracterizează cuplul de personaje Alecu Ruset-Domniţa Catrina.
OPŢIONAL
3. Valorifică, într-o sinteză, tipuri de domnitori despoţi, reflectaţi în literatura română (Despot-Vodă, Alexandru Lăpuş- neanul, Duca-Vodă).
Modulul
Agenda cititorului
• Uncheaşul Constantin din nuvela Orb sărac, povesteşte că Dumnezeu a vrut să-i pedepsească fărădelegile. Un vînt aduce un demon la curte, care-i spune lui Duca să se pregătească pentru drumul mare. Cînd aude, domnitorul mai întîi îngheaţă de spaimă, dar după aceea pune caii la trăsură şi fuge. Şi, cu toate că era toamnă, în octombrie, în calea lui apar omături şi troiene care-i îngreuiază drumul. Ajunge, friguros şi înfometat, la un han şi cere de pomană bătrî- nei de acolo o ulcică de lapte, dar este refuzat şi blestemat.
Pleacă mai departe şi cade într-o rîpă, sfîrşin- du-se, cu căruţă cu tot. Aşa a pierit Duca-Vodă.
Ars discendi
<t>
C iteşte istoria
Modulul
mETATEXTUL_CRITICULUI:
Consultă opinia specialistului şi prezint-o corect, coerent, convingător
Agenda criticului
Confirmă sau contestă una dintre opiniile criticului ce vizează romanul Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă.
Toată lumea în roman trebuie să joace teatru.
Femeile sînt superioare prin decizie şi experienţă.
În centru sînt trei personaje singure: Duca, Ruset, de Marenne.
Nicolae Manolescu
® Cercetează unul dintre portretele scriitorului, în lumina observaţiilor lui Nicolae Manolescu, reperînd momentele pe care le ilustrează descrierea de mai jos:
„E de ajuns să-i privim portretele spre a-i descoperi mîndria solitară şi solemnă: tînăr, vîrstnic, acasă, în pădure printre sălbăticiuni, pe drum, în căruţă, în barcă, cu bastonul, cu undiţa sau cu puşca, şezînd în fotoliu sau pe trunchiuri de copac, călcînd pe covoare sau pe poteci desfundate, orăşean sau ţăran, îmbrăcat elegant, cu marea lavalieră sub guler sau cu pălăria imensă ca o farfurie zburătoare deasupra creştetului, cu cojocul pe umeri şi pantaloni bufanţi vîrîţi în bocanci ghintuiţi, el pare mereu singur chiar cînd e însoţit, cufundat într-o muţenie de sfinx. Izbitoare e puterea lui de abstragere din tot ce-l înconjoară, natură sau om. Ochii albi şi obrazul încremenit nu comunică nici o participare, nici o emoţie. Sadoveanu nu ne face impresia gînditorului interiorizat, ci a celui care visează cu ochii deschişi la o lume numai de el văzută. Privirea îi e fixă, absentă. Figura de divinitate enigmatică a lui Sadoveanu e a unui Buddha autohton.”
©Aplică tehnica de scriere Argument în patru paşi/6 De ce? la una dintre afirmaţiile istoricului Nicolae Iorga, privind-o din perspectiva secolului ce a trecut de la momentul scrierii:
„Anul 1904 s-ar putea numi Anul lui Sadoveanu, după acela dintre scriitorii care s-au ridicat, în cuprinsul lui, printr-o bogăţie de activitate admirabilă, în situaţia de cel mai citit şi iubit dintre nuveliştii de astăzi. Mai puternic decît toţi cei mai tineri, prin belşugul producţiei sale fără pripă şi fără zăbavă, liniştită şi sigură, prin mlădierea care îi îngăduie să înfăţişeze viaţa sub toate aspectele ei, de multe ori în aceeaşi mică schiţă sau scurtă nuvelă, e Mihail Sadoveanu, care, din cei abia douăzeci de ani trecuţi ai săi, poate vedea o strălucită carieră înaintea sa.”
oMotivarea spiritului critic
Modulul
mETATEXTUL_CITITORULUI:
Redactează, adecvat şi argumentat, propriul text
• Lecturează textul scris de către un cititor pasionat de creaţia lui Mihail Sadoveanu, urmărind ideea de comunicare sinceră, surprinsă original de către autor.
SADOVEANU
Cum mergea pe jos, prin vechile cronici moldoveneşti, la un popas într-o samă de cuvinte,
Mihail Sadoveanu se întîlni cu Ştefan-Vodă cel Mare.
Tocmai atunci au fost căzut calul cu Ştefan-Vodă în războiu.
- Dacă nu ţi-i cu supărare, Măria ta, zise Sadoveanu cu plecăciune, binevoieşte a te sui pe-această moviliţă care mi-este inimă
şi încalecă pe armăsarul nărăvaş al istoriei...
- Cine eşti, voinice? îl întrebă Voievodul, răsplătindu-l cu aurul unui zîmbet blajin.
- Oştean al Măriei tale.
Apoi, despărţindu-se,
Domnul se grăbi să isprăvească de înşirat pe sabie vrăjmaşii Ţării Moldovei, iar Sadoveanu,
ştiind că-l aşteptăm de cîteva secole, se grăbi către noi să ne spună că Ştefan-Vodă cel Mare şi Sfînt şi Mereu al Nostru ni se închină de sănătate şi ne întreabă ce mai facem...
Scriitorul în uniforma de academician, VasUe Romanciuc
elogiat de către Academia Română.
Valoarea ^propriului argument
Modulul
f/lîn
(l 1{J_( (/Ss/
'«t/
• Străbunii noştri au trăit într-un lung şi aspru amurg de suferinţă. În acele vremi de restrişte, singurul cheag care ţinea pe bătrîni era limba şi credinţa.
• Cît de greu trece timpul, şi totuşi cît de ameţitor vine, mînat de legăminte covîrşi- toare.
• Literatura e o chestiune de talent. Darul acesta îi imprimă valoarea.
Mihail Sadoveanu
___A.
Obrazul său încununat de cărunteţă răzeşii l-au văzut ca într-o lumină de sfinţenie.
1. Selectează din poezie toate lexemele ce indică motivele-che- ie ale creaţiei sadoveniene:
• istorie; • moştenire spirituală;
• literatură; • trecerea timpului.
1.1. Relaţionează informaţia dobîndită cu anumite constatări la temă ale autorului, expuse în Rînduri-Gînduri.
1.2. Formulează, într-un text coerent, 2-3 concluzii despre valoarea creaţiei sadoveniene ca o frescă a destinului istoric zbuciumat.
2. Explică, în 2-3 argumente, de ce anume domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfînt a fost ales de poet pentru a face referinţă la scriitorul Mihail Sadoveanu.
3. Comentează, raportînd la text, metaforele:
• armăsarul nărăvaş al istoriei;
• aurul unui zîmbet blajin.
4. Motivează selectarea fragmentelor de discurs repetat în textul lui Vasile Romanciuc:
• o samă de cuvinte;
• nu ţi-i cu supărare;
• ni se închină de sănătate.
5. Justifică utilizarea formelor arhaice ale cuvintelor în segmentul citat:
Tocmai atunci au fost căzut calul cu Ştefan-Vodă în războiu.
6. Compară mesajul desprins din poezie cu cel al fragmentului propus mai jos:
„Cum au început a vui clopotele în strălucitoarele turnuri ale Sucevei, s-a ştiut în norod că vodă Ştefan s-a dus. Şi din sat în sat, din clopotniţă în clopotniţă, vaietele de aramă s-au împînzit ca o durere uriaşă peste întregul pămînt al Moldovei. Din piscurile munţilor prinseră a curge spre văi tînguirile buciumelor de cireş; plăieşii spuneau culmilor, şi codrilor, şi drumurilor de ape, tuturor colţurilor unde se găseau aşezăminte de vechi oşteni, spuneau durerea cea mare, cea fără de îndreptare.”
Mihail Sadoveanu. Moartea lui Ştefan-Vodă, 1904 6.1. Include observaţiile tale într-un succint comentariu scris.
Modulul
COMPETENTA ABSOLVENTULUI LA EXAMENUL DE BACALAUREAT
»
• Realizează, în baza fragmentului din romanul Duduia Margareta de Mihail Sadoveanu, o caracterizare a personajului feminin Amalia (1-1,5 pagini):
Familia Amărăscu avea o fată, o domnişoară inteligentă de care trebuia să mă ocup.
În toamna fără soare, în faţa casei tăcute, pe răzoare, se înălţau crizanteme în buchete mari, care se aplecau cu gingăşie. Erau unele de o frumuseţe nespusă, ca răsfirări de mii de fire de mătase, liliachii şi albe.
Cînd am tras de clopoţel, ieşi soarele din nouri şi revărsă peste grădiniţă un val de lumină aurie. Îmi bătea inima. Lumina aceea de toamnă îmi aduse mîngîiere.
Am intrat în odaia ce mi se pregătise şi am rămas surprinsă: era o încăpere plină, prietenoasă... Domnişoara Margareta era acolo, în mijlocul camerei. Abia isprăvise de aşezat. Mlădioasă şi gingaşă, în rochia-i cafenie, s-a plecat înainte-mi făcîndu-mi o reverenţă, i s-au săpat gropiţe în obrajii rumeni şi un zîmbet tăcut şi cald parcă mi-a umplut sufletul. Îmi zise cu glasu-i puţin învăluit:
- Bine-ai venit la noi, domnişoară Ama- lie... Mi-ai fost dragă chiar cum te-am văzut!.. Aşa eşti bine aşezată, cred că-i frumos aici, numai un buchet de flori am uitat s-aduc... Atunci are să fie întocmai ca la mine.
Eu am totdeauna flori în odaie...
În ciripitul ei repede, dulce, o mîngîiere caldă şi o duioşie mă cuprinse. Îmi simţii ochii umezi. Am rămas singură privind în juru-mi. Pentru prima oară mă simţeam bine în mijlocul unei schimbări. O oglindă mare mă arăta aproape în întregime. Mi-am scos pălăria şi jacheta, mi-am potrivit părul. Parcă sînt mai tînără şi mai frumoasă cînd sînt veselă. Ochii mei negri au o ciudată strălucire prin ochelari.
Reveni duduia Margareta şi îmi umplu odaia cu mireasma puternică a unui buchet de flori de toamnă.
Rămăsesem singură în odăiţă; isprăvisem de aşezat lucrurile şi cărţile; eram obosită, voiam să mă întind în jilţul moale şi să privesc pe fereastră.
Cînd s-a întins linişte în juru-mi, am început a mă gîndi la întîmplările zilei. Trecusem prin ceasuri foarte bogate. Cu cartea căzută pe genunchi visam acum la viaţa-mi viitoare. Vîntul murmura dulce la geamuri, clătina pomii fără podoabă, aducea frunze arămii care tremurau ca fluturii tîrzii în tristeţea toamnei. O dragoste fără margini pentru oameni îmi umplea toată fiinţa.
Mihail Sadoveanu
Scrisul, ordonare a gândirii tale
Modulul II
• În compoziţia ta, vei realiza următoarele cerinţe:
1. Încadrarea personajului feminin Amalia într-o tipologie etică, argumentînd semnificaţia idealului de vîrstă şi a stării de spirit.
2. Prezentarea a două mijloace/procedee de caracterizare a personajului (Amalia) din text.
3. Comentarea, în baza fragmentului, a două trăsături fizice/morale proprii personajului feminin prezentat.
4. Relevarea a două trăsături comune între personajele Amalia şi Margareta.
5. Formularea a două concluzii despre semnificaţia general-umană a personajului (Amalia), în raport cu ideea de formare a tînărului de azi în spiritul frumosului, cultului cărţii şi al idealului dragostei de oameni.
6. Exprimarea opiniei personale despre sentimentul dominant trăit de personaj, conţinut în propoziţia subliniată.
Clepsidra cerului de Valentina Rusu-Ciobanu
• În compunerea ta, se punctează şi:
S Organizarea coerentă a ideilor în scris; S Utilizarea limbii literare;
S Demonstrarea aptitudinilor de analiză şi de interpretare critică;
S Respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie;
S Respectarea limitelor de volum.
0)
■M
u
s
3
a
0)
o
LD
cs
-M
o
-M
s
uncte
LE
Puncte
Puncte
Puncte
) ■
P uncte
LH
P uncte
LE
P uncte
LE
P uncte
PROFIL REAL
jl28
Modulul II
• Prezintă, într-un eseu de 1-2 pagini, diversitatea modalităţilor de caracterizare a personajelor literare în proza lui Mihail Sadoveanu, referindu-te la două texte literare studiate din creaţia scriitorului.
În eseul tău, vei valorifica următorii parametri:
1. Menţionarea a două texte literare din creaţia scriitorului, semnificative pentru tratarea subiectului dat.
uncte
2. Prezentarea a patru procedee distincte de caracterizare a personajului în proza lui Mi- hail Sadoveanu.
Puncte
3. Relevarea sistemului de personaje, în raport cu modalităţile de caracterizare, în baza unui text reprezentativ.
4. Încadrarea a 4 personaje din textele nominalizate de tine într-o tipologie cunoscută.
5. Exprimarea opiniei personale, prin trei argumente, în raport cu personajele literare caracterizate de tine.
0)
■M
u
s
3
a
0)
o
o
Puncte
LE
Puncte
LE
Puncte
• În compoziţia ta, se punctează şi:
S Claritatea, veridicitatea, consecutivitatea ideilor; ilustrarea prin exemple a acestora.
S Constatarea aspectelor definitorii ale temei de realizat; reperarea datelor, informaţiilor, faptelor elocvente; abilitatea de a sintetiza informaţii şi de a le interpreta critic.
S Coerenţa ideilor, fluenţa exprimării.
S Aşezarea în pagină, încadrarea în limitele de spaţiu.
Conturează-ţi un model uman reprezentat de personaj.
2 8
s P uncte
8
P uncte
6
P uncte
2
P uncte
Din oficiu: 4 P uncte
PROFIL UMANIST
Scrisul, ordonare a gândirii tale
129|
Modulul
VALUARE SUMATIVA
Verifică - ţ i performant ele:
Domeniul evaluativ
Domeniul cognitiv
Nivelul de competenţă C
Coordonate ale personalităţii creatoare
Identificare şi înţelegere
Nivelul de competenţă B
Lectura şi înţelegerea operei Explicarea şi interpretarea operei
Modelare şi aplicare
Nivelul de competenţă A
Valori şi atitudini asumate din opera scriitorului de către elevul-cititor
Imaginaţie şi creativitate
ova/uarea, o dovadă a succesului tău
Modulul
^MiÂa/ilSadovea/nu
SCRIITORUL-OPERA-CITITORUL
Sarcini de lucru
Punctaj
Identifică în textele studiate ale scriitorului indiciile lexicale ale cronotopului.
4 p.
Rescrie corect numele a cinci personaje sadoveniene pe care le consideri model de curaj şi demnitate umană.
5 p.
Prezintă schematic, în limita de zece cuvinte, structura/componentele unui discurs.
8 p.
Elaborează, în scris, introducerea pentru o alocuţiune cu genericul Pagini de istorie în literatură.
H p
Formulează cinci întrebări pentru un interviu cu un personaj din creaţia lui Mihail Sadoveanu, care să vizeze:
• manifestări de comportament şi atitudini, în raport cu anumite aspecte de viaţă;
• promovarea unor idealuri general-umane;
• idei, viziuni originale.
H p!
Scrie o compunere de sinteză cu tema Tipuri umane inconfUndabile din creaţia lui Mihail Sadoveanu care îmi pot servi ca model în viaţă (exemplificând cu destinul a trei personaje relevante).
g p
Propune două variante de captare a atenţiei ascultătorilor la o conferinţă consacrată creaţiei lui Mihail Sadoveanu, pornind de la constatarea lui George Călinescu: Pe el, cel fără vîrstă, natura l-a binecuvîntat cu cea mai lungă viaţă!
15 p.
Elaborează textul unei declaraţii de admiraţie pentru scriitorul Mihail Sadoveanu şi opera lui, dezvoltând afirmaţiile autorului:
• Am lucrat cu dragoste şi rîvnă, considerînd munca mea pentru cei mulţi şi neluminaţi ca o datorie care nu iartă. Munca aceasta de ridicare spre mai bine a celui întunecat e muncă sfîntă.
• Dacă am izbutit să dau ceva valabil neamului meu, apoi toate laudele, pe care le primesc cu recunoştinţă, vreau să le întorc umiliţilor şi ofensaţilor vieţii, celor care s-au petrecut ca frunzele şi florile anotimpurilor.
16 p.
Concluzionează, în cinci repere scrise, cu privire la impactul creaţiei scriitorului asupra formării tale spirituale, desfăşurînd ideea lui Cezar Petrescu: De la Mihail Sadoveanu am învăţat să cunosc, să înţeleg şi să iubesc Ţara Moldovei - ţara mea.
20 p.
În total: 100 de puncte
U
NITATEA DIDACTICĂ
3
Lucian Blaga sau nebănuitele trepte ale cunoaştere
O, Dumnezeule!
Copiii Tăi cei mai aleşi, copiii Cu suflet rupt din strălucirea Ta: Ei nu trăiesc în lumea De Tin creată,
Ci-n lumea Creată de ei înşişi...
Le-o ierţi?
y
Eu ştiu ceva:
Ştiu că le-o ierţi, ştiu că Te 6ucuri chiar De îndrăzneala
Copiilor Tăi mari şi 6uni, şi visători...
Modulul
PRE-TEXT:
Intră în lumea creaţiei scriitorului
„Creaţia răscumpără toate suferinţele."
Lucian Blaga
• Raportează la biografia şi activitatea literară a scriitorului Lucian Blaga ideea din aforismul de mai sus.
C OORDONATE BIOBIBLIOGRAFICE
1895, 9 mai Se naşte la Lancrăm, judeţul Alba, în familia lui Isidor şi a Anei Blaga. Tatăl este preot ortodox.
1902-1906 Studiază la şcoala primară germană din Sebeş.
1906-1914 Urmează cursurile Liceului Andrei Şaguna din Braşov.
1914-1917 Face studii la Facultatea de Teologie din Sibiu.
1917-1920 Studii universitare la Viena;
obţine titlul de doctor în filo-
/
zofie.
1919 Dublul debut editorial: cu placheta de versuri Poemele luminii şi culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
1920 Se căsătoreşte cu Cornelia Bredicea- nu, pe care o cunoştea din liceu şi cu care se reîntîlnise la Viena.
1921 Apare volumul de poezii Paşii profetului. Primeşte Premiul Academiei Române pentru primele două cărţi. Vor urma: În marea trecere (1924); Lauda somnului (1929); La cumpăna
apelor (1933); La curţile dorului (1938); Nebănuitele trepte (1943).
1921-1944 Debutează ca dramaturg cu piesa Zamolxe. Vor urma piesele Tulburarea apelor; Daria; Fapta; Înviere; Meşterul Manole; Avram Iancu; Cruciada copiilor; Ivanca; Arca lui Noe; piesa Anton Pann va fi publicată postum (1964).
1926-1939 Activează în diplomaţie, în Polonia, Cehoslovacia, Austria, Elveţia, Portugalia.
1934-1946 Publică Trilogia cunoaşterii; Trilogia culturii; Trilogia valorilor.
1938-1948 Este profesor la Universitatea din Cluj, ulterior evacuată la Sibiu.
1948-1959 După ce este îndepărtat de la catedră, lucrează cercetător, apoi bibliotecar-şef la Biblioteca Academiei (filiala Cluj).
1961, 6 mai Se stinge din viaţă. Este în- mormîntat în cimitirul din Lancrăm.
Chemare-a vocaMei
Modulul
Agenda criticului
Un mare creator este ca o catedrală gotică: trebuie privită de la distanţa necesară pentru a-i putea admira întreaga măreţie arhitectonică. Privit într-o asemenea perspectivă - a vieţii şi a operei, ambele de o superbă demnitate morală şi intelectuală - Lucian Blaga va rămîne pentru posteritate aşa cum l-am cunoscut noi, cei care am trăit cîţiva ani în umbra lui: avînd măreţia unei catedrale gotice!
Ovidiu Drimba
1. Documentează-te detaliat în raport cu unul dintre aspectele vieţii sau ale creaţiei lui Lucian Blaga:
• creaţia poetică; • opera filozofică;
• opera dramatică; • cariera diplomatică;
• proza memorialistică; • cariera universitară.
1.1. Prezintă, succint, aspectul ales în faţa colegilor. Fă notiţe, ascultînd prezentările lor.
2. Comentează comparaţia din Agenda criticului, realizată de Ovidiu Drimba, în raport cu viaţa şi opera lui Lucian Blaga.
2.1. Propune alţi termeni pentru construirea comparaţiei şi desfăşoară imaginea:
Un mare scriitor este................ca..., pentru că.............
Un dramaturg este.............asemenea..., pentru că.............
Un mare poet..................este ca..., pentru că.............
Un maregînditor este...................ca...,pentru că.............
Un distins romancier poate fi..................ca..., pentru că.............
2.2. Generalizează cu referire la Lucian Blaga: care este, în opinia ta, domeniul de realizare plenară a talentului său?
2.3. Argumentează cu titluri de opere şi idei convingătoare din creaţie.
3. Citeşte cîteva dintre poeziile din prima plachetă a poetului, dedicată Corneliei: Din părul tău, Frumoase mîini, Nu-mi presimţi, Cresc amintirile, Izvorul nopţii, Ghimpii, Vei plînge mult ori vei zîmbi, O toamnă va veni.
3.1. Identifică, în două dintre aceste texte, semne ale unităţii adevărate, aşa cum o va numi, ulterior, soţia poetului:
„L-am înţeles perfect pe Lucian şi arta lui. Chiar dacă uneori n-a fost uşor. Dar numai înţelegîndu-l, am constituit împreună o unitate adevărată - singura adevărată şi, cred din toate punctele de vedere, desăvîrşită. Dacă aş fi poetă, aş spune că am constituit o constelaţie, fireşte terestră.” (Cornelia Blaga-Brediceanu)
4. Citeşte poezia Sus din Rînduri-Gînduri de la pagina 135 şi formulează, în două enunţuri, starea de spirit care te-a dominat la lectură, construind răspunsuri adecvate la următoarele întrebări:
• Ce sentimente ţi-a inspirat textul?
• Asupra căror pasaje ai reflectat?
• Ce imagine artistică te-a impresionat?
• Ce imagine grafică ar putea însoţi acest text?
4.1. Exprimă-ţi opinia: poate fi considerată această poezie un text-dedicaţie?
4.2. Întemeiază-ţi argumentele pe mărturisirea lui Nichifor Crainic.
„...Mi-a spus că, scriind Poemele luminii, n-avea nici o încredere în ele. O fată, cu care se logodise, a citit caietul şi s-a entuziasmat. Era Cornelia, viitoarea lui soţie, studentă în medicină la Viena. Ea a trimis caietele lui Sextil Puşcariu, profesor la Universitatea din Cernăuţi şi rudă cu Cornelia. Sextil, entuziasmat şi el, a scris un articol de prezentare şi i-a publicat cîteva poezii în ziarul Bucovina.”
4.3. Concluzionează, în două enunţuri, despre importanţa înţelegerii, susţinerii şi aprecierii omului de creaţie de către familie, prieteni, societate în procesul afirmării acestuia.
5. Compară portretul verbal al tînărului Lucian Blaga, realizat de Nichifor Crainic, cu imaginea propusă la începutul temei.
5.1. Remarcă în fotografie cele menţionate în text. Formulează două concluzii.
„O faţă prelungă, în care străluceau cu claritate adîncă ochi căprui şi mari, iar, împreună cu ei, o gură largă şi distins tăiată, dădeau caracteristica acestei înfăţişări spirituale. Mai mult ochii vorbeau decît gura.”
6. Comentează cum se reflectă în portretul de mai jos atitudinea lui Ovidiu Papadima faţă de Lucian Blaga.
„Ca toţi cei care povestesc amintiri despre Blaga, trebuie să mărturisesc şi eu că impresia era foarte puternică. Era tăcut. Ceea ce era expresiv la el era atitudinea şi mai puţin gestica. Era foarte sobru! Era expresia feţei şi mai ales zîmbetul, care era mai mult interior, mişcînd cute aproape imperceptibile pe obraz. Apoi ochii, care erau extraordinari. Veneau în ei lumini din interior, care abia pîlpîiau, dar spuneau atîtea...”
6.1. Reperează, în textul citit, cîte două trăsături fizice şi morale ale poetului.
6.2. Exprimă-ţi părerea în raport cu ideea din final.
7. În baza informaţiei asimilate pînă acum despre Lucian Blaga, schiţează un portret al scriitorului, exprimîndu-ţi atitudinea faţă de această personalitate.
Modulul
Pe-un pisc.
Sus. Numai noi doi.
Aşa: cînd sînt cu tine mă simt nespus de aproape de cer.
Aşa de aproape, de-mi pare că de ţi-aş striga
în zare - numele - i-aş auzi ecoul răsfrînt de bolta cerului. Numai noi doi.
Sus.
Lucian Blaga
Familia poetului cu Octavian Goga şi soţia acestuia
Chem area voeaMei
Modulul
LUCIAN BLAGA
Numele-acesta are ceva în el
care sună nespus de frumos -
e ca si cum
boabele copiilor
care ne seamănă de Sărbători
s-ar lovi de trupul unei viori.
Numele-acesta are ceva nespus de limpede-n el - e ca si cum te-ai uita la o stea prin altă stea.
Numele-acesta are în el ceva ameţitor de adînc - e ca si cum te-ai uita în oglinda unei fîntîni prin altă fîntînă.
Numele-acesta e ca streasina casei noastre - pe fiecare literă a lui rîndunica îsi poate clădi cuibul de lut:
I Lucian Blaga.
Grigore Vieru
k________A.
8. În romanul postum Luntrea Iui Caron scriitorul se va dedubla în două personaje literare distincte: poetul Axente Creangă şi filozoful Leonte Pătraşcu.
8.1. Citeşte fragmentul:
a) Ca pe un curriculum vitae;
b) Ca pe o sinceră mărturisire;
c) Ca pe o declaraţie oficială.
„Leonte se gospodărea în casa părinţilor săi. De zeci de ani nu mai văzusem nici casa, nici curtea aceasta, unde în cea dintîi copilărie Leonte îmi da întîlnire de joacă zilnică. Aci petrecusem împreună anotimpurile copilăriei. Leonte era pentru mine o parte întregitoare a acestui peisaj. Clasele primare le-am urmat dimpreună cu Leonte la Sebeş-Alba. Cu Leonte dimpreună, de- pănai liceul la Braşov, la fel universitatea, pe urmă, la Viena. Pentru frăţia noastră sufletească am fost porecliţi «gemenii». Aşa ne numeau toţi cei care ne urmăreau dezvoltarea prin curgerea anilor. Eram nedespărţiţi. Pe Leonte îl pasiona filozofia. El avea să-şi facă, încă din tinereţe, o faimă de gînditor, publicînd o seamă de lucrări în domeniul arid al Teoriei Cunoaşterii... Paralel, eu izbutisem să-mi fac o faimă de poet. În Leonte eu vedeam, încă din adolescenţă, «conştiinţa» mea; despre mine el spunea adesea că sînt «demonul» său.
...Inima şi gîndul mi se întorceau iarăşi şi iarăşi la Leonte. A trecut chiar un sfert de veac de cînd în aerul moale dintre aceste meridiane torceam împreună juvenile planuri de viitor. Nu înţelegeam, după atîţia ani de eforturi şi elan, de decepţii şi osteneli, de unde scoteam, pe atunci, încrederea nemăsurată cu care le ţeseam. Si totuşi atunci ştiam, datorită unei nebune divinaţiuni, că eram amîndoi meniţi unor realizări pe înalte şi majore portative spirituale. Operele noastre au deşteptat interesul ardent al intelectualităţii din întreaga ţară. Gîndirea românească nu mai putea fi imaginată fără de concepţiile pe care în răstimp Leonte le-a dezvoltat în diverse domenii ale filozofiei. Si nici poezia românească nu mai prea putea să fie gîndită fără de poezia mea. Inovaţiile noastre nu au fost prevăzute de nimeni înainte, cu toate că ele răsăreau din adîncimi de totdeauna ale acestui neam de oameni. Lumea spirituală, ce s-a clădit pe meleaguri româneşti între cele două războaie mondiale, era în bună parte lumea
noastră, a celor doi, sau cel puţin o lume la alcătuirea căreia cei doi am colaborat din plin.”
8.2. Compară date din text cu aspecte din biobibliografia scriitorului. Ce concluzii poţi trage?
9. Citeşte mărturisirea fiicei poetului, Dorli Blaga.
„Toată biblioteca am donat-o, în 1980, Muzeului Literaturii Române. Biblioteca nu era foarte mare. Cuprindea doar cîteva mii de volume. Erau, în special, lucrări în limba germană, din literatura universală, traduceri în limba germană, lucrări de filozofie, lucrări enciclopedice. Era toată literatura universală în limba germană. Cărţile erau aranjate oarecum tematic. Avea şi multă literatură română. Pentru mine a cumpărat mult. De exemplu, toate operele lui Sadoveanu. Îl considera unul dintre cei mai mari prozatori ai noştri. Şi a ţinut foarte mult să citesc tot.”
10. Dedu preferinţele de lectură ale familiei Blaga şi pronun- ţă-te asupra importanţei lor în conturarea spiritului enciclopedic al scriitorului.
Modulul
Poetul cu îndrăgita sa fiică
11. Citeşte informaţia din Rînduri-Gînduri. Identifică şi comentează sugestia poetică a ipostazelor numelui Lucian Blaga, surprinse inedit de Grigore Vieru. Creează o definiţie proprie.
11.1. Precizează ce reprezintă pentru tine numele lui Lucian Blaga.
1. Realizează o sinteză a informaţiei asimilate din cadrul temei studiate şi elaborează textul unei comunicări: Evenimente biografice, oameni şi atitudini ce conturează portretul de om-cetăţean şi om de cultură al Iui Lucian Blaga.
OPŢIONAL
2. Pornind de la aforismul lui Lucian Blaga: Viaţa nimănui nu este un roman, viaţa noastră, a oricui, este alcătuită din nenumărate tangenţe la nenumărate romane, relatează, în scris, 2-3 episoade din viaţa familiei tale, ca pe nişte file de roman. Intitulează textul produs şi desenează-i o copertă. Prezintă în clasă schiţa romanului creat de tine. Răspunde la întrebările colegilor.
1. Discutaţi în grupuri despre legătura dintre biografia oficială a poetului şi scrierile sale memorialistice (apărute postum: Hronicul şi cîntecul vîrstelor, Luntrea lui Caron). Alcătuiţi planul de idei al unui referat. Scrieţi acest referat în volum de o pagină.
Ars discendi
<t>
Lego, ergo sum
Chem area vocaMei
Modulul
POEZIA ESTE UN VESMINT IN CARE
ne Îmbrăcăm iubirea si moartea
Pe coarde dulci de linişte...
Motto:
,In faţa unui nou, autentic poet, ai totdeauna sentimentul paradoxal şi minunat că înţelegi dintr-odată o limbă pînă aici necunoscută ţie, pentru învăţarea căreia n-ai depus totuşi nici un efort.”
Lucian Blaga
1. Examinează prezentarea cronologică a volumelor de poezie scrise de Lucian Blaga.
1.1. Comentează sugestiile titlurilor metaforice.
1.2. Determină o coerenţă ascensională a motivelor din titluri şi traiectoria lor existenţială, utilizînd reperele din casetele volumelor, prezentate mai jos.
Poemele luminii (1919)
Naşterea poetului sub semnul luminii: „Unde şi cînd m-am ivit în lumină, nu ştiu.” În sens expresionist: o forţă primară uriaşă, materială sau spirituală, care pune în mişcare lumile din haos şi infinitele lor forme şi se înfiinţează însuşi timpul şi temporalitatea: Lumina, Biografie.
În marea trecere (1924)
Personifică strigătul disperat al fiinţei pentru a opri „trecerea” timpului distrugător a ceasornicului ce măsoară destrămarea. E un reproş adresat omului care se conformează, se complace în starea pasivă de încremenire, evitînd actul creaţiei. Melancolia disperată în faţa trecerii vieţii: Marea trecere, Psalm.
Paşii profetului (1921)
Elanul vitalist ajunge într-un punct inert, urmează regresiunea, căderea, degradarea treptată a lumii, renunţarea la energiile dătătoare de viaţă şi de nemurire, în favoarea unor adevăruri banale, inventate de oameni. Apariţia unui ton liric nou, profund meditativ, mai reprezentativ personalităţii poetului: Amurg de toamnă.
Lauda somnului (1929)
Se relevă, în manieră expresionistă, neputinţa în a rezolva drama existenţială eternă a omenirii, în realizarea speranţei de stîrpire a răului, de instaurare a binelui. O lume de mit şi legendă, o lume a anonimatului se află sub semnul unei tristeţi metafizice: În munţi.
orizontul misterelor
Modulul
La curţile dorului (1938)
Aflată pe panta declinului, fiinţa umană este invadată de sentimentalism, de nostalgia memorării tinereţii, interesată de fericirea zilnică. Anotimpurile îşi urmează cursul indiferent la chinul poetului. Poeziile reconstituie atmosfera baladelor, descîntecelor şi bocetelor din folclorul românesc pe baza unei cunoaşteri dinăuntru a specificului acestora. Se defineşte artistic inefabilul sentiment al dorului: La curţile dorului.
Nebănuitele trepte (1943)
Ultima culegere editată antum. Reapare lumina ca factor salvator ce înalţă, se profilează înălţimea, piscul, muntele ca spaţiu vital, binefăcător, protector, în care energiile se potenţează, se transformă în lucruri vii, pădurea, regnul vegetal. Textele codifică ideea că nebănuitele trepte ale drumului poetic se descoperă prin trudnicul efort individual, prin sacrificiu de sine: Schimbarea zodiei.
1. Elaborează o flşă-reper pentru discuţii în clasă şi achiziţii de portofoliu.
1.1. Prezintă două viziuni dominante asupra lumii din volumele de poezie blagiană.
1.2. Observă şi explică mutaţiile stărilor de spirit ale eului liric.
2. Încadrează în plachetele de versuri ale autorului poeziile cunoscute, studiate anterior.
Metaforă grafică de Nicolae Dabija
Vîrsta de fier, Corăbii cu cenuşă, Cîntecul focului, Ce aude unicornul
Poezii pe care poetul le-a scris după 1943 şi în care se autentifică o resurecţie a optimismului. Regnul spaţiului este, în fond, solar, ducînd la reapariţia vieţii, la eliminarea răului, nefastului, a nemişcării. Anotimpurile maturităţii poetice se află sub semnul simbolic al seminţelor, al perpetuării, al vieţii. Reapare, cu o nouă forţă vitală, iubirea.
Opera de artă exprimă specific vibraţiile, sensibilităţile artistice ale autorului, obsedat de sentimentul însingurării totale; unica soluţie care rămîne este som- nul-moarte: Mirabila sămînţă, Vara de noiembrie, Arheologie.
La cumpăna apelor (1933)
Maşinalizarea omului se traduce în existenţa unei gîndiri sterile, ce nu poate schimba predestinarea; mişcarea, ca principiu generator de viaţă, dispare; toate încercările de percepere a lumii în esenţa ei rămîn zbateri fără forţă ale unei fiinţe mult prea zgomotoase; destinul se îndreaptă spre catastrofă, iar cumpăna apelor nu poate fi păstrată în eternitatea clipei: chiar şi apa îmbătrîneşte: Boala.
Modulul
1. Parcurge algoritmul propus şi reţine aspecte definitorii pentru analiza stilistică a unui text artistic.
1.1. Constată o anumită coerenţă în aplicarea acestor repere.
1.2. Identifică 2-3 dominante specifice de analiză stilistică în structura unui text poetic preferat.
Nivelul fonematic vizează analiza formei sonore. Se porneşte de la ideea că rostirea comportă valoare expresivă, care se manifestă în: lungirea, modificarea, omiterea unor sunete; schimbarea ritmului vorbirii; acumularea de sunete (asonanţă, aliteraţie); rimă; ritm etc.
La analiza textului scris, paralel cu nivelul fonematic se examinează si aspectul grafic: varierea caracterelor; spaţierea; forma în care este aranjat textul (acrostih, anagramă, caligramă) etc.
Nivelul lexico-semantic vizează analiza
vocabularului, ceea ce presupune:
> Determinarea ansamblurilor structurale (reţelele tematice; cîmpurile lexico-semanti- ce: conceptual, semantic, asociativ, derivativ; axa lexicală; cuvintele-cheie). În baza acestei analize pot fi susţinute afirmaţii referitoare la relaţia dintre lexicul utilizat si semnificaţia globală a textului.
> Examinarea frecvenţei unităţilor de vocabular utilizate în textul dat, cu specificarea mărcilor stilistice pe care le comportă: regional, popular, arhaic, neologic, rar, livresc, argotic, familiar, depreciativ, ironic.
> Interpretarea expresivităţii contextuale a cuvintelor înrudite si/sau a derivatelor: peiorativ, diminutiv, augmentativ.
> Cercetarea nivelului semantic: identificarea sensurilor actualizate si remarcarea manifestării polisemiei (si a ambiguităţilor, echivocurilor, jocurilor de cuvinte bazate pe omonimie, paronimie, paronomază); reperarea sensurilor figurate si explicarea mecanismului prin care s-a realizat transferul de sens si s-au construit figurile de stil; efectul sinonimiei si al antonimiei.
> Identificarea secvenţelor de discurs repetat (locuţiuni, expresii, citate, proverbe etc.) si comentarea semnificaţiei lor.
> Remarcarea tuturor situaţiilor cînd are loc devierea de la norma limbii literare.
Limbă
comunicare
Modulul
Nivelul morfo-sintactic vizează marcarea stilistică prin categoriile lexico-gramaticale şi gramaticale ale claselor morfologice, care prezintă interes în plan stilistic doar cînd comportă semnificaţii: genul, numărul, cazul, determinarea, gradele de comparaţie, modul, timpul, diateza, tranzitivitatea.
La nivel sintactic se
vor distinge structurile care creează condiţii pentru apariţia valorii stilistice. Un rol aparte revine la acest nivel semnelor de punctuaţie.
• Citeşte textul şi realizează, în baza lui, sarcinile propuse, spre a valorifica, în mod practic, reperele teoretice examinate mai sus. Accesează informaţia din Agenda cititorului (paginile 141, 142) ca reper documentar.
Fluturii de noapte
...Iar noaptea cîteodată-ntunecate gînduri vin şi-mi sug nectarul din potir: mi-e inima atunci ca florile cari îşi deschid corola numai noaptea, pentru fluturii de noapte...
Lucian Blaga
2. Comentează, în 2-3 enunţuri, legătura dintre titlul poeziei şi forma de fluture în care este scrisă.
3. Motivează, într-un enunţ, utilizarea cratimei în primul vers.
4. Defineşte semnificaţia contextuală a verbului a veni, ra- portîndu-l la substantivul gînduri.
5. Examinează sinonimele verbului a veni (a sosi, a se apropia, a intra, a se înfăţişa, a năvăli, a izvorî), concluzionînd asupra expresivităţii celui ales de poet.
6. Explică, într-o propoziţie, solidaritatea de imagine dintre substantivul noapte şi adjectivul întunecate.
7. Argumentează, într-un enunţ, plasarea adjectivului înaintea substantivului, în sintagma întunecate gînduri.
Agenda cititorului
• În construirea lumii semantice a textului literar, scriitorul se supune exigenţelor funcţionării autonome, după principii estetice şi poetice, a acestei lumi, far a a eluda insa capacitatea cititorului de a patrunde in lumea inte- meiată de el prin limbaj şi de a descifra sensurile ei. Cititorul este considerat ca un receptor care se află situat intr-un anumit „orizont de aşteptare".
Structurarea stilistică a textului literar se poate modela după acest „orizont de aşteptare" sau poate, dimpotrivă, tinde la orientarea cititorului spre semnificaţia de adîncime a textului, prin ignorarea sau depăşirea „orizontului de aşteptare".
Dumitru Irimia
Modulul
Agenda cititorului
Structura lexicală a textului artistic se caracterizează prin:
• utilizarea unităţilor
/
din toate categoriile lexicale;
• exploatarea polisemiei;
• dezvoltarea echivalentelor sinonimice;
• depăşirea, prin figuri de stil specifice, a sensului iniţial/de dicţionar al cuvîntului.
Structura gramaticală a textului artistic se
caracterizează prin:
• deschiderea opţiunii pentru formele gramaticale;
• relevarea potenţialului stilistic al fiecărei clase gramaticale la nivelul contextului;
• motivarea individuală a opţiunii pentru anumite forme;
• libertatea deplină în organizarea structurii sintactice;
• transformarea topicii în instrument al constituirii imaginii artistice;
• utilizarea unor figuri specifice.
. Ars discendi <$> =
8. Identifică, în text, cuvintele care se referă la faună şi floră, arătînd, în 2-3 enunţuri, legătura dintre acestea.
9. Defineşte, fără a recurge la sinonime, sensul din context al cuvîntului nectar.
10. Explică, într-un enunţ, legătura de imagine dintre substantivele nectar şi potir.
11. Justifică, în două propoziţii, repetarea substantivului noapte.
12. Interpretează, într-un enunţ, relaţia textuală dintre adverbele cîteodată şi atunci.
13. Distinge, formulînd definiţii lexicografice, sensul general şi cel terminologic al cuvîntului corolă.
14. Restabileşte baza de comparaţie din secvenţa ca florile cari îşi deschid corola numai noaptea.
15. Desfăşoară, într-un text coerent de 5-7 rînduri, imaginea artistică exprimată în secvenţa ca florile cari îşi deschid corola numai noaptea, pentru fluturii de noapte.
16. Comentează valoarea stilistică a punctelor de suspensie la începutul şi sfîrşitul poeziei.
17. Formulează un raţionament din trei argumente în sprijinul alegerii formelor de indicativ prezent ale verbelor.
18. Motivează, într-un enunţ, utilizarea formei cari (în loc de forma literară care).
19. Rescrie un segment ce conţine o imagine vizuală, comentînd, în trei enunţuri, sugestia ei contextuală.
20. Argumentează, Din fotoliul autorului, preferinţa pentru o singură frază.
21. Interpretează, într-un text coerent de 8-10 rînduri, semnificaţia cuvîntului corolă în universul poetic blagian.
1. La finalul acestor rezolvări, restructurează şi completează răspunsurile, producînd un eseu metaliterar cu titlul Analiza stilistică a poeziei Fluturii de noapte de Lucian Blaga.
Plăcerea textului:
Dialoghează şi descoperă sensurile operei
Motto:
„Gustîndu-te o dată din belşug / Ameţitoare / şi largă de minuni: o, lume!”
Lucian Blaga
Wectura din perspectiva autorului
'■""'/iniiimi'"'"
1. Reflectează asupra sugestiei metaforei taina lumii din titlul temei.
Agenda cititorului
1.1. Propune cîteva conotaţii contextuale.
2. Actualizează din Agenda cititorului mesajul poeziei lui Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ca artă poetică.
2.1. Explică semnificaţia crezului poetic blagian:
...dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină.
2.2. Motivează situarea eului poetic, agent al cunoaşterii, prin versul nodal dar eu, în centrul unui imens univers al tainelor.
2.3. Precizează care ar fi, în opinia ta, aceste taine conotate în metafora corola de minuni şi în simbolurile: ochi, fiori, buze şi morminte.
3. Aplică, în interpretările tale, conceptele-cheie de cunoaştere luciferică şi cunoaştere para- disiacă, expuse în Agenda cititoruiui de la pagina 145, ţinînd cont de afirmaţia exegetului
că între creaţia lirică a poetului şi reflecţiile sale filozofice există unele vase comunicante sau nuclee comune. (Romul Munteanu)
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntîlnesc în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adîncimi de întuneric, dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfînt mister şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei - căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
L um in a cunoaşterii poetice
Modulul
• Citeşte textul poeziei Autoportret şi surprinde taina patriei poetului.
Agenda criticului
Subiectul se descoperă dintr-o dată cu distrugerea tainelor înainte, ca o veşnică posibilitate, dar şi cu spaţiul armonios construit al unei lumi ce se deschide ca un orizont de îmbrăţişat dincolo de pustiire.
Eu şi corola de minuni a lumii: doi poli între care promite să se desfăşoare spaţiul unei perpetue tensiuni, al unei necontenite năzuinţe de apropiere, pînă la identificare.
Or, tocmai pe acest teren al legăturii fericite ori al comunicării ratate cu cosmosul se înscrie, decis, încă din primul moment, problematica poeziei blagiene.
Ion Vlad
AUTOPORTRET
Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvînt.
Sufletul lui e în căutare, în mută, seculară căutare de totdeauna,
şi pînă la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.
y y y y
1. Explică sensul primului vers, raportîndu-l la incipitul lucrării autobiografice Hronicul sau cîntecui vîrsteior:
„Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvîntului. Urmele acestei tăceri iniţiale le caut însă în zadar în
y
amintire.”
2. Motivează intenţia autorului de a scoate acest fapt autobiografic de sub incidenţa realului şi de a-i da o interpretare mitică:
„Poate că starea mea embrionară se prelungea dincolo de orice termen normal, pentru că avea în vedere un urcuş nu tocmai de toate zilele sau poate o nefirească luciditate s-a vîrît, cu efecte de anulare, între mine şi cuvînt... Cuvintele îmi erau ştiute toate, dar în mijlocul lor eram încercat de sfieli, ca şi cum m-aş fi împotrivit să iau în primire chiar păcatul originar al neamului românesc.”
L um in a cunoaşterii poetice
2.1. Interpretează semnificaţia mitului tăcerii, valorificînd simbolistica motivului lebedei:
• Pasăre imaculată, care, prin albul, forţa şi graţia sa, constituie o vie epifanie a luminii.
• Simbolizează puritatea, nevinovăţia, singurătatea mîndră, curajul, poezia, elevaţia spirituală. În unele texte folclorice, ea este simbolul iubitei. E asociată înţelepciunii, iniţierii şi evlaviei spirituale, poetului şi poeziei.
2.2. Ilustrează, cu exemple din text, ideea că tăcerea poate semnifica:
a) primordialul increat; c) geneza oricărei lirici;
b) potenţialul germinativ; d) condiţie a lumii transcendente.
2.3. Pentru o înţelegere adecvată, reperează conceptele autorului din Agenda cititorului.
3. Comentează sugestia metaforei zăpada făpturii în relaţie cu lexemele cuvînt şi sufletul din text.
4. Demonstrează că intenţia căutării eului liric din text este căutarea de sine a creatorului, a poetului.
5. Argumentează miza eului liric, în drumul spre propria identitate, pe două tipuri de cunoaştere: luciferică şi transcendentă.
6. Justifică titlul poeziei în funcţie de mesajul ei global.
1. Memorizează poezia, rostind-o în rol de autor.
2. Demonstrează, prin idei concludente, că poezia este o artă poetică, o cheie de lectură pentru alte texte blagiene.
Modulul
Agenda cititorului
\i
Concepte blagiene
• Obiectul cunoaşterii luciferice e totdeauna un mister care, de o parte, se arată prin semnele sale şi, de altă parte, se ascunde după semnele sale.
• Prin cunoaşterea paradisiacă se statornicesc poziţiile liniştitoare, momentele de stabilitate, permanenţa vegetativă şi orizonturile, care nu îndeamnă dincolo de ele înseşi, ale spiritului cunoscător.
• Cunoaşterea profană, cea pozitivistă a omului modern.
• Cunoaşterea poetică,
practicată de Blaga, este păstrătoare de mister.
3. Actualizează cunoştinţele din clasa a XI-a şi comentează, în- tr-un text coerent, elementele expresionismului, conducîn- du-te de precizarea autorului: De cîte ori o operă de artă redă astfel un lucru, încît puterea, tensiunea interioară, transcende lucrul, trădînd relaţii cu cosmosul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem în faţă un produs expresionist.
Ars discendi
<t>
OPŢIONAL
4. Aminteşte-ţi mesajul poeziei Biografie, studiate în clasa a XI-a, şi redactează un text argumentativ, în care să demonstrezi că, în ambele poezii, Lucian Blaga anunţă un concept nou despre creaţie şi creator.
Modulul
du}'
• Pe scara arhetipală, omul care încearcă înlocuirea condiţiei sale umane, sare treptele dezvoltării într-un ritm ameţitor, ajungînd la limitele spaţiului si ale timpului.
Northrop Frye
I
ECTURA DIN PERSPECTIVA CITITORULUI
• Citeşte textul poeziei, împărtăşind dorinţa eului liric din titlu.
V
VREAU SA JOC!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu în mine
un rob în temnită - încătuşat.
Pămîntule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu, să spintec nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decît cer, deasupra cer, şi cer sub mine - şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avînturi nemaipomenite ca să răsufle liber Dumnezeu în mine, să nu cîrtească:
„Sînt rob în temnită!”
Determină rolul stilistic al formulei din titlu, dezvoltată în primul vers.
Motivează dorinţa eului liric de a se manifesta plenar, repe- rînd idei din Rînduri-Gînduri şi relevînd, în special, ideea de joc programat, ca un „ritm ameţitor".
Explică semnificaţia prezenţei lui Dumnezeu în lumea interioară a eului liric, semn:
a) al credinţei; b) al condiţiei demiurgice;
c) al individualităţii creatoare.
â
jl46
L um in a cunoaşterii poetice
4. Interpretează sensul invocaţiei: Pămîntule, dă-mi aripi..., în raport cu starea eului liric din Autoportret.
5. Decodează sugestia simbolurilor ascensionale din text: aripi, săgeată, cer, lumină.
5.1. Utilizează sensurile propuse de dicţionarul de simboluri şi rezumate aici:
aripă - metonimie a zborului, a elevaţiei, a năzuinţei spre ideal; săgeată - cunoaştere rapidă, eliberare de distanţă şi greutate; cer - transcendenţă, superioritate, creativitate, sacralitate; lumină - principalul atribut al lumii cosmice, sinonimul lumii ca sferă de vieţuire, principiu al binelui.
6. Stabileşte similitudini între imaginile imenselor spaţii cosmice blagiene şi cele din creaţiile eminesciene (Luceafărul, Scrisoarea I ş.a.).
7. Argumentează, cu detalii din text, viziunea criticii asupra faptului că trupul uman al eului liric se transformă într-un „corp de lumină" energetic.
8. Comentează semnificaţia laitmotivului rob întemniţat în legătură cu:
a) ipostaza de Demiurg a eului liric;
b) ideea platoniciană a trupului uman ca temniţă.
Modulul
Agenda cititorului
\i
Semnificaţii emblematice ale jocului
• Jocul este şi un
mod de iniţiere
/
prin reconstituirea simbolică a marilor
încercări ale vieţii.
/
• Jucătorul imită simbolic atitudini generale sau mentalităţi de ordin social, jocul apropiindu-se astfel de ritual.
• Arta, prin faptul că transfigurează viaţa, seamănă cu jocul.
Ars discendi
<t>
9. Demonstrează că mesajul poeziei se referă la o formă a ludicu- lui programatic, aplicînd explicaţiile din Agenda cititorului.
1. Interpretează fenomenul jocului-dans ca stare de spirit în tradiţia culturală a poporului nostru.
2. Argumentează, în baza textului, semnificaţia substituţiei de- miurgice a materiei telurice în materie cosmică.
3. Realizează un comentariu, în scris, al textului, relevînd ideea dezmărginirii, descătuşării sufletului.
OPŢIONAL
4. Formulează-ţi idealul de viaţă şi expune-l într-un text personalizat, continuînd titlul Vreau să joc...
1. Citeşte individual poezia Daţi-mi un trup, voi munţilor şi interpretează, în paralel, ideea „dezmărginirii" prin proiecţia viziunii poetice la dimensiuni cosmice.
Concept grafic de Aurel Guţu
Lego, ergo sum
Modulul II
LECTURĂ HERMENEUTICĂ
Picuri de lumină şi stropi de pace - cad necontenit din cer...
ytyp
li
recitind
Poemele luminii, tînârul lector va face descoperirea câ Blaga este un mare poet. El merită să fie citit si recitit nu doar din obligaţie şcolară, ci si pentru a satisface nevoia de poezie a spiritului nostru.
George Gană _______________
Citeşte textul poeziei Linişte, încercînd să faci efortul eului liric de a „asculta liniştea".
LINIS TE
Atîta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cîntec cîntă-n mine-un dor ce nu-i al meu.
Se spune că strămoşi cari au murit fără de vreme,
cu sînge tînăr încă-n vine,
cu patimi mari în sînge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-şi trăiască mai departe în noi
viata netrăită.
y
Atîta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine ştie - suflete,-n ce piept îti vei cînta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frînta bucurie de viată? Cine ştie? Cine ştie?
y y y y
L um in a cunoaşterii poetice
1. Explică, în baza experienţei proprii, necesitatea umană de a se afla într-o stare de linişte totală.
2. Determină, printr-o sintagmă din cele propuse, tipul liniştii ce a invadat universul eului liric: linişte astrală, linişte abisală, linişte sufletească, linişte cosmică, linişte terestră, linişte atemporală.
2.1. Explică şi ilustrează opţiunea cu exemple din text.
3. Examinează structura discursului liric al poeziei şi defineşte semnificaţia repetării celor două versuri iniţiale:
a) ca laitmotiv;
b) ca refren;
c) ca reluare de secvenţă, în scopul accentuării;
d) ca element de structură inelară.
4. Împarte textul în secvenţe, în conformitate cu nucleele semantice ale discursului liric.
4.1. Intitulează secvenţele prin cuvinte-cheie din text, moti- vînd, succint, alegerea.
5. Lucrînd în echipe, analizaţi cîte un motiv din cele principale: al liniştii, al luminii, al cîntecului şi al migraţiei sufletului.
5.1. Interpretaţi semnificaţia acestor motive, în raport cu starea eului liric: de reverie şi de sperare către vremurile viitoare.
5.2. Angajaţi în sprijinul ideilor susţinute comentarea sugestiilor metaforice, a simbolurilor din text şi a interogaţiilor retorice.
6. Rezumă, în 5-6 enunţuri, mesajul global al poeziei, relevînd semnificaţia luminii selenare ca posibilitate de cunoaştere şi de transgresiune temporală. Utilizează conceptele blagi- ene din Agenda cititorului.
1. Interpretează semnificaţia stării de reverie a eului liric ca posibilitate de accedere spre cunoaşterea luciferică.
Modulul
Agenda cititorului
Concepte blagiene
• Minus-cunoaşterea
este negaţia cunoaşterii ca îndemn spre o cunoaştere mai profundă, în care sînt numerotate nişte limite.
• Plus-cunoaşterea,
cea care se produce doar pe cale logică, prin intelect.
• Cunoaşterea transcendentă se stabileşte prin pierderea în necunoscut, amplifi- cîndu-se în zona obscurului, secretului.
Rădăcini şi aripi, visare şi împlinire
2. Motivează, prin două argumente, includerea poeziei în volumul Poemele luminii.
Ars discendi
<t>
1. Lecturează poeziile Lumina, Lumina raiului, Scrisoare ş.a. şi identifică 5-6 sugestii ale metaforei luminii. Demonstrează, într-un eseu de o pagină, că Lucian Blaga este un poet al luminii.
Lego, ergo sum
Modulul
Citeşte poezia Dorul-dor, urmărind o definiţie poetică, formulată de Lucian Blaga.
DORUL-DOR
Cel mai adînc din doruri e dorul-dor.
Acela care n-are amintire şi nici speranţă, dorul-dor.
Pe-un drum ne duce dorul-dor, pe-un drum
ce dincolo de orice călător mai are-o prelungire.
Nesfîrşit e dorul-dor.
Bate-n valea tuturor.
1. Formulează o definiţie proprie a dorului ca sentiment uman.
2. Reciteşte versurile care, în opinia ta, pot reprezenta definiţii ale eternului sentiment românesc.
2.1. Motivează-ţi opţiunea prin exemple şi argumente.
O, lumea e albastră haină, în care ne cuprindem, strînşi în taină,
ca vara sîngelui să nu se piardă, ca vara basmului mereu să ardă.
3. Explică efectul amplificării sugestiei în construirea metaforei dorul-dor.
3.1. Precizează ce se sugerează:
a) Un sentiment? b) O stare de spirit? c) O noţiune abstractă?
4. Caracterizează dorul-dor care n-are amintire şi nici speranţă.
5. Corelează motivul dorului cu motivul drumului şi interpre- tează-le semnificaţia în text.
6. Comentează ideea concluzivă din ultimele două versuri ale poeziei în corelaţie cu interpretarea poetului: Sufletul românesc, care se simte acasă la el numai pe plai, are un mers care-i aparţine si-l diferenţiază.
wwwect cor < /«■
Modulul
6.1. Argumentează ideea de infinitudine a dorului ca stare umană existenţială.
7. Examinează textul şi relevă elementele definitorii ale discursului liric al poeziei.
8. Realizează, într-o reflecţie de 5-6 enunţuri, o prezentare a conceptului dorul-dor din text.
9. Descoperă o altă ipostază a dorului în creaţia poetului şi formulează, într-un enunţ, opinia proprie despre importanţa dialogului sincer dintre două suflete îndrăgostite.
DORUL
Setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii cu palmele-amîndouă, cum cuprinzi în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-aşa de dor de tine!”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi pribeag pe-un alt pămînt.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cîntă-mi înc-o dată dorul tău, să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini, din care înfloresc aievea - veşnicii.
10. Comentează, în două enunţuri, sugestia contextuală a simbolului muguri plini din finalul poeziei.
11. Desfăşoară, în scris, ideea că adevăratul îndrăgostit poartă în suflet, ca pe o minune, dorul de fiinţa dragă, în raport cu starea de spirit a eului liric din poezie.
1. Scrie un comentariu al unei poezii, la alegere, utilizînd ca reper ideea generalizată în Agenda cititorului.
OPŢIONAL
2. Interpretează, într-o compunere de sinteză, semnificaţia dorului în lirica poetului, pornind de la explicaţiile lui Lucian Blaga expuse la tema Filozofia este o ştiinţă a întrebărilor, de la pagina 164.
Ilustraţie de Ion Puiu
Agenda cititorului
• Acest univers în care iau fiinţă toate elementele lumii, dorul, devine pentru Lucian Blaga sfera experienţei sale capitale.
Aici eul liric participă la misterul esenţial al vieţii, iar emoţia poetică se converteşte într-un sentiment fundamental al dorului.
Doina Rusti
Ars discendi
<t>
15l|
Modulul II
Sub streaşină vremii, paradis...
1. Exprimă-ţi opinia cu privire la ideea din temă, argumentînd-o.
2. Extinde-ţi judecăţile, selectînd idei din afirmaţiile lui Lucian Blaga: Pentru propria sa conştiinţă, satul este situat în centrul lumii şi se prelungeşte în mit.
Satul se integrează într-un destin cosmic... Fiecare sat se simte, în conştiinţa colectivă a fiilor săi, un fel de centru al lumii. Numai aşa se explică orizonturile vaste ale creaţiei populare în poezie, în artă, în credinţă, acea trăire care participă la totul, siguranţa fără greş a creaţiei, belşugul de subînţelesuri şi nuanţe, implicaţiile de infinită rezonanţă şi însăşi spontaneitatea neistovită.
1 LECTURA PARALELA
• Citeşte poeziile Sufletul satului şi Satul minunilor, urmărind atitudinea eului liric faţă de spaţiul rural.
SUFLETUL SATULUI
Copilo, pune-ţi mîinile pe genunchii mei. Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gînd e mai încet, şi inima-ţi zvîcneşte mai rar,
y y y 7
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adînc în pămînt undeva.
Aici se vindecă setea de mîntuire şi dacă ţi-ai sîngerat picioarele te aşezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fîlfîie pe lîngă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streşini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte.
SATUL MINUNILOR
Ajuns-am prin pulberi şi mirişti unde răzbat fără sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti după mersul albastru al lunii.
Lîngă fîntînile darului harului pîlpîie boalele, ţipă lăstunii.
Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.
Legi răsturnînd şi vădite tipare minunea ţîşneşte ca macu-n secară.
y y y
Cocoşi dunăreni îşi vestesc de pe garduri dumineca lungă şi fără de seară.
3. Reciteşte versurile din ambele poezii, care exprimă adeziunea eului liric faţă de sat, ca spaţiu al valorilor etice/estetice.
4. Consemnează, pe foaia de caiet, un vers care, în opinia ta, conţine chintesenţa mesajului.
4.1. Motivează opţiunea prin două argumente concludente.
4.2. Dezvoltă ideea din versul selectat, într-un text coerent de 5-6 rînduri, în care să conturezi imaginea satului în propria viziune.
5. Lucrînd în patru echipe, realizaţi o interpretare paralelă a acestor două texte poetice.
5.1. Discutaţi şi fixaţi rezultatele interpretării pe un poster comun, într-o formă grafică:
> semnele unui topos, ale unui spaţiu spiritual sacru, mitic, fabulos, generator de minuni;
> indiciile satului ca spaţiu al revigorării, al dragostei, al odihnei existenţiale;
> sugestiile limbajului metaforic, recreator al imaginii satului ca spaţiu-matrice al spiritualităţii româneşti;
> starea de spirit a eului liric, în raport cu titlurile poeziilor.
5.2. Formulaţi cîteva concluzii ce se impun la finalul interpretării realizate, reperînd conceptul autorului despre spaţiul mioritic românesc din Rînduri-Gînduri.
6. Raportează mesajul ambelor poezii la afirmaţiile criticului Mircea Vaida, dezvoltîndu-l:
S Satul blagian are sufletul său deasupra sufletelor oamenilor; S Satul blagian e un eu în sine, alături de eul omenesc.
1. Memorizează o poezie, la alegere, sau două secvenţe din fiecare text poetic.
2. Demonstrează, prin detalii din text, viziunea poetică originală a lui Lucian Blaga despre satul românesc.
3. Redactează, în baza celor două texte, un eseu nestructurat cu titlul Satul, spaţiul-matrice al spiritualităţii româneşti.
OPŢIONAL
4. Argumentează, într-o reflecţie scrisă, că satul, în viziunea lui Blaga, exprimă sentimentul românesc al destinului. Vezi informaţia din Rînduri-Gînduri.
Modulul
Ars collaborandi
• Avem un orizont sufletesc al nostru, acel spaţiu indefinit ondulat, ca plaiurile ţârii, manifestat în doina şi în cîntecele noastre, şi nu mai puţin într-un unanim sentiment românesc al destinului. Înclinarea spre pitoresc îşi are la noi şi ea specificul ei, întrucît apare solidarâ cu
un deosebit simţ al măsurii şi atenuat de un accent de mulcomâ discreţie.
• Peisajul e integrat într-un angrenaj sufletesc, se întrupează în el un sentiment al destinului ca vîntul în pînzele unei corăbii. Peisajul, în acest din urmâ înţeles, e al doilea obraz al omului.
Lucian Blaga
J
Ars discendi
<t>
Modulul II
Agenda cititorului
• Poarta este locul de intrare în incinta sacră, în viaţa veşnică.
• Cotorul fără sabie
reprezintă semnul pierderii energiei primare a forţei divine.
• Flăcările semnifică focul sacru, simbol al imortalităţii.
• Apa este simbol al materiei prime, al stihiei regenerării
şi al izvorului vieţii.
• Arhanghelii fac parte dintre îngerii aflaţi
în preajma lui Dumnezeu; reinstaurează dreptatea pe Pămînt şi sînt vestitorii marilor întîmplări.
• Păianjenul are atribute cosmologice şi demiurgice. El îşi ţese pînza, simbol al universului, al destinului implacabil, din substanţa secretată de propriul corp.
• Citeşte textul poeziei Paradis în destrămare, urmărind o altă, opusă, viziune blagiană asupra lumii.
PARADIS ÎN DESTRĂ MARE
Portarul înaripat mai ţine întins un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins.
Pretutindeni pe pajişti şi pe ogor serafimi cu păr nins însetează după adevăr, dar apele din fîntîni refuză găleţile lor.
Arînd fără îndemn cu pluguri de lemn, arhanghelii se plîng de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini porumbelul sfîntului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngerii goi zgribulind se culcă în fin: vai mie, vai ţie,
păianjeni mulţi au umplut apa vie, odată vor putrezi şi îngerii sub glie, ţărîna va seca poveştile din trupul trist.
1. Exprimă-ţi, într-un enunţ, impresia ce ţi-a produs-o prima lectură a poeziei.
2. Explică, verificînd dicţionarul, sensurile lexemelor paradis şi destrămare.
jl5 4
Spa/iu /-m a/rice
Modulul
3. Construieşte axa lexicală a textului poeziei şi formulează o concluzie.
Agenda cititorului
4. Precizează semnificaţiile contextuale ale indiciilor textuale ce se referă la:
a) spaţiul terestru/cosmic; b) timpul diurn/nocturn;
c) personaje fictive/simbolice.
5. Defineşte valoarea articulării discursului liric sub forma unui colaj de imagini, prin asociere cu un motiv distinct:
• portarul; • serafimi; • arhanghelii;
• porumbelul; • sfîntul duh; • îngerii.
5.1. Conturează mesajul desemnat de semnificaţiile motivelor, utilizînd descifrările simbolurilor din Agenda cititorului, pagina 154.
6. Comentează „acţiunile" întreprinse de către personajele simbolice.
6.1. Interpretează subtextul a două simboluri şi a două metafore revelatorii din text, introducînd datele într-un tabel:
Simboluri, metafore revelatorii
Sugestii identificate
6.2. Argumentează sugestiile detaliilor ce simbolizează ratarea sensurilor primordiale, originare ale condiţiilor eternităţii, tinereţii veşnice.
7. Vezi Agenda cititorului din această pagină şi relaţionează, cu detalii adecvate din text, ideile ce alcătuiesc mesajul, co- mentîndu-i semnificaţia.
1. Interpretează sugestia titlului poeziei.
2. Demonstrează, într-o compoziţie, că Paradis în destrămare este un strigăt expresionist de revoltă împotriva ordinii nedrepte, ce duce lumea la un dezastru existenţial.
OPŢIONAL
3. Organizaţi o dezbatere tematică, prin care să construiţi argumente pro şi contra valabile, pentru aplicarea ideii lui Mihai Eminescu din Scrisoarea I la textul Paradis în destrămare de Lucian Blaga: O lume se stinge, alta se va naşte; un timp apune, altul va răsări.
Semnificaţia
mesajului:
• decadenţa paradisului reflectă degradarea lumii;
• stingerea luminilor primordiale şi moartea lumilor;
• moartea lumii în scopul regăsirii de către Marele Anonim a purităţii pierdute a lumii, a perfecţiunii fiinţei omeneşti;
• resemnarea omului în faţa neantului, tristeţea neputinţei de a schimba ceva.
Strigat în disperare
Ars discendi
<t>
Modulul
Lego, ergo sum
Drama poetică MES TERUL MANOLE. Sugestii pentru o lectură independentă
Agenda cititorului
\i
1. Citeşte textul integral al dramei şi explică sensul metaforic al ultimei replici: Doamne, ce strălucire aici şi ce pustietate în noi.
• Manole - creatorul damnat universal, care trebuie să-şi jertfească fericirea personală pentru mîntuirea tuturor.
• Mira semnifică, prin conotatia numelui, smerenia, jertfa pură.
• Bogumil - exponentul concepţiei dualiste, conform căreia binele şi răul coexistă în creaţia şi susţinerea lumii.
• Găman - un receptor şi transmiţător al puterilor telurice, ascunse, iraţionale şi primordiale.
• Zidarii, desemnaţi cu nume emblematice, reprezintă, în sens expresionist, voci ale adîncurilor, adaptate rolurilor în
piesă.
1.1. Utilizează Internetul pentru a examina imagini cu Mănăstirea Argeşului ca operă de artă.
1.2. Exemplifică „strălucirea" edificiului mănăstirii prin detalii de artă arhitecturală.
1.3. Motivează, în baza constatărilor, cauza apariţiei legendei populare despre Mănăstirea Argeşului.
1.4. Actualizează, succint, mesajul baladei populare în varianta lui Vasile Alecsandri.
Realizează o lectură intertextuală
2. Fixează, într-un tabel, în paralel, segmentele acţiunii din balada populară şi cele din drama lui Lucian Blaga.
M E S T E R U L M A N O L E
Balada
Drama
3. Identifică modificările la mitul jertfei pe care le-a făcut Lucian Blaga şi explică semnificaţia acestora:
a) la nivelul cronotopului;
b) la nivelul acţiunii, conflictului;
c) la nivel de personaje.
4. Interpretează aluziile biblice:
a) reluarea cuvintelor lui Iisus răstignit (Doamne, Doamne, de ce m-aipărăsit?)',
asiunea pentru creaţie
b) referirea la apocalipsă şi venirea lui Antihrist pe pămînt;
c) trimiterea la leproşii alungaţi din oraş;
d) mitul lui Avraam etc.
Efectuează o lectură mitologică
5. Compară elementele timpului şi spaţiului mitic în baladă şi dramă, relevînd semnificaţii comune şi particulare.
6. Realizează o caracterizare a particularităţilor mitice ale personajelor din dramă, reperînd informaţia utilă din Agenda cititorului de la pagina 156.
7. Exemplifică, prin detalii din operă, statutul lui Manole ca personaj-simbol, dezvoltînd informaţia propusă.
► Manole este un personaj-simbol, pentru că este o figură generică, reprezentativă pentru o întreagă categorie umană - cei dominaţi de patima creaţiei.
► Manole trăieşte la cote maxime tragedia creatorului de valori spirituale, durabile peste timp, luptîndu-se cu propriul său destin.
► Artistul - măcinat de îndoieli şi de căutări, neputincios în dileme existenţiale, disperat - va învinge în faţa omului.
8. Sintetizează informaţia dobîndită la interpretarea personajelor în următorul tabel, explicînd semnificaţia corelării evenimentelor cu alegerea locului de desfăşurare a acţiunii.
Personajul
implicat
Timpul
Locul
Interpretarea
situaţiei
>
9. Actualizează particularităţi ale expresionismului din Agenda criticului.
9.1. Demonstrează cu argumente proprii opinia criticii că drama Meşterul Manole este expresionistă prin excelenţă.
10. Argumentează tema parcursă, utilizînd două idei din citatul propus: Drama este un monument al omului în plină înălţare prin suferinţă a sufletului creator din om - e momentul unei poveşti de iubire care se perpetuează din veac în veac prin cîntec şi cuvinte, prin freamătul pădurii şi murmurul apelor. O poveste ca niciodată. (Liviu Rusu)
Modulul
Agenda criticului
Concepţia estetică a expresionismului se fundamentează prin raportarea lucrurilor la absolut într-o nouă expresie a spiritualităţii umane. Iată cum apar în dramă:
S Expresia pură a trăirilor sufleteşti;
S Imagini puternice, violente, pentru a exprima neliniştea existenţială;
S Personajele sînt figuri generice, reprezentative pentru o întreagă categorie, fiind mai mult simboluri ale unor idei sau concepte decît individualităţi umane;
S Titlurile au valoare de simbol, prin trimitere la mitologie şi plasarea în atemporalitate, prin întoarcerea la mit şi legendă;
S Esenţializarea şi abstractizarea printr-un limbaj metaforic absolut, potenţînd misterele, prefăcîndu-le într-un mister şi mai mare.
Liviu Rusu
1. Adu 3-5 exemple de metafore, recitind, din memorie, versuri preferate, învăţate pe de rost.
2. Restabileşte analogiile care au stat la baza acestor metafore, indicînd termenii comparaţiei şi trăsătura comună (baza de comparaţie).
• Citeşte fragmentele de eseu şi explică funcţiile poetice ale metaforelor plasticizante şi revelatorii într-un text literar.
GENEZA METAFOREI
(fragmente)
O operă de artă, şi în general o creaţie de cultură, mai au în afară de stil şi o „substanţă”.
Omul, silit, prin propria sa constituţie spirituală, să exprime lumea concretă exclusiv prin abstracţiuni, ceea ce solicită un proces infinit, îşi creează un organ de redare indirectă, instantanee, a concretului: metafora.
***
Deosebim două grupuri mari sau două tipuri de metafore:
1. Metafore plasticizante.
2. Metafore revelatorii.
Metaforele plasticizante se produc în cadrul limbajului prin apropierea unui fapt de altul, mai mult sau mai puţin asemănător, ambele fapte fiind de domeniul lumii, date închipuite, trăite sau gîndite.
Apropierea între fapte sau transferul de termeni de la unul asupra celuil alt se face exclusiv în vederea plasticizării unuia din ele. Cînd numim rîndunelele aşezate pe firele de telegraf „nişte note pe un portativ”, plasticizăm un complex de fapte prin altul,
în anume privinţe asemănător. În realitate nu plasticizăm un fapt prin alt fapt, ci expresia incompletă a unui fapt prin expresia altui fapt. E de remarcat că metaforele plasticizante nu îmbogăţesc cu nimic conţinutul ca atare al faptului la care ele se referă. Metaforele acestea sînt destinate să redea cît mai mult carnaţia concretă a unui fapt, pe care cuvintele pur descriptive, totdeauna mai mult sau mai puţin abstracte, nu-l pot cuprinde în întregime. Adevărul e că cuvintele sînt aşa de anemice, încît ar fi nevoie de un alai infinit de vocabule, esenţiale şi de specificare, pentru a reconstitui cu mijloace de limbaj faptul concret. Metafora plasticizantă are darul de a face de prisos acest infinit alai de cuvinte. Metafora plasticizantă are darul de a suspenda un balast ce pare inevitabil şi de a ne elibera de un proces obositor şi nesfîrşit, pe care adesea am fi siliţi să-l luăm asupra noastră. În raport cu faptul şi cu plenitudinea sa, metafora plasticizantă vrea să ne comunice ceea ce nu e în stare noţiunea abstractă, generică, a faptului.
^Dimensiuni ale misterului
Modulul
***
Există însă, după cum precizam la început, şi un al doilea tip de metafore, „metaforele revelatorii”.
Cîtă vreme metaforele tip I (plasticizante) nu sporesc semnificaţia faptelor la care se referă, ci întregesc expresia lor directă, cuvîntul ca atare, metaforele tip II (revelatorii) sporesc semnificaţia faptelor însele la care se referă. Metaforele revelatorii sînt destinate să scoată la iveală ceva ascuns, chiar despre faptele pe care le vizează. Metaforele revelatorii încearcă într-un fel revelarea unui „mister”, prin mijloace pe care ni le pune la îndemînă lumea concretă, experienţa sensibilă şi lumea imaginară. Cînd, de pildă, ciobanul din Mioriţa numeşte moartea „a lumii mireasă” şi pieirea sa „o nuntă”, el revelează, punînd în imaginar relief, o latură ascunsă a faptului „moarte”. Metafora îmbogăţeşte în cazul acesta însăşi semnificaţia faptului la care se referă şi care, înainte de a fi atins de harul metaforelor în chestiune, avea încă o înfăţişare de taină pecetluită. Cînd ciobanul spune:
am avut nuntaşi brazi şipăltinaşi, preoţi munţii mari, păsări lăutari, păsărele mii, şi stele făclii
faptele asupra cărora se revarsă avalanşa de metafore constituie întreaga „natură”. Prin metaforele rostite, aceasta dobîndeşte o nouă semnificaţie: parcă natura întreagă devine o „biserică”. Se poate spune despre aceste metafore că au un caracter revelator, deoarece ele anulează înţelesul obişnuit al faptelor, sub- stituindu-le o nouă viziune. Aceste metafore nu plasticizează numai nişte fapte în măsura
cerută de deficienţa numirii şi expresiei lor directe, ci ele suspendă înţelesuri şi proclamă altele. Metaforele revelatorii sînt cu totul de altă natură decît cele plasticizante pur şi simplu şi au cu totul altă origine. Cîtă vreme metaforele plasticizante rezultă, după cum văzurăm, dintr-un dezacord imanent al structurilor spirituale ale omului (dezacordul dintre concret şi abstracţiune), metaforele revelatorii rezultă din modul specific uman de a exista, din existenţa în orizontul misterului şi al revelării. Metaforele revelatorii sînt întîile simptome ale acestui mod specific de existenţă. Nu idealizăm deloc situaţia afirmînd că metaforele revelatorii mărturisesc şi ele tot despre un aspect antropologic, despre un aspect profund, dat deodată cu fiinţa omului ca atare. Cît timp omul (încă nu de tot „om”) trăieşte în afară de mister, fără conştiinţa acestuia, într-o stare neturburată de echilibru paradisiac-animalic, el nu întrebuinţează decît metafora plastici- zantă, cerută de dezacordul dintre concret şi abstracţiune. Metafora revelatorie începe în momentul cînd omul devine în adevăr „om”, adică în momentul cînd el se aşază în orizontul şi în dimensiunile misterului. Abia mai tîrziu ne vom face drum pînă la acel punct teoretic de unde vom înţelege în toată adînci- mea sa acest mod existenţial, specific uman, şi în ordinea acestor consideraţii valoarea simptomatică a metaforei revelatorii. Precizăm deocamdată că metafora are două izvoare cu totul diferite, care nu îngăduie nici o confuzie. Un izvor este însăşi constituţia sau structura spirituală a omului, cu acel particular dezacord dintre concret şi abstracţiune. Al doilea izvor
y y
este un mod de a exista, care caracterizează pe om în toată plenitudinea dimensională a spiritului său, ca „om”: existenţa întru mister.
Modulul
Pentru a familiariza cît mai mult pe cititori cu cele două tipuri de metafore, vom ilustra fiecare tip cu cîteva exemple.
f) METAFORE PLASTICIZANTE Ii) METAFORE REVELATORII
• Iată jocul „valurilor” la ţărmul mării:
În joc cu piatra cîte-un val şi-arată solzii de pe pîntec.
• Iată un „Septemvrie” în pădure:
Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie.
• Iată „licuricii” în noapte:
Licuricii cu lămpaşe semne verzi dau spre oraşe pentr-un tren care va trece...
• Iată „ploaia” într-un vechi oraş:
Pe uliţe, subţire şi-naltă ploaia umblă pe catalige.
• Iată un „peisaj”:
Zăboveşte prin rostul grădinilor pajul,
Un zbor de lăstun iscăleşte peisajul.
Metafora s-a ivit în clipa cînd s-a declarat în lume, ca un miraculos incendiu, acea structură si acel mod de existentă numite împreună „om”, si se va ivi necurmat atîta timp cît omul va continua să ardă, ca o festilă fără crestere si fără scădere, în spatii si dincolo de spatii, în timp si dincolo de timp.
3. Explică sensul propriu (de dicţionar) şi cel contextual (figurat) al cuvintelor: organ, carnaţie, alai, anemic, izvor.
4. Rescrie, din textul eseului blagian, un enunţ-definiţie. Compară această definiţie cu cea din dicţionarul de terminologie literară.
• Iată misterul „somnului” tălmăcit într-o viziune:
În somn sîngele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinţi.
• Un mister revelat în legătură cu „Ninsoarea”:
Cenuşa îngerilor arşi în ceruri ne cade fulguind pe umeri şi pe case.
• Iată o semnificaţie revelatorie a unui „Asfinţit marin”:
Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului.
• Iată misterul vieţii apropiat de cel al morţii:
Mamă - tu ai fost odat’ mormîntul meu, - De ce îmi e aşa de teamă, mamă, să părăsesc iar lumina ?
r^D&memsiuni ale 'misterului
Modulul
5. Desprinde, din textul eseului, o idee care îţi pare nouă, în raport cu ceea ce ştiai despre metaforă. Formuleaz-o cu cuvinte proprii.
6. Rezumă esenţa informaţiei referitoare la metafora moar- tea-nuntă din balada Mioriţa.
7. Compară viziunea lui Lucian Blaga asupra metaforei respective cu alte opinii şi modalităţi de interpretare a baladei.
8. Identifică, în exemplele aduse mai sus, metaforele în care substituţiile sînt însoţite de:
S personificare; S hiperbolă.
9. Revizuieşte exemplele citate şi remarcă, în cîte un enunţ, rolul adjectivelor cromatice în descifrarea metaforelor.
10. Construieşte diagrama Venn pentru cele 2 tipuri de metafore, inspirîndu-te din textul eseului blagian.
11. Lucrînd în grupuri, raportaţi textul eseului blagian la una dintre poeziile studiate. Analizaţi două metafore din poezie, de parcă ar face-o autorul.
12. Concluzionaţi despre ocurenţa celor două tipuri de metafore în poezia blagiană.
13. Prezentaţi în faţa clasei observaţiile şi concluziile.
Lumea-n lumină mi s-a lărgit.
14. Argumentează cu exemple din textele lui Lucian Blaga faptul că metafora revelatorie creează/recreează misterul universului existenţial.
Ars
COLLABORANDI
1. Aplică noţiunea de metaforă revelatorie în comentarea textului Lumina de Lucian Blaga.
2. Modelează cîteva metafore plasticizante, pornind de la obiectele familiare din anturajul tău:
> acasă; > la liceu;
> în drum spre liceu; > în mijlocul naturii;
> la un eveniment de cultură.
3. Alcătuieşte un catren, folosind pentru titlu una dintre metaforele construite mai sus.
Ars discendi
<t>
Motto:
„Originalitatea lui Blaga, ca filozof, constă în afirmaţia că Marele Anonim este o expresie a misterului ultim.”
Ştefan Augustin Doinaş
1. Citeşte fragmentele extrase din studiile filozofice ale lui Lucian Blaga şi selectează enunţurile ce conţin idei care se înscriu în palmaresul concepţiilor tale.
1.1. Elaborează o listă ierarhică din 5-6 concepţii pe care ţi le propui spre realizare. Motivează-ţi opţiunea.
0 D ESPRE TALENT )
„Nimeni, niciodată, nu poate realiza ceva cît de cît valoros fără pasiune. Nu interesează durata şi supliciul creaţiei. Nu numărul ciornelor, ci rezultatul contează.
Mai mult decît oricine, poetul trebuie să-şi reprime narcisismul naiv. Fără a tăia din diamantul inspiraţiei, e necesar să şlefuiască fiecare vers. Aceasta este adevărata artă. Fireşte,
dacă diamantul există. Pentru dobîndirea unităţii e nevoie uneori să se elimine versuri şi strofe întregi. Exigenţa - totdeauna dusă pînă la capăt: să vizeze uneori chiar punctuaţia. O virgulă sau un punct pot contribui, surprinzător, la obţinerea unor sensuri noi ori la potenţarea unor motive emoţionale remarcabile.”
2. Identifică ideea-cheie pentru noţiunea de talent şi explic-o.
2.1. Formulează, în baza textului, o definiţie proprie a talentului.
Despre arta muncii
„Tot ce e necesar e în acelaşi timp şi interesant, şi plin de învăţături. Omul trebuie să fie un artist al muncii, adică să pună în ea ceva din personalitatea sa - cu bucurie şi cu entuziasm. Dacă te apropii de muncă ca un artist şi nu ca un meşteşugar, dacă eşti hotărît să-i jertfeşti tot zelul tău arzător - atunci nu vei simţi niciodată înjositoare munca ta - oricare ar fi ea.
Nici o muncă nu e lipsită de demnitate - decît doar cea săvîrşită fără bucurie. Cine n-a învăţat arta muncii - n-a făcut nici cel dintîi pas spre fericire. Nobleţea muncii atîrnă numai de sufletul cu care ne apropiem de ea. Şi arta muncii e poate singura artă pe care ar putea-o învăţa orişicine, de aceea seamănă aşa de mult cu ceea ce se numeşte religie”
3. Opinează pro sau contra ideilor din enunţurile subliniate.
3.1. Ilustrează opiniile cu exemple din viaţă şi literatură.
^Adevăruri ce te formează
Modulul II
©
Despre misterul scrisului
„Cînd şi cînd privirea noastră întîlneşte sărbătorirea unei amintiri de intelectual valoros. Atunci e amănunţit descrisă locuinţa artistului, cărţile lui şi ultimele manuscrise cum mai sînt încă păstrate neclintit în aceeaşi casă, încît intrînd ţi se pare că marele om tot mai trăieşte, cum trăiesc încă gîndurile cărţilor sale. Nu numai că aştepţi să se deschidă uşa şi să îl vezi din nou înaintînd spre masa de lucru - ca un miner
care sapă mai departe în căutarea vinelor de aur - dar tot ce a scris el, îţi e mai uşor priceput lîngă tablourile şi cărţile lui, şi chipurile de altădată din perete - pare că şi ele ajută cu o şoaptă interioară la tălmăcirea misterului.
Căci scrisul păstrează în el un mister fermecător, o atracţie greu de lămurit altfel decît prin multa pasiune cu care am remîngîia fiecare gînd regăsit.”
4. Raportează una dintre afirmaţiile lui Lucian Blaga la un exemplu relevant de personalitate literară din cultura română.
Despre visători
„Cele mai frumoase lucruri cu care se poate mîndri omenirea ne vin de la visători. Făuritorii de visuri sînt reprezentanţii cei mai aleşi ai poporului homo sapiens. Ei învaţă pe cei mulţi să se ridice de la o existenţă pur şi simplu la o existenţă superioară. Ei merg în fruntea istoriei şi nu este o singură schimbare în dezvoltarea neamului omenesc care să nu purceadă de la vreunul din cei care trăiesc cu
capul în nori. Creatorii de noi idealuri sociale, plăsmuitorii de concepţii despre viaţă, făuritorii de ipoteze ştiinţifice, inventatorii de mijloace puse în slujba traiului zilnic al nostru nu sînt opera oamenilor practici şi reali, ci opera visătorilor. Numai după cei din urmă rămîne ceva trainic, numai în imaginaţia lor, la aparenţă aşa de străină de realitate, trăieşte veşnicia. Visătorii fac istoria”
5. Extrage, din text, două idei despre care doreşti să discuţi în plen.
5.1. Argumentează menirea visătorilor în societatea contemporană.
©
Despre valoarea cuvîntului
„În adevăr, printre mijţoacele poeziei se enu- meră cu toată dreptatea nu numai imaginea, ci şi cuvîntul. În poezie, însuşi corpul sensibil al cuvîntului devine element constitutiv prin sonoritatea, ritmul, aşezarea şi structura sa concretă. În poezie, cuvîntul pentru sine, cu vocalele şi consonantele
sale, este un corp mistic ca o biserică. Conceptualitatea limbajului e compensată prin corpul cuvîntului, de unde urmează că poezia, în ciuda nucleelor conceptuale, dobîndeşte o plenitudine intuitivă neştirbită şi o funcţie metaforică datorită substanţei sale sonore ca atare...”
6. Selectează, din text, un enunţ ce conţine o idee pe care doreşti s-o dezvolţi şi scrie o reflecţie de 5-6 rînduri.
6.1. Interpretează comparaţia din enunţul subliniat.
0
Modulul
Despre mit
„Mitul este, prin structura cea mai intimă a sa, o creaţie vecină cu creaţia artistică. Mitul este, prin sine însuşi, rezultatul unui act metaforic- revelator, modelat de categoriile stilistice pe planul imaginaţiei. Prin adîncimea, prin viziunea şi prin tiparul lor stilistic, miturile sînt astfel ca predestinate să fie întruchipate în artă. Existenţa
noastră în orizontul misterului şi al revelării şi existenţa noastră în cadre stilistice ne îndrumă, cu alte cuvinte, spre mituri ca subiecte artistice. Această îndrumare are totuşi numai caracterul unui simplu sfat, iar nu caracterul unui imperativ categoric. Căci, în principiu, conţinutul artei nu poate fi prin nimic limitat...”
7. Rescrie în caiet enunţul ce conţine definiţia mitului.
7.1. Exemplifică prezenţa mitului ca subiect artistic în literatura română.
© d ESPRE DOR )
„Starea dor e aşa de particulară şi aşa de mult împletită din nuanţe, încît de ea ţin pînă şi vocala şi consonantele însele ale cuvîntului dor. Dorul e socotit cînd ca stare sufletească învîrtoşată, ca o ipostazie. Cînd ca o putere impersonală, care devastează şi subjugă, cînd ca o vrajă ce se mută, cînd ca o boală cosmică, ca un element invincibil al firii, ca un alter ego, ca o emanaţie mate- rial-sufletească a individului. Cîntăreţul tratează
dorul în consecinţă: i se închină sau se luptă cu el, îl transmite sau îl primeşte, îl macină ca pe o materie, îl seamănă ca pe o plantă. Atîtea forme ale dorului nu prea pot fi subsumate categoriei personificării. Dacă se ţine seama de omniprezenţa dorului în poezia noastră populară, s-ar putea aproape afirma că existenţa e pentru român dor, aspiraţie transorizontică, existenţă care în întregime se scurge spre ceva”
8. Selectează o idee care să fie tema unui eseu şi alcătuieşte un posibil plan.
Despre spaţ iul mioritic
„E vorba şi aci de o stare interioară, crescută firesc şi cronic în mijlocul unui anume orizont...
Să ascultăm - cu aceeaşi intenţie de a tălmăci în cuvinte un orizont spiritual - o doină de a noastră. După ce ne-am obişnuit puţin cu chiromanţia ascunselor fundaluri, nu e greu să ghicim deschizîndu-se şi în dosul doinei un
orizont cu totul particular. Acest orizont e plaiul. Plaiul adică un plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs mulcom în vale. O doină cîntată...
Să numim acest spaţiu-matrice, înalt şi indefinit ondulat, şi înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului: spaţiu mioritic”
9. Exemplifică noţiunea de spaţiu mioritic formulată de autor.
10. Determină ideile, concepţiile pe care, în opinia ta, e necesar să le aplici la interpretarea operei blagiene.
Modulul
1. Selectează dintr-o publicaţie periodică variante de anunţuri. Analizează limbajul lor, remarcînd: exactitatea informaţiei; laconismul; utilizarea numelor proprii; frecvenţa numeralelor.
2. Formulează două concluzii cu privire la limbajul unui anunţ publicitar.
3. Lucrînd în patru grupuri, realizaţi următoarele sarcini:
Li
Listaţi denumirile posturilor de radio şi de televiziune cunoscute, care emit în limba română; explicaţi de ce poartă aceste nume; ce legătură există între segmentul de ascultători/specta- tori ai unui post şi denumirea lui.
Grupul
Listaţi denumirile publicaţiilor periodice cunoscute (ziare, reviste), care apar în limba română; explicaţi asocierile, metaforele, simbolurile pe care se edifică.
Grupul
Treceţi în revistă denumirile de emisiuni informative cunos-
j
cute/urmărite, care se difuzează în limba română; explicaţi logica alegerii titlului fiecăreia dintre ele.
L4
Treceţi în revistă denumirile emisiunilor de divertisment, care se difuzează în limba română; explicaţi expresivitatea genericului cu care este lansată fiecare.
3.1. Împreună, construiţi o hartă conceptuală în jurul noţiunii
mass-media.
Ars
COLLABORANDI
Limbă
comunicare
Modulul
4. Citeşte textul şi informează-te despre specificul limbajului mass-mediei.
4.1. Reţine 2-3 aspecte şi aplică-le la rezolvarea sarcinilor ulterioare.
Specificul limbajului mass-mediei
Limbajul mass-mediei se caracterizează prin două tendinţe: una spre clişeu şi alta spre expresivitate. Tributul plătit clişeului este caracteristic mai ales informaţiilor cotidiene, care se aşteaptă să fie receptate imediat, transmise în variantă orală (radiofonică, televizată) sau scrisă (presa, internetul). Tendinţa spre expresivitate se manifestă în dorinţa de a fi original (în articole de problemă, interviuri, emisiuni de divertisment etc.), de a capta şi menţine atenţia cititorului/spectatorului.
Lexicul mass-mediei este cel mai receptiv faţă de orice inovaţii. Actualitatea politică, viaţa economică şi culturală, moda vestimentară şi alimentară reclamă noi unităţi de vocabular, multe dintre acestea intrînd în uz prin filiera presei. Datorită publicaţiilor periodice devin cunoscute şi populare nume de starlete şi sportivi de performanţă, de „eroi” ai unor evenimente mediati- zate, de locuri şi localuri în vogă.
5. Transformă datele din tabel în text coerent, care poate fi citit la radio, în calitate de buletin meteo.
5.1. Exersează, printr-un joc de rol, lectura în faţa clasei.
M OLDOVA
Proces principal
vreme în general instabilă
Temperatura maximă
25oC-28oC
Nebulozitate
cer mai mult noros
Precipitaţii
averse
Vînt
în general moderat (8-12 m/s)
Presiune
uşor variabilă
Fenomen
descărcări electrice
Prognoza este valabilă în intervalul 10.07.2015, 7.00-10.07.2015, 19.00
6. Citeşte o publicaţie periodică on-line. Descrie, succint, experienţa de lectură. Analizează lexicul unuia dintre materiale, remarcînd:
a) specificul titlului;
b) utilizarea neologismelor;
c) semnificaţia numelor proprii (cine sînt persoanele; unde se află localităţile);
d) sensurile ocazionale ale cuvintelor şi sintagmele inedite.
7. Documentează-te, pentru a explica eventualilor radioascul- tători sau telespectatori sensul special terminologic al cuvintelor evidenţiate în textul propus:
Britanicul Mark Cavendish a reuşit dubla (...) din Turul Franţei, cîştigînd, vineri, a doua etapă consecutivă din această ediţie a Marii Bucle (...). La finalul etapei a şasea, disputată între Montargis şi Gueugnon, pe o distanţă de 227,5 kilometri, Cavendish i-a învins la sprint (...) pe Tyler Farrar (Garmin) şi Alessandro Petacchi (Lampre). Lider (...) în clasamentul general rămîne elveţianul Fabian Cancellara, care a sosit în pluton (...) compact, alături de favoriţii (...) Marii Bucle, la 3 secunde de învingător.
Sîmbătă, rutierii (...) vor părăsi platul (...), chiar dacă căţărări- le cu adevărat dificile încă nu au venit. Etapa a şaptea, Tournus - Station des Rousses (165,5 kilometri), cuprinde trei căţărări (...) de categoria a doua, din care ultima la 4 kilometri de finalul cursei.
7.1. Rescrie textul, explicînd în spaţiile indicate sensul cuvintelor marcate. Consultă surse adecvate de informare şi documentare.
7.2. Sonorizează acum, cu intonaţie specifică reportajului sportiv de la faţa locului, textul de mai sus.
8. Elaborează, respectînd specificul limbajului mass-mediei, textul unei ştiri despre un eveniment cultural, desfăşurat recent în instituţia sau localitatea ta.
8.1. Plasează ştirea pe pagina WEB a liceului şi solicită opinia colegilor cu referire la respectarea exigenţelor de redactare.
1. Documentează-te cu privire la specificul rubricilor săptă- mînalului Dilema veche (www.dilemaveche.ro).
1.1. Explică, în cîte un enunţ, pe ce se edifică şi în ce rezidă expresivitatea titlurilor: Bordeie şi obiceie; La polul plus; La singular şi la plural; Tîlc-show; Ieri cu vedere spre azi.
1.2. Include, într-un articol propriu, titlurile explicate, vorbind despre avantajele limbajului mass-mediei în comunicarea zilnică şi despre pericolul folosirii excesive a clişeului.
1.3. Pentru repere iniţiale, informează-te din Agenda cititorului.
Modulul
Agenda cititorului
• Printre formele rezistente de dispreţ la adresa limbii se numără şi clişeul, exprimarea şablonardă, platitudinea fioroasă.
Nu doar capacitatea de expresie ni s-a clişeizat, ci şi gîndi- rea. Alături de telecomandă, calculatorul de buzunar şi GPS, stereotipiile mentale sînt una dintre dovezile cele mai rezistente ale comodităţii.
Dacă ne place viaţa artificială, nu trebuie să ne ferim de clişee. Dar vă întreb, v-ar conveni să trăiţi doar printre trandafiri de plastic, pisici împăiate şi elefănţei de alabastru? Clişeul este trandafirul de plastic al limbii, nefirescul care ţine loc de firesc.
Radu Paraschivescu
Ars discendi
<t>
Limbă
comunicare
Modulul
mETATEXTUL_CRITICULUI:
Consultă opinia specialistului şi prezint-o corect, coerent, convingător
1. Selectează cîte un text din creaţia lui Mihai Eminescu şi a lui Lucian Blaga şi analizează-le în lumina afirmaţiei propuse:
„În literatura română, poezia lui Eminescu este punctul de plecare al romantismului, iar poezia lui Blaga, punctul de ajungere al romantismului, şi deci inversarea celor două planuri: romantism-modernism, pentru explicarea evoluţiei istorice care a făcut-o posibilă, deschide o metodologie care, ea însăşi, trebuie să poată explica în ce fel structura poeziei moderne include evoluţia ei istorică, de la Eminescu la Blaga.
De la Eminescu la Blaga nu este numai trecere de timp a literaturii române, marcată
de cele două culmi, reprezentative fiecare pentru epoca lui, ci şi o continuitate în structura poeziei, pusă sub semnul modernismului. Dacă Eminescu este, în primul rînd, un poet romantic prin viziune şi prin filozofia implicată în poezia lui, Blaga este şi el un poet romantic prin temele filozofice ale poeziei lui, dar şi Eminescu, şi Blaga sînt poeţi moderni prin modul poetic de a gîndi lumea şi structura poeziei lor.”
Eugen Todoran
2. Citeşte afirmaţia lui Mircea Eliade şi raporteaz-o prin alegerea unui reper:
a) la viziunea lui Blaga despre cunoaştere;
b) la o plachetă a poetului;
c) la poezia de debut a autorului;
d) la o poezie preferată din creaţia acestuia.
„Orice poezie este un efort pentru a se recrea limbajul, în alţi termeni, pentru a se desfiinţa limbajul curent, de toate zilele, şi a inventa un nou limbaj, personal şi particular, în ultimă instanţă, secret. Dar creaţia poetică, la fel ca creaţia lingvistică, implică desfiinţarea timpului, a istoriei concentrate în limbaj, şi tinde spre o reîntoarcere a istoriei paradisiace primordiale, cînd se crea spontan., cînd trecutul nu exista, căci nu exista conştiinţă a timpului, memorie a duratei temporale. Pentru un mare poet, trecutul nu există, poetul descoperă lumea ca şi cum el ar fi contemporan cu prima zi a creaţiei. Orice mare poet reface lumea...”
2.1. Formulează două concluzii proprii despre originalitatea poeziei blagiene.
oMotivarea spiritului critic
Modulul II
mETATEXTULCITITORULUI:
Redactează, adecvat şi argumentat, propriul text
1. Examinează, in paralel, citatele propuse. Precizează ce este comun pentru viziunea celor doi poeţi, in raport cu ideea de poezie. Identifică şi diferenţe de viziune. Specifică pe ce imagini artistice se edifică viziunea fiecărui autor.
„S-a spus că poezia ar fi o artă a cuvîntului. Dar poezia e o artă a cuvîntului numai în măsura în care e si o artă a necuvîntului. Într-adevăr, tăcerea trebuie să fie pretutindeni prezentă în poezie, cum
moartea e necurmat prezentă în viaţă.”
***
Limba nu e vorba ce o faci.
Singura limbă, limba ta deplină,
Stăpînă peste taine si lumină E-aceea-n care ştii să taci.
Lucian Blaga
„Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvîntului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă.
În poezie putem vorbi despre ne- cuvinte; cuvîntul are funcţia unei roţi, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie, ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic.”
Nichita Stănescu
2. Pornind de la un aforism al lui Lucian Blaga, elaborează un eseu argumentativ de 1,5-2 pagini, in care să vorbeşti despre poezie ca o stare, un mod de a fi pentru acest poet.
Urmează modelul: Poezia e ca o pînză fără tiv, cu firele bine bătute, ale cărei margini se pot destrăma, dar care totuşi nu se destramă.
S Analiza aforismului: completează tabelul, construind asocieri pentru cuvintele-cheie ale citatului.
Pînză
Poezie
Diferenţe
Similitudini
Diferenţe
Pînza este materie concretă si poate fi percepută cu organele de simţ.
Şi pînza, si poezia sînt produse prin împletirea/combinarea/ întreţeserea diferitelor elemente.
După ce este percepută cu organele de simţ - citită sau auzită - poezia trebuie înţeleasă, trăită.
Şi pînza, si poezia...
S Lansarea exemplelor din creaţia poetului, care confirmă citatul.
S Formularea de argumente in sprijinul opţiunii făcute.
Valoarea ^propriului argument
Modulul
COMPETENTA ABSOLVENTULUI LA EXAMENUL DE BACALAUREAT
»
În baza fragmentului din romanul Luntrea lui Caron de Lucian Blaga, realizează o compoziţie de 1-1,5 pagini, ca- racterizînd personajul narator.
de stăruitoare interiorizare si însingurare, se adunase în mine un copleşitor dor de ţară. Ţara era pentru mine, desigur, peisajul şi amintirile, graiul şi trecutul, sîngele şi duhul unui neam de oameni, de aceeaşi obîrşie, prin mii de ani. Intr-o zi, Leonte, prietenul meu, îmi spuse că în dorul meu de ţară se amestecă dorul de cele mai fragile făpturi ale ţării, de încă necunoscutele ce ar putea să facă, cu dragostea lor, să înflorească în mine supremul cîntec. Nu îndrăzneam să-i mărturisesc lui Leonte cîtă dreptate a avut. Nu îndrăzneam, căci ar fi trebuit să-i spun că singura apariţie feminină despre care bănuiam că ar răspunde, ca argintul, vibraţiilor mele poetice, a devenit pentru mine simbolul Inaccesibilului.
Pentru mine, Ana era fiinţa despre care o sfială aproape magică mă oprea să vorbesc cu cineva. De ani de zile, Ana era focul amintirilor după care tînjeam. Imaginea ei îmi revenea în suflet ca obsesia unui cîntec. Imprejurări pămînteşti şi atî- tea omeneşti neajunsuri s-au aşezat mereu între noi, ţinîndu-ne departe unul de altul. Si astfel, imaginea
doamnei Ana se prefăcu, încetul cu încetul, într-un simbol al Inaccesibilului. Imaginea s-ar fi destrămat în uitare, dacă n-ar fi fost mereu împrospătată prin propria-i vrajă.
Am făgăduit Anei să-i scriu în fiecare zi. Cel puţin, slova mea va face astfel o punte aeriană între mine şi ea. Si am promis să nu aştept răspuns la nici unul dintre răvaşele mele. Ea m-a asigurat că va adăsta mereu cu gîndul în preajma mea. De altfel, cît priveşte eventuala corespondenţă, nici nu găsisem o soluţie problemei delicate, de circumstanţă: unde ar putea să-mi răspundă? Si mai ales cum?
Sfîşierile lăuntrice de după despărţire iau repede sfîrşit. Prilejuite de o condiţie efemeră, ele nu pot să reziste duhului de plenitudine, care-mi răpeşte materialitatea, care îşi caută o rostire mai presus de împrejurări vremelnice. Acasă, prin ogradă, la birou, în faţa mesei de lucru, pe stradă, în pofida trecătorilor, la plimbare, prin serpentinele cetăţii, în somnul fără martori, în melodioasa mea stare de veghe gîndesc în permanenţă la fiinţa ce poartă numele luminii: Ana. Aroma ei îmi însufleţeşte existenţa.”
SU
• În compoziţia ta, vei realiza următoarele cerinţe:
1. Relevarea valorilor etice şi morale pe care le promovează naratorul. -2
------------------------------------------------------------------------------------------------------------- s
2. Extragerea, din text, a două idei ale naratorului, pe care le împărtăşeşti ^
şi tu, argumentîndu-le.
_______________________________________________________ Ti
3. Interpretarea atitudinii personajului narator faţă de Ana. ^
4. Formularea unor concluzii privind semnificaţia general-umană a iubirii.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------- o
A -M
5. Exprimarea atitudinii proprii faţă de ideea formulată in segmentul subliniat.
4 P uncte 6P uncte
4 P uncte 6 P uncte
4 P uncte
PROFIL REAL
S c risa /, ordonare a g în d ir ii ta le
Modulul II
• Aplică aptitudini de cititor competent la interpretarea unui text din creaţia lui Lucian Blaga, după prima lectură.
1. Scrie cîte un sinonim contextual adecvat pentru cuvintele date: sumbru, a ţine, surîs.
2. Alcătuieşte trei enunţuri, utilizînd diferite locuţiuni sau expresii ce conţin cuvîntul inimă.
3. Rescrie, din text, trei cuvinte-che- ie, argumentînd, în cîte un enunţ, relaţia de sens a fiecăruia cu titlul poeziei.
4. Interpretează, în 3-4 rînduri, semnificaţia contextuală a unui simbol din şirul: soare, umbră, lună, furtună.
5. Comentează, într-un text coerent de 4-5 rînduri, sugestia contextuală a metaforei:
Te-avînţi să culegi printre umbre bălaiul surîs al comorii.
O)
■M
u
a
3
a
O)
o
o
cs
■M
o
■M
s
Agenda cititorului
uncte
Puncte
IUBIRE
Iubeşti - cînd ulciorul de-aramă se umple pe rînd, de la sine aproape, de flori şi de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine.
Iubeşti - cînd suavă icoană ce-ţi faci în durere prin veac o ţii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac.
Iubeşti - cînd sub timpuri prin sumbre vîltori, unde nu ajung sorii, te-avînţi să culegi printre umbre bălaiul surîs al comorii.
6. Explică, în 2-3 enunţuri, starea de spirit a eului liric, exprimată în strofa subliniată.
Puncte
7. Comentează, în 10-12 rînduri, mesajul global al poeziei, în raport cu titlul ei şi cu mărturisirea poetică a lui Grigore Vieru:
Clipa cînd toate se preschimbă în nenumite flori si nu mai ştii pe care să o dărui fiinţei dragi: aceasta-i iubirea!
Din oficiu:
Iubeşti - cînd simţiri se deşteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-aşteaptă nu moartea, ci altă poveste.
Iubeşti - cînd întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună, îţi este-n aceeaşi măsură şi lavă pătrunsă de lună.
Lucian Blaga
PROFIL UMANIST
Modulul
VALUARE SUMATIVA
Verifică - ţ i performanţele:
Domeniul evaluativ
Domeniul cognitiv
Nivelul de competenţă C
Coordonate ale personalităţii creatoare
Identificare şi înţelegere
Nivelul de competenţă B
Lectura şi înţelegerea operei Explicarea şi interpretarea operei
Modelare şi aplicare
Nivelul de competenţă A
Valori şi atitudini asumate din opera scriitorului de către elevul-cititor
Imaginaţie
şi creativitate
*
ova/uarea, o dovadă a succesului tău
Modulul
Lucian ^Biaga
SCRIITORUL-OPERA-CITITORUL
Sarcini de lucru
Punctaj
Numeşte trei posibilităţi de evidenţiere grafică, pentru a obţine efectul unei expresivităţi stilistice într-un anumit text.
6 p.
Identifică în biografia scriitorului trei factori ce i-au definit personalitatea, referindu-te şi la aforismul autorului: Viaţa este o piatră de încercare a adevăratelor caractere.
6 p.
Întocmeşte o listă de 5-7 motive literare ce intră în preferinţa de creaţie a scriitorului. Argumentează, în două enunţuri, predilecţia lui Lucian Blaga pentru valorificarea miturilor.
10 p.
Alege unul dintre aforismele propuse din creaţia lui Lucian Blaga: Cele şapte minuni ale lumii sînt cele şapte culori; Din ciocnirea a două pietre nu se naşte o piatră, ci o scînteie; Literatura aforistică e sarea gîndirii. Comentează-l, succint, conform reperelor:
• Interpretarea aforismului în baza a 2-3 cuvinte-cheie;
• Formularea mesajului comunicat prin aforismul respectiv;
• Valoarea citatului, în contextul creaţiei/aforisticii blagiene;
• Atitudinea proprie faţă de afirmaţia din citat.
|B
Pornind de la viziunea lui Lucian Blaga: În proverb se rosteşte înţelepciunea omului care pătimeşte într-un chip sau altul în freamătul lumii. Proverbul este înţelepciunea omului păţit, iar nu simplu a omului cu experienţă, care priveşte lumea ca spectator, raportează la propria-ţi experienţă de viaţă, de comunicare una dintre afirmaţii. Descrie, ca într-o schiţă, întreaga întîmplare care te face să dai dreptate scriitorului.
Scrie o compunere de sinteză în care să explici anumite sugestii ale metaforei luminii şi a dorului în lirica lui Lucian Blaga.
14P
Formulează două argumente în sprijinul aforismului blagian: Ghicitorile sînt bucăţi literare care îşi poartă titlul la urmă. Alcătuieşte trei ghicitori cu trei lexeme-cheie din creaţia lui Blaga, în calitate de titlu-răspuns.
16 p.
Elaboraţi, în echipă, programul unei conferinţe ştiinţifice, dedicate scriitorului şi filozofului
Lucian Blaga.
1. Documentaţi-vă în privinţa temei. 4. Întocmiţi/elaboraţi textul unui anunţ prin care
2. Stabiliţi, în rezultatul discuţiei, care va fi invitaţi elevii din liceul vostru să se înscrie în mottoul conferinţei. una dintre secţii.
3. Determinaţi cîte secţii vor activa în cadrul 5. Formulaţi, fiecare membru al grupului, cîte conferinţei şi care va fi tematica în fiecare o temă de comunicare, pentru a participa la dintre secţii. conferinţă.
26 p.
În total: 100 de puncte
U
NITATEA DIDACTICĂ
4
Ver6uleste Unica,
Nestemata
Noastră
Avere.
În zifefe mari Şi-n ziîeîe De cumpănă, E,
Verbul,
Ne va ajuta Să rămmem În picioare,
Să ne păstrăm Fata
y
Şi Duhul,
Credinţa Şi Neamul...
jjNd
Modulul
PRE-TEXT:
Intră în lumea creaţiei scriitorului
„Duc vorba în lume aşa cum îmi vine: cu rădăcini, cu ramuri, cu frunze cu tot.”
Ion Drută
j
1. Alcătuieşte o listă a lucrărilor scriitorului Ion Druţă. Aplică diferite semne convenţionale în dreptul titlurilor:
S - cunosc titlul, nu cunosc textul;
+ - cunosc textul;
++ - am citit textul;
! - face parte dintre preferatele mele.
1.1. Clasifică titlurile acumulate pe genuri şi specii literare. Aranjează-le într-un tabel.
2. Raportează, în rezultatul discuţiei, creaţia cunoscută a lui Ion Druţă la un curent literar. Formulează argumente şi ilustrea- ză-le cu exemple din operele studiate în clasele a X-a şi a XI-a.
3. Alcătuieşte o listă a scriitorilor români care ar putea fi numiţi colegi de generaţie cu Ion Druţă.
C OORDONATE BIOBIBLIOGRAFICE
1. Reţine din selecţia propusă informaţii referitoare la creaţia scriitorului. Compară-le cu datele acumulate şi sistematizate anterior. Consultă manualul de clasa a XI-a.
Ilustraţie de Ion Puiu
• „Prin caracteristicile ei esenţiale, opera lui Ion Druţă (n. 03.09.1928, satul Horo- dişte, Soroca; creaţia sa este adunată în 4 volume în 1986-1987, reluată în caractere
latine în 1989; vol. I conţine nuvele, naraţiunea autobiografică Horodişte, 1975, romanul Frunze de dor, 1955, ciclul de povestiri pentru copii Daruri, 1969, şi nuvela
C hem area voeaMei
Modulul
de mari proporţii Ultima lună de toamnă, 1963; vol. II cuprinde romanul Povara bunătăţii noastre, 196l-1967, 1985, apărut şi în B.P.T a Editurii Minerva din Bucureşti, 1991, nuvelele Întoarcerea ţărînii în pămînt, 1969, 1970, Toiagul păstoriei, 1984; vol. III inserează romanele Biserica albă, 1975-198l, 1986-1987 şi Clopotniţa, 1972, apărut şi la Cartea Românească; vol. IV conţine eseuri şi piesele Casa mare, 1959, Doina, 1958, Păsările tinereţii noastre, 1971, Horia, 1973, Frumos şi sfînt, 1979, Cervus divinus, 1977-1981, 1987) este reprezentativă pentru literatura română din Basarabia: refuzul convenţiilor ideologice oficiale, respectul valorilor etice, cultul culorii locale, pitorescul povestirii şi oralităţii."
/
Mihai Cimpoi
• „Opera lui Ion Druţă, în totalitatea ei, se sprijină pe trei piloni principali: ideile atotpurificatoare ale creştinismului; tradiţiile înnobilatoare - populare, culturale şi istorice - ale neamului; preceptele verificate ale unei gîndiri şi experienţe moderne. Toate aceste trei surse de /
gîndire şi inspiraţie alimentează creaţia sa cu nutriţie umană de calitate superioară, cum ar fi compasiunea şi solidaritatea dintre indivizi şi diverse comunităţi omeneşti; dragostea faţă de ai săi şi toleranţa faţă de ceilalţi; respectarea cu sfinţenie şi implementarea valorilor fundamentale ce ţin de echitate, cinste, bunătate, virtute, adevăr, dreptate, onoare, demnitate etc. Sub acest aspect - or el este unul definitoriu - creaţia lui Druţă reprezintă un izvor viu şi nesecat privind consolidarea în continuare a spiritualităţii şi demnităţii noastre."
Haralambie Corbu
COLLABORANDI
V<n.
FENOMENUL ARTISTIC
ION DRUŢĂ
____________________________________Ă
Monografie colectivă elaborată în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei
2. Reperează cinci momente din biografia scriitorului, determinate de evenimentele istorice.
2.1. Indică două opere în care scriitorul Ion Druţă reflectă aceste momente.
3. Documentaţi-vă din alte surse (ediţii ale operelor, studii, site-uri) asupra biografiei scriitorului. Numiţi factorii care credeţi că au avut o influenţă majoră asupra formării scriitorului ca promotor al ideii de supravieţuire a neamului prin valori spirituale.
4. Raportaţi problematica unuia dintre textele druţiene scrise în ultima perioadă (1990-2010) la problemele care frămîn- tă astăzi societatea noastră.
5. Reflectaţi asupra afirmaţiei scriitorului Ion Druţă şi expu- neţi-vă opinia: Cultura unui scriitor este determinată, întîi de toate, de categoriile si nivelul problemelor pe care le abordează.
5.1. Formulaţi 2-3 concluzii relevante.
5.2. Exemplifică opinia ta prin modele de individualităţi creatoare studiate.
Motto:
„Opera lui Ion Druţă este o frescă bogată, multiaspectuală, cu nenumărate observaţii adînci asupra valorilor etice netrecătoare.”
LĂCEREA TEXTULUI:
Ion Ciocanu
Dialoghează şi descoperă sensurile operei
• Citeşte fragmentele din povestirea Horodişte. Urmăreşte persistenţa în timp a dragostei naratorului faţă de părinţii săi.
HORODIS TE
j
(fragmente)
Nu ţin minte - ori că mi s-a povestit, ori că am citit undeva că satele de răzeşi de pe malul Nistrului au fost întemeiate de Ştefan cel Mare, cu oşteni arţăgoşi şi iuţi la încăierare, în aşa fel ca, dacă turcii ori tătarii vor trece Nistrul, să se poată descurca pînă va sosi oastea domnească...
Nu ştiu dacă a fost întocmai aşa, cît despre tata, el, într-adevăr, era plin de demnitate, arţăgos şi încăpăţînat...
Ştia doar a se iscăli... Păstrez, ca amintire, una din semnăturile tatei. Socotea, în schimb, foarte bine şi, spre marea noastră zaviste, desena frumos...
De altminteri, patima asta a lui pentru artele frumoase l-a şi adus din Slobozia în Horodişte. Tînăr fiind şi tot căutîndu-şi rost pe lume, a ajuns la un moment dat boiangiu.
Umbla la cîştig, cu un moş tot de acolo, din Slobozia, căci boiangiii de pe Nistru ajunseseră la o faimă atît de mare, încît erau tocmiţi prin satele unde se lucrau biserici. În Horodişte tocmai se ridicase lîngă bisericuţa cea veche, din bîrne, adusă cîndva demult din Lencăuţi, una nouă, şi biserica cea nouă l-a adus pe tata în satul unde i-a fost dat să-şi trăiască o bună jumătate din viaţă.
Lucratul bisericii o fi fost pe vremea ceea o mare minune - de dimineaţă pînă seara o fi tot venit horodiştenii să caşte gura. După care, într-o bună zi, o fi apărut şi mama, fată tînă- ră şi curioasă pe atunci. S-o fi oprit în prag, o fi zărit un boiangiu roşcovan care tocmai vopsea pervazul la una din ferestre, şi apoi las’ că domnitorii ştiau pe cine să aşeze pe malul Nistrului, acolo, între pietroaiele celea...
Permanente ale devenirii
Modulul
Şi iară revenim la mama, la acest cuvînt frumos, rotund, pe care noi mai mult îl cîntăm decît îl rostim, şi uneori se pare că tot ce-a fost mai frumos şi mai măreţ plăsmuit în faşa limbii noastre e legat de acest cuvînt. Eram mezin, al patrulea copil, ori, cu cele două surori ce-au murit de mici, al şaselea, aşa încît, atunci cînd m-am ridicat şi eu copăcel, rămăsese puţin din frumoasele gîţe negre pe care le avusese mama de fată mare. Mai erau însă tineri şi plini de viaţă ochii de-un căprui închis, senini, binevoitori, faţa bălaie, încununată de un zîmbet plin de bunătate - sfinte Dumnezeule, atîta bunătate creştinească, atîta bunătate omenească, încît orice cerşetor, orice pui rătăcit de cloşcă, orice fir de iarbă călcat de roţi pe-o margine de drum găseau înţelegere şi compătimire în inima ei.
Aş zice că era harnică şi silitoare ca o furnică mama, dar nu ştiu ce fac furnicile acolo în furnicarul lor iarna, pe cînd mama, iarna întreagă, torcea, ţesea, cosea, cîrpea, iar de cu primăvară şi pînă toamna tîrziu, basmaua ei albă, căci purta basma albă, zbura ca o pasăre - ba e în casă, ba e afară, ba e în Cubolta, unde ne erau hectarele, ba se întorcea în amurg, albind uşor pe o dungă de deal, în seninul serii; alerga, pentru că avea, cum zicea ea, copii, şi azi, gîndindu-mă la pasărea ceea albă a copilăriei mele, nu pot spune că am văzut-o măcar o singură dată, măcar o singură clipă, stînd pe-o ramură, lîngă cuibul său.
Şi iară mă întorc cu gîndul la tata, pentru că din tot potopul cela de lume care a trecut
prin viaţa mea, el rămîne figura cea mai dură, cea mai enigmatică. Nu ştiu dacă a fost un om tocmai bun, pentru că mai rămîne de discutat ce înseamnă om bun. Ceea ce azi pare un cusur, peste o vreme poate fi dovada unor merite deosebite, iar ceea ce cîndva era prilej de mîn- drie, azi poate stîrni doar zîmbete.
Oricum, atunci, în copilărie, tata mi se părea voinic, demn şi veşnic. Voinic era într-ade- văr, căci la trîntă nu ţin minte să-l fi dovedit cineva în Horodişte. Şi demn era în măsura în care demn putea fi un ţăran cu patru copii şi patru hectare. Cît despre veşnicie - fireşte, se schimba şi el puţin cîte puţin, dar se schimba singur, cu măsura şi soroacele sale, nicidecum cu lumea ce-l înconjura.
Mulţi dintre eroii cărţilor mele au împrumutat anumite trăsături de la tata, adică nu atît le-au împrumutat, cît le-au furat, pentru că tata, într-un fel pe care nu mi-l pot explica nici acum, se ferea şi de vorba, şi de scrisul meu. Cultivînd o anumită stimă părintească faţă de copiii mici, cum ne ridicam băietani, nu ne mai zicea „tu”, ci neapărat „dumneata”. De cuvinte urîte sau înjurături în casa noastră nici vorbă. Nu-i ieşeam din cuvînt nici noi, nici mama, şi nu o făceam din frică, ci pentru că aşa era normal să fie, şi tata, la rîndu-i, căuta ca toate în casa noastră să rămînă în limitele bunei-cuviinţe.
j
Chiar şi acuma, după ce-au trecut ani de la înmormîntarea lui, simt o anumită jenă vorbind despre dînsul, de parcă ar fi stat el aici, alături, şi ar fi tăcut în felul cela unic cum ştia să tacă numai el, şi tăcerea ceea parcă mi-ar fi zis: nu e bine, dragul tatei, ceea ce faci, nu e bine...
1. Exprimă-ţi opinia:
• De ce scriitorul invocă tradiţia populară despre originea satelor nistrene?
• În ce vezi legătura spirituală dintre tată şi scriitor?
• De ce imaginea mamei este asociată cu pasărea albă a copilăriei?
2. Explică în ce mod biserica a prilejuit împlinirea rostului pe lume al tatălui şi al mamei scriitorului.
3. Redactează o schiţă de portret comun al părinţilor, prin care să evidenţiezi:
• prezenţa acestora ca individualităţi umane puternice;
• înţelepciunea de a crea un cuplu armonios.
4. Discută despre părinţi ca model uman pentru scriitor.
4.1. Concluzionează: părinţii reprezintă idealul moral al unui neam?
5. Comentează, cu referire la texte cunoscute, declaraţia scriitorului:
„Deci, mă mai întorc o dată la tata, pentru că a fost unul din ţăranii ceia închişi în sine, la care, fără ca să vrei, de-a lungul anilor, tot revii, descifrîndu-i destinul filă cu filă. Multe din felurile tatei de a fi s-au transmis eroilor mei, oarecum automat, parcă fără participarea mea. Şi în casa lui Onache Cărăbuş, şi în casa Părintelui din Ultima lună de toamnă, precum şi în multe alte case apărute în scrierile mele, tata a intrat de sine stătător, fiind adînc convins că sînt casele lui.”
Satele mele de baştină
5.1. Argumentează, valoriflcîndu-ţi propria experienţă, ideea că spaţiul copilăriei are semnificaţie existenţială.
5.2. Consolidează-ţi ideile, raportîndu-le la viziunea lui Ion Druţă de permanentă aşteptare a copilăriei, consultînd Rînduri-Gînduri.
5.3. „Construieşte" (descrie verbal sau desenează) casa comună a personajelor druţiene, valoriflcînd indiciile:
a) elementele tradiţionale; b) atmosfera din interior;
c) cromatica.
5.4. Numeşte „multe alte case apărute în scrierile" lui Ion Druţă, determinînd analogii sau diferenţe între ele.
^Permanente ale devenirii
Fotografie de familie a scriitorului
♦ Cînd rîndunica îşi face cuibul, cînd drumul prinde a toarce cârâruşe, cînd mugurul îşi desface din faşâ podoaba lui verde, atunci vine sâ mâ vadâ copilăria.
♦ S-a dus pe la zori ca sâ nu mâ trezeascâ. Mi-a lâ- sat cîteva hîrtiuţe colorate, în care fuseserâ învelite bomboanele şi papucii cumpâraţi, şi cureluşa.
E atît de tristâ, e atît de pustie casa mea, încît, ca sâ birui aceastâ tristeţe, mâ aşez la masa de scris. Ştiu câ o sâ vinâ, o sâ mâ gâseascâ oriunde aş fi.
Ion Drută
____________
179|
Modulul
. Ars discendi
<S> =
1. Documentează-te (din dicţionarele de simboluri) asupra valenţelor simbolului casei. Raportează informaţia la textele şi personajele druţiene, relevînd semnificaţiile acestui simbol. Consultă Agenda criticului.
2. Scrie un eseu nestructurat de două pagini cu tema Părinţii, casa, copilul, credinţa, valori din spaţiul literar druţian.
OPŢIONAL
3. Formulează, în structură de enunţ finit, cinci argumente în susţinerea temei propuse, valorificînd aspecte ale creaţiei lui Ion Druţă: Părinţii sînt rădăcinile noastre spirituale, care ne ajută să devenim oameni.
Această zodie de-a nu fi semănat cu nimeni...
Lego, ERGO SUM
Agenda criticului
Cele mai realizate pagini druţiene impun un statut triplu al casei: Casa-istorie (catedrala păstrătoare a valorilor spirituale); Casa-lăcaş al familiei şi neamului; Casa-destin individual.
Opera druţiană ne îmbie cu casele sale spre un univers familiar. Casa are cer, are pămîntul-te- melie, are toate punctele cardinale deschise spre ferestrele ei lacome de lume; ea cuprinde drame şi fericiri, vîrste şi datini.
Eliza Botezatu
1. Citeşte integral proza autobiografică Horodişte.
1.1. Prezintă în lectură expresivă secvenţa preferată (2-3 alineate).
1.2. Structurează informaţia obţinută în următorul tabel:
Amintiri
Meditaţii
Comentarii
1.3. Determină secvenţele care se referă la copilul universal şi care sînt sau ar putea fi comune cu:
• Amintiri din copilărie de Ion Creangă;
• Hronicul şi cîntecul vîrstelor de Lucian Blaga;
• Memoriile lui Mircea Eliade;
• propria-ţi biografie.
2. Alcătuieşte lista completă a personajelor din Horodişte. Specifică relaţia fiecărui personaj cu autorul şi atitudinea lui faţă de fiecare personaj. Observă utilizarea aceloraşi nume/ prenume pentru crearea personajelor literare de ficţiune.
2.1. Compară secvenţele indicate din Horodişte cu altele similare din proza lui Ion Druţă:
> secvenţa revenirii tatălui de la război si revenirea lui
> •>
Onache Cărăbuş;
> activitatea învăţătorului Pavel Harabagiu/Micu Miculescu;
> amintirile despre bunici (Ana, Alexandra) şi bătrînele din proza scurtă şi dramaturgia autorului.
II
SANIA sau himera creativităţii
jt
1. Aminteşte-ţi de un moment al vieţii tale în care ţi-ai dorit să faci un anumit lucru, un anumit obiect, să elaborezi ceva. Ce paşi ai întreprins pentru a ajunge la finalitatea dorită?
• Citeşte textul şi determină ce l-a motivat pe protagonist să-şi vadă realizat visul.
SANIA
(fragmente)
Cînd, într-o bună vreme, nucul din faţa casei s-a uscat, moş Mihail şi-a scos cîrja din tindă, şi-a dat pălăria pe ceafă şi a început a se plimba în jurul lui de-ţi părea că-i numără crengile. I-a măsurat tulpina şi din ochi, şi cu şchioapa, a încercat de nu dă drumul la coajă şi tocmai spre chindii, cînd ciubotele au început să i se pară cam grele, a pus şi cîrja, şi pălăria la locurile lor. După care, şi-a zis în gîndul lui:
- Am să fac o sanie.
Sanie... Mare lucru-i o sanie. Arunci un braţ
7
de paie, le acoperi cu un covoraş, să nu te prindă răceala, arăţi cailor că n-ai uitat biciul acasă şi te duci, că abia mai dovedeşte soarele să se ţină pe urma ta. Si abia atunci ai să uiţi să-ţi numeri anii, şi-ai să-ţi vezi prietenul pe care au început să ţi-l fure drumurile, şi pe pîrtia făcută de tine mulţi drumeţi îşi vor găsi calea, şi satul, şi casa.
O sanie - atîta îi trebuie omului şi iar e om. Numai să-i faci o sanie pe care au visat-o toţi lemnarii de pe lume, cîţi lemnari au fost, o sanie pentru care şi cel de seama ta ţi-ar zice
Harul cuvîntului
bade; o sanie care ar plînge după drum şi drumul după dînsa.
Mare lucru-i o sanie...
Pe urmă, zi după zi, îl vedeai tot mai des stînd în mijlocul ogrăzii şi privind undeva deasupra cămării, de parcă mai venise o primăvară în anul cela şi el aştepta să se arate cocostîr- cii...
Vreo săptămînă s-a tot uitat la coroana nucului, ghicind cam cum îi vine rădăcina, a încercat într-un loc cu hîrleţul să vadă de n-a dat greş şi într-o bună zi, cînd i-a plăcut borşul cu care l-a hrănit baba, i-a spus:
- Stii, am de gînd să scot nucul cela şi să fac o sanie.
A avut noroc de-o babă sprintenă la minte - îndată a prins firul:
- Numaidecît să faci! Vezi că mi s-a descusut zăbunul subsuoară - om vinde sania şi mi-oi face altul nou.
A zîmbit moş Mihail - ştia el rostul la prostii, că multe le-a mai auzit în viaţa lui...
Pînă la Anul Nou moş Mihail de abia a dovedit să despice nucul în două - încă nici nu se
O glin zi sim bolice a le rea lită ţii
Modulul
apucase să cioplească tălpile, că se pomeneşte cu Niculăieş, un om mărunţel, bogat şi cu ambiţii.
- Sanie faci?
- Am de gînd...
- În două săptămîni îi pui oiştea?
Moş Mihail s-a uitat lung la dînsul, căutînd a ghici cam cît să fi închinat el.
- Îi mai cinsti mata mult vin pînă pun eu oiştea.
- Bine, dar se duce iarna şi ce te faci cu sania în mai? Nimeni nu-ţi dă o legătură de ceapă pe dînsa.
A zîmbit moş Mihail - ferice de cel ce trăieşte mai mult în ograda vecinilor, decît în propria lui ogradă...
Cînd au venit viscolele, moş Mihail de abia a dovedit să facă tălpile - în schimb erau nişte tălpi cum nu mai văzuse satul cela - uşoare, netede, că puteai să te bărbiereşti, uitîndu-te într-însele.
O zi întreagă i-a sprijinit Niculăieş pereţii cămăruţei - îi plătea pe tălpi cît a cere, restul îl face la alt lemnar. Dar moşul vedea de acum săniuţa - o viaţă de om ciopleşte lemn, i-a amorţit fiecare încheietură, pe fiecare deget i-a crescut a zecea oară carnea - nu, el vede acum săniuţa, vede caii înhămaţi la dînsa, vede feţe zîmbind asupra vîntului - şi rîdea cînd Nicu- lăieş suna gologanii, mutîndu-i dintr-un buzunar în altul.
Dar tălpile - parcă sania-i făcută numai din tălpi? În urma lor au apărut patru picioare atît de netede, că veneau copiii vecinilor să se joace cu dînsele, au apărut doi carîmbi de frasin, oleacă aduşi spre mijloc, şi nimeni afară de dînsul nu bănuia că anume lemnele iestea strîmbe or face săniuţa sprintenă.
Si nu mai rămăsese chiar atîta, dar cu cît era mai aproape de minunea sa, cu atît mai multe
zile fripte îi făcea baba. Si, ca să nu-şi mănînce inima amîndoi, moş Mihail şi-a făcut un pă- tucean în cămară - avea acolo cuptoraş - şi nu se mai arăta zile întregi. De dimineaţă încuia uşa, lua o bucată de lemn şi erau pe lumea asta numai el şi sania.
Domol, tăcut, sta zile întregi în picioare lîngă vîrstac şi cioplea, şi vorbea cu sania, şi-i îngîna melodii apucate din bătrîni. Făurirea nu e o caznă, ci o vocaţie. Adevărata vocaţie e mai presus de toate. Bătrînul i se supunea acestei vocaţii cu tot trupul, cu tot sufletul, şi, cuminte ca un copil, săvîrşea bătrînul taina cea mare a omenirii - taina muncii. Iar noaptea tîrziu ducea bucăţi de lemn lîngă felinarul atîrnat de tavan şi ziua ce trecuse i se părea tot aşa de frumoasă, perfectă şi plină de rost ca şi lemnul întunecat şi lucitor pe care îl ţinea în mînă.
Cu vremea pierduse şi socoteala zilelor - se culca cînd îi amorţeau palmele, aţipea şi se trezea îndată, privea bucăţelel e de lemn aşezate pe vîrstac - niciodată în viaţa lui de lemnar surcelele nu săreau aşa de departe. Si cînd a prins a se înmuia omătul, cînd pe la amiază se auzea picurînd din streaşină, moşul a început a număra pe degete cînd a veni ziua în care va întoarce barda şi va lucra numai cu muchia ei, adunînd sania.
Rămăsese, după socoteala lui, puţin de tot, cînd, într-o bună zi, a bătut baba la uşă. Moşul i-a deschis. În drum sta un cal roib înhămat la o săniuţă şi o femeie căra nişte legături cu bulendre din casa lor în sanie.
- Mă duc.
Moşul n-a înţeles. I-a spus, cercetînd o des- picătură la ochi:
- Vezi să nu pierzi cheia.
Dar baba nu se mişca din prag.
- Ce mai stai?
Modulul
- Apoi, mă duc cu totul. Te lepăd. Oi trăi la soră-mea.
A lunecat despicătura din mîna moşneagului. S-a apropiat de prag, s-a uitat lung la faţa pe care o vedea de patruzeci de ani în fiece zi. S-a înfiorat. Îl aştepta o viaţă atît de pustie fără faţa asta, fără mîinile iestea. Apoi s-a uitat la sania care lucea desfăcută pe vîrstac. Era aproape gata. Aştepta blagoslovirea lui. Si a înţeles moşul că fără babă îi va fi viaţa pustie, fără sanie - nici măcar pustie nu va fi...
Pentru întîia oară s-au aşezat tălpile saniei în dungă, apoi au apărut oplenele, coşul, dar moşul se străduia să n-o vadă în întregime - clipa asta o păstra pentru sfîrşit.
Spre amiază, sania era gata. A adunat surcelele din jur, a dus instrumentul în cămară şi l-a aşezat la locul lui. Apoi şi-a aprins o lulea, a ieşit în prag, s-a rezemat de uşor şi s-a uitat la sanie. O săniuţă sprintenă sta în mijlocul ogrăzii, soarele se scălda în coşul ei, şi sania lucea, de-ţi părea că s-a mai vărsat o picătură de lumină peste acest mult pătimit pămînt.
- Da-i frumoasă, bat-o pustia...
...Nişte oameni tre ceau pe drum şi s-au oprit pe o clipă lîngă poartă.
- Ia te uită, măi!
- Vrăjmaşnică sanie.
- Bunişoară, numai, cînd a gătit-o! Cui îi trebuie?
A zîmbit moş Mihail - fericiţi sînt cei ce aruncă vorba pe vînt şi nu-şi dau seama de cele ce spun. Si-a ascuns sub căciulă cele cîteva şuviţe încleiate de sudoare şi s-a apucat de gospodărit...
Spre seară a adunat frunzele măturate prin ogradă, le-a dat foc şi, pe cînd sta într-un genunchi şi le amesteca să ardă mai bine, iar i-a apărut acel ceva alb, sprinten şi frumos.
Un fior i-a scuturat umerii. Moşul s-a aşezat.
- Să ştii că nu era sanie!
Si iar l-a învăluit tulburarea visului, tulburarea tinereţii, făcîndu-l voinic cum nu era nici la douăzeci şi cinci de ani!...
moş Mihail, protagonistul
NTELEGEREA TEXTULUI CA REALITAT
2. Motivează decizia lui moş Mihail de a face o sanie.
3. Apreciază modul de conştientizare, de către protagonist, a valorii muncii sale, în comparaţie cu punctele de vedere ale personajelor indicate:
sătenii,
personaj
colectiv
baba,
soţia
acestuia
Niculăieş, om mărunţel, bogat şi cu ambiţii
Făurirea e o vocaţie.
o g lin zi sim bolice a le rea lită ţii
Modulul
4. Comentează insistenţa personajului în realizarea scopului propus, pornind de la semnificaţia detaliilor:
• nu se mai arăta zile întregi...
• cu vremea pierduse şi socoteala zilelor.
• se culca cînd îi amorţeau palmele.
• aţipea şi se trezea îndată.
Bucuria creaţiei
4
Făurirea ca vocaţie
I
Plăsmuirea ideii
5. Argumentează filozofia muncii lui moş Mihail în procesul de construire a saniei, interpretînd detaliile textuale:
MOMENTUL INIŢIAL
► I-a măsurat tulpina din ochi;
► A încercat de nu dă drumul la coajă;
PARCURSUL MUNCII
+
► Îl vedeai tot mai des stînd în mijlocul ogrăzii.
► S-a tot uitat la coroana nucului, ghicind cam cum îi vine rădăcina.
► Pînă la Anul Nou. de abia a dovedit să despice nucul în două.
► Cînd au venit viscolele... de abia a dovedit să facă tălpile.
► Domol, tăcut, sta zile întregi în picioare lîngă vîrstac.
+
MOMENTUL FINAL
*
► Spre amiază, sania era gata.
► Da-i frumoasă, bat-o pustia.
5.1. Meditează, în scris, la tema Procesul trăirii ascensionale a actului de creaţie.
5.2. Formulează două concluzii, raportînd ideile proprii la schema alăturată.
6. Pronunţă-te pro sau contra ideii lui Ion Druţă: Adevărata vocaţie e mai presus de toate.
X
NTELEGEREA TEXTULUI CA ALEGORIE
i_______________________________________________________
7. Descrie cum ar fi trebuit să arate, în opinia ta, sania personajului, pentru ca ea:
a) să fie cea visată de toţi lemnarii de pe lume;
b) să fie o sanie pentru care şi cel de seama ta ţi-ar zice bade;
c) să fie o sanie care ar plînge după drum şi drumul după dînsa.
8. Defineşte şi apoi motivează starea de spirit a lui moş Mihail, comunicată prin enunţul: ...de parcă mai venise o primăvară în anul ceia şi ei aştepta să se arate cocostîrcii.
9. Argumentează, cu detalii textuale concludente, de ce construirea saniei a devenit pentru actant taina cea mare a omenirii - taina muncii.
10. Identifică, în text, detaliile ce reprezintă semnele lumii interioare a personajului, în care era numai ei şi sania.
11. Despre ce îţi comunică faptul că moş Mihail vorbea cu sania şi-i îngîna melodii? Comentează sugestia contextuală a acestei personificări.
12. Motivează opţiunea personajului de a-şi finisa lucrul, în pofida pericolului de a rămîne singur.
13. Demonstrează că sania, în calitate de operă de artă, a devenit, în ochii lui moş Mihail, simbolul creaţiei desăvîrşite.
Modulul
ilustraţie
la opera scriitorului de Nikolai Ogurţov
14. Lucrînd în echipe, presupuneţi o eventuală reacţie a babei faţă de sania ce sta în mijlocul ogrăzii, alegînd două dintre reperele:
• priveşte cu indiferenţă; • priveşte cu admiraţie;
• revine la ideea utilităţii ei; • dezaprobă o astfel de activitate.
Ars
COLLABORANDI
15. Determină starea perpetuă pe care o trăia moş Mihail, co- mentînd sugestia acel ceva alb, sprinten şi frumos ca simbol.
16. Opinează, apelînd la exemple din operele literare, despre faptul că finalizarea unei lucrări este, pentru creator, un moment provocator, o tentaţie la noi creaţii.
17. Continuă finalul nuvelei, descriind o eventuală operă imaginată de acelaşi personaj.
1. Explică de ce protagonistul ezită să creadă că sania îi este _______ARS DISCENDI
opera visată.
2. Caracterizează, într-o compunere de 1-1,5 pagini, protagonistul nuvelei Sania ca pe un om ce are vocaţia muncii, a făuririi.
OPŢIONAL
3. Demonstrează cu argumente din textele lui Ion Druţă că tema realizării umane prin muncă şi creaţie este o dominantă a operei autorului.
-g b in xi sim bolice a le rea lită ţii
Modulul
FRUNZE DE DOR sau iluziile dragostei
1. Eşti la vîrsta minunată a visurilor realizabile. Descrie unul dintre ele, proiectînd paşi concreţi de îndeplinire.
• Citeşte fragmentele din romanul Frunze de dor, urmărind istoria dragostei visate a personajelor.
FRUNZE DE DOR
(fragmente)
Acest fior al sufletului, căruia Ti mal zicem fericire.
Zis-am verde şi iar verde...
(populară)
1
Rusanda ţese un lăicer.
j
Fac haz butuceii si iţele saltă, dar nu li-i a joc, căci - Doamne, Doamne, Doamne!...
Se varsă-n lăicer bătătura, zîmbeste ghiveciul cu flori, dar fuge urzeala, fuge urzeala si ce greu se miscă sulul - Doamne, Doamne, Doamne!...
Şi cui să-i spui, cînd n-ai cui spune, si ce să-i faci, cînd n-ai ce-i face, si cît s-astepţi norocul cela, cît se poate să-l tot astepţi?!
Of, bade Gheorghe, bade Gheorghe...
13
Gheorghe a apăsat pe cornul drept să fie brazda mai plină, dar cotiga a scîrţîit prelung si caii s-au oprit. De-a curmezisul brazdei stătea mînzul si se uita întrebător la Gheorghe,
de parcă ar fi vrut să afle cum găseste el isprava lui.
- Ei, dacă ţi-a venit cheful...
Cu mare ce a scos brazda la capăt si a dat caii la opalcă. Mînzul nu era nici la căruţă. S-a uitat în jur - nici urmă. A sărit în căruţă, ră- mînînd să stea în picioare. A, uite-l! L-a zărit cu vreo zece hectare mai la vale. Şade lîngă o fetiţă în bluză albă, fustisoară sinilie.
y 7 y
„Cine să fie? Stai, a cui îi zăblea? A, copila lui badea Mihalache.”...
- Doamne ajută, bade Gheorghe! i-a strigat Rusanda încă de departe.
- Să trăieşti, Rusando! Ia seama că mi-i alinta mînzul si n-am să-l pot ţine la casă - a vrea numai colaci.
Rusanda i-a netezit mînzului steluţa de pe frunte.
(T in ereţea frum useţea visu lu i
Modulul
- Crezi că nu face? Uite-l ce-i frumos.
Abia cînd a luat ultima fărîmitură din podul palmei, Vasca a auzit că nechează mă-sa după dînsul. S-a întors şi a rupt-o din loc spre căruţă.
j
- Ce semeni? Gheorghe s-a aşezat pe hat.
- Mazăre.
- Nu-i devreme?
- Tata zice că nu.
Vîntul i-a rupt o şuviţă de păr şi i-o juca pe obraz. Rusanda s-a întors cu faţa în partea de unde bătea vîntul, ca tot el să i-o aşeze la loc.
- Mata ai văzut alaltăieri cucoarele?
- Cum să nu!
- Ti le-a arătat cineva ori le-ai văzut sin-
y
gur?
- Singur. Aram aici în Hîrtoape.
Doamne, şi ea le-a văzut singură! Asta trebuie să însemne ceva.
Culegînd de pe hat cîteva fire de paragină uscată, Gheorghe a început a le împleti, ca să-i treacă de urît. A întrebat-o:
- De ce nu vii pe la club? Ori, poate, nu te lasă?...
- Cum să nu mă lase!
- Atunci?
Rusanda s-a aplecat să ridice de jos un bob de mazăre căzut din coş şi, ascunzîndu-şi obrajii de privirea lui, a rostit:
- Parcă mata nu ştii că fata, mai înainte de a se duce pe undeva, trebuie scoasă în lume?
Şi a roşit ca macul - vezi ce păţeşti cînd te ia gura pe dinainte! Şi de ce nu l-a ascultat pe tată-său - îi rece pămîntul, poate să se prăpădească mazărea! S-a mai aplecat o dată - acum ca să ridice sapa - şi Gheorghe a zărit în buzunăraşul bluzei două firişoare verzi.
- Ce ai acolo? Dacă nu-i secret.
- Brînduşe. Vrei?
Le-a scos repede, a făcut doi paşi şi i le-a întins cuminte ca o şcolăriţă.
- Ai fost la pădure? a întrebat Gheorghe, curăţîndu-le cu grijă.
- Ce să caut la pădure, că noi avem în grădină. Plină grădina cu brînduşe.
- Nu mai spune! Poamă nouă.
Flăcăul a pus în gură amîndouă brînduşele deodată. Pentru o singură clipă a simţit mirozna şi ispita unui sîn de fată mare. S-a uitat pe furiş la cele două buzunăraşe, împlinite darnic la cei şaisprezece ani, s-a uitat setos şi crîncen...
Soarele scăpăta spre chindii. Trăncăneala cu o fată tinerică e o treabă bună, numai că ziua se trece, iar caii stau şi aşteaptă la căruţă, în mijlocul arăturii.
- Atunci dar trec deseară pe la voi.
- Vino.
Gheorghe s-a sculat şi a pornit spre căruţă. Din mers s-a mai întors o dată. Rusanda făcea în mare grabă rînduri pentru mazăre, necăjin- du-se cu vîntul, care, rămînînd singur cu fata, iar îi juca o şuviţă pe obraz.
„Ca să vezi, la badea Mihalache cresc brînduşe în grădină, iar eu nici să ştiu! Ar trebui să trec mai des prin sat, că, vezi, aşa poţi să pierzi vremea brînduşelor fără să le guşti!”...
16
După o lungă şi frumoasă zi de primăvară, zi în care s-a arat, s-a semănat, s-a sădit, s-a hultuit, osteneala totuşi nu i-a doborît pe cei tineri, căci clubul gemea de lume. Aveau ceva ciudat, ceva misterios cluburile în anii ceia de la sfîrşitul războiului. Faptul că undeva se luptă şi se moare pentru o cauză dreaptă, şi că
Modulul
luptă şi mor oameni legaţi prin sînge de acest sat, de această lume, semăna pretutindeni un fel de înfrigurare. Fiecare băietan se vedea de acum ostaş, fiece fetiţă se vedea de-acum vădană de război. Cît nu era tîrziu, se grăbeau cu toţii să-l găsească pe cel ce-i era sortit şi, cît nu era tîrziu, fiecare vroia să guste din ceea ce i se cuvenea. Pentru a nu întîrzia cu viaţa, pentru a se găsi unul pe altul, pentru a se despărţi unul de altul, se adunau serile la club...
Păşind alături, fragedă şi puţintică, Ru- sanda răspîndea în jur un farmec pe care Gheorghe nu-l cunoscuse pînă atunci. Drumurile şi casele, şi gardurile, toate cele cunoscute şi răscunoscute de el, îi păreau acum proaspete, noi, căci le vedea pentru prima oară împreună cu Rusanda. Un suflet curat şi tînăr s-a lipit de sufletul lui ca un copil şi-i era a mirare, şi-i era a rîde, şi-i era a viaţă lungă, mare, nesfîrşită...
Cînd au ajuns la portiţa Rusandei, copila s-a gîndit că mucoşii ceia din jurul lui Ichimaş se uitau cam rău la badea Gheorghe şi tot şopteau ei înde ei. După o scurtă fră- mîntare, a intrat iute în ogradă, a căutat ceva pe bîjbîite, apoi s-a întors şi i-a şoptit:
- Ştii ce, bade Gheorghe... am să-ţi dau cîrja tatei.
- Ce să fac cu dînsa?
- D-apoi, să ajungi acasă cu bine... Nu vezi ce-i întuneric!
Gheorghe i-a pus o palmă pe umăr, şi-a lipit obrazul de fruntea ei, l-a coborît iute şi, ajungînd la buze, a sărutat-o. Rusanda stătea nemişcată, năucită, de parcă ar fi repetat în mintea ei o poezie frumoasă. Deodată însă a ars-o ruşinea - maică sfîntă, ce face el cu mine! A scos repede o batistuţă, a pornit cu ea
spre buze, dar mîna n-a îndrăznit să şteargă arsura primei sale dragoste şi, încurcată cumplit, şi-a plecat fruntea.
- M-ai făcut de ruşine, bade Gheorghe...
Gheorghe însă n-o auzea. Stătea, ferindu-şi
faţa, să nu-i stingă vîntul farmecul celor două buze fragede, nesărutate încă, aproape copilăreşti, de n-ar fi fost atît de fierbinţi.
- Ai mîntuit-o cu mazărea?
- Mi-o mai rămas oleacă.
- Şi mie mi-o rămas de arat.
Se uitau prin noapte ca nu cumva să fi prins cineva frîntură din vorba lor. Undeva la vecini un cocoş a bătut din aripi, dar a luat-o prea sus şi s-a făcut de ruşine. L-a scos din încurcătură unul tinerel din poiata vecinilor. I-a răspuns altul din ograda de peste drum şi a pornit a-şi desface baierile miezul nopţii în Valea Răzeşilor.
Gheorghe şi-a aprins o ţigară.
- Ei, atunci, celelalte le lăsăm pe mîine. Sănătate.
- Bună seara, i-a răspuns Rusanda corect, cum învăţase la şcoală să răspundă oamenilor mai mari, în semn de o deosebită stimă.
19
O idee bună face cam cît o jumătate de hectar de arătură şi, întrucît în ziua ceea caii lui S cri don au zis că li s-a urît de atîta hai şi hai, Scridon şi-a înhămat telegarii, pornind pe la chindii spre casă. Căruţa se mişca abia- abia şi Scridon, întins pe cele cîteva braţe de paragină adunată pentru de foc, se gîndea că bine ar fi să zaci aşa într-o seară cu o puicuţă alături...
Scridon a coborît jos din căruţă să vadă cîţi martori are care văzuseră cu ochii lor cum i
T"Tinereţea ° i frum useţea visu lu i
Modulul
s-au speriat căluţii de jigodia răsărită de pe aiurea, cum au repezit din pricina ei căruţa în gardul lui Zînel. Drum pustiu, ogrăzi pustii, apoi o zăreşte pe Domnica. Stătea în mijlocul ogrăzii si-l urmărea cu un surîs uitat în colţul buzelor.
y y
Scridon porni deci spre dînsa.
- Fa Domnică! Al vostru era... ţîncul cela?...
y
- ...care s-o aruncat sub copitele cailor? Scridon stătea uimit cum nu se mai poate -
să aibă ei în sat asemenea fete deştepte?!
- Ai văzut şi tu cu ochii tăi?
- Văzut.
- Al vostru era?
- Al nostru...
- Fa Domnică, tu n-ai dansat cu mine-ncă niciodată?
- Încă nu.
Scridon a dat visător din cap în semn că, de-i aşa, a pierdut ea mult pe lumea asta.
- Dansezi bine, Scridoane?
- Îs dat dracului.
Şi, întrucît fata părea a se îndoi de cele spuse, a adăugat:
- Hai deseară la club.
Domnica a rămas indignată de o asemenea propunere:
- Cum adică - hai! Asa scoateţi voi fete-
y y
le la joc? Ce sîntem noi, mînji, să alergăm în urma căruţelor voastre?!
Scridon a lăsat sapa să cadă jos, a aruncat pila peste ea, s-a uitat la fată - surîsul oarecum batjocoritor dispăruse. Amu Domnica era numai foc şi pară - măi, aşa o puicuţă, şi-a zis Scridon, că alta nu-ţi trebuie...
- Da’ cum ai fi vrut tu să fii scoasă?
- Cu cinste.
- Şi cum se scoate o fată în lume, dacă e s-o scoţi cu cinste?
- Tu încă nu ştii?
- Nu ştiu.
- Mai întîi vii şi te înţelegi cu fata. Pe urmă vii ş-o ceri de la părinţi. Şi dacă părinţii ţi-o dau, vii şi întrebi fata...
- Cu fata gata, înţeles, întrebat-o...
- De întrebat ai întrebat-o, dar pîn’ stăteai cu părinţii de vorbă, fata putea să se şi răzgîn- dească, pentru că, nu ştii cum îs fetele...
- Măi!!! face Scridon din adîncul rărunchilor, dar zîmbetul cela din colţul buzelor nu-l lasă să-şi termine vorba. Înghite deci în sec şi cedează.
- Bine, hai, o facem de două ori...
Ieşind prin portiţă, şi-a zis în sinea sa:
„M-am băgat ca prostul cu oiştea în gardul
Bine-a spus cine-a spus că, dacă ţi-o fi s-o păţeşti, chiar ai s-o păţeşti. Domnica pe toate le-a făcut pînă a fi dovedit Scridon să vie - a măturat în tindă, în faţa casei, a stropit gherghinele, că se colbăiseră, şi-au plecat căpşoa- rele, şi-ţi stîrneau un fel de milă...
În schimb, seara ceea a fost marea sărbătoare a Domnicăi. Aşa poznaş şi puţin cam deşirat, de parcă ar fi fost adunat din strînsură, Scridon avea un har dumnezeiesc şi cum auzea sunet de vioară, tresălta, după care tresăltare devenea un cu totul altul. Era înalt, era sprinten, era semeţ, de parcă ar fi coborît din cine ştie ce os domnesc, şi tot jocul lui era o apă care vine, se varsă, se revarsă, frumoasă în toată plinătatea sa şi care nu are nici capăt, nici margini.
Apoi că şi fata pe care o scotea el în joc nu era o simplă fată de acolo din sat, ci o mîndră floare pe care a crescut-o chiar el şi acum o
Modulul
ducea cu dragoste şi înfrigurare, cum se duc florile rare. Îmbujorată şi ameţită, Domnica simţea şi ea cum, dansînd cu Scridon, încetul cu încetul devine altă fată. Era mult mai mîn- dră, mai frumoasă, de parcă ar fi coborît şi ea din cine ştie ce viţă aleasă. Blagosloviţi amîn- doi de melodiile bătrînului viorist, au tot zburat din clipă în clipă, din joc în joc, şi fericirea a fost atît de mare, încît seara tîrziu, cînd, ieşind din club, Scridon i-a şoptit Domnicăi la ureche: „Mergem?”, fata i-a răspuns fără a şovăi:
- Mergem!
După care, ieşind în drum, i-au mai venit minţile la loc, şi ea a întrebat oarecum înţepată:
- Cum, adică, „mergem”?! Încotro „mergem ?
- Păi, acasă...
De la pod s-au despărţit de ceilalţi şi au luat-o pe cărăruşă. Scridon i-a povestit cum s-a făcut că l-au convins pe moş Dănuţă să vie la club în toane bune, i-a lămurit de ce au zburat ieri trei avioane pe deasupra satului, iar azi numai unul. Cum au ajuns lîngă portiţă, şi-a scos pălăria, a aninat-o într-un stîlp şi s-a uitat lung la fată.
- Fa Domnică, ştii ceva? Hai ş-om ibovnici.
Domnica a zîmbit.
- Ei!
- Nu, că eu vorbesc serios...
A vrut să mai adauge ceva, dar s-a uitat în vale şi a zărit pe pînza azurie a apei, despicată de un stîlp de lumină, căci tocmai se împlinise luna, cîteva căpşoare negre...
40
Era întuneric. Cerul nu se vedea - doar undeva deasupra capului se zbuciuma o aşchie
senină, care îşi schimba mereu formele, şi după frămîntarea ei, Gheorghe a ghicit că-s nouri mulţi şi că-i goneşte vîntul...
Mergea iute, socotind paşii care-i mai rămăseseră, se întreba întruna dacă nu o fi prea tîrziu şi se căia amarnic că n-a venit la dîn- sa la Soroca. Putea totuşi lăsa lucrul pe-o zi- două. Aşa sîntem noi, ţăranii, cîştigăm kapika şi pierdem mia. Se căia c-a cedat din capul locului o luptă pe care putea uşor s-o cîştige, se căia că nu s-a hotărît s-o ieie atunci cînd i s-a spus că sînt a ta...
De îndată ce începea grădina lui badea Vasile, de lîngă salcîmul cela dezbinat, se vedeau ferestrele Rusandei... A venit la poartă, dar n-a îndrăznit să se rezeme de dînsa, a pus numai o mînă pe stîlp, de parcă era o poartă vie, care începuse a uita şi ea de dînsul...
„Dorm. Iară asta înseamnă că încă nu-i tîrziu...”, şi-a zis el în gînd. Ferestruicile parcă şi-au întors ochii spre dînsul. „Pînă mîine dimineaţă rabd eu cumva”, a hotărît el. S-a întors să plece, la despărţire a mai alunecat o dată cu privirea pe ferestruicile din casa cea mare...
Inima i-a zvîcnit nebună ca o pasăre prinsă în culcuş, şi un şuvoi fierbinte i s-a revărsat din creştet pînă în tălpi. Jos, într-un colţ al ferestrei de la casa cea mare, izvora o aşchie de lumină.
Trădare? Atît de repede se ajunge amu la trădare?! A deschis portiţa şi, păşind în vîrful picioarelor, s-a apropiat de grăuntele cela de lumină. Vîntul cerca să scoată o pănuşă prinsă după ploaie în pămînt, porcul ofta sătul în ocol. Gheorghe s-a dat ceva mai aproape de fereastră şi a rămas lipit de perete.
O clipă nu se auzea nimic. Era linişte, ridicase mîna să bată în sticla ferestrei. Deodată însă a smuls-o înapoi. Un glas bărbătesc povestea:
T'Tinereţea ° i frum useţea visu lu i
Modulul
- Eu zic: bine, tovarăşe! Dar roata căruţei are diametru?
Şi un alt glas, senin ca cerul, scump ca viaţa, a întrebat:
- Da de ce le zici elevilor „tovarăşi”? Este ordin de sus?
- Nu ştiu dacă este vreo instrucţie în acest
y y
sens, dar, oricum, sîntem acum cu toţii tovă- răsiti...
y y
Rusanda a pufnit, după care pufnire de obicei cobora la vale ghirlanda de clopoţei, ce stîrnise o adevărată bătălie la club primăvara. Gheorghe era convins că aşa e firea ei veselă, nu-şi poate ţine clopoţeii acasă, iată însă că după ce a pufnit, clopoţeii ceia pare să se fi împiedicat de ceva...
Oftînd din adîncuri, Gheorghe a pornit cu paşi rari şi grei. Pleca sărac lipit pămîntului, căci lăsase în casa asta şi ţarina, şi snopii de grîu, şi mînjii, şi iarba. Îl petrecea în glumă vîntul, cercînd să-i smulgă pălăria din cap, se tupilau, ruşinate, căsuţele pe lîngă care trecea, şi numai luna, lipită pe-o margine de nor, părea să-l consoleze, zicîndu-i că toate sînt trecătoare pe lumea asta, şi la vîrful fiecărei fericiri se coace mărul tristeţii...
y
Tîrziu, spre chindii, se întorcea fericit. Ducea în buzunarul dinăuntru al hainei o hîrtie verzuie, în care se spunea că doprizîvnikul cutare trebuie să se prezinte a doua zi la comisariatul militar, avînd cu sine cutare şi cutare lucruri. Era ascunsă hîrtiuţa undeva într-un
y
carneţel, dar o simţea cu toată făptura lui - un om atît de sărac, căpătînd, în sfîrşit, o sută de ruble, o simte totdeauna, chiar dacă el îi afară, iar banii i-a lăsat în casă...
Pe valea satului cineva a aprins o grămăjoară de gunoaie, o coamă uriaşă de fum s-a întins
de-a lungul văii, şi lui Gheorghe i-a venit deodată un dor nebun să se aşeze pe marginea drumului, să se uite mult şi bine la fumul cela, să-l tragă adînc în piept, căci ardeau, împreună cu frunzele verii, şi visurile lui...
Toată noaptea, pînă în ziua albă, a ars lumina la mătuşa Frăsîna. Vestea nici n-a avut cînd se răspîndi. Dimineaţa au trecut de abia cîţiva vecini, a venit moş Petrea să-l ducă pînă la gară cu trăsura. Atunci cînd badea Vasile i-a scos traista din casă, Gheorghe şi-a luat pălăria din cap şi s-a plecat să sărute mîna care l-a mîngîiat. Dar mătuşa Frăsîna şi-a strîns obrazul pe pieptul lui, l-a cuprins şi nu mai vroia să se despartă odată.
Apoi s-au pornit. Şi au rămas în urmă o căsuţă cu destinul său trist, o gospodărie dezvelită în ajunul iernii, o femeie frîntă de durere în mijlocul drumului, cu mîinile ridicate spre cer, şi peste tot - frunze galbene, frunze de jale, frunze de dor...
- Gheorghe!
Domnica s-a oprit la cîţiva paşi, palidă, cu ochii larg deschişi, iar Scridon a început să-şi descheie haina - dacă e vorba de vreo nedreptate, el îşi pune viaţa la bătaie.
Mugind fioros, din străfunduri, venea trenul suflînd din greu, o namilă fierbinte şi fioroasă, gata să taie şi să îngroape tot ce i se va nimeri în cale. Gheorghe vedea cum se mişcă buzele albe ale Domnicăi, dar nu desluşea ce-l întreabă. A prins doar cînd lumea a început a urca.
- Şi pe Rusanda... cui o laşi? Ce să facă? Ce să-i spun?
- Îi spui că... o ruginit frunza din vii... şi rîndunelele...
- ...şi rîndunelele?
- Au plecat...
Modulul
Agenda cititorului
] ®
Discută la nivelul acţiunii
• Brînduşă
Floare ce răsare imediat după topirea zăpezii sau toamna tîrziu, marcînd începutul şi sfîrşitul sezonului cald şi al ciclului vegetal; este floarea vieţii şi a morţii şi simbol al primăverii.
• Cocor
Vestitor al primăverii, mesager din alte lumi, pasăre augura- lă; cînd strigă peste sat, vesteşte oamenilor ieşirea la plug; dacă zboară sus - anul va fi sărac, iar dacă zboară jos - anul va fi mănos.
• Plug
Simbol al fertilizării pămîntului şi emblemă a muncii agricul-
2. Identifică, în fragmentele citite, indicii de cronotop al acţiunii din roman.
2.1. Completează răspunsul cu date cunoscute din lectura integrală a operei.
2.2. Explică semnificaţia amplasării acţiunii în următorul cadru temporal: primăvara timpurie a anului 1944 - toamna aceluiaşi an.
3. Prezintă două aspecte relevante ale vieţii satului Valea Răzeşilor din această perioadă.
3.1. Prin ce se caracterizează viaţa tineretului din sat?
3.2. În ce mod se răsfrînge ecoul războiului asupra vieţii satului şi asupra destinelor personajelor?
4. Relatează, succint, istoria dragostei dintre cele două cupluri:
a) Gheorghe şi Rusanda; b) Scridon şi Domnica.
4.1. Ce semnificaţie are pentru cititor prezentarea în paralel a acestor două istorii?
4.2. Care a fost, în opinia ta, mai impresionantă, mai convingătoare?
Discută la nivelul personajului
5. Realizînd un joc de rol, istoriseşte povestea dragostei unuia dintre cupluri, în numele personajului actant (la alegere).
5.1. Determină-ţi aşteptările, idealul.
6. Prezintă o tipologie a personajelor îndrăgostite, aducînd exemple convingătoare, conform modelului propus:
? pozitive negative
?<
active
pasive
?<
plate
complexe
?<
reale
fictive
?<
caractere
noncaractere
7. Comentează, selectînd din text, cîte un lucru sau un simbol ce îi reprezintă pe îndrăgostiţi. De exemplu: cucoarele, plugul, clopoţeii, brînduşele etc. Accesează Agenda cititorului.
(Tinereţea ° i frumuseţea visului
8. Determină momentele definitorii ale fiecărei poveşti de dragoste, relevînd ceea ce este autentic şi valabil pentru tine.
9. Apreciază calităţile fizice şi morale ale fiecărui îndrăgostit.
10. Demonstrează rolul fiecărui personaj în realizarea dragostei visate, precizînd punctele tari şi punctele slabe ale acestora.
11. Argumentează semnificaţia prezentării istoriilor de dragoste între dorinţă/vis şi realitate/realizare.
12. Lucrînd în echipe, analizaţi istoria dragostei visate din perspectiva:
a) autorului-narator;
b) unui personaj (Rusanda, Gheorghe, Domnica);
c) cititorului-critic.
13. Elaborează un alt scenariu al istoriilor de dragoste, modifi- cînd două momente definitorii: punctul culminant şi finalul.
14. Vizualizează imaginile grafice alăturate şi comentează sugestiile comune dintre text şi acestea.
Discută la nivelul naraţiei
15. Actualizează particularităţile speciilor genului epic (povestire, nuvelă, roman) şi încadrează opera Frunze de dor în specia literară adecvată.
16. Identifică naratorul/naratorii din text şi tipul acestuia/aces- tora:
• homodiegetic (relatează la persoana I);
• heterodiegetic (relatează la persoana a III-a).
17. Precizează care este viziunea naratorului, relevînd valoarea acesteia pentru cititor:
a) „din spate”, cunoaşte mai mult decît personajele;
b) „cu”, cunoaşte tot atît cît personajele;
c) „din afară”, cunoaşte mai puţin decît personajele.
18. Explică rolul etico-estetic al elementelor de limbaj verbal şi nonverbal în comunicarea îndrăgostiţilor.
Ars
COLLABORANDI
Cine ştie de unde o fi moştenit el aceste rădăcini răsfrînte în adîncul
plaiului natal...
Modulul
Ilustraţie de Ion Puiu
19. Ilustrează, cu detalii textuale, preferinţa autorului pentru toamnă ca anotimp simbolic în evoluţia destinelor personajelor.
20. Argumentează, prin exemple convingătoare, lirismul discursului narativ al operei, caracterizat de către criticul Mihail
^ Dolgan prin:
> tonalitatea narativă sensibilizatoare, confesivă;
> crearea unei atmosfere pline de vrajă;
> ritmul şi ritmicitatea poetică: repetiţii, enumerări, inversiuni, laitmotive, vocative, paralelisme, frecvenţa tropilor;
> ritmicitatea frazelor, „aranjarea” lor după legile frumosului;
> prezenţa unei viziuni meditativ-filozofice;
> angajarea cititorului într-o trăire intimizatoare, vibrantă a poeticului şi dramatismului vieţii.
21. Asociază sensul versurilor scrise de Leonida Lari cu semnificaţia destinului cuplului Gheorghe-Rusanda.
„Cînd sună vîntu-n crengi adormitor,
Şi-n aer simţi un gust ca de pelin,
Şi discul lunii cade tot mai plin,
Şi timpul curge mai obositor,
Iar cei de-acelaşi suflet nu mai vin...”
22. Demonstrează că metafora frunze de dor personifică, în text, iluziile tinerilor în perioada îndrăgostirii.
. Ars discendi <$> =
IOX DRITA
FRUNZE DE DOR
1. Susţine, într-un text coerent, punctul de vedere:
Critica literară defineşte Frunze de dor, graţie lirismului pronunţat al operei, drept un poem al dorului.
2. Evocă, într-un text propriu, idealul dragostei tale, reprezentat de un anumit personaj din operă.
OPŢIONAL
3. Pornind de la ideea că omul reprezintă un univers bogat de sentimente ce îi înnobilează existenţa, realizează, în două pagini, un eseu prin care să justifici formula temei studiate: Frunze de dor, un poem al dragostei visate.
BISERICA ALBĂ sau aspiraţia către înalt
1. Actualizează cunoştinţele despre valorile umane şi spirituale prezente în operele lui Ion Druţă, studiate în clasele precedente, completînd lista propusă:
dragostea, munca, demnitatea, credinţa, frumosul...
1.1. Explică semnificaţia acestora prin exemple convingătoare, relevînd rolul lor în propriul concept despre viaţă.
• Citeşte fragmentele din romanul Biserica aibă, urmărind atitudinea personajelor faţă de anumite valori umane şi spirituale.
Zodia sufletului, înălţarea...
BISERICA ALBĂ
(fragmente)
Capitolul XIII
URCAREA ÎNTRU VREDNICIE
Zidită în chip de cetate şi închisă din toate cele patru părţi ale lumii cu ziduri înalte de piatră, mănăstirea Neamţ, cum venea o sărbătoare, nu mai putea de atîta înghesuială. Cele două biserici ocupau mai toată curtea...
***
Marele clopot al Neamţului duce încet, ca un bun păstor, pas cu pas, lumea dreptcre- dincioşilor spre ţărmul pocăinţei şi al iubirii
aproapelui. Din toate slujbele bisericeşti, sfîn- ta liturghie era patima cea mare a părintelui Paisie. Cîntările curate şi limpezi veneau ca nişte ape, spălînd, rînd pe rînd, sufletul de nămolul păcatelor, îndemnîndu-l spre lumină, spre soare, spre veşnicie.
Apoi venea clipa cînd Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute părea să coboare peste acest sfînt lăcaş, peste preoţi, peste mireni,
C red in ţa e purifca/re
Modulul
peste cîntăreţii din strană. În asemenea clipe, părintele Paisie se îmbujora, glasul îi unduia de emoţie, ochii îi jucau în lacrimi.
Fiorul marii minuni se transmitea de la preot mulţimii, şi poate de asta se şi vorbea peste tot că Paisie are marele dar de-a ni-l apropia pe Domnul...
***
Stătea în prag abătută, ruşinată, necăjită, şi se tot muta de pe un picior pe altul, căci nu se putea hotărî să intre. Cu umerii lăsaţi în jos, cu fruntea plecată, ofta, înghiţind în sec, şi ochii ei căprui - mai mult în pămînt, căci nu mai vroiau să vadă lumea, de înjosiţi şi ruşinaţi ce erau.
y y
A venit, iaca, aşa cum vine toată lumea, să se roage Preacurat ei făcătoare de minuni şi, cînd colo, leşină, rămîne la podea, călcată în picioare... Din sărmanele ei hăinuţe curgeau zdrenţe, şi numai basmaua, clătită mai nu demult în apele Ozanei, albea îndărătnic, albea întruna, cruţîndu-i oarecum mîndria şi adeve- rindu-i demnitatea.
În schimb, picioarele, bată-le pustia, năsă- dite, stîlcite, au mai şi început a se umfla după o asemenea cale lungă, şi o dureau cum nu se mai poate.
- Poftim de intră, fiică-mea, a zis stareţul, mişcat de această amară sărăcie.
Cuvintele - şi nu atît cuvintele, cît glasul, cu adevărat părintesc - au făcut-o pe biata femeie să tresară. Părinte - iată ce nu-i ajungea, iată ce căuta sufletul ei peste tot, de cum se ţinea minte. Fericit poate fi numai cel ce are părinte, au zis anticii, şi zis a fost pentru totdeauna.
- Dacă nu pot, păcatele mele, nu pot să intru...
- De ce nu poţi?
- Nu mă încumet.
- Pentru ce nu te încumeţi?
y
Femeia se chitea în mintea ei cum ar face ca să răspundă mai frumos. Cuvintele pe care urma să le rostească mai întîi erau alese cu grijă şi clătite în apele curate ale sufletului său, apoi aşezate frumuşel unul lîngă altul, cu o socoteală pe care o cunoştea numai ea...
- Intră, fiică, nu te ruşina. Suferinţele creştinului nu sînt ruşinea, ci mîndria lui, ele fiind dovada dragostei Celui de Sus. Intră fără nici o grijă, şi dacă în chilia mea vor rămîne urmele picioarelor tale, le voi şterge singur cu mîna mea, şi va fi, poate, unica bucurie a sufletului meu în această zi de mare sărbătoare.
Încet şi legănat, nefiind deloc sigură că face bine ceea ce face, femeia a păşit pragul. Pos- luşnicul a pus două scaune faţă în faţă - unul pentru stareţ, celălalt pentru musafira lui...
- Şi cum zici că te cheamă?
- Ecaterina. Sătenii uneori mai adaugă: „cea Mică”.
- Cum, adică, „Mică”? De ce „Mică”?
- Îşi bat joc de mine. Că mai avem doar o Ecaterină. Cea Mare.
- Or fi oamenii atît de glumeţi acolo la voi?
- Nu atît oamenii, cît viile îs de vină. Avem multe vii, se face mult vin, iar acolo unde e vin, acolo-s şi glumele...
Păstoritul însă începe şi sfîrşeşte cu griji- rea unui singur om. Unui singur suflet. Nu se poate cunoaşte o lume, dacă nu vei fi în stare să-l cunoşti pe omul ce stă în faţa ta; nu se poate ajuta o lume, dacă nu-l vei ajuta pe acel ce stă lîngă tine; nu se poate iubi omenirea, fără să-l fi iubit mai întîi pe aproapele tău...
Modulul
- Şi de unde zici că eşti?
- D-apoi, din Ocolina.
- Aşa se numeşte satul vostru?
- Apu’ numa’ că. Acolo de unde-s eu, ceva mai jos de Soroca, Nistrul ocoleşte un deal. Pe coastele dealului cela oamenii şi-au făcut case, şi cînd s-a ajuns la numele satului, ce să mai umble să caute? I-au zis Ocolina, o dată ce pînă şi Nistrul ocoleşte dealul cela...
- Pentru ce să mergi chiar aşa de departe?
- Doară-doară vom fi şi noi auziţi în Ce-
y y
ruri. Că, dacă am căutat şi nu am găsit într-un loc, să mergem să căutăm în altă parte. Scrie doar în cartea cea mare - căutaţi şi veţi afla.
y y y
- Cu adevărat aşa scrie, fiica mea. Căutaţi şi veţi afla... Şi cît ai avut de mers pînă la noi?
- Azi îs două săptămîni de cum am ieşit din casă.
- Ş-ai mers zi de zi?
- Zi de zi.
- Şi tot pe jos?
- Pe jos.
- Nu ţi s-a întîmplat în drum să te ieie vreo trăsură?
- Dacă nu se cuvine, părinte, cînd mergi să te închini unui sfînt lăcaş, să te ducă vitele cu truda lor.
- Nu se cuvine atunci cînd omul e voinic şi sănătos, dar cînd îl dor şi-i sîngerează picioarele... Ori te-ai ruşinat să te rogi?
- De două ori m-a luat gura pe dinainte...
- Şi n-au vrut să te ia?
- Unul m-a dus cu căruţa vreo trei verste, da’ celălalt a trecut şi nici să fi întors capul... Încă noroc că nu mi-am luat şi copiii cu mine, că i-aş fi prăpădit în lumea asta rea şi încrîn- cenată.
- Cîţi îi ai?
y
- D-apoi, şase.
- Să-ţi fie sănătoşi.
y y
- Vă mulţumim...
y
A oftat, a lăcrimat, a tăcut o vreme. Apoi reveni:
- Ai mei, sărmanii, s-au stins cu toţii. Cînd am văzut cum mi-i ia Domnul unul după altul, i-am grijit, i-am înmormîntat şi tot aşteptam cînd mă va lua Domnul şi pe mine.
- Nu te-a luat.
- Nu. Vremea trece, baba ceea cu coasa nu se mai arată. Abia după ce s-a trecut urgia, mi-am dat seama că Domnul şi-a făcut milă şi m-a lăsat pentru a nu ni se stinge neamul chiar cu totul... De bucuria cea mare, am zis că mă duc la o mănăstire şi mă călugăresc.
- Şi nu te-au primit?!
- Ba vină peste o săptămînă, ba peste o lună. Pînă mă tot purtau maicile cu vorba, copiii rămaşi orfani s-au adunat cu toţii în jurul meu, căci o dată ce eram şi eu orfană, şi ei orfani... Cînd, în cele din urmă, mi-au poruncit de la mănăstire că - gata, pot să viu, eu ce să fac cu orfanii? Să-i las aşa pe drumuri? Mă duc la părintele Găină, preotul satului, şi zic: părinte, aşa şi aşa... Ce să fac eu cu copiii iştia? Că, iaca, mă duc la mănăstire să mă călugăresc. A tăcut el cît a tăcut, a oftat cît a oftat, s-a uitat aşa lung la mine şi mi-a zis:
„Fată-hăi... Dacă vrei cu adevărat să-ţi închini viaţa Mîntuitorului, creşte orfanii iştia şi nu te mai duce nicăieri. Dragostea pentru aproapele tău e unica şi marea învăţătură a Mîntuitorului. Uneori a oploşi un suflet înstrăinat pe lîngă tine, înseamnă mai mult decît a te ruga şi a bate mătănii o viaţă întreagă.”
- Aşa ţi-a zis?
y y
- Aşa mi-a zis. Şi eu, atunci, ce să fac? I-am luat de suflet cîţi erau cu mine, le-am zis fiu şi fiică, ei mi-au zis „măicuţă”, şi iaca aşa
C red in ţa e purifca/re
Modulul
vieţuim... Mi-a rămas, spre marele nostru noroc, o căsuţă de la tata, acolo, pe malul Nistrului. Loc frumos cum nu se mai află...
În jurul mănăstirii se auzea vuind lume de pe lume. Trebuia să plece, le răpise şi aşa timp mai mult decît s-ar fi cuvenit, dar iată că femeia stă şi stă, şi nu se mai mişcă din loc. Fusese spovedită, iar spovedania, de obicei, se încheie cu blagoslovirea. Iar părintele tot stă pe gînduri.
- Blagosloveşte-mă, părinte... s-a rugat în cele din urmă Ecaterina. Şi zi-mi aşa: Domnul să vă aibă sub acoperămîntul milosteniei sale - pe tine şi pe cele şase suflete.
Stareţul stătea tăcut cu ochii în lacrimi.
j
- Părinte, zice deodată posluşnicul, slobo- zeşte-mă să plec cu această femeie în lume.
- Pentru ce?
- Pentru că, dacă nu-i vom ajuta pe cei căzuţi să se ridice, la ce bun am mai sărbătorit noi azi Înălţarea Mîntuitorului?!
j
Cu mîinile tremurînde, stareţul a pornit spre el, l-a cuprins, sărutîndu-l.
- O spun pentru întîia oară că, din toată turma pe care-o păstoresc, mi-ai fost cel mai scump şi cel mai drag. Bătrîn şi bolnav cum sînt, deseori mi se posomora sufletul, mi se
făcea lehamite de toate, şi atunci trimiteam după tine. Vorba ta senină, proaspătă, plină de voie bună, mă pune pe picioare... Dar, precum frumos zice într-un loc Preafericitul Damas- chin, halal de credinţa căreia îi vom jertfi numai cele de care nu mai avem nevoie...
- Mă slobozeşti, părinte?
- Te du, dragul meu fiu, cu această femeie în lume; iată, te dezleg şi te slobozesc cu mîna mea...
- Slăvită fie maica ce ţi-a dat viaţă şi slăvi-
y y y
tă fie clipa cînd ai apărut în faţa mea. Nimic mai greu pe această lume decît a smulge un suflet din ghearele demonului. Ori de cîte ori vom încerca, cu aur şi bogăţii, să-l scoatem la lumină, îl vom înrobi şi mai mult. Numai cu- vîntul, plin de lumină, blîndeţe şi frumuseţe, consfinţit de cele zece porunci, ne va ajuta să ieşim din groapa în care am nimerit.
- Amin, a zis posluşnicul.
- Amin, a repetat, abia auzită, femeia.
- Cu cîntările împăratului David şi cu bine- cuvîntarea mea, coborîţi în lumea celor plini de păcate. Duceţi-vă crucea cu demnitate, cu dăruire, căci, precum zice Mîntuitorul, nu e pe lume dragoste mai mare decît cea cînd eşti gata să-ţi dai şi viaţa pentru aproapele tău...
Credinţa înseamnă libertate de cuget.
2. Pronunţă-te:
a) Prin ce te-a impresionat protagonista romanului?
b) Prin ce l-a impresionat ea pe părintele Paisie?
c) De ce a hotărît posluşnicul Ioan s-o urmeze „în lume”?
3. Explică semnificaţia titlului acestui capitol:
Urcarea întru vrednicie.
3.1. Consultă Agenda cititorului de pe pagina următoare şi reţine sensurile lexemului vrednic.
3.2. Raportează sensurile atestate la comportamentul şi faptele personajelor din roman, formulînd două concluzii despre vrednicie ca o virtute a personajelor.
3.3. Dezvoltă, într-un succint text apreciativ, ideea că anumite personalităţi din actualitate corespund calificativului vrednic. (Vrednic este...)
4. Pornind de la sensurile lui întru, precizate de Constantin Noica (vezi Agenda cititorului), exemplifică ideea că faptele Ecaterinei şi ale posluşnicului Ioan sînt o expresie firească a mişcărilor lor sufleteşti.
4.1. Defineşte cîteva obiective proprii ce ar viza orientarea acţiunilor spre realizarea ta în viaţă ca personalitate, utili- zînd prepoziţia întru.
5. Propune un alt titlu care să conţină cuvîntul-cheie destin.
6. Realizează, în baza detaliilor din text, o schiţă de portret al protagonistei şi al posluşnicului Ioan, precizînd trăsăturile şi idealurile comune.
7. Demonstrează, prin exemple concludente, comuniunea dintre personajele acestui roman şi alte personaje druţiene din operele studiate.
8. Argumentează, oral, într-o reflecţie, actualitatea a 3-4 valori spirituale, susţinute de către Ecaterina şi posluşnicul Ioan.
9. Discutaţi în plen despre valorile umane pe care le confirmă protagonista romanului prin modul ei de viaţă.
10. Lucrînd în echipe, după principiul opţiunii pentru 1-2 valori, cercetaţi, în text, realizarea artistică a acestora prin punctul de vedere al naratorului şi prin convingerile şi faptele personajelor.
10.1. Aplicaţi tehnica jurnalului dublu ca model:
Denumirea valorii cercetate: demnitatea
Fragmente de text
Interpretarea semnificaţiei valorii identificate în text
A. Naratorul/autorul
B. Personajul
1. Ecaterina....................................
Modulul
Agenda cititorului
• Vrednic (DEX)
1) Care vădeşte demnitate; cu demnitate; destoinic; demn.
2) Care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală. 3) Care munceşte mult şi cu folos; harnic; muncitor.
• Întru (de C. Noica) Dacă n-ar fi decît o prepoziţie, s-ar putea spune că întru este un sistem de filozofie.
Pe plan logic, întru sugerează un cîmp logic. Pe plan ontologic, cuvîntul sugerează devenirea întru fiinţă. Aşa privit, întru înseamnă mişcare închisă, cerc. În sînul mişcării închise, el poartă totuşi ceva deschis - orientarea.
Ars
COLLABORANDI
C red in ţa e purifca/re
Modulul
Iconostas de Ion Hadârcă
1. Propune, în structură de comparaţie şi metaforă, anumite conotaţii simbolice pentru noţiunea de alb, ce s-ar referi la:
a) culoare; b) om; c) viaţă.
Model: Albul ca un rege domnea peste natură - comparaţie. Fila albă a vieţii - metaforă.
• Citeşte fragmentul, urmărind „invazia" albului în text.
CapitolulXVI
ALB-ALBASTRU
Era primăvară, se scutura floarea prin livezi cînd, în cele din urmă, s-a întors părintele Ioan. S-a dus cu sania, s-a întors într-o căruţă, la aprinsul zorilor. Fiind duminică, Ocolina dormea dusă.
Dormeau şi cei din căsuţa din preajma bisericii. Ca să nu-i scoale cu noaptea în cap, părintele a tras căruţa dincolo de biserică. A deshămat murgul şi, cu clopotul în braţe, a intrat în sfîntul lăcaş.
Nu mai avea răbdare. Aşa precum sufletului, la născare, i se dă glas, aşa şi clopotelui urcat în clopotniţă, i se dă sunet. Felurite sînt darurile cereşti, şi părintele Ioan vroia să audă primul, ce i se va da clopotelui din Ocolina.
L-a legat deci de crucea grinzilor, a tras funiuţa. Avea clopotul cela un sunet curat ca lacrima, tulburător ca lacrima, frumos precum frumoase sînt lacrimile iubirii. Un glas coborît din ceruri, un chiot de biruinţă, o rugă pluteau peste văile nistrene la auzul lui...
Ecaterina a ieşit cu tot cu copii, l-au cuprins cu toţii pe sărmanul, pe mult chinuitul, pe mult
aşteptatul lor părinte. După care, într-un fel de înfrigurare, cu pumnii duşi la gură, femeia a întrebat:
- Dar, părinte dragă,... va mai fi ea şi albă?...
După ce a rătăcit o iarnă întreagă prin cîmpiile basarabene, făcîndu-şi din chinurile şi necazurile acestui pămînt propriile sale chinuri şi necazuri, părintele Ioan şi-a dat seama că albul aici nu e atît o culoare, cît un destin.
- Fireşte, a zis, sărutîndu-şi copilaşii rînd pe rînd. Cum alta mai poate fi, de nu va fi albă?!
***
Şi albă a tot fost şi a fost biserica din Oco- lina.
Albea iarna, cînd cădeau fulgi măşcaţi şi moi, ningînd-o cu turle cu tot; albea în toiul verii, cînd soarele, topindu-se în pereţii văruiţi, o făcea să lumineze: albea în tihnitele nopţi de vară, în bătaia lunii, cînd totul aduce a basm, a poveste; albea la răscrucea anotimpurilor, cînd era nici vară, nici toamnă.
Albă era biserica din Ocolina în zilele de sărbătoare, albă pe vremea aratului, pe vremea
Modulul
semănatului; cu glasu-i alb se ruga cerului pe vreme de secetă, şi cu alba-i neprihănire mulţumea Domnului cînd veneau anii cu roadă.
y
Albă stătea la căpătîiul mirenilor, petrecîn- du-i în lumea celor drepţi, şi albă răsărea în ochii micilor ocolineni, ce vedeau pentru prima oară lumea...
A fost albă, ş-a tot fost, ş-a fost atît de mult, încît de la o vreme, oamenii de prin împrejurimi, în loc să-i zică Ocolinei „Ocolina”, îi ziceau „satul cela cu biserica albă”. Mai apoi, cum se obişnuieşte în lume, au făcut-o şi mai scurtă, zicîndu-i Biserica Albă. O vreme satul
era cunoscut cu ambele denumiri, dar, oricum, rînduirea firească a lucrurilor avea să meargă spre una singură.
După cum s-a mai spus, „Ocolina” venea de la ocolul pe care Nistrul îl făcea acelor munţi de humă de pe mal. Iată însă că o ţărancă vine să înfrunte străvechiul rîu, revendicîndu-şi dreptul de-a numi altfel satul său de baştină.
„Oare cine va birui pînă la urmă?”, se întreba lumea.
Au biruit credinţa, hărnicia gospodinelor noastre şi străvechiul vis al neamului de a se arăta lumii în toată curăţenia şi frumuseţea sa.
2. Formulează, în două enunţuri, impresia produsă de repetiţia anaforico-epiforică a lexemului alb în text.
2.1. Consultă Agenda cititorului de la pagina 202 şi motivează intenţia autorului de a surprinde valoarea simbolică a culorii date în titlul capitolului: Aib-aibastru.
3. Comentează ambiguizarea sugestiei prin asocierea/conto- pirea celor două culori.
4. Observă, în text, o anumită motivaţie a invocării albului cu valoare simbolică.
4.1. Cercetează contextele şi stabileşte legătura de sens a culorii cu un cuvînt-cheie.
5. Explică semnificaţia evenimentului de aducere a clopotului pentru biserica din Ocolina de către părintele Ioan ia aprinsul zorilor, cînd se scutura floarea prin livezi.
5.1. Interpretează, în baza cuvintelor-reper din text: suflet, glas, sunet, lacrimă, sugestiile simbolice ale clopotului, punctînd similitudini cu alte texte cunoscute.
5.2. Argumentează, raportat la ideea de destin al neamului, mesajul conţinut în tripla definire metaforică:
► un glas coborît din ceruri;
► un chiot de biruinţă;
► o rugă...
5.3. Justifică afirmaţia din finalul textului propus cu exemple de istorie, artă, religie etc.
Agenda cititorului
• Anaforă
Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiaşi cuvînt la începutul mai multor fraze sau părţi de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obţinerea unor simetrii.
• Epiforă
Figură de stil care constă în repetarea unui cuvînt sau a unor cuvinte la sfîr- şitul propoziţiilor, frazelor sau al unor
C red in ţa e purificane
Modulul
Cuvîntul şi duhul trăiesc prin credinţă.
Agenda cititorului
• Alb
Culoare asociată vieţii diurne, luminii, divinităţii, revelaţiei, purităţii, dar şi vidului, morţii.
• Albastru
Culoare simbolică a infinitului, cerului, perfecţiunii, absolutului, lumii spirituale, idealului, dragostei platonice, păsării fericirii, florii visurilor. Sub aspectul ei tandru este o culoare feminină.
6. Examinează detaliat textul şi descoperă valenţele artistice ale culorii albe, în funcţie de perspectivele ce structurează contextele:
Perspectiva personajului
6.1. Viziunea personajului iniţiat
• Determină, referindu-te la noţiunile de tradiţie, sacru, suflet, ideal, sensul presupus de Ecaterina în întrebarea:
- Dar, părinte dragă,... va mai fi ea albă?...
6.2. Viziunea personajului în proces de iniţiere
• Exemplifică, prin informaţii de factură culturală, istorică, însuşite din materiile altor discipline, sensul înţeles de către părintele Ioan:
Părintele Ioan şi-a dat seama că albul aici nu e atît o culoare, cît un destin.
Perspectiva naratorului omniscient
6.3. Viziunea timpului cosmic
• Explică semnificaţia repetiţiei verbale şi a conjuncţiei în afirmaţia naratorului:
Si albă a tot fost şi a fost biserica din Ocolina...
A fost albă, ş-a tot fost, ş-a fost atît de mult...
• Determină valoarea semantică a imperfectului albea pentru mesajul contextual.
• Comentează sugestia albului în funcţie de semnificaţia anotimpurilor:
a) iarna; b) toiul verii; c) răscrucea anotimpurilor.
6.4. Viziunea timpului contingent
• Interpretează semnul culorii albe a bisericii în raport cu anumite circumstanţe definitorii ale vieţii:
a) zilele de sărbătoare; d) perioada secetei;
b) vremea aratului; e) anii cu roadă.
c) vremea semănatului;
• Distinge un anumit sens alegoric al timpului contingent ce personifică activităţi umane caracteristice neamului nostru.
6.5. Viziunea timpului ontologic
• Actualizează sensurile conceptului Alfa şi Omega, ale motivului Marii Treceri şi argumentează sugestia simbolică existenţială a albului bisericii din text:
a) albă stătea...................................................?
b) albă răsărea................................................?
• Argumentează semnificaţia extensiunii simbolice a sugestiei spaţiului sacral - BISERICA ALBĂ - asupra spaţiului existenţial - satul Ocolina.
6.6. Viziunea etico-estetică generalizatoare
• Demonstrează rolul de concluzie a ultimului enunţ al naratorului la meditaţia sa lirico-filozofică.
• Dezvoltă, prin reflecţii proprii, ideea naratorului auctorial că au biruit credinţa, hărnicia şi visul unui popor.
• Estimează calitatea poporului nostru de a îmbina valoarea morală cu cea spirituală, munca şi frumosul.
• Raportează ideea de aspiraţie spre înalt la mesajul operei.
Modulul
y?în
(l 1 ■(/ 's/r/.
------------------ ** tt
La alba-ne căsuţă Curată ca un ou Eu aşteptam să vină Duminica din nou.
Grigore Vieru
• Albe cetăţi cresc iar şi iar, Din grai şi din răbdare, Cetăţi de patimi cum mai rar Au pătimit popoare.
Ion Hadârcă
h
Albă precum e ziua care mă începu, pot să înving şi-o oaste, numai ursita - nu.
Leonida Lari
I
1. Cercetează harta Republicii Moldova şi identifică denumirile localităţilor în care albul este un element toponimic. Ex- pune-ţi opinia cu referire la calitatea poporului nostru de a da valoare, de a spiritualiza spaţiul de existenţă prin sugestia acestei culori.
1.1. Explică viziunea pe care o are poporul nostru asupra ideii de sacru, prin înălţarea bisericilor, mănăstirilor, schiturilor, troiţelor ca semne ale rezistenţei neamului în timp.
2. Valorificînd mesajul fragmentelor studiate, realizează, într-o compoziţie proprie, paralela dintre ideea de frumuseţe a sufletului şi cea de nobleţe a faptei, exprimate în roman, ca două valori ale sufletului românesc.
OPŢIONAL
3. Pornind de la textul romanului Biserica albă şi inspirîndu-te din Rînduri-Gînduri, scrie o compunere de sinteză în care să argumentezi multitudinea semnificaţiilor pe care le are albul ca simbol literar în creaţia a 2-3 scriitori.
Ars discendi
<t>
Patima de a vedea o lume senină înjur mi-a rămas pentru totdeauna.
C red in ţa e pu rifica re
Modulul
Agenda cititorului
Prezentare de site
> Scurtă prezentare a structurii site-ului (site map — „harta site-ului").
> Ce se poate găsi pe acest site.
> Cui îl poţi recomanda.
> Cine şi cît de frecvent înnoieşte informaţia.
> Oportunităţi de contribuţie la completarea site-ului.
> Facilităţi interactive
/
pe site.
> Materialul ilustrativ
1. Prezintă, în scris, paşii pe care îi parcurgi cînd intenţionezi să te documentezi asupra unui subiect:
a) din surse tipărite;
b) din surse electronice.
1.1. Lucrînd în perechi, construiţi diagrama Venn pentru aceste două tipuri de surse.
1.2. Analizaţi avantajele şi dezavantajele documentării dintr-un singur tip de surse.
2. Pregăteşte o prezentare de site, urmînd algoritmul propus în Agenda cititorului.
2.1. La încheierea prezentărilor, rezumă esenţa celor comentate de unul dintre colegi.
3. Citeşte informaţia oferită prin textul dat şi relatează unei persoane neiniţiate despre cîteva dintre site-urile pe care le frecventezi cu regularitate. Explică, în cîte un enunţ argu- mentativ, de ce le preferi.
Utilitatea surselor electronice
Una dintre sursele lexicografice electronice, populare şi accesibile, este www.dexonline.ro. Spre deosebire de dicţionarele tipărite, aceasta oferă, pe aceeaşi pagină, articole din mai multe dicţionare, ceea ce permite o mai rapidă soluţionare a problemei lingvistice pentru care este accesată sursa, facilitează comparaţia şi analiza.
Însă nici un dicţionar nu poate decide în locul persoanei care este cuvîntul potrivit într-un context.
Există un număr impunător de enciclopedii şi dicţionare bilingve: www.wikipedia.org; www. wikimapia.org; www.wikicitat.org; www.wikisur- se.org; www.wiktionary.org;www.lexilogos.com; biblioteci electronice; site-uri care facilitează accesul la textele literare, mai cu seamă la poezie; alături de acestea, motoarele de căutare sînt o cale de informare rapidă din reţeaua universală.
Pe site-urile specializate pot fi găsite materiale publicate în presă, din domeniile muzicii, filmelor, spectacolelor etc.
|204
Limbă
comunicare
Modulul
4. Citeşte cu voce (sonorizînd toate abrevierile, siglele şi semnele convenţionale) articolele din dicţionarul explicativ.
4.1. Compară numărul de sensuri date de diferite dicţionare explicative.
4.2. Concluzionează asupra diferenţelor existente.
Maşină, maşini, s.f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie. ◊ Maşină-unealtă = maşină de lucru care prelucrează materiale prin operaţii mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care serveşte la pregătirea mîncării.
5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
6. Epitet dat unui om care lucrează mult şi cu mişcări automate, mecanice. - Din fr. machine, germ. Maschine.
Sursa: DEX '98
Maşină ~i f. 1) Sistem tehnic constînd din piese ce funcţionează coordonat, transformînd o formă de energie în alta sau efectuînd un lucru mecanic util. ◊ ~ agricolă maşină folosită în agricultură. ~ -unealtă maşină echipată cu scule pentru aşchiere, forfecare, tăiere sau pentru deformare plastică. ~ electrică maşină care transformă energia electrică în energie mecanică şi invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operaţiilor de calcul şi de prelucrare a informaţiei, care poate fi acţionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util. ~ de spălat. ~ de cusut. ~ de
scris. ~ de gătit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane şi materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferată pentru remorcarea vagoanelor; locomotivă. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. maşinii]/<fr. machine, germ. Maschine.
Sursa: NODEX
Maşină s.f. 1. sistem tehnic format din organe şi mecanisme cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinării unor mărimi fizice. ◊ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ◊ locomotivă. ◊ batoză. (< fr. machine, germ. Maschine)
Sursa: MDN
Maşină s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mişcare de o forţă în scopul obţinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mişcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Maşinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina]
Sursa: DN
5. Comentează informaţia oferită de dicţionare, în legătură cu formele gramaticale şi ortografia substantivului maşină: maşină s.f., g.-d. art. maşinii; pl. maşini.
Sursa: Ortografic
5.1. Ilustraţi diferite sensuri ale cuvîntului maşină cu imaginile obiectelor respective. Confecţionaţi, în grup, ca pentru o planşă într-un dicţionar ilustrat, un poster cu toate obiectele la care se face referire în articolul lexicografic.
Ars
COLLABORANDI
Modulul
Dicţionarul GENERAL AL LITERATURII DOMANE
Academia Română
■y ab
Maşină s. 1. v. automobil. 2. v. locomotivă. 3. maşină de calcul v. calcu-
5 >
lator. 4. maşină de cules v. monotaster. 5. aparat. (~ de bărbierit.) 6. sobă, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) şparhat. (~ de gătit.) 7. maşină de spirt v. spirtieră. 8. maşină infernală = bombă.
Sursa: Sinonime
Maşină s. v. batoză, chibrit, fabrică, maşinărie, mecanism, treierătoare, uzină.
Sursa: Sinonime
6. Ce alte dicţionare, în afară de cele citate mai sus, cunoşti, posezi, consulţi? Pe care dintre ele îl accesezi mai des? Motivează succint.
7. Examinează articolul din dicţionarul etimologic. Construieşte un cîmp derivativ pentru cuvîntul-titlu.
Maşină (maşini), s.f. - 1. Sistem tehnic. - 2. Automobil. - 3. Primus, spirtieră. - Var. (înv.) ma(c)hină. Mr. machină, megl. maşină. Fr. machine şi anterior (sec. XVIII) din lat. machina. - Der. maşinal (var. înv. machinal), adj. (mecanic), din fr. machinal; maşinaliceşte, adv., după fr. machinalement; maşinărie, s.f. (mecanism), din fr. machinerie; maşinist, s.m. (mecanic); ma- şinism, s.n. A maşina, vb., din fr. machiner este un galicism.
Sursa: DER
8. Relatează, în scris, algoritmul pe care îl respecţi atunci cînd:
> Cauţi un cuvînt care trebuie tradus;
> Vrei să afli sensul unui cuvînt cunoscut;
> Vrei să afli sensul unui cuvînt absolut necunoscut;
> Vrei să afli sensul unei expresii.
9. Consultă, în clasă, dicţionare monolingve şi bilingve. Exersează, contra cronometru, operaţia de căutare a unor cuvinte (20 de secunde este timpul indicat pentru căutarea unui singur lexem).
10. Citeşte articolul. Utilizează sursele necesare de documentare pentru înţelegerea lui.
MOARE VIATA PRIVATĂ PE INTERNET?
În urmă cu 10 ani, într-un obscur Internet cafe de cartier, un prieten, care pe vremea aceea înţelegea mai bine decît mine la ce foloseşte Internetul, mă ajuta să-mi fac o căsuţă de e-mail.
Limbă
comunicare
Modulul
Adresa de atunci a rămas pînă în ziua de astăzi principala mea adresă de e-mail (în total am cinci, toate cu aceeaşi parolă). Mi-amin- tesc că, în momentul în care prietenul respectiv îmi completa formularul de înscriere de pe Yahoo (şi s-a întors cu spatele cînd a trebuit să tastez parola), m-a uimit faptul că vor să ştie atît de puţine lucruri despre mine - „Nu trebuie să dau adresa mea de acasă?”, „Nu le las nici un număr de telefon, în caz că se întîmplă ceva?”, „Pot chiar să dau un alt nume şi să mă prefac că sînt altcineva?!”. Obişnuită cu un sistem birocratic în care am fost învăţaţi că Formularul (indiferent de natura lui) e sfînt, că, dacă îl completezi greşit, pot să apară tot soiul de complicaţii şi că datele
personale trebuie să fie cît mai exacte, iniţial treaba cu e-mailul mi s-a părut una neserioasă. De altfel, acea adresă a apărut din dorinţa de a fi în trend, fără să ştiu că-mi va
i 7 y
schimba definitiv viaţa.
De atunci, am început să apreciez treptat avantajele e-mailului (iar după 10 ani, dacă nu-l verific într-o zi, seara adorm cu senzaţia că am ratat ceva extrem de important, care mă priveşte în mod direct, poate chiar şansa vieţii mele), însă am preferat ca prezenţa mea pe Internet să fie una cît mai discretă. Cred că strictul comunicării de care avem nevoie se poate reduce la e-mail, iar, în mare parte, celelalte aplicaţii de acest gen nu sînt decît nişte fiţe pentru oameni nevorbiţi.
Adina Popescu
10.1. Precizează grupul-ţintă de cititori cărora le este adresat articolul.
10.2. Formulează problema abordată. Dedu, din text, 2-3 aspecte ale acesteia.
10.3. Concluzionează despre avantajele comunicării electronice în actualitate.
1. Improvizează un dialog scris între două persoane ce aparţin la generaţii diferite şi care au opinii separate despre utilizarea surselor de informare şi documentare.
1.1. Construieşte argumente convingătoare la temă, astfel încît, la finalul discuţiei, partenerii de dialog să aibă o opinie comună, apreciind atît sursele tipărite, cît şi cele electronice.
OPŢIONAL
2. Dezvoltă argumentele de mai sus într-un text publicistic, coerent şi expresiv, ilustrînd ideea că utilizarea adecvată a surselor tipărite şi a celor electronice facilitează comunicarea şi creşterea unei personalităţi bine informate.
Ars discendi
<t>
Modulul
• Urmăreşte, la lectura dramei Doina de Ion Druţă, stările sufleteşti ale protagonistului, pe care i le relevă personajul- simbol DOINA.
DOINA
(fragmente)
DOINA sau esenţa sensibilităţii naţionale
j» .# *
1. Actualizează particularităţile doinei ca specie literară, re- levînd gama de sentimente complexe pe care le comunică acest tip de text.
(Doina, o stranie năzărire, marele dar şi marele blestem al neamului nostru; Tudor Mocanu, brigadier; Veta, soţia sa; Ionel, unul dintre copii)
Zile posomorite, zile cu cer senin, nopţi înfrigurate, seri cu lună plină, amurguri tîrzii şi dimineţi culese dintr-un miez de vară secetoasă.
Flori de cireş, flori de măr în zbor din copac sprepămînt, privelişti de basm şi scene reale, balade populare şi versuri scrise de poeţi, puzderii de melodii ce-au fost cîntate odată şi se mai cîntă şi azi pe meleagurile noastre.
ACTUL ÎNTÎI
1
Scena e numai beznă, dar din inima acelui întuneric răzbate un mare vuiet. Se face de parcă cineva ar lovi disperat într-o bară, într-o poartă de fier, şi împreună cu acele vuiete misterioase coboară şi versurile poetului: Într-un boţ de humă crudă,
Din adînc, de subpămînturi,
A născut o mică ghindă Chip de frunză şi de gînduri.
a c t de conAtiinstd
Modulul
Treptat noaptea se topeşte şi pe scenă apare un cort verde, ridicat din te miri ce în faţa unei case de ţară. Mai nişte tufe de liliac pe la margini, mai o ramură de nuc bătrîn lăsată peste ele, ţesături de vie, şi toate acestea, legate cu o anumită îndemînare, formează o minune de răcoare unde stăpînii îşi petrec vara. Înfund, faţada casei - o uşă largă, două ferestre cu perdele trase...
Amiaza unei zile de vară. Mătuşa Veta umple în butoi un căuş, se aşază pe scăunaş şi continuă să aleagă fasole, aruncîndu-le cu o anumită socoteală în vasele puse în jur. Ionel, urcat pe nişte lăzi deşarte, bate cuie sub streaşina casei...
Prinde aparatul în cuie, îi face legătura. Sfîrîie ceva în măruntaiele cutiei, urmează un fel de hîrîială şi iară apare vocea poetului, continuînd poezia începută în întuneric:
...Siprin luturile oarbe,
Spre un cer c-o rîndunică,
Pui de codru-şi face cale,
Pui de codru se ridică.
Crainicul: Cu această baladă a tînărului poet Mihai Cosaşu începem astăzi emisiunea muzicală „În ţara doinelor”.
A urmat de undeva de departe o melodie la care mătuşa a împietrit.
O fi fost, poate, cîntecul ei de tinereţe, o fi fost cîntecul de mai tîrziu, o fi fost cîntecul ei de dincolo de toate...
Rîs de soare, plîns de stele,
Stă pierdut în lumea-i verde Si-i voinic cînd i se cere,
Si-i modest cînd nu se vede.
La primele versuri mătuşa, tresărind, a pornit cu mîna spre creştet şi aşa a înmărmurit cu trei degete pe frunte.
Poetul: Orice popor, fie el din cîmpie sau de la munte, păstrează pentru zile mari, păstrează pentru zile negre cîte un cîntec care face să tresalte inima întregului neam. Sufletul neamului nostru răspunde de fiecare dată cînd îl cheamă Doina. Chiar de la primul vers, chiar de la primele acorduri, îţi răsare priveliştea unui apus de soare undeva hăt departe, pe-o coastă de deal, o stînă veche, un cioban căzut pe gînduri, o aţişoară de fum peste vatra unui foc uitat. Din acel fundac de ima- şuri, prin cele şase găurele de fluier, deschise de gura focului, coboară neamul nostru prin pustietăţi şi nedreptate, prin minuni cereşti şi veacuri de vremuri grele.
Apare de pe undeva ostenit, purtat de ale sale, Tudor Mocanu.
Vine lîngă rezervorul de zinc, umple o cănu- ţă, o dă peste cap, oţărîndu-se amarnic. Gustă dintr-opătlăgică. Zăreşte într-un tîrziu cumpărătura de sub streaşină. Ascultă pînă la capăt, să vadă ce avea cîntecul să spună, se miră de atîta frumuseţe.
După care rămîne smerit, de parcă ar fi fost la judecată, de parcă ar fi fost la spovedanie. Si iată că prin ţesătura acelor melodii încep a cerne, rotind sub bolta cortului, flori de măr, flori de cireş. Nici Tudor, nici Veta nu se miră de una ca asta, iar din ninsoare se arată o coastă de imaş, o stînă veche, o aţişoară de fum cu un cioban îngîndurat la vatra focului.
Între stînă şi foc creşte un copăcel, şi stă rezemată de acel copăcel o fată. O simplă fată de la ţară - fustişoară de cit, bluză de in brodată, basma albă. Stă vrăjită de fluierul ciobanului, zîmbind cînd o îndeamnă cîntecul, întristîndu-se împreună cu el.
Modulul
Si tot ninge, ninge, iar împreună cu acea ninsoare se topeşte vedenia de basm.
Tudor (mirat şi fericit): Ai văzut, măi Vetă?
Veta: Văzut.
Tudor: Şi pe cioban, şi stîna ai văzut-o?
Veta: Şi pe cioban, şi stîna, şi pe acea frumoasă domnită...
j
Tudor: Apoi că aceea nu era domnită, Vetă dragă, aceea se cheamă „Doina”, şi Doinele celea rar cînd pentru cine se arată...
Veta: Oare cum de ne-o ales tocmai pe noi?
Tudor: Nu putea să nu ne aleagă, dată fiind situatia, autoritatea de care mă bucur azi...
i 7
2
Noapte tîrzie. Casa Mocanilor doarme dusă şi sub cortul verde au rămas doar două suflete - Tudor şi tînăra lui musafiră. Stau tăcuţi - unul
la un colţ de masă, altul la celălalt colţ. Din muţenia nopţii mai răsar cîteva lovituri grele, repezite într-o poartă, şi Tudor tresare.
Tudor (Doinei): Ce nu te culci? Că iată încep a bate zorile, iar în zori, somnu-i dulce cum nici că se mai poate...
Doina: Parcă vroiai să mai adaugi ceva?
Tudor: Ferit-a sfîntul, că atîta am trăncănit noi noaptea asta, le-ar fi ajuns la două babe pe-o viată întreagă.
Doina: Mi-ai vorbit mai mult nimicuri, pe cînd eu mă aşteptam la un mare şi tăinuit adevăr, o dată ce ti s-a făcut dor de mine...
Tudor: A, nu, a fost o glumă. Le ziceam oamenilor ceia că mi s-a făcut dor de Doina, şi chiar mi se făcuse dor, stînd acolo, la concursul raional, în calitate de membru al juriului. Că au vrut chiar preşedinte să mă facă,
dar s-a zis că se cer studii muzicale. Mă rog...
Doina: Poate nu atît mata m-ai căutat, cît durerea cea mare a matale, durerea care te macină de ani de zile şi te face noptile să te scoli din pat şi să ieşi aici, sub cortul ista...
Tudor: Care mare durere, că trag la cîntar cît un preşedinte. Nu-i vorbă, obişnuiesc să ies nopţile pentru a lua un gît de aer curat - am şi eu, mă rog, ciudăţeniile mele.
Doina: Nu umbla cu poveşti, că avem atîta aer în Moldova, încît chiar de s-ar dovedi că aerul nu face bine, tot n-am avea încotro... (după o lungă frămîntare) Au nu cumva te-i fi temînd de moarte, bade Tudor?
Tudor (surprins): Ce să mă tem eu de dîn- sa, că, oricum, cînd îţi cade sorocul - gata...
Doina: Şi totuşi, simt eu undeva în vorbele matale un fel de frică, poate nu atît frică, cît îngrijorare - măi, nu cumva să deie baba cu coasa peste mine tocmai cînd mi-a fi lumea mai dragă...
Tudor: Ia să mă laşi în pace, că nu mă tem deloc. Am trăit o viaţă lungă şi grea, am făcut războiul, am îndurat foame, am văzut atîţia oameni vrednici şi mintioşi, care, fiind de seama mea, s-au dus în pămînt cine ştie de cînd, aşa că eu, dacă baba ceea ar fi venit după mine mai anţărţ, nici atunci n-aş fi putut avea pre- tentii. Auzi tu, să mă tem eu de dînsa!...
Doina: Poate nu de teamă e vorba, dar înseşi gîndurile cu fiece zi ţi se întorc tot mai des şi mai des la ceea ce se cheamă hotarul vieţii...
Tudor (după o lungă frămîntare): Mi se întorc, fireşte, şi am să-ţi spun de ce. Din tot ce are omul mai frumos pe lume, eu aş pune pe locul întîi demnitatea. Asta-i totul. De mic copil, cum se ridică copăcel, omul caută
a c t de conAtunTd
Modulul
cu coada ochiului în jur, nu cumva să-l calce cineva pe ce are el mai sfînt. Demnitatea e ca şi cum a-i duce o farfurie cu apă pe-un vîrf de deget. Atîta eşti om cît e plină farfuria. Unii se pricep a duce plină farfuria, altora li se varsă ceva, mai rămîne ceva, dar pînă la urmă vine baba ceea cu coasa, ia farfuria din vîrful degetului şi o bufneşte în pămînt, de-i zboară cioburile. Şi după o viaţă lungă, plină de muncă, plină de chin, de bucurii, omul prinde a lăcrima, vorbeşte în dodii, şi eu, o dată ce-a venit vorba, nu atît de moarte mă tem, cît de înjosirea care vine, împreună cu moartea...
Doina: Au nu cumva te-i fi temînd de propriii matale copii?
Tudor: Ferit-a sfîntul! Nu mă tem deloc, dar, o dată ce-a venit vorba de copii, apoi, ca să fiu sincer, m-am săturat de dînşii ca de hrean. După ce ne-am luat cu Veta, aşa cam spre primăvară, l-a născut ea pe cel de la academie, şi, cum a rupt-o Tudor din loc, pînă azi nu se mai poate opri. Şi dă-i cu munca, dă-i cu alergătura, că, uite, cresc, le-a trebui pămînt, le-a trebui zestre. Alţii mai umblau şi pe la
petreceri, pe la hramuri, da’ eu cu Veta - unde, care petreceri, cînd ai o casă de copii?! La război băteam mătănii la fiecare împuşcătură şi tot săpam la pămînt... Amu, uite, mi-am făcut casă, mi-am crescut copiii, i-am băgat prin şcoli, dar, ca să fiu sincer, m-am săturat de dînşii ca de hrean. Uneori mă gîndesc: măi, să-i aşez odată la casele lor, las slujba şi un an întreg am să stau uite aici la masă pentru a mă gîndi la toate cîte au trecut prin viaţa mea, dar la care nu m-am gîndit bine, pentru că nu am avut cînd...
Doina (după o pauză lungă): Atunci dar ce te face să te scoli nopţile, să ieşi tiptil din casă, să te aşezi aici la masă şi să stai pînă în ziua albă cu obrajii îngropaţi în palme?
Tudor: Ştiu eu... Iaca aşa mă prinde prin somn un val de năbuşeală, mă trezeşte, iar cum m-am trezit, mi se face lînced, mi se face lehamite de toate. Şi mă scol, ies din casă, vin sub cortul ista şi tot stau pînă se luminează de zi.
Doina (după o altă pauză lungă): Inima?
Tudor (într-un tîrziu): Inima.
ACTUL DOI
4
Tudor: Hei, dragul badei... Sărmana Vetă, uneori, ştii, chiar te prinde mila...
Doina: Da’ în afară de milă, mai păstrează ceva sufletul matale pentru Veta?
Tudor: Ce poate el păstra în afară de milă?
Doina: Dragoste.
Tudor: Cum, adică, dragoste?
Doina: Păi, ai iubit doar cîndva această femeie!
Tudor: Hei, dragul badei, focul cela s-o stins de atîta vreme, încît amu nici cenuşă, nici vatră...
Doina: Bine, dar cel puţin a fost, a ars el odată, focul cela?
Tudor: Ca să fiu sincer, nici nu mai ţin minte.
Doina: Cum se poate să nu ţii minte, cînd mata ai fost acela care a luat amnarul, cremenea şi a scos prima scînteie...
Modulul
Tudor: Ce amnar, ce cremene, că umblau pe-atunci fetele cu turma după mine!
Doina: Mătuşa Veta nu era în turma ceea.
Tudor: Cum, adică, nu era? Atunci de unde s-o luat?
Doina: Dacă nici pe asta n-o ţii minte, să-ţi spun eu cum a fost. În anul cela, pe după cîşlegi, te-ai întors din armată. Ai făcut armata la Focşani, la cavalerie. Te-ai întors voinic, isteţ, şi ştiai să joci o fată că umblau sărmanele...
Tudor: Umblau nebune, pe cuvînt de onoare, nu puteam trece prin sat!
Doina: Şi totuşi, fata care ţi-a plăcut, fata care te-a aşteptat, fata cu care începeai jocurile, într-o zi s-a pomenit părăsită, pentru că soldaţii de la cavalerie nu se lasă furaţi de ceea ce avea să placă ochilor...
Tudor (mîndru): Se poate întîmpla, că eram pe-atunci amarnic...
Doina: Ai lepădat-o nu pentru că erai amarnic, ci pentru că avea puţin pămînt, biata fată. Ş-ai tot fluierat serile pe la răscruci, ai tot ţinut pe la şezători furcile ba uneia, ba alteia, pînă ai dat cu ochii de Veta. Biata fată, abia împlinise şaptesprezece ani în iarna ceea, de abia începuse a ieşi duminicile în sat. Dar, alegîndu-ţi-o, ai scos-o de Paşti la joc şi toată ziua ai jucat numai cu dînsa.
Tudor: Se poate întîmpla să fi fost aşa, că eram dat naibii!
Doina: Ai făcut-o nu pentru că erai dat naibii, ci pentru că Veta, rămasă fără tată, avea
trei hectare de pămînt şi, luînd-o, te duceai într-o gospodărie gata adunată.
Tudor: Hei, da’ n-o mai suci chiar aşa! Că dacă e s-o luăm de-a fir a păr, să vedem ce însemna pe atunci o fată frumoasă? Cu ce mă vrăjise atunci Veta? Era sprintenă, avea sîni bourei, glas frumos de privighetoare, trei hectare de pămînt şi doi ochi galeşi, căprui. Că pe atunci acestea nu se dezlipeau una de alta - sînii de la pămînt ori glasul de la gospodăria tatei.
Doina: Las’ că le-ai dezlipit de minune după nuntă. Pe pămînt, ca fiind cel mai de preţ, ai pus mîna şi n-ai desfăcut pumnul pînă nu s-a făcut colhoz, iar glasul Vetei te miri de-o fi ajuns măcar o singură dată la urechile matale. Ştiai din gura satului că are glas frumos, dar nu te-ai dus o singură dată la biserică s-o auzi cum cîntă în strană. Pămîntul te scula în zori de zi, te bucura pe vremea aratului, pe vremea semănatului, iar glasul Vetei... te-ai bucurat măcar o singură dată că nevasta-ţi are cea mai frumoasă voce din sat?
Tudor: M-am bucurat şi mîndru am fost totdeauna.
Doina: Atunci dar cum se face că după nuntă Veta tot mai rar şi mai rar se ducea la cor, tot mai rar şi mai rar sătenii auzeau cîn- tecele ei?
Tudor: Vezi, dragul badei, cum vine povestea... Viaţa ţăranului e ţesută mai mult din
y y y
muncă decît din cîntece. Iar femeia măritată - copiii, casa, bărbatul - aiestea i-s cîntecele...
ACTUL TREI
6 stă la masă, iar musafira lui adună cîte-opetală
Ninge, ninge, apoi, prin ninsoarea ceea, cînd rătăcită prin văzduh şi-o pune cu grijă în coşu- revenim sub cortul verde, e noapte tîrzie. Tudor leţul pe care-l poartă pe braţ.
a c t de conAtu/nTd
Modulul II
Tudor: Nu cumva vrei să ne lepezi?
Doina: Mă cheamă durerile neamului, că nu eşti mata singurul căruia i s-a făcut dor de mine.
Tudor: Nu te supăra pe noi, că, de, ce să-i faci? Aşa e viaţa... Ne învîrtim şi noi cum putem sub această piatră de moară, că, dacă nu mişti iute, te macină, tovarăş, de nu-ţi rămîne nici numele, nici porecla... Şi eu unul, drept să-ţi spun, uneori...
Răsare din întunericul nopţii aceeaşi ciocănitură la poartă. Tudor tresare şi rămîne mut, pe gînduri.
Doina: Nu deschid?
Tudor (surprins): Ce, adică, nu deschid?
Doina: Zic, poarta ceea... nu se mai deschide odată?
Tudor: Ca să vezi, nu se deschide... (După o lungă pauză.) Auzi, chiar vroiam să te întreb - ce-i cu poarta asta?
Doina: Nimic deosebit. Poartă cerească.
Tudor: Vă-hă-hă... Şi cine-o fi bătut acolo! Doina: Sufletul matale bate.
Tudor: Hm... Şi... ce-o fi cătînd el?
Doina: Ispăşirea păcatelor celor multe şi grele...
Ninge, ninge de nu se vede nici în cer, nici pe pămînt.
Totul e alb, totul e zăpadă, şi din albeaţa ceea se desprinde vocea poetului:
Frunza stă şi nu mai pică,
Si tot stă de-un an şi-o vară,
Nu se plînge de nimica Si nici zice că o doare.
Dar prin dunga ei amară An de an vor tot doini Cei de-au cunoscut stejarul,
Cei de nu-l vor mai găsi...
Joc de rol
Fii un spectator competent
2. Ascultă vocea autorului din descrierea iniţială şi redă-o într-o lectură proprie.
2.1. Respectă regula lecturii artistice: accentuează prin voce elementele enumeraţiei.
3. Cum trebuie să fie, în opinia ta, cîntecul care face să tresalte inima întregului neam?
3.1. Exemplifică ce cîntece reprezintă sufletul neamului la alte popoare, comparabile cu doina la români.
Secvenţă din spectacolul montat la Teatrul V. Maiakovski, Moscova
Modulul
4. Precizează ce sugestii de intrare în acţiune îţi comunică di- dascaliile iniţiale, în aspectele:
> cronotopului; > personajelor; > limbajului poetic.
Ilustraţie de Ion Puiu
5. Determină semnificaţia aparatului de radio, element de recuzită, ca semn al:
a) timpului real trăit de personaje;
b) timpului dramatic din operă.
6. Motivează comportamentul lui Tudor Mocanu în timpul difuzării doinei: Ascultă pînă la capăt, să vadă ce avea cîntecul să spună, se miră de atîta frumuseţe...
7. Comentează apariţia, în scenă, a Doinei. Ce tip de personaj reprezintă aceasta?
8. Enumeră subiecte ce servesc pretext de discuţie între protagonist şi Doina.
8.1. Clarifică de ce anume aceste probleme sînt angajate în dialog.
9. Urmăreşte atitudinea lui Tudor Mocanu faţă de viaţă, soţie şi copii.
9.1. Defineşte această atitudine într-un enunţ de constatare.
10. Concretizează în ce moment al dramei se concentrează conflictul operei.
Fii un posibil actor
11. Alege-ţi rolul unui personaj şi reciteşte secvenţele în care acesta se confesează despre tainele sufletului.
12. Reproduce, aproape de text, episoadele dramei ce evocă povestea dragostei dintre Tudor şi Veta.
13. Sugerează, prin voce, mimică, gesturi adecvate, momentele în care protagonistul:
• se supraapreciază;
• încearcă să-şi ascundă interesul egoist;
• ignorează totalmente valorile soţiei;
• intenţionează să renunţe la datoria de părinte.
a c t de conjMinta
Modulul
14. Explică tipul de conflict conturat în dramă (la alegere):
La nivel tematic
social
istoric
moral
de dragoste
dintre concepţii, idei
La nivel de structură
de suprafaţă de profunzime simplu complex
14.1. Argumentează conflictul lui Tudor Mocanu:
• în raport cu familia; • în raport cu sinele.
14.2. Formulează două concluzii despre caracterul conflictului din dramă.
14.3. Apreciază rolul Doinei în soluţionarea conflictului prin:
> întrebări insistente şi provocatoare;
> orientări de judecată şi comportament.
15. Caracterizează imaginea personajului Veta ca replică a protagonistului:
V Veta văzută de Tudor;
V Veta în aprecierea altor personaje.
16. Comentează semnificaţiile, în text, ale simbolurilor propuse:
a) NINSOAREA; b) CÎNTECUL; c) POARTA.
17. Selectează, din text, replici memorabile cu valoare etică, fixează-le în tabel, motivîndu-ţi opţiunea.
REPLICA APRECIEREA PROPRIE
Doina în viziunea scenică a lui S.I. Şcurea
18. Lucrînd în echipe, formulaţi argumente pro şi contra la tema Este dialogul dintre Tudor Mocanu şi Doina un act de conştiinţă a protagonistului?
Ars
COLLABORANDI
C Fii un posibil cronicar teatral
19. Pronunţă-te, într-o succintă prezentare, despre valoarea morală a personajelor din dramă.
20. Construieşte argumente convingătoare cu referire la actualitatea mesajului dramei.
Modulul
Un model al demnităţii
21. Reflectează asupra conflictului şi propune un nou element al acestuia prin care să se aprofundeze tensiunea dramatică.
22. Desfăşoară ideea cuprinsă în afirmaţia: Din tot ce are omul mai frumos pe lume, eu as pune pe locul întîi demnitatea. Asta-i totul. De mic copil, cum se ridică copăcel, omul caută cu coada ochiului în jur, ca nu cumva să-l calce cineva pe ce are el mai sfînt.
23. Construieşte un alt final al dramei, respectînd logica acţiunii.
24. Descoperă în textul poeziei, intercalate în dramă, laitmotivul operei şi comentează-i semnificaţia.
25. Demonstrează aproape de text că mesajul piesei circumscrie ideea: Doina este esenţa sensibilităţii naţionale.
1. Rezumă, într-o pagină, mesajul global al dramei, raportat la tema Drama Doina; un cîntec al purificării sufletului uman.
. Ars discendi <$> =
2. Exersează şi prezintă o lectură dramatizată a unui fragment, la alegere.
Lego, ergo sum
1. Citeşte integral piesa Doina.
1.1. Examinează sistemul de personaje, observînd alegerea numelor şi informaţia pe care o comunică autorul despre acestea.
2. Comentează, în contextul dramei, semnificaţia uneia dintre
frazele de mai jos:
a) Iată ce înseamnă să ai un suflet de fată la casă.
b) Avem mii de feluri de a munci, dar de a ne hodini frumos n-avem nici unul.
c) ...un an întreg am să stau uite aici la masă pentru a mă gîndi la toate cîte au trecut prin viaţa mea...
d) Viaţa ţăranului e ţesută mai mult din muncă decît din cîn- tece.
3. Analizează o secvenţă de monolog aparţinînd personajului
Tudor Mocanu.
Veta - C. Tîrţău, Tudor Mocanu - V. Cupcea.
Teatrul Naţional M. Eminescu din Chişinău
3.1. Determină cuvintele-cheie şi locul accentelor logice. Memorează şi recită secvenţa respectivă.
3.2. Raportează ideile exprimate în secvenţa de monolog identificată la alte personaje druţiene (Păstorul, Onache Cărăbuş, mătuşa Ruţa, Pavel Rusu, Horia Holban etc.).
Modulul
Eseul Mozzart la sSîrsitul verii:
sau lecţiile sacrului
1. Consultă Agenda cititorului şi aminteşte-ţi ce ştii despre eseu.
1.1. Formulează un răspuns la întrebarea: Ce este important într-un eseu literar?
Agenda cititorului
Eseul
1.2. Selectează şi argumentează răspunsul tău cu 1-2 repere propuse mai jos:
a) problema abordată;
b) credibilitatea exemplelor şi a argumentelor;
c) ideile exprimate/mesajul.
2. Numeşte 3-5 eseuri literare pe care le-ai citit pe parcursul studiilor liceale. Pronunţă-te asupra mesajului lor.
3. Cercetează titlurile eseurilor druţiene de mai jos. Ce presupuneri poţi face în legătură cu problematica abordată în textele respective?
La umbra cuvîntului; Lumea lui Cehov;
Eminescu, poet naţional; Ţara bărbaţilor frumoşi;
Pămîntul, apa şi virgulele; Mozzart la sfîrşitul verii.
• La lectura textului, imaginează-ţi că eşti în mulţimea din catedrală. Motivează legătura dintre locul acţiunii şi muzica interpretată.
MOZZART LA SFÎRSITUL VERII
(fragment)
...Atunci cînd colinzi bătrînul oraş şi te gîndeşti la suflet, ochii, vrînd-nevrînd, saltă peste acoperişuri, şi tocmai atunci îţi răsare în faţă bătrînul turn proiectat pe nesfîrşitul cer albastru al nordului. E Domul de la Riga... În acest an, sub bolţile catedralei, muzica lui Mozzart va răsuna pentru ultima oară.
Nu ştiu cum se face, dar chiar din prima clipă cum treci pragul catedralei, fiinţa ţi se înfioară de parcă şi-ar fi dat seama că iese
• Este abordat ca o încercare de a grupa într-un text personal diverse reflecţii,
/ '
idei, pe marginea unei probleme, relevînd clar şi impunător opţiunile, concepţiile proprii.
• Fiind un „gen al genurilor" (N. Balotă), eseul este considerat şi un „gen semili- terar" (A. Marino), deoarece îmbină elementul imaginaţiei,
al reflecţiei cu cel al
/
emiterii de idei.
• În funcţie de grila tematică identificăm:
literar estetic didactic publicistic istoric politic filozofic
(Fascinaţia artelor
Modulul
dintr-o lume si intră-n alta. Sala tine în braţe
y y y
de cîteva secole umbrela unui amurg încununat de bolţi albastre. Scaune josuţe de lemn, tocite de o folosinţă mult prea lungă. Pereţi grosi de cetate, prin care nu răzbate nici vuietul, nici forfota lumii înconjurătoare. Ferestre înalte, frumos încheiate, cern prin vitralii colorate lumina unui sfîrsit de august. Bolţile stau la pîndă, culeg orice soaptă, orice fosnet, îl ridică sus si înfioară, cu o nimica toată, o lume venită cine stie de pe unde...
În Domul din Riga simţi si tu cu craniul cum se cern înălţimile sus, deasupra ta. Acum catedrala e arhiplină. Oamenii îsi găsesc locurile, se asază, amuţesc, încetul cu încetul, si, în tăcerea ce se lasă, pasii plasatoarelor, ce pun zăvoare la usa de intrare, vin vuind ca o turmă ce coboară din munţi. Fosnetul filelor
y y
de program se ridică pînă sus sub boltă, trans- formîndu-se într-un vuiet de codru la ceas de furtună. Scîrţîie un scaun si glasul lemnului, mort de două ori, ajungînd sus, sub cupolă, se transformă în ţipătul unui pescărus rotindu-se disperat în largul mării. Lumea înţepeneste. Inimile nu mai bat, piepturile nu mai suflă, ochii nu mai văd, căci veni vremea marelui ospăţ al sunetelor.
Apoi se asteaptă pînă se lasă linistea, o li- niste adîncă, nemărginită, pentru că ceea ce urmează să fie spus este vital, este aproape sfînt pentru noi toţi. Dirijorul îsi ridică braţele si răsare din depărtare o lungă, o nesfîrsită frază muzicală. Vine încet, îţi scoate sufletul si tot vine si vine, încît nici nu mai ai cu ce o întîmpina, nici nu mai ai cu ce o petrece... În general, frazele muzicale sînt ca si frazele literare, măsurate si socotite după respiraţia umană, dar această orgă, această pădure de
metal cu lumea ei de basm, de prevestiri mari si grele, pare zămislită de Acel ce are o altă respiraţie, o altă viziune, un alt Adevăr...
Tot urcînd încet, domol, treptele măreţului palat divin, la un moment dat, răsare în depărtare un cor de bărbaţi. O, acea nemuritoare împletitură a tot ce e mai frumos si plin de viaţă! Mozzart deschide porţile operei sale cu un cor de bărbaţi, pentru că viaţa, în primul rînd, e bărbăţie, si nu atît o cîntare despre viaţă, cît însăsi seva vieţii se revarsă peste noi. Da, în fruntea tuturora vin bărbaţii, căci pe umerii lor a căzut tot greul, ei au trebuit să ţină piept tuturor furtunilor si lor li s-a cerut, de nenumărate ori, să învingă ori să piară.
E usor de zis: a învinge ori a muri, dar unde-ţi sînt ei, învingătorii, cînd pămîntul, dintr-un capăt în altul, e numai morminte de învinsi? Şi nu e de mirare că tocmai atunci cînd cîntarea bărbaţilor fierbe în slăvi, totul se sparge, se surpă, se sfărîmă si peste pămîntul pe care au stat cîntînd bărbaţii acum plutesc bocete de durere. Plîng mamele, plîng surorile, plîng iubitele noastre, apoi cînd, sleite de puteri, se sting si ele, vine orga să deplîngă nesfîrsitul amar ce n-a putut fi stropit de lacrima bocitoarelor. Tot cer- nînd povestea vremurilor trecute, orga prinde deodată suflare nouă. La bine si la rău, la bucurie si la durere, omul trebuie să trăiască, copacul trebuie să-si ţină frunza, cerul trebuie să picure seninul său peste noi. Şi iarăsi cresc bărbaţi pe acel mîndru pămînt, iară se adună într-o împletitură nemuritoare cîntarea lor. Totul e un imn măreţ de sărbătoare, dar, vai, acest blestemat pămînt pe care dat ne-a fost să ne nastem! Iar ni se cere să cîstigăm sau să murim, si iar totul se fărîmă, si sub cupola catedralei se zbuciumă glasul divin al unei tinere fecioare...
4. Precizează ce te impresionează:
• în arhitectura catedralei;
• în felul cum se produce sunetul;
• în specificul corului de bărbaţi;
• în stilul scriitorului de a-ţi comunica informaţia.
y y
5. Interpretează semnele din text ce ţin de:
a) arhitectură; b) obiecte de cultură materială.
6. Argumentează, prin secvenţe din text, caracterul static sau dinamic al evenimentului cultural din fragmentul eseului.
7. Extrage, din text, segmentele ce se referă la:
• trei motive dominante;
• arta muzicală;
• ideea de receptare a frumosului.
8. Comentează figurile de stil ce sugerează faptul că muzica este o minune ce pasionează, cultivă sufletul omului.
8.1. Relaţionează propriile idei cu reflecţia lui Grigore Vieru din Rînduri-Gînduri.
9. Dezvoltă, într-un text coerent de o pagină, viziunea proprie asupra unor idei din eseu.
10. Formulează tema şi ideea fundamentală a eseului.
11. Demonstrează cu argumente din eseul dat şi din alte opere valoarea relaţiei muzică-literatură.
ilustraţie de Ion Puiu
12. Reflectează la adevărul din concluzia finală a autorului, exemplificînd cu informaţii din literatură şi din viaţă.
1. Pornind de la eseul lui Ion Druţă, construieşte-ţi propriul eseu, în care să te pronunţi despre creatorul Mozzart, opera şi viaţa lui.
2. Citeşte textul integral al eseului Mozzart Ia sfîrşitul verii. Determină şi indică, pe o hartă geografică, locurile pe unde călătoreşte autorul. Precizează ce impresii îşi formează, ce sentimente îi trezeşte călătoria.
2.1. Prezintă, rezumativ, eseul dat ca pe un articol de problemă sau ca pe nişte note de călătorie.
2.2. Justifică, prin 2-3 citate, că eseul dat conţine lecţii ale sacrului.
Ars discendi
<t>
• Singura artă în care ar putea să încapă, întreg si nestingherit, Universul este Muzica.
Grigore Vieru
FFascinaţia artelor
Modulul
MeTATEXTUL_CRITICULUI:
Consultă opinia specialistului şi prezint-o corect, coerent, convingător
1. Documentează-te cu privire la opiniile de sinteză ale criticului Mihail Dolgan în legătură cu:
a) mesajul global al creaţiei druţiene;
b) semnificaţia spirituală a personajelor, idealul etic al acestora.
„Dacă ar fi să stabilim cuvintele-cheie ale întregii opere druţiene, pe care le găsim semănate pretutindeni, ele ar fi acestea, cu vădită încărcătură biblică: bunătate, dragoste, omenie, lumină, credinţă, demnitate, adevăr, frumos, sfînt, tradiţie, dor de tot ce e strămoşesc, curaj, rezistenţă, vrednicie...
Ion Druţă ştie atît de bine «căile sufletului
y y
omenesc», cu labirinturile şi tainiţele lui psihologice, cunoaşte atît de profund destinul, îndeletnicirile şi păsurile personajelor pe care le evocă, încît, la un moment dat, avem iluzia că el se contopeşte total cu aceste personaje, însuşi prozatorul este rînd pe rînd - atunci cînd scrie - ba tractorist, ba pădurar, ba cioban, ba lemnar, ba plugar.
Eroii lui Druţă sînt cutreieraţi de sentimen-
y y
te puternice, de idei obsedante, de năzuinţe sacre. Ei au o sănătoasă filozofie ţărănească, cu pravilele ei de bine şi de frumos, de adevăr şi de vrednicie. În destinul lor zbuciumat neapărat se întîmplă ceva neaşteptat şi dramatic, iar acest ceva neaşteptat şi dramatic intervine,
de regulă, în acele clipe ale vieţii, cînd personajul savurează o stare de beatitudine, un bine sau o bucurie ieşită din comun...
Tăria spirituală a eroilor lui Druţă rezidă în faptul că ei ştiu să întoarcă necazul în «bucurie», neplăcerea în satisfacţie, pierderea în cîştig. Exact aşa cum face mai întotdeauna Tincuţa din Povara bunătăţii noastre: «Avea
y >
Tincuţa un fel al ei de-a întoarce orice necaz în bucurie». De fapt, anume din această întoarcere a necazului în bucurie se alimentează în permanenţă vitalitatea şi optimismul sănătos al eroilor druţieni, care, de cele mai multe ori, au destine complexe, poartă anumite «răni» în suflet, suferă înfrîngeri, fiind, în acelaşi timp, de o înaltă moralitate. Să-ţi trăieşti viaţa demn şi cinstit - iată deviza sacră
y y y
a trecerii lor prin timp.
Ion Druţă «citeşte» în sufletul eroilor săi cum
y y
ar citi într-o carte cu litere mascate, cunoscînd ca nimeni altul «alfabetul» inimii şi al cugetului. Şi nu numai în sufletul eroilor, ci şi în «sufletul» a tot ce e fiinţă şi nefiinţă pe acest pămînt.”
2. Selectează două afirmaţii din text şi exemplifică-le prin destinul unui personaj din creaţia autorului.
3. Dezvoltă, prin opinii proprii, una dintre ideile criticului, pe care o împărtăşeşti.
oMoHvarea spiritului critic
Modulul
mETATEXTULCITITORULUI:
Redactează, adecvat şi argumentat, propriul text
Elaborează textul unui discurs propriu, pledînd argumentat în favoarea creaţiei şi a personalităţii literare a lui Ion Druţă.
„Opera lui Ion Druţă este, în linii mari, o expresie a rezistenţei spirituale şi morale în faţa a tot ce subminează naţionalul, umanul, sacrul.” (Mihai Cimpoi)
Motivaţia pentru discurs
Fii aproape de idealurile personalităţii.
Fii în favoarea ideilor, a valorilor din opera scriitorului.
Fii în relaţie directă cu valenţele operei şi opinează în spirit critic.
Fii un coautor al textului creat de scriitor şi pledează pen tru originalita tea viziunilor.
Unităţi
ale discursului
Dedu din afirmaţia scriitorului înţelegerea patriotismului si concepţia sa despre lume: De cîte ori va fi să se schimbe vremea, de atîtea ori ne vor durea rădăcinile.
Raportează această afirmaţie la actualitate si exprimă-ţi acordul sau dezacordul, comentînd si argumentînd.
Formulează 2-3 idei pe care le promovează constant Ion Druţă prin operă.
În baza textelor studiate sau citite independent din creaţia lui Ion Druţă, reperează valorile gene- ral-umane pe care le promovează autorul.
Citeşte expresiv 2-3 alineate (fragmentul preferat) din creaţia scriitorului. Motivează-ţi alegerea.
Exprimă-ţi opţiunea asupra textelor lui Ion Druţă, în aspectele: vocaţia pentru arta peisagistică si cea portretistică.
Descifrează imaginea de păstor al scrisului întru supravieţuirea neamului, atribuită lui Ion Druţă.
Demonstrează, cu argumente valabile, anumite idei ce fac actuală opera scriitorului.
Prezintă, din perspectiva autorului, un personaj druţian cu care: te identifici/ai vrea să fii contem- poran/ai vrea să fii prieten/ai vrea să discuţi.
Peroraţia
discursului
Argumentează, în concluzii, utilizînd unităţi ale discursului, valabilitatea ideii din afirmaţia lui Mihai Cimpoi.
Valoarea propriului argument
22l|
Modulul II
COMPETENTA ABSOLVENTULUI LA EXAMENUL DE BACALAUREAT
»
Realizează, în limita a două pagini, o caracterizare a personajului Anton, prezentat în fragmentul de mai jos.
- Bine te-am găsit dar, măi băiete!
Anton, o namilă de om cît un munte, cu armă de vînătoa- re pe umăr, îl priveşte cu ochi mari, de-o albăstrime deasă ce se întîmplă numai la copii. Vrea să spună ceva, dar nu poate nimeri primul cuvînt şi pare foarte necăjit de asta.
- Apoi, ca să vezi, că-i foarte bine, mă rog...
Primirea musafirilor e un lucru pe care Anton
niciodată nu l-a putut însuşi. Ba strînge cu mîna dreaptă mîna stîngă, apoi cu stînga strînge dreapta şi, văzîndu-l aşa de încurcat, tata o ia de la început:
- Ei, bine te-am găsit dar, măi băiete!
Anton tresare. Auzul lui fin, răsfăţat de atîţia ani cu liniştea pădurii, prinde undeva departe, prin văi, o lovitură hoaţă de topor. Intr-o clipă ochii lui albaştri devin trişti, de parcă el însuşi ar fi copacul în care intră, cu fiecare lovitură, oţelul toporului.
- Iaca, au să pustiască pădurea. Eşti ostenit de drum?
- Nu, că eu am venit cu maşina.
- Atunci, hai dar să-ţi arăt pădurea, cît a mai rămas.
Pe cît e de mare şi voinic, pe atît e de plîngă- reţ Anton al nostru. Dacă ai sta să-l asculţi, mîine- poimîine n-o să avem un petic de umbră în toată Moldova.
Pădurea totuşi e o mare patimă a lui, o ştie ca nimeni altul şi oricine ar trece pe la dînsul e purtat pînă la ameţeli prin toate văile şi vîlcelele.
Tata, pentru a-i face plăcere, se uită cu mult interes ba la un copac, ba la altul. Intreabă lucruri pe care le pot cunoaşte numai pădurarii.
Anton era cel mai cuminte şi cel mai ascultător dintre copii. Ca să-l mîngîie cît de cît, tata desface coşul, alege cele mai frumoase nuci, prăsade şi prăjituri. Ajunse aici, în miezul pădurii, copturile mamei par o minune cerească şi feciorul se bucură grozav:
- Mama... Ea le-a copt.
Ion Druţă
• În compoziţia ta, vei realiza următoarele cerinţe:
1. Relevarea a două trăsături morale ale personajului prezentat.
2. Stabilirea, prin două argumente, a tipului uman, reprezentat de personaj.
3. Comentarea stării de spirit a personajului, în raport cu idealul său profesional.
4. Prezentarea a două similitudini ale personajului respectiv cu un alt personaj din literatura română.
0 uncte
6
Puncte
ncte
5. Formularea, în baza fragmentului, a trei concluzii despre personaj, în raport cu ideea de respect şi admiraţie a părintelui pentru feciorul său, realizat pe deplin în viaţă.
PROFIL REAL
^222
S c r isu l, ordonare a gândirii ta le
Modulul II
• Pornind de la afirmaţia lui Ion Druţă: Intrînd în viaţa adevărată, ne convingem că fiecare om e o lume deosebită, în care se răsfrîng, la început, neputincioase, toate ideile si sentimentele noastre. Abia mai tîrziu înţelegem că ne trebuie multă înţelepciune pînă să putem citi în sufletul fiecăruia si fiecare într-al nostru, scrie, în limita de 1,5-2 pagini, un eseu structurat cu tema Opere literare druţiene ce m-au ajutat să înţeleg şi să apreciez frumuseţea sufletului uman, să trăiesc sentimentul demnităţii de neam.
• În eseul tău, vei realiza următorii parametri:
1. Explicarea modului propriu de a înţelege conceptele de frumuseţe a sufletului uman şi sentimentul demnităţii de neam din perspectiva unui cititor avizat.
2. Referirea, în explicare, la două opere din creaţia lui Ion Druţă ce reprezintă exemple convingătoare de frumuseţe a spiritului uman şi de sentiment al demnităţii de neam.
3. Motivarea (prin două argumente) a opţiunii pentru cele două opere angajate în realizarea eseului.
4. Argumentarea temei eseului prin referire la:
S impactul pe care îl are lectura textelor comentate asupra propriului sistem de valori, în aspectul înţelegerii şi aprecierii ideii de frumuseţe a spiritului uman şi a celei a sentimentului demnităţii de neam;
S ilustrarea temei, prin comentarea exemplelor relevante din textele alese.
5. Angajarea argumentată a unei idei din afirmaţia propusă.
6. Formularea opiniei proprii cu referire la actualitatea subiectului abordat.
o
uncte
15
Puncte
Negociază sensuri şi idei, judecăţi despre om şi fenomene spirituale.
Puncte
PROFIL UMANIST
Modulul
VALUARE SUMATIVA
Verifică - ţ i performant ele:
Domeniul evaluativ
Domeniul cognitiv
Nivelul de competenţă C
Coordonate ale personalităţii creatoare
Identificare şi înţelegere
Nivelul de competenţă B
Lectura şi înţelegerea operei Explicarea şi interpretarea operei
Modelare şi aplicare
Nivelul de competenţă A
Valori şi atitudini asumate din opera scriitorului de către elevul-cititor
Imaginaţie şi creativitate
jp
ova/uarea, o dovadă a succesului tău
Modulul
SCRIITORUL-OPERA-CITITORUL
Sarcini de lucru
Punctaj
Numeşte trei site-uri pe care le accesezi pentru a te pregăti de orele de limbă si literatură română.
6 p.
Arată, pe o axă a timpului, anumite evenimente marcante din istoria naţională în perioada 1928-2010, raportate la personalitatea lui Ion Druţă. Explică, succint, cum se manifestă impactul a 1-2 evenimente istorice asupra personalităţii scriitorului.
6 p.
Prezintă, prin prisma creaţiei lui Ion Druţă, valoarea unor tradiţii ce ţin de: a) viaţa rurală; b) convingeri ale tinerilor din operă.
8 p.
Conturează, în baza afirmaţiei scriitorului, portretul cititorului de azi: Cu o jumătate de secol în urmă, cititor însemna un fiu destoinic al acestui pămînt, ostaş spiritual care participă la o rezistenţă tacită, un om al speranţei, un om al onoarei, urmaş al năzuinţelor multor generaţii.
8 p.
Generalizează anumite lecturi din opera lui Ion Druţă, esenţializînd materia studiată într-un tabel, pe rubricile sugerate:
• Situaţii de viaţă;
• Personajul reprezentativ;
• Trăsături, caractere, tipologie.
10 1
Descrie, în limita a 12-15 rînduri, cum prelucrezi informaţia găsită pe un site.
Caracterizează, în 3-5 repere, relaţia dintre om şi realitatea vieţii, reflectată în creaţia scriitorului.
Alege un episod din romanul Biserica albă. În calitate de reporter la faţa locului al unei emisiuni informative, rezumă esenţa evenimentelor în limita de 1-1,5 pagini, în limbajul specific mass-mediei. Prezintă oral textul rezumat.
B
Exprimă-ţi, într-un text argumentativ, atitudinea faţă de credibilitatea informaţiei preluate din Internet.
10 p.
Realizează un comentariu al unei opere preferate din creaţia lui Ion Druţă, pentru a fi expediat autorului. Expune-ţi punctul de vedere despre valoarea operei şi formulează, pentru autor, 3-4 întrebări la care aştepţi răspuns.
14 p.
Elaborează textul-schiţă al unui reportaj televizat. În calitate de ziarist, ai misiunea să relatezi, în zece minute, despre efectul educaţional al evenimentului cultural Ion Druţă şi lumea adolescenţei plină de întrebări la care este prezent şi scriitorul.
15 p.
În total: 100 de puncte
U
NITATEA DIDACTICĂ
5
NUMELE TĂU, POEZII
Locuiesc Ca marginea Unei iu6iri.
În mijCocuCei Trăieşte credinţa mea.
Locuiesc (a marginea unui cîntec. În mijCocuC Cui Trăieşte speranţa mea.
Locuiesc Ca marginea Unei pîini,
În mijCocuCei - Dragostea mea
Pentru voi.
Modulul
PRE-TEXT:
Intră în lumea creaţiei scriitorului
„Şlefuirea cuvîntului, desăvîrşirea metaforei, adîncirea şi limpezirea ideii poetice nu au capăt în timp.”
Grigore Vieru
1. Parcurge textul-consideraţie, scris de către Ion Hadârcă. Verifică-ţi propria informaţie despre poet şi creaţia sa, precizînd următoarele aspecte:
- fapte cunoscute;
- informaţie nouă;
- date pe care le consideri utile de reţinut.
Agenda cititorului
]
Coordonate
biobibliografice
2. Extinde-ţi cîmpul informaţional, consultînd Agenda cititorului.
GRIGORE VIERU, VERBUL DE LUMINĂ
Vremile desăvîrşesc poemele, şi nu atît vîrsta, pe cît vîrstele definesc biografia Poetului. Mai exact, vîrstele fiinţei. Vîrstele omului şi vîrstele neamului său înrămat de apele civilizaţiei umane. În felul acesta, şlefuit tacit în noaptea suferinţei infinite, chipul şi numele Poetului se răsfrîng adînc în apa vioară a eternităţii şi, treptat, risipeşte la rîndu-i profunzimi de Cristal.
Despre Grigore Vieru, despre poezia viereană, s-a scris mult şi, indiscutabil, se va mai scrie. De la simple cronici, tablete, eseuri, pînă la solide monografii. De la prima micromonografie Mirajul copilăriei (1968), semnată de Mihai Cimpoi, pînă la cel mai recent demers monografic Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), realizat de Theodor Codreanu, s-a constituit, treptat, o impunătoare bibliotecă de referinţă.
***
Într-un univers aparent limitat (mama, iubita, copilăria, graiul), Grigore Vieru se mişcă dezinvolt, cu multă inspiraţie, accentuînd parcă inepuizabilul potenţial al valorilor esenţiale. Lansarea antologiei de poezie românească, alcătuită de Grigore Vieru, Cît de frumoasă eşti (2004), consacrată acestei sfinte trinităţi, care este mama, iubirea şi limba română, va prilejui mai multe comentarii.
2007
• Teatrul de poezie A. Mateevici din Chişinău montează un spectacol original din versurile poetului, intitulat Strigat-am către tine.
• Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova îi conferă titlul de Doctor Honoris Causa.
• Primeşte Medalia de Aur a Organizaţiei Mondiale de la Geneva pentru Proprietatea Intelectuală.
• Este laureat a numeroase premii. Trei dintre ele sînt naţionale: Premiul de Stat al Republicii Moldova şi premiile Lucian Blaga şi Tudor Arghezi.
Chem area voeaMei
Modulul
Agenda cititorului
2008
• La Editura Prin- ceps Edit din Iaşi, în colecţia Ediţii critice, împreună cu Daniel Corbu, îşi pregăteşte editarea operei în două volume:
Vol. I Taina care mă apără (opera poetică) şi vol. II Confesiuni necesare.
Meditaţie
de Florea Vladimir
Astfel, antologia Cît de frumoasă eşti se prezintă şi ca un imn neîntrerupt al generaţiilor de poeţi, pînă la Poetul Anonim, închinat limbii şi fiinţei iubite, dar şi ca un gest reparatoriu faţă de cei ce şi-au sacrificat tinereţile pe altarul Limbii Române.
***
Îngînată la leagănul pruncului, şoptită la urechea iubitei, cîn- tată inegalabil de regretaţii Doina şi Ion sau rostită patetic de la tribuna Marii Adunări Naţionale, în diverse interpretări şi circumstanţe, simplă şi socratică, aridă şi cantabilă, poezia lui Grigore Vieru izvorăşte limpede, cu demnitate şi convingere în necesitatea inerentă a dreptăţii sale. Mesianică şi neoromantică, eminesciană şi blagiană, lorchiană şi bacoviană, această poezie, care a schimbat faţa poeziei basarabene împotmolită în dogme şi inerţii, nu se lasă totuşi atît de uşor omologată şi catalogată în ternicioasele canoane interpretative. Eu aş compara-o cu însăşi albia/apele Prutului între ale cărui maluri şi în a cărui oglindă se mai zbate şi astăzi cămăşuica amară a copilăriei Poetului. Pentru că „răbdarea este mîndria ascunsă”, zice poetul şi „ceea ce nu înţelegem într-o poezie este sau cu totul real, sau cu totul ireal”. „Scriu nu pentru că sînt poet, ci pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul. Cred că venea de undeva din Cer.” Aforismele, ideile şi meditaţiile Poetului, parţial risipite prin periodice, parţial adunate în volumul antologic Strigat-am către tine prezintă în sine o altă faţetă, o altă apă de cristal îngîndurat. Observaţii precise, metafore sclipitoare ori simple improvizaţii, pete de acuarelă risipită fugar - aforismele lui Grigore Vieru sînt, în marea lor majoritate, poeme într-un singur vers, scrise în cea mai bună tradiţie simbolistă a vecinului său de peste Prut, de la Miorcani, - a subtilului poet Ion Pillat.
În Marea Trecere numai trecerea se rosteşte pe sine, pe cînd marile teme, ca şi marile rîuri, rămîn neclintite în revărsare. Sau, ca viaţa dintre cele două maluri. Sau, ca Luceafărul dintre valuri. Pentru că „ştiu: cîndva, la miez de noapte / ori la răsărit de soare”, alegoric fiind spus, este, în esenţă, tatonarea aceluiaşi spaţiu selenar de reaprindere a Candelei şi regăsire a Luceafărului.
Modulul II
3. Explică sensul corelării sintagmelor prin exemple relevante din biobibliografia lui Grigore Vieru:
vîrstele omului ► vîrstele neamului.
4. Meditează şi conchide la ce realitate din biografia poetului face trimitere autorul eseului: ...Apele Prutului între ale cărui maluri si în a cărui oglindă se mai zbate si astăzi cămăsuica amară a copilăriei Poetului.
5. Cum înţelegi afirmaţia că poetul Grigore Vieru se inspiră, în creaţia sa, din valorile esenţiale?
6. Organizaţi un recital din fragmente poetice prin care să ilustraţi ideea trinităţii dominante în creaţia maestrului:
MAMA - IUBIREA - LIMBA ROMÂNĂ.
M-am săturat de simboluri - Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte.
6.1. Utilizaţi, pentru crearea atmosferei potrivite, o coloană sonoră sugestivă.
7. Selectează, din text, caracteristici definitorii ale creaţiei vie- rene, argumentîndu-le prin opinii proprii.
Ars
COLLABORANDI
8. Documentează-te din surse ale bibliotecii de referinţă Grigore Vieru şi prezintă un titlu de carte utilă pentru cunoaşterea creaţiei poetului.
9. Reflectează la afirmaţiile propuse şi dezvoltă ideile:
• ...Marile teme, ca şi marile rîuri, rămîn neclintite în revărsare.
• Ştiu: cîndva, la miez de noapte...
10. Meditează la mărturisirile poetului şi formulează două concluzii despre lucrarea în cuvînt a artistului.
• Am răsărit ca poet din frumuseţea, bogăţia şi tainele limbii române, căreia îi voi rămîne îndatoratpînă la capătul vieţii.
• Mărturisesc că nu sînt unul din străluciţii mînuitori ai verbului matern, dar îmi place să mă prenumăr printre cei care se frămîntă, se zbat în căutarea cuvîntuluipotrivit, printre cei care tind să lege sănătos cuvintele în frază.
• Zilele de Paşte şi de Crăciun, pentru mine, sînt cele ale inspiraţiei, cînd pîinea unui poem, a unui cîntec, a unui aforism se nimereşte frumoasă. Atunci mă simt cel mai fericit om din lume. Atunci mă simt puternic şi neînvins şi-mi pare că pentru prima oară gust din farmecele vieţii.
Însă cum să vinzi fereastra oare, Cea la care mama ne-aştepta?
Chem area vocaAei
Modulul
POETUL CANDORII SI AL COPILĂRIEI
Motto:
„Grigore Vieru caută umbra copilăriei, vîrsta inocenţei, acel univers fericit invadat de blîndeţe şi blajinătate.”
Adrian Dinu Rachieru
Actualizează poeziile copilăriei tale şi reintră în starea de spirit a eului liric din textele propuse.
Plaiul meu
Am un plai ca din poveste, Altul mai frumos nu este. El mi-e drag pînă la stele Şi pîn’ dincolo de ele!
Izvorul
N-am văzut nici un izvor Cu lăcată ori zăvor.
El, încet ori repede, Sparge orice lespede.
• În ce se măsoară dragostea de plai?
• Meditează: cum înţelege un copil ideea de plai ca din poveste?
• Formulează un răspuns, apelînd la sugestia metaforei din final.
Ce înseamnă să zăvorăşti un izvor? Explică ideea finală.
Bună dimineaţa!
*
Peste codrul meu străbun Iese soarele cel bun,
Iese rumen peste mare, Peste munţi şi ochii mumei, Ca o pîine mare-mare Pentru toţi copiii lumii.
• Comentează sensul comparaţiei pe care e întemeiat textul.
U vis de neuitat
Modulul II
• Descoperă sensuri ascunse şi realizează transferul la propriile valori.
Soare-soare, frăţioare!
• Apreciază
utilizarea adecvată viziunii copilului a lexicului ce conotează ideea de vitalitate.
Soare-soare, frăţioare,
Hai dă drumul la izvoare, Scoate iarba din ţărînă,
y 7
Spune păsării să vină!
Zmeul
• Exprimă-ţi opinia: ce ar putea conţine scrisorile adresate soarelui, în imaginaţia unui copil? Dar a unui adult?
• Motivează intenţia autorului de a-i facilita copilului cunoaşterea unei realităţi abstracte.
Am un zmeu, am un zmeu,
Ce sus zboară zmeul meu! Bucuros e mîndrul soare: „Am primit şi eu scrisoare!”
Dorul şi limba
Cerul e ţesut din stele, Luncile - din floricele, Numai dorul strămoşesc - Din cuvîntul românesc.
• Asociază destinul păsării cu cel al omului şi exemplifică prin sugestii textuale.
Pasărea
Cînd s-a întors La puii ei cu hrana, Găsise cuibul gol Şi amuţit.
I-a căutat Pîn’ îi albise pana, Pîn’ cînd în cioc Sămînţa a-ncolţit.
Modulul
Copilul, ca homo ludens- sau logica jocului
„Numai atunci omul este cu adevărat întreg, cînd se joacă.” Copilul ca homo ludens este, prin urmare, un om deplin.
Jocul ca atitudine suverană faţă de real presupune imaginaţie: copilul lui Vieru, care preface curcubeul într-o coardă, are ca date organice atît impulsul de joc, cît şi percepţia intuitivă a frumosului; curcubeul nu mai este o jucărie oarecare, ci parte integrantă a fiinţei jucătorului.
***
Jocul durează atîta timp cît durează creaţia, închiderea de sine a jucătorului fiind o condiţie a actului creativ, ce urmează să fie respectată neabătut. Delimitarea sferei de joc se face în mod distinct pentru a asigura încredinţarea fermă unui aici şi acum, unor reguli exacte.
***
Copilul lui Grigore Vieru este transpus în- tr-un mediu natural, desfăşurînd un teatru sub cerul liber: mişcările în aer marchează acţi-
y y
unile sale ludice cu o notă destinsă, familiară, graţioasă. A se juca înseamnă, pentru el, care nu recurge la jucării artificiale, fabricate, ci exclusiv la cele din jur (spicul, frunza, animalele domestice), a trăi organic manifestările naturii. Prioritatea o are nu o oarecare tendinţă raţi-
y y
onală de a-şi explica pe deplin cauzalitatea şi finalitatea lucrurilor, ci predispoziţia de a surprinde relaţiile misterioase dintre ele, simple şi totodată complexe.
Culoarea, ca şi lumina, este marele stimul al bucuriei cunoaşterii, la oricare scară s-ar produce
aceasta. „Care din frumuseţile vieţii vă bucură mai mult?”, a fost întrebat poetul nostru. Răspunsul a fost prompt: „Toate, dacă sînt frumuseţi adevărate. Dar, cu deosebire, lumina dimineţii. Atît de frumos şi curat e soarele dimineaţa, încît, iţindu-se de după deal, aştept parcă să strige ca un copil: Cu-cu! Nimic mai frumos ca lumina dimineţii! În apele ei îmi simt mai liber sufletul, iar din toate cele măreţe şi sfinte ale lumii, libertatea sufletului este minunea cea mai desăvîrşită: nimic nu se poate adăuga.”
Copilul provoacă jocul, dar şi se include în mod dezinteresat în spectacole ludice ale înseşi naturii. Beneficiar isteţ, mai cu seamă al mişcă-
y7 y
rilor stihiale (ploaia, vîntul, furtuna), el valorifică în spaţiul ludic toate mijloacele care i se pun la îndemînă, la cele cromatice adăugîndu-se cele sonore, tactile, dinamice.
j232
Modulul II
E însăşi scara bucuriei supreme a copilului, oferită generos de jocul forţelor naturii, bucurie atît de aeriană şi de inocentă! Dacă mai tîrziu poetul va spune - din perspectiva deplinei sale
maturităţi -fiindcă iubesc, în momentul scrierii acestei poezii, la începutul anilor şaizeci, el ar fi putut spune cu acelaşi aer existenţial: fiindcă mă joc...
Mihai Cimpoi
1. Revino la textul criticului şi identifică secvenţele în care sînt prezente ipostazele jocului, indicate în tabelul de mai jos.
2. Surprinde, în titlurile propuse, situaţii ce adeveresc rolul de copil creator al jocului. Comentează imagini relevante, com- pletînd răspunsul.
IPOSTAZE ALE JOCULUI
COPILUL, CREATOR AL JOCULUI
Jocul ca atitudine suverană
fată de realitatea vieţii
> >
Ghicitoare fără de sfîrşit; Mărul; Puiul; Puişorii
Jocul, imaginaţie
Ceasul; Toba ariciului; Trei mici licurici; Cuvîntul mamă
Jocul, percepţie intuitivă a frumosului
Ce anotimp e oare?; Primii fulgi; Bradul
Jocul culorilor
si al luminii
>
Ploaia şi curcubeul;
Vreau să plouă; Curcubeul; Ce oră e?
Jocul, bucurie supremă
a cunoaşterii
>
Cum se face o carte; Cîntec despre învăţător; Plaiul meu; Proverbul
Jocul, condiţie a actului creativ
Graiul meu; Izvoraşul; Casa nouă; Greieraşul
Eu o strig pe mama mea. Tu, ecou, pe cine strigi?
3. Ilustrează informaţia dobîndită prin studiul temei şi prin amintiri din propria-ţi copilărie într-un eseu liber cu tema propusă de poetul Grigore Vieru:
Mi-e dor de fragedul izvor Curgînd din veşnicie,
Cu ochi curaţi, strălucitori Cu ochii tăi, copilărie.
oM otivarea spiritului critic
^wmuiiin,,.
Modulul
24 CÎNTĂRETUL VALORILOR
Şi toţi sîntem luminaţi De-o bucurie neînţeleasă.
P
FUNDAMENTALE: LIMBA ROMÂNĂ,
MAMA* DRAGOSTEA, CUAUâ
Mottox
„Poezia e, pentru el, trăire, experienţă interioară, rostire esenţială, adică sacră, a fiinţei.”
Mihai Cimpoi
1. Completează spectrul valorilor spirituale din titlul temei cu altele din universul liricii poetului.
2. Reflectează la afirmaţia din mottoul temei, exemplificînd cu versuri cunoscute.
3. Aminteşte-ţi nume de scriitori care au definit poezia ca trăire şi experienţă interioară.
LACEREA TEXTULUI:
Dialoghează şi descoperă sensurile operei
M@itinlt@twl Iui Mateevici
Parcurge textul şi verifică-ţi propria convingere despre va loarea limbii ca mijloc de mărturisire a sentimentelor uma ne profunde.
ÎN LIMBA TA
În aceeaşi limbă Toată lumea plînge,
În aceeaşi limbă Rîde un pămînt.
Ci doar în limba ta Durerea poţi s-o mîngîi, Iar bucuria
S-o preschimbi în cînt.
În limba ta Ti-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prînzul e mai prînz. Şi doar în limba ta Poţi rîde singur,
Şi doar în limba ta Te poţi opri din plîns.
Iar cînd nu poţi Nici plînge şi nici rîde, Cînd nu poţi mîngîia Şi nici cînta,
Cu-al tău pămînt,
Cu cerul tău în faţă, Tu taci atuncea Tot în limba ta.
1 lege a neamului
4. Scrie:
a) o listă de texte publicistice, teoretice despre limbă;
b) o listă de texte literare cu tema limbii.
4.1. Precizează circumstanţele istorico-sociale care le-au motivat apariţia.
Modulul
(l 1 ■(/
-------------^ t-i
• Toate zilele mele izvorăsc si se înalţă din adîncul şi din puterea Limbii Române.
5. Utilizînd ideile aforistice din Rînduri-Gînduri, scrie o mini- reflecţie (3-4 enunţuri), continuînd titlul În limba ta...
6. Aminteşte-ţi şi desemnează rolul celor trei tipuri de comunicare, consemnînd particularităţile lor:
• Limba este comoara cea mai de preţ a poporului şi ve-
Ighea asupra strălucirii ei nu trebuie să pirotească nicicînd.
^ Grigore Vieru ^
S
7. Citeşte poezia şi observă ce tipuri de comunicare invocă eul liric în scopul unei autocomunicări plenare.
8. Identifică detalii din text, care ar caracteriza:
A. Aceeaşi limbă
B. Limba ta
S Toată lumea plînge...
S Durerea poţi s-o mîngîi...
S
S
9. Comentează metaforele şi expresiile metaforice care sugerează performanţa comunicării celor mai subtile sentimente umane.
10. Interpretează semnificaţia dilemei din versurile:
a) nu poţi nici plînge şi nici rîde;
b) nu poţi mîngîia şi nici cînta.
11. Identifică motivele secundare din text, care întregesc motivul principal.
12. Ilustrează motivul tăcerii ca semn al limbajului, interpre- tînd ideea din finalul textului.
Mă-ntorc spre ce mi-e sfînt şi-aproape...
Şi-mi curge sufletul ca grîui. ilustraţie de Igor Vieru
Modulul
12.1. Precizează în ce situaţii efectul ar fi invers:
Ai comunica atuncea tot în limba ta.
13. Exprimă-ţi opinia:
a) De ce doar în limba ta / Durerea poţi s-o mîngîi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cînt?
b) Ce efect asupra vorbitorului produce cunoaşterea subtilă a limbii materne?
14. Comentează sugestia expresiilor metaforice din secvenţa poetică anterioară, comparînd-o cu viziunea asupra creării limbajului artistic din poezia Testament de Tudor Arghezi:
Ca să schimbăm, acum, întîia oară, / Sapa-n condei şi brazda-n călimară...
Textul muzical al poeziei
. Ars discendi <$> =
1. Memorizează textul, integrîndu-l în lista preferinţelor tale recitative.
OPŢIONAL
• Etic vorbind, muzica lui Ion este de neconceput în afara poeziei timpului său si în afara acestui timp. Ea s-a născut sub bolţile încărcate de har divin ale poeziei lui Grigore Vieru, care i-a conferit dimensiune.
Tudor Chiriac
2. Prezintă o plachetă de versuri ale poetului despre frumuseţea şi bogăţia limbii, argumentînd cu titluri sugestive de texte şi cu ilustraţiile făcute pentru acestea.
• Audiază textul muzical al poeziei semnat şi interpretat de compozitorul Ion Aldea-Teodorovici. Apelează la aprecierea muzicologului Tudor Chiriac din Rînduri-Gînduri. Comentează corespondenţa text-melodie. Explică ce stări, trăiri îţi declanşează această piesă muzicală.
PENTRU EA
Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teamă de păcate, Pentru ea e bolta mai albastră - Pentru limba noastră.
Pentru ea ninsori se cern din spaţii, Pentru ea puternici sînt Carpaţii, Pentru ea e caldă vatra poamei - Pentru limba mamei.
Pentru ea noi văruim pereţii, Pentru ea mai sînt răniţi poeţii, Pentru ea cresc florile visării - Pentru limba ţării.
Dumnezeu prima oară Cînd a plîns printre astre,
El a plîns peste ţară Cu lacrima limbii noastre.
1 lege a neamului
1. Citeşte expresiv poezia şi caracterizează, într-un cuvînt, intonaţia pe care o alegi. Apreciază ce îţi impune anume această intonaţie.
2. Audiază cîntecul scris pe aceste versuri. Remarcă rolul muzicii şi al refrenului în construirea mesajului.
2.1. Ascultă şi alte piese muzicale interpretate de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici şi, pornind de la afirmaţiile lui Grigore Vieru, formulează două concluzii cu referire la ideea de ideal naţional şi de valoare a artei.
• Două inimi gemene - Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Două inimi care au bătut în acelaşi ritm şi-au ars în acelaşi foc sacru pentru tot ce este frumos şi pentru acelaşi ideal naţional.
• Credem că în tot spaţiul românesc nu există, după piesele lui Ciprian Porumbescu, cîntece patriotice mai tulburătoare.
3. Analizează structura textului şi identifică punctele nevralgice ale construcţiei. Pe ce se înalţă poezia?
4. Selectează, din text, numele proprii implicate şi comentează semnificaţia lor contextuală.
5. Dedu ideile dominante ale fiecărui catren. Dezvoltă-le într-o discuţie cu colegii, raportîndu-le la experienţa ta de vorbitor.
6. Descifrează semnificaţia titlului, angajînd şi alte texte poetice despre limba noastră.
7. Raportează textul la o specie literară. Argumentează.
8. Dovedeşte că autorul poeziei este un moştenitor al lui Alexei Mateevici.
1. Prezintă, într-un eseu de 1-1,5 pagini, relaţia pe care o are poetul Grigore Vieru cu limba şi muzica.
OPŢIONAL
2. Creează un text în care să aduci un elogiu Limbii Române, angajînd şi idei din Agenda cititorului.
3. Consultă lucrarea colectivă Două vieţi şi o dragoste: Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, apărută la Editura „Universul", Chişi- nău, 2004.
3.1. Dezvoltă, într-un text-evocare, începutul propus: Ei ne-au cîntatgraiul, scrisul, suveranitatea...
Modulul
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, o constelaţie a cîntecului românesc
Agenda cititorului
• După Mateevici, Grigore Vieru este întîiul dintre poeţii basarabeni care nu molestează cuvintele sau sintaxa pentru a obţine efecte poetice. Tăietura frazei şi a imaginii este exactă chiar şi atunci cînd poetul adoptă libertăţile versului alb sau cînd imită, ironic, „metrul" maiakovskian.
• Configurînd, din simboluri, Spaţiul Sacru în interiorul căruia se produc dramele fiinţei (naţionale!), Grigore Vieru a sugerat magistral drama limbii române şi a limbajului poetic însuşi.
Nicolae Leahu
Ars discendi
<t>
J
Modulul
1. Asociază ideea de „internaţional" cu domeniile vieţii contemporane.
1.1. Descifrează conceptele din interiorul sintagmelor:
Echipă internaţională, piaţă internaţională, tren internaţional, cooperare internaţională, conferinţă internaţională, succes internaţional, recunoaştere internaţională, portal internaţional.
1.2. Completează cu cîte un nume sintagmele de mai jos:
Aeroportul Internaţional...; Festivalul Internaţional...; Concursul Internaţional...
2. Defineşte sensul termenilor formaţi cu ajutorul elementului de compunere bio-.
Biodegradabil, bioacustică, biobibliografie, biochimie, biocurent, biodi- namică, biofond, biogeneză, biografie, biomecanică, biosferă, biosinteză.
3. Listează 10-12 cuvinte care au în componenţă elementul geo-. Descifrează legătura termenilor cu ideea de „pămînt".
4. Documentează-te referitor la structura elementelor lexicale internaţionale.
4.1. Concluzionează despre:
a) apariţia termenilor noi;
b) asimilarea acestora de către limba română.
Elementele lexicale internaţionale includ atît neologisme provenite din limbi vii, utilizate în diferite idiomuri ale lumii contemporane, cît şi cuvinte care provin din limbile clasice - greacă şi latină. Există o serie reprezentativă de elemente lexicale greceşti şi latine, în baza cărora se constituie sistemele terminologice ale ştiinţelor moderne, iar cuvintele alcătuite din asemenea elemente
pătrund - ca termeni - în lexicul diferitor limbi şi sînt uşor descifrabile pentru vorbitori.
Denumirile de medicamente, substanţe chimice, fenomene fizice etc., termeni din matematică, biologie, politică, teorie literară, artă conservă asemenea rădăcini: tahicardie: tahi - rapid, accelerat; card - inimă; fitocid: fito - plantă; cid - a omorî.
Limbă
u eomumccwe
II
Evoluţia actuală a tehnologiilor informaţionale generează termeni noi, de regulă, construiţi în limba engleză, care intră în uz în regim de urgenţă. Aceştia fie se păstrează aşa (hard, sticks, site), fie se calchiază: cuvîntul existent obţine un sens nou, pe care echivalentul său îl are în engleză: a salva, a descărca, mesaj, fereastră, viteză, trafic etc.
Mulţi termeni sînt denumiri comerciale, abrevieri, unele construcţii de acest gen conţin cifre: MP3, 3,5G, 3D. În uzul cotidian al vorbitorilor
care sînt în subiect intră, odată cu tehnica respectivă, şi unităţi noi de măsură: pixel, bit, megabit etc.
Chiar dacă au o evidentă origine engleză, aceşti termeni se comportă ca şi cum ar fi deja cuvinte româneşti, cu forme de gen, număr, articol etc.: bit, biţi s.m. (Inform.) Unitate de informaţie, reprezentînd cantitatea de informaţie obţinută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. - Din engl., fr. bit.
5. Construieşte diagrama Venn pentru cinci termeni din sistemul terminologic al geografiei şi al geometriei.
6. Formează contexte adecvate cu expresiile: a pune punct, ecuaţie cu mai multe necunoscute, masă critică, a găsi numitorul comun.
7. Citeşte textul şi, în baza informaţiei propuse, reţine definiţia de subsistem terminologic.
Întreg inventarul de termeni dintr-un domeniu constituie un subsistem terminologic, în permanentă completare în limbile vii.
Subsistemul terminologic, de regulă, nu are sinonime în cadrul lui, fiecare unitate de vocabular avînd o singură descifrare în limitele sistemului: erou nu este egal cu personaj, subiect nu este egal cu fabulă.
În cadrul subsistemelor diferite, cuvîntul are interpretări diferite: subiectul operei literare nu este egal cu subiectul propoziţiei. Domeniile adiacente - fizica, matematica - au o parte din termeni comuni.
Pe lîngă termenii propriu-zişi, sistemul terminologic conţine expresii stabile, care, pe măsură ce creşte nivelul de cultură generală a vorbitorilor, trec în limba comună. Aceste expresii îşi schimbă sensul terminologic şi nu se raportează la situaţia din domeniul ştiinţei, ci la situaţii din viaţa cotidiană: a pune punct, ecuaţie cu mai multe necunoscute, masă critică, a găsi numitorul comun.
7.1. Precizează sensul anumitor unităţi de vocabular în limitele unui subsistem.
• Cred ca am răsărit ca poet din chemare, iar nu din emulaţie. În acelaşi timp, cred că vin ca poet şi din suferinţă, la fel din înţelegerea că viaţa nu este o joacă. La toate acestea vom adăuga şi frumuseţea Limbii Române, care ea însăşi este un poem, după cum spunea Blaga, ea însăşi îţi pune în mînă condeiul.
Grigore Vieru
____________________^
Modulul
COLLABORANDI
Agenda cititorului
Concepte operaţionale: • Antropo - element de compunere cu sensul de „referitor la om".
Etno - element de compunere cu sensul de „referitor la popor".
Demo(s) - element de compunere savantă cu semnificaţie
/
de „popor, popular, populaţie"
8. Analizează sensul termenilor obţinuţi din compunerea elementelor antropo-, etno-, demo(s)- cu elementele -centrism, -grafie, -lingvistică, -logie, -craţie, -geneză. Vezi Agenda cititorului.
9. Citiţi textul unui paragraf din manualul de fizică. Extrageţi termenii şi expresiile stabile din domeniul respectiv. Expli- caţi-le sensul.
10. Descrieţi rafturile unui magazin de electrocasnice. Menţionaţi specificul diferitor tipuri de denumiri.
11. Citiţi, în echipă, cu voce, articolul şi explicaţi sensul cuvintelor şi al îmbinărilor marcate.
Hotele Faber Imago îmbină designul cu tehnologia de ultimă oră şi oferă utilizatorilor funcţii care pînă acum nu puteau fi asociate cu acest gen de electrocasnice. Pe lîngă funcţiile de bază îmbunătăţite, hotele Faber Imago sînt echipate cu ecran LCD de 19", format WIDE, cu o rezoluţie de 1 440/900, cu funcţii de TV şi PC. Televizorul are tuner digital şi analog, teletext şi alte sisteme şi funcţii Hi-Tech, iar computerul este prevăzut cu o linie de alimentare de pînă la patru webcam-uri, porturi USB, intrări pentru căşti şi microfon şi tastatură virtuală.
Funcţiile de bază ale hotei sînt şi ele îmbunătăţite. Zgomotul este redus, programarea închiderii hotei este permisă, intensitatea luminilor poate fi reglată şi orice funcţie poate fi controlată de la telecomandă.
12. Improvizaţi un dialog între un cumpărător şi un manager de vînzări, oferind răspunsuri ample despre proprietăţile (caracteristicile) aparatelor tehnice puse în vînzare.
13. Pătrunderea elementului de compunere soft (moale, fin, uşor, delicat, blînd, catifelat etc.) în limbile lumii s-a produs datorită răspîndirii noţiunilor ce ţin de informatică. Explică, apelînd la dicţionar, sensul cuvintelor: software, softpe- dia, softwin, softdriver.
14. Citeşte instrucţiunea. Identifică termenii domeniului informatic şi rezumă textul în limba română.
WordPress este unul dintre cele mai folosite scripturi. Astăzi vă voi arăta cum puteţi să-l puneţi în limba română.
Limbă
n eomu'meawe-
Modulul II
a) Mai întîi trebuie să downloadaţi fişierul pentru limba română.
b) Acum deschideţi fişierul wp-config.php şi căutaţi linia define (‘WPLANG’). Înlocuiţi această linie cu define (‘WPLANG’, ‘ro_RO’).
c) După aceea vă duceţi în folderul wp-includes şi creaţi un nou folder cu numele languages.
NOTĂ: Acum aveţi partea de administrare în limba română. Dacă vreţi să aflaţi mai multe pluginuri şi teme pentru WordPress, vizitaţi: Scriptul.info.
15. Completează tabelul trăsăturilor semantice şi defineşte termenii tehnici cunoscuţi.
Trăsătura semantică 1 Categoria generică
Trăsătura semantică 2 Funcţia
Trăsătura semantică 3 Modul de stocare a informaţiei
Trăsătura semantică 4 Aspectul
Cuvintele
Aparat
Dispozitiv
Mediu
Stocare
Memorare
Reproducere
Comunicare
Mecanic
Electronic
Optic
Digital
Disc
Telefon
Cu fir
Fără fir
iPod
iPhone
Stiks
Player
DVD
Disc
Dischetă
CD
CD-ROM
CD-writer
USB
1. Formulează 5 argumente cu structură de enunţuri finite, con- vingîndu-ţi prietenii despre utilitatea cunoaşterii şi aplicării limbajului informatic la comunicare prin mediile electronice.
1.1. Redactează, în scris, o instrucţiune pentru un coleg, expli- cîndu-i cum să-şi verifice poşta electronică.
Ars discendi
<t>
Modulul
1. Actualizează 3-4 texte poetice cunoscute, axate pe motivul matern.
2. Reflectează asupra afirmaţiei lui Mihai Cimpoi, exemplifi- cînd-o: Legămîntul cu Mama este o formă superioară a iubirii.
3. Ce analogii tematice cu opera poetică eminesciană îţi sugerează tema?
4. Evocă, într-un text narativ, relaţia poetului cu mama, ape- lînd şi la sugestiile imaginii din această pagină.
4.1. Demonstrează cum s-a reflectat această relaţie în lirica poetului.
• Citeşte textul poeziei, intenţionînd să-ţi imaginezi făptura mamei tale.
FĂ PTURA MAMEI
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcînd Pe seminţele ce zboară Între ceruri şi pămînt.
În liniştea inimii tale,
În răbdătoarea ei lacrimă...
În priviri c-un fel de teamă, Fericită totuşi eşti - Iarba ştie cum te cheamă, Steaua ştie ce gîndeşti.
5. Construieşte cîmpul semantic al lexemului făptură şi înlo- cuieşte-l în titlu cu cele mai adecvate sinonime.
Exemplu: fiinţa mamei (vietate, creatură, trup, statură, natură, fire, lume, univers etc.).
cu viaţa
6. Citeşte poezia, aplicînd intonaţia:
a) unei scrisori adresate mamei; b) unei rugăciuni;
c) unui elogiu.
7. Motivează efectul stilistic al adresării din primul vers în raport cu textul, cu starea eului liric.
8. Explică semnificaţia repetiţiei determinativului uşoară:
a) raportat la titlu;
b) raportat la sensul frazei poetice din următoarele trei versuri ale primei strofe.
9. Comentează sugestia expresiei metaforice din ultimele versuri ale primei strofe.
9.1. Descoperă valenţele simbolice ale metaforei:
Pe seminţele ce zboară Între ceruri sipămînt.
10. Determină sensurile posibile ale afirmaţiilor contrastive din versurile:
Modulul
Sculptură de Ion Zderciuc
În priviri c-un fel de teamă, Fericită totuşi eşti -
10.1. Ce ar putea provoca teama mamei? Dar fericirea ei?
11. Exprimă-ţi opinia:
• De ce poetul îşi imaginează făptura mamei ca pe o fiinţă aeriană, divină?
• De ce cunoaşterea totală a făpturii mamei - numele (ştie cum te cheamă) şi gîndul - şi-o asumă iarba şi steaua?
12. Determină trei simboluri care ar cuprinde sentimentele proprii faţă de mamă.
• Nu exista nici floare, nici mama urîtâ.
Grigore Vieru
13. Formulează mesajul poeziei, comentîndu-l în limita a 1/2 din pagina de caiet. Angajează şi aforismele din Rînduri- Gînduri.
14. Îndreptăţeşte, prin două argumente, intenţia autorului de a-şi intitula poezia Făptura mamei.
Frumuseţea e intim legatâ de chipul mamei.
Theodor Codreanu
I
15. Propune un alt titlu adecvat pentru acest text, motivîndu-ţi opţiunea.
Modulul
COLLABORANDI
16. Lucrînd în echipe, elaboraţi un comentariu al poeziei, inte- grînd şi următoarele repere-simbol:
Intre ceruri şi pămînt
MAIC4
STEAUA CERURI
numele, gîndul seminţele
IARBA PĂMÎNT
17. Modelaţi, prin intonaţie adecvată, o variantă de rostire a poeziei.
18. Estimaţi, dezvoltînd prin idei proprii, afirmaţia poetului Ioan Alexandru:
Un asemenea imn închinat mamei este o capodoperă de valoare universală în simplitatea cea de peste vîrfuri a unui clasicism nepieritor, mereu modern, apropiat fiecărei generaţii.
18.1. Ascultaţi-vă reciproc ideile şi apreciaţi-le pe cele mai convingătoare, mai interesante.
de Roman Cuţiuba
1. Încadrează poezia Făptura mamei în contextul poeziilor consacrate acestei teme.
^ Ars discendi <3> =
2. Redactează, pornind de la textul lui Grigore Vieru, un text poetic, dedicat mamei.
Lego, ergo sum
OPŢIONAL
3. Pornind de la afirmaţia criticului Mihai Cimpoi, construieşte un intertext-elogiu adresat mamei, utilizînd versuri din poezia lui Grigore Vieru.
Atîta timp cît există mamele, nici fiinţa, nici lucrurile şi „nici o ţară ” nu este săracă, prezenţa sau, cel mai bine zis, omniprezenţa ei (în ram, în rîu, în toate) valorizînd totul în univers.
Cu cit iubim mama, cu atît sîntem.
1. Citeşte expresiv poezia O, mamă (trei culori) de Grigore Vieru. Observă şi explică rolul semnelor de punctuaţie, al aranjării grafice a textului pentru lectură şi înţelegere.
2. Descifrează sensul simbolurilor ploaie, spice, măr în context.
3. Comentează elementele de intertextualitate, arătînd semnificaţia şi actualitatea citatelor şi a aluziilor.
cu viaţa
Modulul II
• Urmăreşte, prin lectura poeziei de mai jos, similitudinea dintre ideea divinităţii făpturii mamei şi cea de genialitate a ei.
TU
Tu n-ai asemănare În cele pămînteşti.
Născînd, tu eşti un geniu, Un geniu, mamă, eşti.
Tu eşti zămislitoarea,
Eşti pomul numai vers,
Iar noi - de aur mere Vărsate-n Univers.
Noi mere, iar tu paznic Veghind din moşi-strămoşi Să nu dea peste ele Mistreţii lăcomoşi.
ES TI UN GENIU
jp
Învingătoare-n toate Războaiele ce-au fost,
Tu eşti eroul lumii Şi-al izbîndirii rost.
Erou rămas tot mamă, Tot legănînd copii,
Cu teamă de războaie,
Cu frică de tării:
Că n-or trimite ploaie Pe grîul omului Sau or trimite brumă Pe floarea pomului.
Erou ce ca un slujnic Se porăie din zori În casă şi pe-afară Cu fruntea în sudori,
Ce dă întîi la păsări Şi-apoi mănîncă el Şi dă întîi la floare Să bea din cofăiel.
Tu eşti un geniu, mamă, Tîrziu recunoscut:
Abia atunci cînd iarbă Răsai din tristul lut.
1. Citeşte poezia, urmărind să descoperi sensurile/să identifici versurile ce se raportează la afirmaţia din titlu.
2. Motivează, prin două argumente, structura tripartită a poeziei.
2.1. Intitulează strofele cu metafore/simboluri din text.
2.2. Observă şi comentează semnificaţia ultimelor patru versuri din fiecare strofă:
a) ca element de structură; b) ca segment al mesajului.
3. Construieşte un clustering semantic din detalii textuale ce confirmă sensul titlului.
3.1. Integrează exemplele din text într-un succint comentariu prin care să relevi semnificaţia titlului.
3.2. Explică în ce măsură titlul te ajută să descifrezi mesajul, referindu-te şi la sugestia imaginii alăturate.
Să-ţi treacă prin faţă izvoare La chip şi la vorbă ca mama...
Modulul
4. Explică valoarea corelaţiei pronominale Tu-Noi pentru discursul poeziei, reperînd cuvinte-cheie din text.
4.1. Înscrie rezultatele în tabelul propus.
TU
NOI
Cuvinte-cheie
Interpretare
Cuvinte-cheie
Semnificaţie
5. Argumentează investirea mamei în poezie cu titlul de erou.
6. Determină semnele celor două spaţii, cosmic şi terestru, în care poetul proiectează chipul/imaginea mamei şi interpre- tează-le sensul.
7. Justifică ideea continuităţii, a perpetuării vieţii şi a valorilor umane, cuprinsă în poezie.
8. Examinează textul şi desprinde repere poetice care conturează imaginea mamei ca o fiinţă totală.
O
Ars discendi
9. Comentează semnificaţia sensului din ultimele patru versuri ale poeziei, raportate la conceptul de geniu.
9.1. Argumentează în ce măsură este plauzibilă paralela: mama - un geniu; savantul - un geniu;
poetul - un geniu.
10. Potriveşte o sintagmă din text în calitate de titlu. Motivează alegerea.
1. Memorizează poezia, declamînd-o în clasă.
2. Comentează, secvenţial, versurile ce ţi-au plăcut mai mult, argumentînd valoarea lor.
OPŢIONAL
3. Redactează un eseu nestructurat cu titlul Mama este un geniu, valorificînd textul poeziei.
cu viaţa
Modulul
• În emoţia lecturii, încearcă să înţelegi starea eului liric din poezia ce urmează.
A CA ZUT CERUL DIN OCHII TA I...
A căzut cerul din ochii tăi Si s-a fărîmitat.
y y
A căzut de pe faţa ta soarele Si-a îngheţat.
Încremenit e vîntul cel răcoros Fără harnicele tale mîini. Căutîndu-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n tărîni.
y
Ca un pom doborît Însuşi graiul Parcă se aude căzînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur N-am fost nicicînd!
Cine-i pasărea albastră, Ce-a venit la noi pe ramuri, Sufletul mamei?
1. Poezia face parte din ciclul Litanii pentru orgă. Motivează încadrarea poeziei în acest ciclu, inspirîndu-te din Agenda cititorului.
2. Citeşte poezia, potrivind intonaţia unei litanii.
2.1. Comentează valoarea stilistică a semnelor de punctuaţie din ultima strofă.
3. Estimează rolul lexemelor: a căzut, s-a fărîmiţat, a îngheţat, încremenit, s-au tăinuit în conturarea universului interior al eului liric.
4. Reflectează asupra faptului ce a cauzat apocaiipsa lumii lăuntrice a eului liric.
5. Interpretează următoarea secvenţă poetică ca pe o confesiune făcută unei persoane reale din viaţa ta.
Căutîndu-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărîni.
Agenda cititorului
• Litanie, rugăciune lungă, rostită pe un ton puternic interiorizat, ce vizează tema morţii, destinul trecător al omului.
• Orgă, instrument muzical complex care emite sunete asemănătoare unei întregi orchestre simfonice
Modulul
6. Explică efectul construirii textului poeziei pe metafora căderii, urmărind simbolurile-cheie:
• In ziua cînd a murit mama, a murit în ochii mei întregul univers.
Grigore Vieru
__________________________
cerul
ochii
soarele
fata
vîntul
mîini harnice
izvoarele
mama
pom doborît
graiul
*
eul liric: atît de
singur!
7. Exprimă-ţi opinia şi argumentează de ce poetul încheie şirul simbolurilor cu cel al graiului, însoţindu-l de pronumele de accentuare însuşi.
8. Comentează semnificaţia universului devastat din text pentru înţelegerea mesajului.
9. Formulează tema şi ideea poeziei.
10. Raportează o maximă viereană la mesajul global al poeziei.
11. Asociază mesajul poeziei O, mamă de Mihai Eminescu la cel al poeziei A căzut ceru! din ochii tăi de Grigore Vieru. Scrie două concluzii.
. Ars discendi <$> =
1. Explică efectul sonor de litanie al poeziei. Utilizează şi confesiunea din Rînduri-Gînduri.
2. Memorizează poezia.
3. Redactează un eseu despre Marea Trecere a fiinţelor dragi, avînd ca punct de pornire textul poeziei.
OPŢIONAL
4. Valorifică aserţiunea propusă într-o compunere de sinteză, în care să comentezi acelaşi motiv în creaţia a doi scriitori români.
Omul e muritor sau nemuritor în funcţie de moartea mamei. O altă cale spre a descoperi condiţia de muritor decît cea din Odă (în metru antic). Theodor Codreanu
Lego, ergo sum
1. Citeşte întregul ciclu de poezii Litanii pentru orgă.
2. Alcătuieşte un florilegiu de citate, explicînd relaţia viaţă- moarte în viziunea lui Grigore Vieru.
cu viaţa
Modulul
1. Identifică, în fragmentele propuse, simboluri, metafore, comparaţii ce conotează motivul iubirii ca valoare spirituală. Comentează sugestiile lor.
Toate cîte le vezi şi le-auzi De roua iubirii se-acoperă.
Clipa
Boarea iubirii urcă-n cer. Tu pleci.
Privesc în urma ta.
Iubito! Ca scrisul cel latin -
aşa de mîndru-ţi este mersul.
Găsindu-te
Dreptate-n lumea asta Există totuşi.
Zidirea ei Iubire o numim Uşor ca florile de lotuşi - Aşa ţi se desface gura cînd ne iubim.
Rămîi
Aceasta-i iubirea, îmi spuneam: Clipa
Cînd toate se preschimbă În nenumite flori Şi nu mai ştii Pe care să o dărui Fiinţei dragi...
Clipa
Agenda cititorului
2. Continuă textul B cu o replică a iubitei, prin care să-ţi exprimi opinia proprie despre valoarea iubirii.
3. Formulează o definiţie poetică a iubirii, dezvoltînd idei din fragmentul D.
4. Citeşte integral poeziile recomandate la exerciţiul 1 şi fă o sinteză orală a ideilor poetului desprinse din acestea, răs- punzînd la întrebările formulate în Agenda cititorului.
5. Construieşte argumente plauzibile pentru o dezbatere în clasă cu tema Si-a păstrat sau nu, în contextul vieţii actuale, sentimentul de dragoste frumuseţea şi semnificaţia?
• Ce l-ar motiva pe cititorul contemporan în lectura textelor propuse?
• În ce măsură poeziile interpretate pot ajuta cititorul să-şi clarifi- ce/formeze un ideal al dragostei?
• Cum ar recepta aceste texte cititorul generaţiei viitoare?
/ X \r
Modulul II
• Recunoaşte, în textul dat, o viziune poetică originală asupra iubirii.
Te lasă din stelele serii Pre sufletul meu alungit...
LEAC DIVIN
Iubire! Tu, cea ocrotită De dulcele luminii mirt,
Ca miezul unei sfinte azimi De coaja ei doar ocrotit.
Înconjurată de lumină,
Tu însăţi din lumină vii.
Pre tine doar te am pe lume Şi nu voi alte veşnicii.
Iubire! Ram de rouă sfîntă, Cînt unic, o, ce mă adaşti! Asupra-ngîndurării mele Tu nu plîngi lacrima - o naşti
1. Exprimă-ţi starea postlecturală prin selectarea a două cuvinte, expresii din poezie ce îţi definesc adecvat starea/dispoziţia:
Ceea ce vezi...
Ceea ce simţi...
Ceea ce crezi...
• Sînt liber de restul, FIINDCĂ IUBESC.
Grigore Vieru
k_____A
2. Consultă dicţionarul potrivit, pentru a-ţi elucida sensurile generate de lexemele textului, conform tabelului:
Sensul
Lexeme
de bază
ocazional
de context poetic vierean
mirt
azimă
adaşti
Modulul
3. Rosteşte textul poeziei. Vizualizează următoarele imagini şi explică-le sugestia, pentru a înţelege valoarea lor la conturarea unor idei din cîmpul lexico-semantic iubire.
r 1
Dj . j
Imagini Sugestii
Tu, cea ocrotită de dulcele luminii mirt ................
Ca miezul unei sfinte azimi ................
Ram de rouă sfîntă ................
Cînt unic ................
D-1
L ,
iubirea în viziunea poetului
lT
rJ
J
4. Formulează, succint, răspunsuri convingătoare la următoarele întrebări şi explică, astfel, starea de spirit a poetului.
Interogarea eului liric
• Ce rol are adresarea de la începutul şi finalul poeziei, urmată de valoarea stilistică a semnului de exclamare?
• Care sînt mărcile, în text, ale eului liric, în raport cu cele ale temei?
• De ce această perspectivă a confesiunii, a mărturisirii directe în fata iubirii?
j
• Ce valoare spirituală atribui ideii-concluzie din final?
• Ce ar însemna că iubirea e născătoare de lacrimi?
5. Demonstrează că poezia e ţesută din simboluri, lucrînd după
următorul algoritm:
• identifică, în fiecare strofă, cîte un simbol dominant;
• explică, cu ajutorul DEX-ului, sensul primar al cuvinte- lor-simbol;
• determină, cu ajutorul dicţionarului de simboluri literare, al dictionarului de arhetipuri culturale, sensul în metatext al simbolurilor identificate;
• relaţionează sensurile cuvintelor respective cu cele ale imaginilor din context şi dedu semnificaţia spirituală pe care le-o atribuie Grigore Vieru.
Cu numele tău
Îmi stropesc ochii în zori.
Pe degetul din dreapta mea S-a-ncolăcit, înstelat, Numele tău.
^Fâgăduindu-m ă iu birii
Modulul
6. Comentează relaţia de sens ce se stabileşte între anumite entităţi textuale şi rezultă din viziunea poetului asupra existenţei spirituale.
✓ \
* Sentimentul '
umane
. lumină s
s
sfintă
azimă
► veşnicie-------------
v cint
s
s
s
K născătoare '' de miracole, taine - lacrima
* X
✓ \
Proiecţia
^oetu/U^
_________ i
\ i
N A A 1 , /
mgmdurat
V /
. Ars discendi
<s> =
Lego, ergo sum
7. Raportează formula titlului - Leac divin - la fiecare catren.
7.1. Constată legăturile de sens şi explică semnificaţia titlului în raport cu mesajul pe care ţi-l comunică poezia.
1. Dezvoltă, într-un eseu nestructurat de două pagini, o idee poetică la care aderi, în mod prioritar, şi pe care s-o raportezi la constatările aceluiaşi poet:
L Lacrima iubirii nu este altceva decît starea ce păstrează frumuseţea omului.
L Sînt om, pot iubi, deci pot totul.
OPŢIONAL
2. Identifică trei simboluri din textul vierean în creaţia altor poeţi din perioada contemporană a autorului.
2.1. Comentează consonanţele de semnificaţii pe care le stabileşti, rezumînd o dominantă de mesaj.
1. Realizînd lectura textului Cîntec de iubire, justifică prezenţa lexemului cîntec în titlu.
2. Citeşte poezia ca pe un cîntec de iubire fredonat celei care personifică sentimentul de care e cuprins poetul - femeia.
3. Rescrie, în caiet, secvenţe din text ce conturează imaginea fizică şi spirituală a iubitei, în raport cu cea a eului.
Modulul
• Stabileşte, la lectura poeziei, spre ce spaţiu sau timp îţi orientează imaginaţia adverbul dincolo?
VALUL, FRUNZA
Dincolo de mierla ce se-aude-n ramuri Ard ale pustiei nisipoase flamuri.
Dincolo de pulberi ce-n pustii scînteie Ning străin şi rece sînii tăi, femeie.
Dincolo de roua macului în floare Răsar ochii mamei, steaua ce-o să zboare.
Dincolo de cerul ochilor tăi, mamă - Valurile mării, codrii de aramă.
Iar pe valuri steaua. Şi pe frunza poamei - Tremurîndă umbra sufletului mamei.
Iubirea şi valul alintului protector
Ilustraţie de Igor Vieru
Trist de ce-aş fi oare şi cu gura mută?!
Valul mă cuprinde, frunza mă sărută.
1. Lucrînd în tehnica reacţiei imediate, verbalizează-ţi, în scris, starea postlecturală: ce vezi, ce auzi, ce simţi? La ce te gîn- deşti?
1.1. Numeşte alte texte, din creaţia aceluiaşi scriitor sau din poezia naţională/universală, pe care ţi le aminteşti.
2. Comentează oral ce imagini ar putea însoţi, în viziunea ta, acest text. Ce secvenţe s-ar potrivi cu un clip regizat? Arată conexiunea cu imaginile textului.
3. Rescrie un vers care te impresionează şi realizează comentariul lui poetic.
Agenda cititorului
• Valul se asociază stihiei legănătoare a apei şi desemnează veşnica frămîntare a vieţii, inclusiv a celei sufleteşti.
• Frunza personifică viaţa, fericirea, prosperitatea, sensibilitatea.
• Roua reprezintă apa pură plină de materie celestă, divinitate a naturii şi dragostei.
4. Interpretează sugestia a două simboluri dominante din textul poeziei, apelînd la explicaţiile din Agenda cititorului.
5. Citează alte versuri din creaţia poetului în care apar aceleaşi cuvinte sau aceleaşi imagini. Observă analogiile şi diferenţele.
• Ochiul este simbolul cunoaşterii supreme, al luminii şi al ştiinţei divine
(Fă gă du in du -m d iu birii
Modulul
COLLABORANDI
6. Cercetaţi, în echipă, textul poetic ca pe un întreg lexical. Aranjaţi cuvintele semnificative în următoarele coloane. Concluzionaţi în raport cu fiecare coloană şi cu lexicul în întregime.
Fiinţa
Sentimente,
Elemente
Natura
Stări
umană
stări ale omului
ale universului
vegetală
ale naturii
7. Comparaţi acest text poetic cu poemul eminescian O, mamă, arătînd, într-o diagramă Venn, lexicul comun şi lexicul spe- cific/imaginile comune şi imaginile individuale.
8. Arată grafic, unind în caiet, cuvintele care se asociază, în imaginaţia ta, creînd aceleaşi imagini, cum ar fi, de exemplu, ning - rece - roua - valurile mării - tremurîndă - umbra (pentru ideea de frig).
9. Valorifică informaţia propusă mai jos, prin raportarea ei la textul lui Grigore Vieru pe care îl cercetezi acum.
Analiza stilistică presupune raportarea textului la un anumit stil/substil. În cazul textelor de graniţă, se fac precizările referitoare la interferenţa stilurilor, la mărcile lor; în cazul textelor artistice (beletristice), după raportarea la gen şi specie, este adecvată identificarea reperelor pe care se construieşte acel text sau fragment.
Pentru că un text reuşit nu valorifică toate resursele expresive ale limbii, ci le explorează/ exploatează coerent şi cu măsură, se vor observa anumite abateri cantitative sau calitative de la normă, care îi conferă expresivitate.
Analiza semiotică rezidă în identificarea semnelor din sistemele semiotice clare, interpretarea lor în context şi comentarea coerenţei semnelor.
10. Cum înţelegi noţiunea de caracter antropocentric ai textului artistic? Raporteaz-o la acest text. Detaliază.
11. Motivează preferinţa pentru formele de prezent ale verbelor. În ce timp istoric, calendaristic ai încadra textul? Ce indicii de spaţiu remarci?
Ars DISCENDI 1. Analizează apartenenţa textului la o specie a genului liric.
Argumentează-ţi opţiunea.
2. Integrează, într-un comentariu propriu, simbolurile pe care se construieşte textul.
Modulul
• Vizualizează, la lectura poeziei, imaginea iubitei, invocată de către eul liric din ploaie.
BLESTEM DE DRAGOSTE
...Iar tu să vii din ploaie cu părul lung şi ud şi eu din plete stropii cum pică să-i aud.
Să vrei să te apropii, eu să te blestem crunt:
„Să vii din ţări străine pe-al tău frumos pămînt, să vrei pe la hotare să calci pe el mereu şi el mereu să fugă de sub piciorul tău!”
Ci-n noaptea pletei tale tu să mă-nfăşuri ghem, ca eu blestemul negru a-l spune să mă tem.
Mirajul privirii de Roman Cuţiuba
Agenda cititorului
1. Stabileşte o altă semnificaţie a ploii în textul lui Grigore Vieru.
2. Prezintă pe tablă sau în caiet asocierile pe care le ai în raport cu ideea de blestem şi comentează cauza generării lor.
3. Aminteşte-ţi cîteva contexte literare în care apare motivul blestemului şi prezintă o sistematizare a acestora.
4. Formulează esenţa blestemului (virtual) din poezie şi apreciază gravitatea lui, utilizînd datele din Agenda cititorului.
5. Rescrie pe două coloane cuvinte care sînt din aria tematică a blestemului şi cuvinte care sînt din aria tematică a dragostei.
5.1. Stabileşte unde se vor intersecta cuvintele.
Blestem
Dragoste
Blestem
• Motivul blestemului apare, în special, în basme. Călătoria initiatică a eroului este, de multe ori, determinată de un blestem.
Rostirea blestemului reprezintă o dorintă efemeră şi un mod de eliberare. În circum- stante magice, poate remodela un destin. Tema spatiului blestemat se înregistrează în literatură ca intrigă, respectiv ca probă care trebuie rezolvată.
(Fă gă du in du -m d iu birii
Modulul
6. Descifrează sensul de paradox/oximoron în sintagma blestem de dragoste.
• Daca n-ar fi iubirea, viaţa m-ar îngrozi.
• Cine moare fârâ a fi iubit e cea mai ruşinoasă dintre vieţi.
• Sâ-i dai dreptate mai mult decît propriei tale mame - asta vrea dragostea.
• Dragostea este una din formele dreptăţii. Poate chiar dreptatea însâşi.
Grigore Vieru
k__J
7. Extrage, din text, 3-5 cuvinte utilizate frecvent în poezia lui Grigore Vieru.
7.1. Explică semnificaţia lor contextuală.
8. Analizează dinamica mişcărilor corporale din poezie. Cum ar arăta filmul fără sunet pentru acest text?
9. Apreciază valoarea structurii sintactice şi a utilizării semnelor de punctuaţie în poezie.
10. Dedu sentimentele eului liric şi argumentează cu citate din text.
11. Explică semnificaţia a două motive din text, raportîndu-le la aceleaşi motive din creaţia altor scriitori.
11.1. Constată asemănări şi deosebiri relevante. Formulează cîte o concluzie în raport cu fiecare situaţie explicată.
12. Sintetizează, oral, mesajul poeziei, angajînd şi idei ale poetului din Rînduri-Gînduri.
13. Sonorizează poezia ca pe o dedicaţie din perspectiva eului liric, respectînd:
• pauzele logice şi psihologice; • intonaţia adecvată.
^ Ars discendi
<3> =
1. Generalizează propriul demers interpretativ al poeziei într-un eseu nestructurat cu tema Creatoare e numai iubirea.
2. Întocmeşte o listă de texte folclorice în care să fie prezent motivul blestemului, al imprecaţiei.
3. Explică semnificaţia contextuală a acestui motiv prin raportare la poezia studiată în clasă.
4. Interpretează blestemul ca:
a) motiv literar; b) figură de stil; c) stare, atitudine umană.
OPŢIONAL
5. Estimează rolul invectivelor, al blestemului într-un discurs actual.
6. Caută pe Internet melodii în care este prezent motivul blestemului. Interpretează specificul melodiei şi diversitatea formelor de exprimare verbală.
Modulul
• Surprinde, la lectură, sugestia metonimică a titlului: eul liric braţele mele.
BRAŢELE MELE
*
Braţele mele
j
Care pot sfărîma piatra Şi frînge oţelul;
Care pot sugruma Peste fagul cel verde Vipera şuierătorului fulger;
Care pot ţine strîns Ca pe-o monedă de aur Rana lăsată în palmă De tîrnăcop;
Care pot legăna pe ele Toată zăpada pletelor mamei;
Şi pot ridica sus Mormîntul tatălui meu - Aceste braţe (uitaţi-le!)
Sînt două strigăte Înăbuşite c-o roză.
Ah, dragoste!
Cheamă soarele, Primeşte-l în inima ta Şi vei trăi dragostea!
Cheamă gîndul drept, Căci inima bună Cu el se cunună...
1. Citeşte textul şi prezintă (verbal sau grafic) imaginile pe care ţi le inspiră.
2. Comentează structura sintactică a textului. Ce rol au atributele şi propoziţiile subordonate atributive?
3. Extrage imaginile care sugerează puterea/duritatea/tan- dreţea. Observă cum se combină ele.
4. Explicitează trei dintre semnele textului. La ce sistem le raportezi? Cum le interpretezi?
• Iubirea n-are nevoie de vorbe. Limbajul e un obstacol pentru adevărata iubire. Oamenii caută să exprime prin semne sonore ceea ce e inexprimabil, ceea ce numai se simte si ceea ce fiecare simte altfel.
4.1. Formulează 2 concluzii, angajînd şi idei din Rînduri-Gînduri.
5. Efectuează, în scris, analiza stilistică a textului, reperînd trei momente esenţiale.
Liviu Rebreanu
(Fă gă du in du -m ă iu birii
Modulul
Lego, ergo sum
1. Compară sistemul de imagini din poezia Braţele mele cu imaginile din poezia ce urmează.
SFÎNTUL
Vroia să mîngîie cu palma Părul femeii.
Dar şi-a lăsat mîinile Pe cîmpul de luptă.
Vroia să ia plugul Din mîinile ei Şi coasa.
Privind cum oboseşte ea, El singur obosea.
Vroia seara
Să-şi lase pe genunchi
Mîinile.
Vroia uneori să izbească Cu pumnul în masă.
Vroia să arunce
Milostivirea cazonă,
Nu putea primi ceva Nemuncit de braţele sale.
j
Vroia să-şi ducă mîna La inimă.
Era sfînt.
Cînd a murit,
Nevasta vroia să-i pună la piept Mîinile ei.
Pe cînd undeva,
Pe pămînturi străine,
Creştea din palmele sale Firul de iarbă:
Linia vieţii lui
Care părea lungă şi liniştită.
2. Examinează contextele specifice pentru flecare dintre cuvintele: palmă, pumn, mînă, braţ, indicînd situaţiile în care e posibilă înlocuirea (cuvintele sînt interşanjabile).
^ Ars discendi <3> =
Ilustraţie de Ion Gaina
1. Încadrează poezia Braţele mele în contextul creaţiei lui
Grigore Vieru.
2. Comentează unul dintre aforismele lui Grigore Vieru, ape-
lînd la tehnica 6 De ce?
• Întreaga viaţă ar putea să încapă în palma morţii dacă ar vrea ea s-o desfacă; întreaga moarte ar încăpea în pumnul vieţii dacă ea ar vrea să-l strîngă.
• Pînă la urmă, îţi obosesc mîinile pălmuind pe cel cu două feţe - el nu simte nimic dacă nu-l plesneşti peste bot.
• Ceea ce făgăduim unui copil sau mamei să nu fie mai departe de mîinile noastre.
• Daţi mîniei în mînă mai bine o piatră decît hîrtie de scris.
• Dacă mîna dreaptă ar fi mai aproape de inimă, s-ar trezi şi ea stîn- gace.
Modulul II
• Parcurge vizual textul şi urmăreşte episoadele destinului eului liric.
PA DURE, VERDE PA DURE
Draga i-a fugit. Cu altul. S-a ascuns în codru. Uuu! El a smuls pădurea toată, Însă n-a găsit-o, nu.
El a smuls pădurea toată Şi s-o are începu.
Şi-a arat pădurea toată, Însă n-a găsit-o, nu.
Semănă pădurea toată, Din grîu azime-a gătit Şi-o corabie-şi cioplise Din stejarul prăvălit.
Aripi
de Agneta Covrig
Şi-o corabie-şi cioplise Şi-n amurgul greu, de stînci,
A plecat pe mări, s-o uite,
Clătinat de ape-adînci.
A plecat pe mări, s-o uite - Dar sub lună, dar sub stea,
Răsărea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea.
1. Citeşte poezia, observînd figurile eufonice care conturează o melodicitate deosebită.
2. Explică valoarea stilistică:
• a interjecţiei Uuu! din prima strofă;
• a repetării conjuncţiei si din strofele a doua şi a patra, a liniei de pauză din ultima strofă.
3. Aplică pe textul poeziei sugestiile interpretative formulate de Mihai Cimpoi în Agenda criticului.
3.1. Generalizează, în două concluzii, despre starea de spirit a eului liric.
Agenda criticului
Capodopera Cîntece- lor de iubire este, după noi, Pădure, verde pădure, în care energetismul pasional irumpe în accente de intensitate, ce rostogolesc (împreună cu verbele nerăbdării puse la toate modurile perfectului, cu nervoasele conjuncţii „şi", „dar", „însă", cu desele cezuri şi săgetătoarea negativi- tate a lui „nu", reiterat întreit) un aer răvăşitor, incandescent, dulce-tira-
mc.
Mihai Cimpoi
(Fă gă du in du -m d iu birii
Modulul
Agenda cititorului
Pădure
• Spaţiu misterios, labirint, sălaş al zînelor, pădurea reprezintă un loc al încercărilor şi al izbînzii.
• Pentru romantici, pădurea este locul fericirii absolute, univers al ideilor şi al rătăcirilor inocente, spaţiu al visării, al purificării.
• Pădurea verde este o metaforă a eternităţii, un spaţiu de rătăcire nesfîrşită, o scenă pentru un spectacol cu final neprevăzut.
• Mircea Eliade afirmă că pădurea este un sanctuar şi un centru, un spaţiu originar în care fiinţa îşi regăseşte natura primordială şi pătrunde în miezul
4. Motivează efectul contextual semantic obţinut prin schimbarea lexemului codru cu pădurea.
5. Determină valoarea accentuată a unor versuri din text în raport cu starea eului liric.
5.1. În ce măsură ele amintesc de refrenul dintr-un cîntec? Explică.
6. Interpretează semnificaţia simbolică a acţiunilor eului liric în procesul căutării iubitei:
S prima dimensiune
a smuls pădurea toată ^ a arat pădurea toată; FINALITATEA: n-a găsit-o, nu.
S a doua dimensiune
a semănat pădurea toată din grîu azime-a gătit ^
^ o corabie-şi cioplise ^ a plecat pe mări;
SCOPUL: s-o uite.
7. Comentează sugestia simbolurilor: corabie, stejarul prăvălit, amurgul greu, ape-adînci, lună, stea.
8. Rezumă starea eului liric din textul poeziei, axînd-o pe semnele din versurile: Şi-n amurgul greu, de stînci,...
Clătinat de ape-adînci.
9. Exprimă-ţi opinia:
• Ce semnificaţie are schimbarea ipostazei eului îndrăgostit din plugar în meşter-călător?
• De ce totuşi: Răsărea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea?
10. Exersează lectura în voce a poeziei, potrivind intonaţia adecvată trăirii eului liric. Conchide: Această trăire poate fi şi a ta?
11. Argumentează, cu exemple din text, preferinţa autorului pentru idei filozofice. Observă capacitatea poetului de a le contextualiza într-un mod original.
12. Examinează ordinea strofelor, urmărind:
• respectarea ideii de nemărginire a iubirii în faţa timpului;
• potrivirea adecvată a titlului în raport cu fiecare secvenţă.
13. Raportează ideea de veşnicie a iubirii la motivul curgerii implacabile a timpului şi scrie răspunsurile pe care ţi le oferă textul.
13.1. Selectează, din poezie, două idei convingătoare, în opinia ta, şi dezvoltă-le într-un comentariu propriu, reperînd explicaţii din Agenda cititorului de la pagina 260.
14. Reflectează la perspectiva interpretativă a mesajului poeziei, propusă de Theodor Codreanu.
Verdele poate devenipasionalitate devoratoare... Expresia artistică cea mai puternică se produce în capodopera Pădure, verde pădure. Căutarea iubitei, care a fugit cu altul, capătă tonuri tragice în această bijuterie unică în lirica erotică românească, demnă de geniul eminescian, căci nu are nimic eminescian în ea, deşi aminteşte de iubirea cu ochi păgîni şi plini de suferinţe.
Modulul
Soarele parului tau proaspăt ca un colind...
15. Compară semnificaţia poeziei date cu alte două cunoscute, cu tema iubirii. Formulează 3-4 concluzii cu referire la tema iubirii în creaţia lui Grigore Vieru.
16. Lucrînd în echipe, integraţi poezia dată în contextul creaţiei lui Grigore Vieru.
P ROI ECT DE GRUP
17. Selectaţi 3-4 texte cu tema iubirii din creaţia populară orală sau din creaţia poeţilor preferaţi.
18. Cercetaţi semnificaţia a 2-3 laitmotive ale erosului, urmărind aspectele:
• contextele lirice; • episoade ale destinului eului;
• conotaţiile originale; • relaţia cu idealul uman.
Ars
COLLABORANDI
• Fard participarea intensă a sufletului, dragostea nu e sinceră si nu întreţine spiritual fiinţa omului.
Tudor Arghezi
18.1. TRANSFER LA ACTUALITATE
Raportaţi la anumite situaţii de viaţă sau fapte din actualitate rezultatele cercetării efectuate.
1. Prezintă o variantă de rostire a poeziei Pădure, verde pădure.
2. Comentează, succint, poezia în raport cu tema iubirii în creaţia lui Grigore Vieru.
3. Redactează un eseu nestructurat cu tema Pădure, verde pădure, un cînt ai dragostei înveşnicite.
Ars discendi
<t>
^Făgâduindu-m ă Iubirii
Modulul
Taina care mă apără
1. Reflectează asupra afirmaţiei din temă, relaţionînd-o şi la expresia lui Alecu Russo: Literatura este pîinea zilnică a unui neam.
2. Exprimă-ţi opinia cu privire la afirmaţia lui Grigore Vieru:
Mort este poetul care nu crede în mîntuire prin cîntec.
• Citeşte textul ca pe o mărturisire a unui crez poetic.
METAFORA
Beau miedul Soarelui Din cupa de aur.
„Bună dimineaţa, miere de rîu Cu prundul de grîu!”
Întors în ani, copil, călăresc Calul mărului către cocori Pînă cînd trupul său Se umple de-o albă şi sfîntă Sudoare: de flori.
Mă uit
Cum fire de-argint, lichide, Leagă cerul de pămînt.
Admir mireasa Teiului înflorit:
Pe albină.
La fel şi rotunda planetă
A florii-soarelui
Cu cea mai deasă şi calmă,
Cu cea mai cucernică şi unită Populaţie.
Sălbăticiuni mici şi dragi,
Îmi arunc în apă copiii,
În adînca, strălimpedea Apă a graiului - Să văd cum înoată.
Îmi las pe genunchi Ostenitele braţe spre seară Ca două ramuri tăioase de brad Care-au arat
Omătul sălbatic pe munţi,
Vijelia.
Bucurii simple,
Dar care dorul de viaţă-mi aprind.
Şi nu există moarte!
Pur şi simplu, cad frunzele Spre a ne vedea mai bine Cînd sîntem departe.
oArs poetica
Modulul
3. Aminteşte-ţi definiţia metaforei ca figură de stil şi motivează funcţiile ei ca element al limbajului poetic.
4. Lansează idei originale în raport cu structurile stilistice propuse în Agenda cititorului.
5. Comentează starea eului liric în funcţie de verbele-cheie ale textului: beau, călăresc, mă uit, admir, văd, îmi ias...
5.1. Defineşte statutul eului liric din poezie şi tipul de destin pe care îl semnifică.
6. Alcătuieşte o listă de metafore din text, care, în opinia ta, sugerează sensuri determinante şi comentează-le, sintetizînd ideile într-un tabel:
Metafore
Sugestii comentate
6.1. Identifică segmentul de text în care metaforele sînt cele mai sugestive şi argumentează.
7. Interpretează, succint, valoarea simbolurilor dominante din text.
7.1. Precizează în ce mod sugestiile acestora se interferează cu cele ale metaforelor.
8. Comentează finalul textului în raport cu titlul.
9. Demonstrează, cu detalii din text, că poezia este o metaforă a destinului de creator/de poet.
1. Dezvoltă, într-un scurt comentariu, una dintre metaforele din text.
2. Redactează un eseu cu tema Poezia este metafora destinului de poet.
OPŢIONAL
3. Construieşte un şir de metafore pentru temele propuse în Agenda cititorului.
4. Integrează imaginile proprii obţinute într-un text-meditaţie Metafora vieţii...
Agenda cititorului
J
> Metafora este o poezie în miniatură.
> Poetul poate salva o lume.
> Cîntecul se naşte din- tr-un suflet înaripat.
> Poezia este un limbaj
al ineditului
Tema 1: DIVINITATE Tema 2: FLORI Tema 3: TEI Tema 4: APĂ Tema 5: GRAI Tema 6: TIMP Tema 7: DOR
Ars discendi
<t>
263|
Modulul II
• Citeşte textul poeziei, urmărind persistenţa sensului simbolic.
HARPA
1 Să cînte pot (credeam) si şerpii.
2. I-am pus ca grave strune harpei Alăturea de coarda poamei Şi sfîntul fir de păr al mamei.
Cu harpa stam sub mere coapte.
Ei blînd cîntau. 3. Ci-n neagra noapte, Trecînd prin codru, singuratic,
Au prins a şuiera sălbatic,
Săreau să-mi muşte mîna, faţa,
Să-i sugă cîntecului viaţa.
4. Sunai al mamei păr sub cetini, Veniră-n fugă-atunci prieteni.
5. Cînd mă trezisem ca din vise,
Văzui c-o strună-ncărunţise.
y
Stropit de slavă Ca de sînge,
Poetul nu-i decît iubire.
1. Aminteşte-ţi şi explică sensul simbolic al harpei în cultura antică şi în prezent.
2. Scrie, din text, lexemele din cîmpul noţional al titlului, expli- cînd sensul contextual.
3. Observă segmentarea numerotată a textului poeziei:
Agenda cititorului
• Topos, loc comun
într-o creaţie literară,
/ '
într-o literatură.
• Cronos, zeitate mitologică personificînd timpul.
• Harpă, instrument muzical, simbol al artelor poetice.
(1) Să cînte pot (credeam) si şerpii.
(2) strune harpei
(3) Ci-n neagra noapte,
(4) Sunai al mamei păr sub cetini,
(5) Cînd mă trezisem ca din vise.
3.1. Motiveaz-o în funcţie de:
a) ideea de destin al creatorului; b) starea eului liric din poezie.
4. Exprimă-ţi opinia:
• Cum ar fi (ar suna) un cîntec de şarpe?
• De ce alături de şerpi, eul liric (harpistul) a pus şi sfîntul păr al mamei ?
• De ce o strună-ncărunţise?
5. Parcurge informaţia din Agenda cititorului pentru a înţelege semnificaţia simbolurilor dominante care integrează mesajul poeziei.
oArs poetica
6. Accesează Agenda criticului şi argumentează schimbarea to- posului în poezie:
a) stam sub mere coapte; b) în neagra noapte.
6.1. Ce valori simbolice comportă ele?
7. Comentează sugestia metaforelor asupra stării eului liric în
cele trei regimuri: regimul
7.1. Rezumă sugestiile comentate în raport cu semnificaţia stărilor eului liric pe dimensiunea celor trei regimuri.
8. Identifică, în ordinea amplasării lor în text, 5 motive-cheie.
8.1. Determină motivul principal şi explică semnificaţia lui pentru mesajul global al textului.
9. Raportează mesajul global al poeziei la ideea de trăire plenară a vieţii de către creator, de salvare, purificare prin arta sa.
10. Reflectează, în 5-6 enunţuri, la destinul de poet al lui Grigore Vieru, relaţionîndu-l cu opera Harpa.
1. Memorizează poezia şi recit-o, imaginîndu-ţi că eşti autorul ei.
2. Întocmeşte o listă de argumente prin care să convingi că Grigore Vieru este poetul valorilor fundamentale, utilizînd ca reper documentar afirmaţia lui Nicolae Leahu:
Armătura poemelor sale se structurează din fermitatea pro- ba(n)tă a eticii populare, discursul liric întemeindu-se ca un ritual al celebrării valorilor esenţiale - Mama, Graiul, Casa părintească, Satul, Eminescu, Iubirea, Pruncul, Poezia -, opuse Răului în acea accepţie simplă, nesofisticată, pe care a primit-o drept moştenire sacră de la înaintaşi.
3. Redactează o compunere în care să meditezi la destinul poetului în societate, realizînd o paralelă între creaţia lui Grigore Vieru şi cea a lui Mihai Eminescu.
4. Formulează argumente, în structură de enunţuri finite, despre rolul şi importanţa poeziei într-un secol al globalizării, tehnologizării activităţii umane.
5. Explică, în scris, cum înţelegi una dintre misiunile poetului: De a se face explicit pentru toate vîrsteie şi generaţiile de cititori.
5.1. Utilizează informaţia din Rînduri-Gînduri ca reper documentar.
Modulul
Agenda criticului
Într-o ambianţă de paradis arhetipal „sub mere coapte", şerpii, puşi ca grave strune harpei, alături de coarda viţei-de-vie şi simbolicul fir de păr al mamei, confirmă credinţa cîntăreţului în forţa tainică a harpei. Într-o altă situaţie, în neagra noapte, trecînd prin codru singuratic, şerpii- hulubaşi devin agresivi, sar să sugă cîntecului viaţa. Credinţa naivă, enunţată în primul vers, este spulberată. Trezirea din vise echivalează cu instituirea adevărului.
Alexandru Burlacu
Ars discendi
<t>
O pasăre nu poate zbura cu o singură aripă, precum si în poezie: primează şi forma, si fondul. Unii poeţi complică prea mult limbajul poetic, probabil, de teamă să nu creadă cititorul că nu sînt... poeţi.
Grigore Vieru
,1
(\
I
265|
Modulul
mETATEXTULCRITICULUI:
Consultă opinia specialistului şi prezint-o corect, coerent, convingător
GRIGORE VIERU, POETUL ACESTUI NEAM
Într-un catren fără titlu, o simplă inscripţie, Grigore Vieru se autoprezintă ca exponent al comunităţii, cum anterior făcuseră Eminescu, Coşbuc, Goga şi nu numai aceştia: „Noros ori clar ca o amiază, / Eu sînt poetu-acestui neam / Şi-atunci cînd lira îmi vibrează, / Şi- atunci cînd cîntece nu am...” Iată-l apoi într-o altă efigie, afirmînd că Poetul, „acest duh al vieţii”, încorporează într-o singură fiinţă un tribun şi un ascet. Pe un versant al existenţei sale, Grigore Vieru e un afectiv, un patetic, un apropiat cîntului în latura lui visătoare, de unde aluviuni folclorice, o pasionalitate calmă cu aspiraţii transorizontice; pe celălalt versant se conturează tribunul, omul de acţiune destinat să devină personalitate focalizantă ori, mai adecvat, figură întemeietoare.
***
Atîta timp cît Eul lui Grigore Vieru se menţine în propria biografie psihologică, poetului nu-i găsim accente fulminante, combustii frapante; acest Eu se sprijină mai degrabă pe gingăşii, blîndeţea fiind la el o dispoziţie naturală generatoare de simpatie, răspînditoare de ingenuitate. De îndată ce intră în joc ceilalţi, unda lirică energică se suprapune conotaţiilor melancolice, elegiace. Rostirea lină, sensibilizatoare, cedează pasul
unui rezonator, unui rostitor oracular respi- rînd credinţă şi eticism. Într-o ipostază, lucrurile se scaldă într-o atmosferă de legendă şi mit, în cea de a doua, figuraţia limpede, sobră, lăsînd jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realităţi perturbatoare frizînd absurdul. Pe scurt, Grigo- re Vieru nu e nici auroral, nici vesperal, ci un poet al amiezii, fără nimic criptic ori incifrat, iar opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea interioară.
***
După ce, prin intermediul folclorului, a descoperit poezia, după ce de la Meşterul Manole şi Mioriţa a trecut la Eminescu (acesta un „arbore-dor”, „arbore ce vede cu rădăcinile”), după ce, într-o nouă etapă, la maturitate, s-a apropiat de Arghezi, de Bla- ga, de Nichita Stănescu şi ceilalţi, autorul Rădăcinii de foc avea să atingă nivelul maximelor sale disponibilităţi. Harului natural i s-a adăugat o substanţială informaţie în materie de fenomenologie poetică, în acest sens revelatoare fiind confesiunile lui despre Lucrarea în cuvînt, nu o dată cu totul remarcabile. Aflăm de aici, bunăoară, că în afară de nostalgia infinitului spiritual, nici o alta nu l-a tentat. „Dorul de alte nesfîrşiri nu mă
Q-Motivarea spiritului critic
Modulul
mistuie. Nesfîrsirea e fără trecut, iar eu sînt o flintă iubitoare
y 7 i
de toate care au un început, un trecut. Eu sînt o fiintă prea casnică, legată de firul de iarbă, de firul izvorului.” Îl frămîntă necontenit fuziunea cu înconjurimea: „De ce nu sînt vînt?! / De ce nu pasăre oare?! / De ce sînt numai cuvînt?”. Spre deosebire de alţii, poetul nu crede în ideea de generaţie; „există doar grupuri”, zice el; „un poet bun tine de toate generatiile, mediocritatea de nici una”...
***
A păstra în mod curent prospeţimea senzorială a copilăriei, a imprima cuvîntului vibraţie si autenticitate, a pune în toate ipostazele o clară personalitate, iată motive pentru care poezia lui Grigore Vieru, în totul atasantă, înscrie în tabloul literaturii noastre contemporane valori de cea mai bună calitate.
Constantin Ciopraga
1. Argumentează statutul de poet al neamului deţinut de Grigore Vieru, revelînd următoarele aspecte:
• poetul exponent al comunităţii;
• poetul afectiv-visător;
• personalitate calmă, cu aspiraţii transorizontice;
• personalitate a acţiunii, tribun.
2. Descoperă, în text, note ale lirismului vierean.
3. Pornind de la constatările criticului, pronunţă-te asupra interferenţei creaţiei vierene cu lirica altor poeţi.
4. Rescrie enunţurile care se referă la ideea de crez poetic. Concluzionează despre specificul acestuia.
5. Confirmă ideea finală că poezia lui Grigore Vieru înscrie în tabloul literaturii noastre contemporane valori de cea mai bună calitate.
• In creaţia lui Grigore Vieru, imaginile artistice se pretează de minune transpunerii în alte domenii şi genuri de artă. Tocmai de aceea, între copertele multora din cărţile sale convieţuiesc şi conlucrează armonios literatura, arta plastică şi muzica.
5.1. Demonstrează, prin exemple şi idei concludente, prezenţa acestora în creaţia lui Grigore Vieru.
5.2. Exprimă-ţi opinia cu referire la actualitatea acestor valori.
6. Pornind de la constatarea artistului plastic Gheorghe Vrabie din Rînduri-Gînduri, relevă prezenţa ideii de sincretism al artelor în creaţia poetului.
Gheorghe Vrabie, artist plastic
.Ifet____ ^
Modulul
mETATEXTUL_CITITORULUI:
r ^
Redactează, adecvat şi argumentat, propriul text
Meditează şi convinge-te de utilitatea ideilor.
Agenda cititorului
• Plasează alături sensul lexical al cu- vîntului - imaginea simbolică a obiectului, fenomenului - şi descifrarea simbolului, conform dictiona- relor de simboluri.
• Alege interpretările care tin de traditia românească, europeană, creştină.
• Descifrează valorile contextuale ale simbolurilor.
Generalizează şi fă o prezentare în clasă.
• Exersează variante şi posibilităţi de receptare a textelor din creaţia viereană, demonstrînd competenţe lingvistice şi lec- torale.
1. Generalizează temele din această unitate didactică şi întocmeşte o listă de idei care te pot ajuta să-ţi formezi o impresie generală despre valoarea creaţiei lui Grigore Vieru.
2. Elaborează textul unei comunicări cu tema Opera Iui Grigore Vieru mă ajută să-mi formez caracterul şi demnitatea de om, angajînd idei relevante, pe care să le ilustrezi cu titluri de opere şi citate din acestea, ca pe propriile convingeri.
3. Formulează o listă de argumente plauzibile pentru un cetăţean străin, pe care trebuie să-l convingi de faptul că poeziile maestrului Grigore Vieru sînt veritabile cărţi de vizită ale neamului nostru.
4. La ce probleme, idealuri, viziuni susţinute de către generaţia lui Grigore Vieru aderi în calitate de cititor contemporan?
5. Realizează o cercetare a simbolurilor în poezia lui Grigore Vieru.
5.1. Extrage, din cadrul unei plachete a poetului, 5-10 simboluri, aplicînd reperele din Agenda cititorului.
6. Prezintă cadrul sociocultural în care şi-a desfăşurat activitatea Grigore Vieru.
Repere:
A. Perioada interdicţiilor impuse de către regimul totalitar;
B. Perioada mişcării de renaştere naţională si revenirii la autenticele valori spirituale;
C. Probleme de stringentă actualitate;
D. Idealuri socioumane si culturale susţinute;
E. Viziuni poetice dominante în creaţia lui Grigore Vieru;
F. Specii poetice valorificate.
V aloarea ^propriului argum ent
Modulul II
COMPETENTA ABSOLVENTULUI LA EXAMENUL DE BACALAUREAT
»
• Revino la poezia Leac divin de la pagina 250, cu intenţia de a demonstra, la lectura în profunzime, competenţa culturală, pe cea de înţelegere şi interpretare a textului.
1. Scrie, din text, patru cuvinte/sintagme din 4
cîmpul lexico-semantic divinitate. Puncte
2. Alcătuieşte două enunţuri în care lexemul 6
miez să aibă un sens propriu şi altul figurat. uncte
3. Subliniază, în şirul propus, sinonimul care ar 0
putea substitui cuvîntul a ocroti în acest text, motivînd, într-un enunţ, alegerea:
3
a apăra, a feri, a păzi, a oblădui.
0>
4. Explică, în două enunţuri, valoarea stilistică a două semne de punctuaţie, la alegere.
" LD
5. Comentează, în două propoziţii, sugestia contextuală a unei comparaţii din poezie.
' -M
O
6. Explică, în trei enunţuri, semnificaţia motivu- +■> lui luminii în contextul strofei a doua a poeziei. e
7. Propune un alt titlu pentru acest text, exprimat printr-un simbol.
8. Desfăşoară, în zece rînduri, ideea de iubire ca sentiment general-uman irepetabil, în raport cu afirmaţia:
Puncte
8
Puncte
8
Puncte
2
Puncte
10
P uncte
Ca rîul cel truditor curgînd spre mare, omul trebuie să-şi croiască propriul drum în căutarea iubirii adevărate.
Din oficiu:
Mizează pe propriul orizont spiritual.
PROFIL REAL SI UMANIST
Scrisul, ordonare a gândirii tale
Modulul
VALUARE SUMATIVA
Verifică - ţ i performant ele:
Domeniul evaluativ
Domeniul cognitiv
Nivelul de competenţă C
Coordonate ale personalităţii creatoare
Identificare şi înţelegere
Nivelul de competenţă B
Lectura şi înţelegerea operei Explicarea şi interpretarea operei
Modelare şi aplicare
Nivelul de competenţă A
Valori şi atitudini asumate din opera scriitorului de către elevul-cititor
Imaginaţie şi creativitate
ova/uarea, o dovadă a succesului tău
Modulul
SCRIITORUL
^rigore Vieru
-OPERA-CITITORUL
Sarcini de lucru
Punctaj
Rescrie lexeme/sintagme, din textele cercetate, ce fac parte din cîmpul lexico-semantic mama, limba, iubirea, creaţia.
4 p.
Identifică teme definitorii ale liricii lui Grigore Vieru.
6 p.
Selectează, din textele preferate, două comparaţii, trei simboluri şi cinci metafore.
6 p.
Alcătuieşte o listă de şapte motive literare din creaţia lui Grigore Vieru, pe care le consideri ca fiind surprinse original în textele poetului.
7 p.
Analizează semantica a două substantive frecvente în textele poetului, prezentînd polisemia lor şi angajînd sensurile actualizate în contexte proprii.
8 E
Formulează idei convingătoare în raport cu tema Casa, mama, copiiui - simboiuri ce se înscriu în imaginarul poetic vierean.
6 p^|
Dezvoltă tema propusă într-un comentariu propriu de două pagini: Proiecţii ale femininului în lirica lui Grigore Vieru.
8 E
Urmăreşte, în opera poetului, destinul eului creator şi construieşte argumente pro sau contra pentru o lecţie-dezbatere a subiectului: Pot sau nu pot fi îndreptăţite manifestările eului liric vierean în raport cu anumite probleme ale timpului în care a trăit şi a activat autorul?
9 8
Convinge, printr-un discurs argumentat, expus într-o conferinţă, publicul cititor despre actualitatea mesajului pe care îl comunică poeziile lui Grigore Vieru.
rn p^^i
Apreciază, în 8-10 rînduri de text propriu argumentativ, specificul lexical al creaţiei lui Grigore Vieru: este un lexic tradiţional? Arhaic? Neologic?
10 p.
Alege o formă de exprimare scrisă (text coerent sau versificat) şi scrie o scurtă dedicaţie, confesiune poetului, dezvoltînd ideea: Pe tine, cîntec, / În inima mea crescut -/ Cuprins-am dragostea, /Lumină de început. (Grigore Vieru)
14 p.
Generalizează 2-3 valori ale personalităţii creatoare a scriitorului, pornind de la versurile-dedi- caţie: E magul... cine-ar mai putea să cheme/ Acea putere tainică-n cuvinte, /Şi să se nască-aşa, din vreme-n vreme, / Şi c-a murit să nu-şi aducă-aminte... (Leonida Lari)
16 p.
În total: 100 de puncte
U
NITATEA DIDACTICĂ
6
Mă uit cum se măreşte ziua,
Ce se întinde ca o pînză
Ce umpCe-ncet acelaşi spaţiu,
Deodată devenit mai vast.
Eu trag, de margini, pînza aC6â, Eu trag, de margini, vâCuCziCei, Pe spaţiuCdevenit mai vast.
Eu însumi sînt o preCungire, Ceva în pCus, un vechi mister, Şi nu mă mai cunosc, Cumina Încorporîndu-mă Cuminii.
Modulul
PRE-TEXT:
Intră în lumea creaţiei scriitorului
„Cu mine se întîmplă ceva: o viaţă de om.”
Marin Sorescu
1. Iniţiază-te în creaţia lui Marin Sorescu, citind informaţia sintetică din Coordonate biobibliografice.
2. Defineşte specificul relaţiei dintre autor şi cititorii săi.
3. Formulează, în calitate de cititor, 2-3 obiective pe care doreşti să le realizezi studiind creaţia acestui scriitor, ce anunţă o nouă perioadă literară, postmodernă.
4. Relaţionează sensul citatului propus cu datele de mai jos, demonstrînd că pentru Marin Sorescu o viaţă de om a însemnat meseria de a scrie.
C OORDONATE BIOBIBLIOGRAFICE
Marin Sorescu (1936-1996) a făcut şcoala primară în satul natal, Bulzeşti, urmînd apoi Liceul „Fraţii Buzeşti" din Craiova şi Şcoala Medie Militară „Dimitrie Cantemir" din Predeal (absolvită în 1954). S-a înscris la Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi, luîn- du-şi licenţa în 1960. A debutat publicistic în 1959, cu versuri, în „Viaţa studenţească", iar editorial - cu volumul de parodii Singur printre poeţi (1964). Acesta este primul dintr-o serie impresionantă de titluri în mai multe genuri, traduse, în mare parte, în numeroase limbi: Poeme (1965), Moartea ceasului (1966), Tinereţea lui Don Quijote (1968), Iona (1968), Paracliserul (1970), Tuşiţi (1970), Suflete, bun la toate (1972), Astfel (1973), Matca (1976), La Lilieci, I-VI (1973-1995), Descîntoteca (1976), Răceala şi A treia ţeapă (1980), Fîntîni în mare (1982), Ecuatorul şi polii (1989), Poezii alese de cenzură (1991), Traversarea (1994), Puntea (Ultimele) (1996).
Creaţia lui Marin Sorescu (în special poezia şi teatrul) se bucură de un succes foarte mare şi constant. Acest succes se întemeiază,
desigur, pe val oarea poemelor şi a pieselor sale - valoare omologată inclusiv prin numeroase premii ale Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei (1970) şi Premiul Herder (1991). El se explică însă şi printr-o anumită particularitate a operei lui Sorescu, şi anume, prin deschiderea sa către cititor, prin firescul cu care ea propune (şi instituie) o relaţie de cooperare cu lectorul.
Poetul dă impresia că ţine atît de mult la cititori, încît, dărîmînd zidul pe care alţii îl ridicaseră între poezie şi public (tot mai rarefiat), îşi „trădează" chiar colegii de breaslă, poeţii. Primul său volum de versuri are, din această perspectivă, un titlu simbolic (Singur printre poeţi) şi el este unul de parodii, adică unul în care se „demontează", cu ingeniozitate şi talent, formulele tipice altor autori. Iar extraordinarul volum Puntea, scris pe patul de moarte, este cel mai tulburător document al poeziei soresciene, al felului în care scriitorul se angajează, umăr la umăr cu cititorul, într-o aventură a cunoaşterii.
Chem area voeaMei
Modulul
Motto:
„Se ştie că misterul modern stă închis în safe sau la extremităţile globului, înăuntrul unui aisberg,
cît toate zilele.” Marin Sorescu
Agenda cititorului
• Mister
Ceea ce este (încă) necunoscut, neînte- les sau nedescoperit; taină; secret, enigmă.
• Modern
Care apartine timpurilor apropiate de vorbitor, recent, actual; care este în pas cu progresul actual; care apartine unei epoci posterioare Antichită- tii. Conform cu moda zilei. (DEX)
• Pentru cei mai multi
/
oameni, misteriosul devine natural, nu fiindcă parvin să-l înţeleagă, ci fiindcă se obişnuiesc cu el.
1. Actualizează informaţia cunoscută şi formulează, succint, o definiţie proprie a noţiunii de mister.
2. Precizează în ce opere ai întîlnit fenomenul misterului.
3. Explică, actualizînd cunoştinţele, în ce scop recurg scriitorii la mister, ce sugestii conotează misterul într-o operă literară. Utilizează informaţia din Agenda cititorului.
4. Cum crezi, este valabilă, pentru tînărul de azi, ideea lui Lucian Blaga: Cîteodată datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adîncim aşa de mult, încît să-l prefacem într-un mister şi mai mare?
4.1. Raportează constatările proprii la afirmaţia lui Marin Sorescu din motto.
4.2. De ce şi în ce condiţii de viaţă se poate susţine că misterul stă închis în safe sau... înăuntrul unui aisberg?
5. Aminteşte-ţi sensul noţiunii blagiene de cunoaştere luciferică.
5.1. Explică noţiunea prin sugestiile conotative ale poeziei Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii, pe care ai studiat-o în clasa a X-a:
...aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfînt mister şi tot ce-i ne-nţeles
se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari
> •>
sub ochii mei - căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
\ezia, oscilograf a/ existenţei
Modulul
5.2. Defineşte concepţia lui Lucian Blaga despre condiţia poetului şi a creaţiei, interpretînd cuvîntul-cheie mister.
6. Discutaţi în plen cele două atitudini şi maniere ale poeţilor faţă de actul de creaţie, structurînd informaţia constatată în- tr-un grafic T.
Ars
COLLABORANDI
Condiţia poetului şi a actului de creaţie
Lucian Blaga, creator de „sfînt mister”
Marin Sorescu, „spărgător de mister”
V
V
7. Actualizînd cunoştinţele despre modernism şi neomoder- nism, rezumă informaţia din tabel şi formulează o concluzie despre apartenenţa poeţilor la unul dintre cele două curente literare. Utilizează două repere din Agenda cititorului.
Plăcerea textului:
Dialoghează şi descoperă sensurile operei
• Citeşte poezia şi sesizează, în întrebările eului liric, apartenenţa ei la modernitate.
ÎNTR-UN TÎRZIU
Intr-un tîrziu Vine şi poezia.
După frămîntări de o noapte,
Spre ziuă.
(Pe la cîntatul cocoşilor de ziuă.)
- Ceva nou? întreb încercănat.
- Nimic.
- Atunci de ce-ai mai venit?
- Ca să-ti fac o viată mai frumoasă, zice.
> > 7
Ilustraţie la opera poetului de C. Guluţă
Modulul
POVARA
O carte mică,
N-am luat cu mine Decît o carte subţire, Aşa ca o frunză.
Aşa ca o viaţă de om.
M-am gîndit c-o să mă
doară spinarea. C-o să mă doară numele Care-o va căra.
Marin Sorescu
____ ^4
1. Examinează discursul poeziei şi identifică 2-3 particularităţi în raport cu:
a) titlul textului;
b) relaţia titlului cu textul;
c) deosebirea dintre structura frazelor din prima strofă şi din cea de-a doua;
d) formula dialogică.
2. Interpretează două caracteristici ale procesului de creaţie prezentat în prima strofă.
2.1. Explică semnificaţia precizării dintre paranteze.
3. Caracterizează starea eului liric din strofa a doua.
4. Opinează: care este rostul dialogului dintre eul liric şi poezie?
> De ce prima întrebare vizează importanţa noutăţii?
> De ce eul liric atestă inutilitatea poeziei?
> Ce sensuri presupune răspunsul poeziei?
> Ce personifică poezia?
5. Concluzionează, într-o succintă reflecţie, în ce mod poate orice poezie să cultive frumosul.
6. Argumentează, folosind detalii din textul poeziei, mărturisirea de credinţă a lui Marin Sorescu: Poezia mea se naşte dintr-o bucurie a comunicării, este o descărcare de energie şi o cărare pe scurt între mintea şi inima mea.
1. Prezintă două argumente, demonstrînd că textul este o artă poetică.
2. Interpretează mesajul textului, raportîndu-l la crezul poetic al autorului, exprimat în motto.
OPŢIONAL
Mai bine cTntă tu 3. Comentează mesajul poeziei Povară din Rînduri-Gînduri, rele-
Şicu sufternlmeu. vînd caracterul ei de testament poetic.
. Ars discendi <$> =
4. Determină anumite similitudini cu poezia Testament de Tudor Arghezi sau cu alte poezii cunoscute.
4.1. Relevă, prin comparaţie, noutatea poeziei soresciene.
Modulul
[i a dureţi!
1. Reflectează asupra ideii din mărturisirea lui Marin Sorescu:
Sper că acest dublu aspect, al bucuriei si al durerii, să se poată observa la lectură si, dacă se poate, molipsitoare să fie doar bucuria.
• Citeşte textul poeziei, sesizînd acest dublu aspect, al bucuriei şi al durerii.
AM LEGAT...
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Chipurile mele vechi din oglindă
Şi copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi Cu-o basma de nori Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit Cu un cîntec.
Am legat tristeţea la ochi Cu un zîmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele, După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile Şi toate sentimentele Pe care am încercat să le leg La ochi.
2. Identifică sensul contextual al verbului am legat, explicînd funcţia lui de anaforă şi laitmotiv.
duziile eului °i fragilitatea finţei
Modulul
3. Determină semnificaţia semnelor universului imaginar al creaţiei poetului, în baza celor din poezie:
AM LEGAT ( eu )
copacii
păsările
soarele
basma verde basma de nori nopţile
Toate lucrurile si sentimentele---------------► ?
>
Atemporalitate de Valentin Tănase
Pereche de Dorel Zaica
4. Precizează care ar mai fi lucrurile şi sentimentele neinvocate, dar pe care poetul ar mai fi încercat să le lege la ochi.
4.1. Argumentează răspunsul, urmărind o anumită coerenţă a imaginarului poetic din text.
5. Interpretează starea eului liric din text în raport cu intenţia de „a lega":
a) „tristeţea la ochi / Cu un zîmbet”;
b) anumite „lucruri şi sentimente” şi rugămintea de a fi găsit.
6. Comentează sugestia „legătorilor"-metafore din text: basma verde; basma de nori etc.
7. Exprimă-ţi opinia: de ce eul liric întotdeauna a fost găsit destul de repede?
- Despre care timp îi vorbeşte soarele?
- De ce toate lucrurile îi spun să nu se mai ascundă?
8. Demonstrează, prin două argumente, ce tip de destin uman poate reprezenta eul liric:
• al unui individ obişnuit; • al unui filozof;
• al unui creator; • o altă opţiune.
9. Meditează asupra mesajului poeziei şi defineşte atitudinea lui Marin Sorescu-poetul faţă de universul uman existenţial.
. Ars discendi <$> =
1. Reciteşte poezia, selectează un fragment ce te provoacă şi interpretează-l.
2. Comentează încercarea eului liric de a reface lumea în mijlocul căreia există.
Modulul
1. Precizează ce impresie îţi produce vizionarea mişcărilor sincronice în coregrafie, în alte arte, în natură etc. şi desin- cronizările în mişcările umane, haosul în natură, în anumite arte.
• Citeşte textul poeziei Sincronizare şi identifică atitudinea poetului faţă de ideea de sincronizare, atestată în viaţa contemporană.
SINCRONIZARE
Totul e perfect Pe pînza acestui secol Al cinematografului:
Şi imaginea noastră Şi sonorul.
Numai că de multe ori Ne facem corect apariţia,
Începem să gesticulăm şi să vorbim
omeneşte -
Dar nu se aude nimic.
Cuvintele ţi-au fost expediate pe ecran
mai înainte,
Sau au fost oprite la vamă.
Alteori te pomeneşti exprimînd Replicile interlocutorului,
Care nu se potrivesc pe gura ta,
Îţi vin prea mari, ori prea mici.
Cel mai rău este Cînd glasul începe să ţi se audă După ce tu ai ieşit demult Din fascicolul de proiecţie Al soarelui.
Nu-i nimic.
Sînt cîteva mici defecţiuni De sincronizare.
Poate vom ajunge, cu vremea,
Să spunem exact ceea ce gîndim
Şi să vorbim
Chiar în timpul vieţii.
2. Consultă dicţionarul explicativ şi reţine sensurile lexemului sincronizare.
2.1. Identifică sensurile valorificate în textul poeziei.
3. Descoperă, în text, cele cîteva mici defecţiuni de sincronizare.
VaJewstele
twontet
Modulul
Ars collaborandi
• Cititul este la fel de pasionant ca şi scrisul. Scriitorul trebuie să fie, în primul rînd, un foarte bun cititor. Un cititor care creează. Adevăratul cititor colaborează cu autorul. Apare un fel de complicitate între ei. Eu vreau să dialoghez cu cartea, de aceea citesc numai autori care-mi plac sau din cei care, dacă-mi displac, îmi displac la modul polemic, deci tot angajez un dialog.
• Interviul se sprijină pe un răspuns şi poartă în spinare o întrebare.
Marin Sorescu
I
j
i
. Ars discendi <$> =
Aveam o poezie
care nu mă lăsa să dorm.
4. Lucraţi în echipe, consultîndu-vă opiniile şi discutînd răspunsurile în plen:
4.1. Recitiţi textul şi justificaţi structurarea acestuia în cele trei strofe, urmărind:
a) imagini de realitate vizate;
b) atitudinea eului liric faţă de aceste imagini;
c) ideile principale enunţate.
4.2. Determinaţi 4-5 motive dominante ale poeziei, interpretîn- du-le semnificaţia prin detalii contextuale şi relevînd motivul dominant: criza comunicării.
4.3. Comentaţi sugestia imaginilor şi a limbajului din poezie, care ironizează tendinţa spre sincronizare falsă, spre pierderea identităţii şi a valorii umane.
4.4. Pornind de la ideile autorului din Rînduri-Gînduri, argumentaţi, prin exemple din experienţa proprie de viaţă, din experienţa umanităţii şi din lecturi, situaţiile:
> „Începem să gesticulăm şi să vorbim omeneşte - Dar nu se aude nimic.”
> Cînd „te pomeneşti exprimând Replicile interlocutorului...”
> „Cînd glasul începe să ţi se audă” prea tîrziu;
> Cînd „vom ajunge, cu vremea,
Să spunem exact ceea ce gîndim.”
5. Rezumaţi, prin 2-3 concluzii, actualitatea mesajului poeziei.
1. Interpretează semnificaţia referirii eului liric la importanţa congruenţei dintre limbajul verbal şi cel nonverbal.
2. Comentează mesajul poeziei în raport cu realităţile regimului totalitar din anii 60-80 ai secolului XX.
3. Demonstrează, într-o reflecţie de 7-8 enunţuri, valabilitatea a două idei din textul poeziei pentru generaţia ta.
OPŢIONAL
4. Ilustrează, într-un succint eseu, că mesajul poeziei Sincronizare confirmă convingerea scriitorului irlandez Seamus Hea- ney, deţinător al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1995:
Cea mai bună poezie scrisă sub presiunea condiţiilor totalitarismului îşi păstrează forţa poetică intrinsecă si după ce condiţiile acelea au trecut şi s-au schimbat - şi opera lui Marin Sorescu apare ca un caz fericit, care confirmă în timp această afirmaţie.
II
1. Invocă o serie de semne ale naturii, de semne-tradiţii populare, superstiţii, pe care le cunoşti şi motivează apariţia, rostul lor în viaţa poporului român.
1.1. Explică semnificaţia unor semne ce au pentru tine o anumită importanţă.
• Citeşte textul recomandat şi identifică atitudinea eului liric faţă de valoarea unor semne din categoria superstiţiilor.
SEMNE
Dacă te-ntîlneşti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntîlneşti cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntîlneşti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntîlneşti cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacă te-ntîlneşti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntîlneşti cu o fată de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntîlneşti cu un şarpe,
E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.
Dacă şarpele te-ntîlneşte pe tine,
E semn rău, mori şi el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Fereşte-te de acest semn,
Şi de toate celelalte.
2. Identifică în discursul poeziei situaţii alternative şi observă „înlănţuirea" lor ciudată în text.
Agenda cititorului
Toate semnele sînt premonitorii, ele fiind şi nişte avertizări care provoacă teamă.
Scaunul - mijloc de locomoţie spre cer, fiind, în mitologie, vehiculul folosit de zei pentru a coborî pe Pămînt.
Muntele - un obstacol, un mijloc de comunicare cu infernul, fiindcă se opune cerului, neper-
miţînd călătorului să-l
/
atingă prin ascensiune terestră.
J
Carul mare - la fel, un vehicul folosit de zei; Phaeton îşi folosea propriul car pentru a ajunge deasupra pămînturi- lor locuite de oameni.
Melcul - lucrul ocolit, o metaforă a ascunzişului în sine.
Femeia - calea spre mîntuire, pentru că ea împlineşte unitatea androginului, ajută la recompunerea unităţii prime a arhetipului.
Subm inare-a prejudecăţilor
Modulul
Agenda cititorului
Şarpele - animal malefic şi cel care a ademenit pe om în rai să muşte din mărul cunoaşterii, de aceea are o karmă negativă, el trebuind să fie omorît, pentru ca făptuitorul să ajungă în rai.
Faţa de masă - miracolul ei constă în faptul că îl poate închide pe cel întîlnit în cale într-un sertar.
Moartea - o boală a omenirii de proporţii universale, fenomenul cel mai reprobabil al umanităţii, încărcat de cea mai nefastă energie
negativă.
^ Ars discendi
<3> =
2.1. Citeşte, împreună cu un coleg, textul, construind oral un dialog: unul citeşte semnele bune, altul - semnele rele.
3. Rescrie în caiet, în două coloane, cele două tipuri de semne şi notează alături interpretarea lor, utilizînd Agenda cititorului (paginile 281, 282) şi Dicţionarul de simboluri.
SEMNELE BUNE
SEMNELE RELE
Semnul
Interpretarea
Semnul
Interpretarea
4. Consultă opinia colegului şi explică mesajul poeziei ca un cod de reguli, a căror cunoaştere te va ajuta să eviţi urmările nefaste, la o eventuală încălcare a acestora.
5. Interpretează sugestiile a 2-3 simboluri pe care le consideri definitorii pentru actualizarea mesajului poeziei.
6. Demonstrează, prin detalii din text, că toate semnele au un caracter premonitoriu, eul liric reprezentînd anonimul înţelept din folclor sau oracolul.
7. Motivează rolul finalului ca surpriză-ruptură în enumerarea logică continuă.
8. Exprimă-ţi opinia: moartea reprezintă
a) punctul final al vieţii; c) absenţa de semn;
b) inutilitatea distincţiei dintre bine şi rău; d) anularea textului.
1. Memorizează textul poeziei şi rosteşte-l într-o tonalitate ironică.
2. Continuă poezia, enumerînd alte perechi de semne ce ar defini opoziţia bine-rău.
3. Comentează mesajul poeziei, demonstrînd că este dominată de o viziune comică asupra superstiţiilor.
OPŢIONAL
4. Argumentează, într-un succint comentariu, afirmaţia: E mai
degrabă în ele (cuvintele din poezie) o energie vitală primară, un preaplin de forţe jucăuşe si încrezătoare în ea însăşi, precum în ghicitorile populare mimate de acest discurs - el însuşi plin de viziuni. (Maria Vodă Căpuşan)
Modulul
1. Aminteşte-ţi cîteva sugestii ale simbolului pînză, întîlnit în textele studiate, şi fixează-le într-o schemă-reper.
• Citeşte poezia Cu toate pînzele... şi completează schema cu interpretări proprii, dezvoltînd reperele orientative propuse.
CU TOATE PÎNZELE...
Sugestii ale autorulu
De n-ai fi tu, atîta sete S-ar pierde, timpul ar fi gri,
Cu faţa-ntoarsă la perete Izvoru-n piatră s-ar opri.
Aşa ca o adulmecare,
Cu toate pînzele plîngînd,
Cîte-o corabie pe mare Ar luneca numai în gînd.
Împovărat doar c-o aripă,
Pe cer, în raiuri somnolente,
Aş fi şi eu doar o risipă A nefiinţei existente.
y
2. Observă semnele iubirii de care este copleşit eul liric şi determină din ce spaţiu al imaginarului fac parte:
• al gîndirii abstracte;
• al naturii;
• al abisului interior etc.
3. Explică în cîte un enunţ relaţia dintre semnele utilizate de poet ca repere ale lumii şi civilizaţiei:
piatră —► izvor; corabie ■<—► pînză;
cer —► aripă.
?
Sugestii ale cititorului
STROFA 1:
> „sete” imensă s-ar pierde...__
> timpul ar fi gri..._____________
> izvorul... __________________
QQ
D
u
-j
u
2
u
tn
STROFA a 2-a:
> toate pînzele... _
> cîte-o corabie...
STROFA a 3-a:
> o aripă...____
> raiuri..._____
> o risipă... _
> nefiinţei...
y/anuri/e em&u/ui
Modulul
Azi am văzut un ochi
Care mâ iubea.
Vedeam bine câ m-ar fi primit Sub sprînceana lui.
• Cîtă vreme ne înţelegem
ca două
Păsărele pe creangă,
Să ciripim dragostea noastră, Care, sînt sigur, va face
creanga să înverzească.
• De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnată Chiar de muze.
• Chiar eşti o mică făbricuţă
de dor
Care se poate exporta,
Pentru că dorul este
intraductibil, Dar mi-l livrezi mie în
cantităţi mari, Că abia le pot duce.
Marin Sorescu
k____A
. Ars discendi <$> =
3.1. Continuă cu alte trei serii de cuvinte-simboluri, rela- ţionîndu-le cu:
a) flora; b) fauna; c) literatura.
4. Completează şirul de analogii cu cea selectată din strofa a treia:
izvor - a se opri; corabie - a luneca;
5. Desfăşoară imaginea vizuală Cu toate pînzele plîngînd, descriind verbal, în cele mai mici detalii, corabia respectivă.
5.1. Raportează imaginea la o persoană, prezentînd starea ei sufletească şi aspectul exterior vizibil. Care ar fi imaginea antitetică acesteia: cu toate pînzele...?
6. Explică semnificaţia structurii discursului liric ce începe cu invocaţia: De n-ai fi tu... şi se încheie cu: Aş fi şi eu...
6.1. Identifică starea eului liric în raport cu cele constatate.
7. Interpretează, în scris, semnele iubirii, indicate pe coloana laterală a textului, notînd şi anumite idei ale colegilor.
8. Comentează sugestiile a două simboluri şi a două metafore ce relevă tensiunea sentimentului iubirii trăit de eul liric.
9. Formulează, în baza a 2-3 expresii metaforice din text, o definiţie proprie a conceptului de iubire.
10. Rescrie textul poeziei în registrul afirmativ al verbelor, în registrul luminos al culorilor.
Model: Pentru că eşti, e atîta sete.
10.1. Caracterizează efectul obţinut.
10.2. Opinează:
a) S-a schimbat starea de spirit a eului liric?
b) S-a păstrat maniera proprie scrierii lui Marin Sorescu?
1. Memorizează poezia, propunînd o variantă adecvată de rostire.
2. Defineşte, într-un comentariu al poeziei, viziunea soresci- ană asupra iubirii. Utilizează şi imagini poetice ale autorului din Rînduri-Gînduri.
Modulul
1. Informează-te despre mitul lui Iona din Agenda cititorului (pagina 288) sau din alte surse.
2. Ia cunoştinţă cu rezumatul piesei şi pregăteşte-te pentru o lectură a descifrării simbolurilor dominante.
In actul I al piesei, Iona, aflat într-un decor simbolic, într-o gură de peşte gigant, întors cu spatele spre interiorul întunecos şi cu faţa spre mare, cer, dialoghează cu sine însuşi, încercînd să-şi conştientizeze identitatea, să-şi înţelea- gă/aleagă destinul. Se strigă pe sine, dar ecoul nu-i răspunde, semn al uitării, al întoarcerii la starea primordială. Iona repetă greşeala iniţială, păcatul originar, alegînd calvarul muncii, vrînd să fie din nou pescar. Visează numai peşti, peştele cel mare personificînd idealul trufaş
al omului. Incearcă să pescuiască dintr-un acvariu cu cîţiva peştişori, semn al spaţiului limitat, un produs artificial, o tentaţie, echivalentul mărului biblic. înghiţit de peşte, Iona reia labirintul existenţei umane, fiind captiv în universul existenţial. In actele II şi III, personajul încearcă eliberarea sa, visează depăşirea limitelor speciei sale umane, care nu se deosebeşte prin nimic, nu prosperă intelectual, iar timpul îi devine duşman, îl pune în pericol, fiind singur printre semenii săi.
• Citeşte textul piesei lui Marin Sorescu, urmărind să descoperi în el elementele mitului.
IONA
Tragedie în patru tablouri
(fragmente)
(Personaje: Iona, pescar; PescarulI, PescarulII, fără vîrstă, figuranţi)
TABLOUL PATRU
- Straşnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele.
- Doar atît! Soarele! (Rîzînd.) Şi să-l pun la sărat, poate ţine mai mult.
- (Se arată şi Iona, îşi pune mîinile la ochi, ferindu-se de lumină.) Marea. (Luîndu-şi mîinile de la ochi.) Marea!
- Aerul! (Respiră adînc. Constatativ.) Da, ăsta e aer. (Mai respiră o dată, adînc.) Să nu-mi spui că şi cel dinăuntru a fost aer.
- Nu, să nu-mi spui mie asta că...
- Numai eu ştiu ce-am respirat. Eu, şi cu nările astea ale mele.
- (Dîndu-şi un bobîrnac peste nas.) Acum
(T ra g icu l p a ro xism u l tră irii
Modulul
încep să înfrăgezească şi ele. (Vesel.) Aici, în larg, la înfrăgezirea nărilor...
- (Dilatîndu-şi nara stîngă.) Ia respiră tu acum cum ştiai să respiri la tinereţe. (Respiră.)
- Şi tu! Leneşo! (Acelaşi joc, cu cealaltă.)
- (Cu emoţie.) Aer adevărat.
- Aer de-al nostru - dens.
- Că avem munţi înalţi.
y y
- Că avem păduri.
- Că avem mare.
(Întinde mîna dreaptă înainte, răsfirîndu-şi degetele.)
- Aici e foarte bine.
- Ar trebui să fiu fericit.
- Chiar sînt.
- Cam pustiu pe aici.
- Unde-or fi?
- La pescuit.
***
- Dar cine anume era omul acela? Ce gîn- dea?
- Şi de ce tocmai el?
- Puteţi să-mi spuneţi?
- Nimeni nu suflă nici un cuvînt...
- Precis, nenorocitul n-a mai reuşit să spintece burta imensă...
- (Făcîndu-şi curaj.) Dar eu...
- (Meditativ.) Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, o dată ce te-ai născut. Doamne, cîţi peşti unul într-altul!
- Cînd au avut timp să se aşeze atîtea stra-
Nu.
- Aşa e.
- Poate, mai tîrziu.
- Da, că fericirea nu vine niciodată atunci cînd trebuie.
- O să mă bucur pentru clipele astea, atît de importante, cine ştie cînd.
- (Zîmbind.) Cînd am sărutat prima fată - asta a fost demult -, n-am simţit nimic, decît un gust de carne. Un gust de mînă. Parcă sărutasem o mînă în plus.
- N-am putut sesiza deosebirea, fiorul.
- Aşa se întîmplă.
- Abia după vreo două zile, m-a apucat o fericire. Aşa din senin.
- La urmă, mi-am dat seama că din cauza sărutului ăluia.
- Aşa şi acum.
- Simt numai că am pus piciorul pe uscat şi că mă duc acasă.
- Încotro o veni casa mea?
- Să-ntreb pe cineva.
turi?
- Lumea există hăt, de cînd...
- (Luminat.) Toate lucrurile sînt peşti. Trăim şi noi cum putem înăuntru.
- Hm! Naiv ce sînt! Poate că am trecut de mult de locul unde eram la-nceput. Vezi, trebuia să-l însemn şi pe ăsta. Mă opream acolo şi trăiam în continuare. Ca toată lumea. Nici nu-mi dădeam seama că totul pluteşte. Aşa e, trebuie să punem semne la fiecare pas, să ştii unde te opreşti. În caz de ceva. Să nu tot mergi înainte. Să nu te rătăceşti înainte.
- (Meditativ.) Afară... (Rectificîndprimul gînd.) Un astfel de loc trebuie totuşi să existe. Poate nu prea mare, să încapi tot... Dar aşa, măcar cît a-ţi întipări tălpile în el. Pentru o clipă. Apoi să vină altul cu tălpile lui arse de noapte. Şi altul. Trebuie să fie pe undeva această palmă de loc...
- (Ironic.) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost şi tu! Viitorul am văzut ce bine ţi
y y
l-ai ghicit. Ia încearcă acum să prezici trecutul.
Modulul
Să vedem dac-o nimereşti măcar cu ăsta, proorocule! Încearcă să-ţi aminteşti totul. (Îşi acoperă cu mîinile faţa, stă aşa cîteva clipe, dă din cap că nu poate.) E ceaţă!
- Încearcă să-ţi aminteşti măcar ceva.
y y
(Acelaşi joc.) Ce ceaţă! (Îngrozit.) Nu-mi aduc aminte nici o limbă-n vînt. (Pauză.)
- (Cu mîna streaşină la ochi.) Cum se numeau bătrînii aceia buni, care tot veneau pe la noi cînd eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început parcă nu erau aşa bătrîni? Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat
y
eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mîncam şi beam şi pe care am şi jucat de vreo cîteva ori? În fiecare zi
vedeam pe cer ceva rotund, semăna cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singură parte - cum se numea? Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată, şi nenorocită, şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză.)
- (Iluminat, deodată.) Iona. (Strigînd.) Ionaaa!
- Mi-am adus aminte: Iona. Eu sînt Iona.
- Şi acum, dacă stau să mă gîndesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greşit-o. Trebuia s-o ia în partea cealaltă.
- (Strigă.) Iona, Ionaaa!... E invers. Totul e invers. Dar nu mă las. Plec din nou. De data aceasta, te iau cu mine. Ce contează dacă ai sau nu noroc? E greu să fii singur.
- (Scoate cuţitul.) Gata, Iona? (Îşi spintecă burta.) Răzbim noi cumva la lumină.
3. Realizaţi o caracterizare a personajului Iona din următoarele perspective:
a) a legăturii sale cu mitul (claustrarea, destinul de salvator al omului etc.);
Ars
COLLABORANDI
b) a semnificaţiei moderne (însingurarea, omul primordial, omul profan, trufaş, condiţia umană limitată, destin nedrept, marcat puternic de artefactele civilizaţiei moderne);
c) a iluminării finale, a redobîndirii propriului eu;
d) a includerii într-o tipologie, la alegere.
4. Comentează semnificaţiile timpului şi ale spaţiului din text.
5. Selectează, din text, replici ale personajului care conţin idei moderne despre: idealul uman de libertate, de căutare a identităţii, protestul împotriva universurilor închise, captive.
6. Motivează starea de criză a omului modern, urmărind gîn- durile personajului din întreaga operă:
- „Să se termine cu gălăgia pe mare!”;
- „Fiecare om să pescuiască în cercul său,... şi să tacă.”;
Agenda criticului
Opera întreagă circumscrie „tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei... Piesele trilogiei „Setea muntelui de sare" sînt opere dramatice în sensul nou pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionesco: „o căutare spirituală".
Eugen Simion
(T ra g ica /°i paroxism a / tră irii
Modulul
Agenda cititorului
j
Piesa Iona este scrisă în 1965 şi publicată în 1968, făcînd parte, împreună cu piesele „Paracliserul" şi „Matca", din trilogia „Setea muntelui de sare".
Personajul biblic Iona este trimis să propovăduiască cuvîntul Domnului la Ninive, unde fărădelegile oamenilor ajunseseră fără margini. El este ales să fie salvatorul cetăţii, căci legea divină nu iartă neascultătorii (exemplu: cazul Sodomei şi a Gomorei). Iona refuză să fie proroc şi încearcă să fugă în cetatea Tarsis, pe o corabie, dar Dumnezeu îl pedepseşte: corabia este prinsă într-o furtună şi corăbi- erii, pentru a se salva, se aruncă în mare. Iona este înghiţit de o balenă şi stă închis trei zile şi trei nopţi în pîntecele acesteia, pocăindu-se şi accep- tînd misiunea divină. Balena îndeplineşte şi ea un destin transcendent, o poruncă divină, călăuzindu-l pe răzvrătit.
<$>
Ars discendi
- „Ar trebui să pescuim în altă mare.”;
- „Parcă poţi să-ţi schimbi marea?”;
- „E greu să fii singur.”
7. Citeşte reflecţiile lui Nicolae Manolescu şi argumentează justeţea ideilor evidenţiate, referindu-te la piesa Iona.
„Teatrul cu un singur personaj este, întrucîtva, invenţia lui Marin Sorescu. Dar nu e o chestiune de formă: ceea ce el exprimă cu ajutorul unui singur personaj nu se poate exprima altfel. El n-a creat o modalitate scenică, ce ar putea fi reluată pur şi simplu la rîndul ei, ci o viziune dramatică organică. Nici una din piese nu trebuie interpretată ca o alegorie, ci ca o metaforă compactă a existenţei, ca un raport dintre om şi lume, în care lumea nu poate fi închipuită în afara omului.”
8. Exemplifică faptul că destinul personajului din piesă poate avea următoarele sugestii simbolice:
> este un eşec al personajului;
> este o răzbire spre lumină;
> este o eliberare dintr-un labirint al orizonturilor succesive.
9. Pornind de la specificarea autorului, făcută în subtitlu, şi de la informaţia din Agenda criticului (pagina 287), încadrează textul într-o specie a genului dramatic, exemplificînd cu citate adecvate.
1. Prezintă, succint, drumul parcurs de Iona către libertate.
2. Demonstrează semnificaţia simbolică a protagonistului.
3. Argumentează, într-un eseu nestructurat, că piesa propune pentru meditaţie cea mai acută temă a literaturii moderne: Căutarea căii adevărate pentru salvarea condiţiei umane şi redobîndirea propriului eu.
OPŢIONAL
4. Redactează o compunere de sinteză în care să reflectezi la tema Eşecul omului modern în descoperirea căilor spre eternitate, în retrăirea mitului nemuririi.
4.1. Angajează în textul tău cîte o operă de Mihai Eminescu, Lucian Blaga şi Iona de Marin Sorescu.
|288
Modulul II
1. Actualizează lecturile din lirica lui Marin Sorescu şi exemplifică două idei din afirmaţiile unui critic şi a unui cititor pasionat al operei poetului, Marco Antonio Campos (Mexic):
Sorescu se opreşte asupra faptelor care par a fi mai puţin observate sau absurde şi construieşte poeme cu humor muşcător, care-i face să sîngereze pe alţii şi chiar pe el însuşi. „Cine este inocent - şi cum ar putea fi? - dacă lumea şi oamenii sînt cu capu-n jos?"
Atunci imaginea liniştită şi ironică ce intrigase îşi arată cealaltă faţă, tumefiată, feroce. Omul relatează lucrurile ca şi cînd ar fi vorba de ceva banal şi care, dintr-o dată, mai ales în final, capătă o rotaţie surprinzătoare, care paralizează şi taie respiraţia.
• Citeşte fragmentele din „romanul într-o doară" - Viziunea vizuinii de Marin Sorescu şi pronunţă-te asupra ineditului, neobişnuitei viziuni a autorului asupra vieţii.
VIZIUNEA VIZUINII
(fragmente)
Capitolul I: O VIZUINĂ DIN ZILELE NOASTRE
Motto:
A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Intr-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie: — Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe cîmp si ce vom găsi, aceea să ne fie copil.
Petre Ispirescu
Deci, în primul rînd, un lung coridor...
Era întortocheat. O lua întîi la dreapta, după aceea iarăşi la dreapta şi tot aşa mereu, pînă se realiza o spirală aidoma cu cea incrustată pe ţeava puştii spre a-i imprima glonţului o viteză din ce în ce mai mare. Se poate spune că Ursul intra şi ieşea glonţ din vizuină.
V izuina în care intrase - bineînţeles nu pentru prima dată, fiindcă era a lui, moştenită - avea ceva primitiv şi desuet, ceva de „boîte”, cum poţi vedea pe la Paris, deşi Ursul nu bătuse Cartierul Latin nici cu gîndul.
Dar să vă prezentăm sălaşul.
V izu in a v iziu n ii
Modulul
La capătul lungii spirale, sau, dacă o luăm rioarele cît mai fistichiu, în pas cu moda. Şi de calitativ, lungii „deveniri” a Ursului, se afla ce, mă rog? Cînd primeşti la tine o vizită, dacă culcuşul, moale şi cald. Ursul „devenea” aici să vizitatorul observă că nu eşti în pas cu moda se culce. Unii obişnuiesc să-şi mobileze inte- pe pereţi, e înclinat să mormăie.
Capitolul V: VULPEA VINE „ÎNTR-O CHESTIUNE
Ursul se concentrase aşa de bine pe ideea de nimic, încît toată fiinţa lui nu mai contempla decît acest nimic, cu n mare, şi se căznea să realizeze contemplarea unui nimic cu n mic. Operaţia chiar începuse să-i reuşească atunci cînd Bursucul, trezit şi el din bîrfa lui cu totul dulce şi inofensivă, pentru că o făcea din dragoste, veni să-i anunţe vizita cumetrei Vulpi.
- Ce pofteşte? făcu Ursul morocănos.
- Vine într-o chestiune, aşa mi-a spus să vă spun.
- Iar a făcut vreo potlogărie? Iar a furat vreo găină şi acum vrea să o scap. Să nu mă amestece pe mine în chestiunile ei de borfaşă.
- Vai, cumetre Urs, dar se poate să vă exprimaţi aşa, făcu Vulpea care şi intrase şi ţinea într-o labă un cocoş, mai mult mort decît viu.
- Acest cocoş v-a vorbit de rău, făcu ea, clocotind de indignare. Vi l-am adus să-şi primească pedeapsa.
Cocoşul, care era mai mult mort decît viu, simţind prezenţa unui ocrotitor, începu să fie mai mult viu decît mort. Bătu din pinteni şi începu milităreşte, ca toţi cocoşii:
- Vă raportez că mă mănîn...
Motto:
Cîmpia e verde.
Verde e un adjectiv.
(Dintr-un manual de logică)
Ultima silabă însă nu i se mai auzi, întrucît capul îi şi dispăruse în gura Vulpii, care probabil că l-ar fi şi înghiţit de-a binelea, dacă n-ar fi simţit, ridicată asupra ei, o labă ca aceea. Aşa că îşi luă gura de pe capul cocoşului, care slobozi şi cealaltă silabă:
- ...că.
Vulpea, cu coada între picioare, primind o lecţie de umanitarism din partea harnicelor muncitoare cu gura, plecă fără să-şi ia rămas- bun. Dar cînd să scoată capul din vizuină, observă la timp parul săteanului Ion Lungu, care bănuia ceva, că ea trebuie să fie pe aici prin jur, şi se întoarse.
- Ştii ce, cumetre Urs, zise ea mieros. Mi-a venit o idee la ţanc.
- Ce idee? întrebă Ursul care, văzîndu-se aproape fără solicitatori, rămăsese şi fără idei.
- Să facem poezii pe rime date.
- E-he! zise Ursul, scărpinîndu-se lîngă ureche. E vreo zi mare astăzi?
- E vineri. Post. Adică zi mare. Dar oricum, n-am mai făcut de mult poezii pe rime date şi mi-era dor de literatură.
Modulul
- Literatură bună, adăugă Ursul, care avea şi cîteva caiete cu versuri şi uneori, seara, cînd se simţea într-o stare deosebită, le mai răsfoia şi le mormăia în metru antic.
- Propun următoarele rime, zise Ursul: vizitiu, spanchiu, destin, sublim.
- Destin-sublim nu prea rimează, se amestecă şi Cocoşul. Sînt admise şi asonantele?
•> •> •> >
- Ai dreptate, răspunse Ursul. Dă-mi o rimă la... la sublim sau la destin?
- Copac, capac, eu propun să le introducem pe acestea, zise Vulpea.
- Bun, mormăi Ursul. Începem.
Toţi căzură pe gînduri. Vulpea se pare că fu prima vizitată de inspiraţie, smulse, ca din greşeală, o pană din Cocoş, şi-o puse după ureche, bătu de cîteva ori cu laba în pămînt, ca pentru a măsura ritmul, şi începu:
Trăsura n-are vizitiu,
Că a rămas de mult spanchiu,
Cînd s-a izbit de un copac Şi-acuma doarme sub capac.
- Nu le ştiai de-acasă? întrebă Ursul, căruia mintea îi mergea mai încet chiar şi la versuri.
- Eu, dar drept cine mă consideraţi?
Ursul începu să se plimbe prin vizuină, se
aşeză cu capul în jos şi cu picioarele-n sus, îşi puse o compresă cu apă rece, pînă cînd reuşi să-şi amintească una din poeziile lui mai vechi:
M-am înţeles c-un vizitiu Să nu mai fie-aşa spanchiu,
Ca-n scurta viaţă cît trăim Să ne izbim doar de sublim.
- Frumoase versuri, n-am ce zice, zise Vulpea roşie de indignare, dar unde-i copacul, unde-i capacul ?
Cocoşul ceru permisiunea să citească şi el strofa lui:
- Dar mai întîi să vă explic poetica mea. Orice cuvinte aş folosi, toate trebuie să aibă un sens major, fiind o satiră la adresa Vulpii, spuse el mîndru şi indignat:
Dacă Vulpea mai vine sub salcîmul În care dormim noi vara,
Şi sub pretextul că se uită la stele Ne hipnotizează de cădem în gura ei,
O blestem de trei ori... huo, huo, huo.
- În primul rînd, nu respectaţi rimele date şi, în al doilea rînd, asta nu-i poezie.
- Dovedeşte-mi că asta nu e poezie, zise Cocoşul, ştiind că poezia este ca şi nevroza astenică, dacă spui că o ai, nimeni nu te poate contrazice şi controla.
- Detest versul liber, pe care voi, ăştia mai tineri, îl tot lăbărţaţi prin reviste. Şi, la urma urmei, aş putea să te dau în judecată pentru insultă. De ce mă huiduieşti?
- Cine te huiduieşte, sări Cocoşul. Eu nu vorbesc despre dumneata. Vulpea mea e un simbol. Poate că eu prin Vulpe înţeleg altceva. De exemplu, „norul aducător de inundaţii”. Am voie să critic norul, într-o poezie închinată forţelor naturii?
•>
- Bine, da’ ai pomenit cuvîntul Vulpe, intervine ea blînd.
- Cuvîntul acesta n-are nici o valoare luat separat, toată poezia e o metaforă şi chiar dacă aceste vorbe, luate separat, înseamnă ceva, luate împreună, înseamnă altceva ori nu mai înseamnă nimic.
Disputa literară ar fi continuat multă vreme, poate chiar în presă (fiecare îşi avea ziarul său intim, încît, dac-ai fi răscolit pădurea,
V izu in a v iziu n ii
Modulul
dădeai de un adevărat zăcămînt folcloristic cult). Deci, s-ar mai fi sporovăit încă, dacă n-ar fi intrat brusc şi foarte neliniştit iepurele Fără-Cap-Şi-Fără-Coadă, cum îi spunea toată lumea, deşi adevăratul său nume era... na, că l-am uitat. Pînă şi iepurelui îi venea acum greu să-şi mai amintească adevăratul său nume, din cauza repeziciunii cu care se întinsese această poreclă scornită într-o zi de cineva şi care acum îl întrecea în „viteză peste dealuri şi cîm- pii”. Fără-Cap-Şi-Fără-Coadă spuse într-un suflet:
- Se afumă vizuina...
- Atunci de ce te-ai mai băgat şi tu aici, bă? Tu n-ai cap? izbucni Cocoşul care avea, în secret, oarecare simpatie pentru neamul iepuresc.
- N-am putut să mă opresc la vreme.
- Totul e să ştii să te opreşti la timp, rosti Ursul, în viaţă, ca şi-n literatură. Pentru că, reluă el, chiar discuţia noastră despre poezie o apucase pe un făgaş lăuntric şi trebuia să se întîmple ceva concret.
Ceva concret se întîmpla, de bună seamă, întrucît vizuina începuse să capete un miros greu, ca şi cînd miile de furnici, care încă o mai evacuau, s-ar fi descălţat brusc, uitîndu-şi obielele de pînză de păianjen.
Trebuia luată o hotărîre cît ai zice peşte, după expresia Vulpii, care folosea mereu expresii de acestea, care puteau fi mîncate.
Cocoşul se înfierbîntase însă pe ideea versificaţiei moderne şi nu admitea o întrerupere tocmai acum, cînd sîntem în plin avînt şi trăim un moment poetic mare.
- Daţi-mi voie să vă mai spun ceva.
- Nimic, ripostă Vulpea.
- Cealaltă poezie, bîigui Cocoşul.
- Dacă e pe rime date, dă-i drumul, îngădui Ursul, să vedem unde-ai ajuns cu măiestria şi dacă generaţia tînără ştie să respecte vreo rigoare.
Cocoşul bătu din pinteni şi începu să recite: Cînd fumul intră-n vizuină Adio orişice jivină Vrînd să ne prindă în bîrlog Lăsa-vom Vulpea noi zălog.
- Tot la Vulpe a ajuns, chicoti Bursucul.
- Ce e porcăria asta? protestă cumătra. Vrei să spui că asta e poezie?
- Bahică... despre vinul care se subînţelege.
- Te-am întrebat dacă e sau nu poezie, de ce te eschivezi?
- Nu e poezie, dar are o idee nobilă la mijloc, se încăpăţînă Cocoşul. Şi în anumite momente, o idee nobilă îşi poate permite să facă ceva pe poezie, numai să fie clară şi profundă.
Fumul se simţea acum cu oarecare pregnanţă, ochii Ursului chiar începuseră să se umezească.
- V-am spus de atîtea ori că nu se fumează la cenaclul meu, zise el, luîndu-l pe iepurilă de o ureche, dar acest gest putea fi interpretat şi ca un semn de simpatie.
- Cred că nu-i cazul să denigrăm poezia adevărată. Adică tocmai noi! Şi Fără-Cap-Şi- Fără-Coadă îşi duse lăbuţa la obraz şi, cum stătea aşa ridicat de Urs pînă aproape de tavan, domină un moment adunarea.
- Adică să versificăm toţi aforisme, prinse curaj şi Bursucul, ce-am învăţat noi de la Ho- mer?!
- Află că Homer a fost pus să scrie aşa, se înfurie Cocoşul, făcîndu-se roşu pe gîtul plin de mărgele.
Modulul
- Da, că l-ai fi pus tu, rînji Bursucul.
- Vă mai citesc o poezie, zise Cocoşul, ca să fim mai clari:
Unde mergem, unde mergem ?
Mergem care încotro Eu în sens unic în toate,
De la A şipîn-la O.
- Asta-mi place, că rimează. Dar eu ştiu că de la A la Z. Mă rog, fie! Şi Ursul, care se îneca de-a binelea de fum, unde avea şi plămînii mai mari şi înghiţea mai mult deodată, ajunse la convingerea că e cazul să stăpînească adunarea.
- Ce facem, dragi colegi? Văd că fumul putem să-l tăiem acum cu cuţitul. Închidem discuţia despre poezie şi trecem la proză sau la dramaturgie? Care-a adus proză?
Iepurilă ardea de nerăbdare să citească romanul său fluviu, pe care se gîndea să-l publice fără titlu, doar cu numele autorului „Fără- Cap-Şi-Fără-Coadă”, dar instinctul său de artist al fugii (ca-n muzică) parcă-i şoptea că e timpul s-o ia la sănătoasa.
- Ce facem, fraţilor, intră realitatea peste noi, zise el, arătînd valurile de ceaţă care se învîrteau în jurul lor. Şi mai spuse o dată că afară nea Nae Bag-Samă înfundase vizuina cu paie şi dăduse foc.
- Ia te uită drăcie, zise Ursul. Ce-o fi de făcut?
- În curînd fumul o să ne înece pe toţi şi o să dăm buzna spre ieşire şi acolo o să ne prindă săteanul şi-o să ne omoare.
- Pe mine nu mă omoară, că sînt de să- mînţă, bătu din pinteni Cocoşul şi imediat îi veni ideea unei poezii despre germinaţia universală, pe care vru chiar s-o spună, dar fu literalmente ţinut de plisc de Vulpe, care, în acel moment, trecea printr-un fel de lehamite şi faţă de arta pură, şi faţă de arta cu tendinţă.
- Uite care e chestia, murim cu toţii aici
7 y
în bîrlog sau nu murim?! bătu Ursul cu laba în tavan. Cred că am putea scăpa numai dacă cineva dintre noi se sacrifică.
- Bineînţeles sacrificăm Cocoşul, găsi Vulpea prilejul să se răzbune pe lipsa lui de talent literar.
- Cred că numai dacă am zidi o femeie, această vizuină ar rezista veacurilor, afumată sau nu, sări imediat Iepurele care, temîndu-se că Ursul va lua apărarea Cocoşului, ştia că al doilea în ordinea cronologică a celor sacrificaţi ar fi fost el şi de aceea voia să dea dilemei o tentă metafizică, împingînd-o spre eternul feminin. Ceea ce şi izbuti.
2. Exprimă-ţi propria atitudine şi stare de spirit provocate de lectura fragmentelor.
2.1. Răspunde ilustrînd prin exemple din text: Lectura te-a amuzat? Te-a întristat? Te-a îngrijorat? Te-a provocat?
3. Explică intenţia autorului de a-şi subintitula opera: Roman într-o doară, inserînd şi următoarea notă în subsolul paginii: În două părţi ( Partea întîi si Partea a douaj cu un număr suficient de capitole, fiecare avînd un motto întîmplător, si cu două volume de versuri inedite, în afară de text, intitulate Ţoiuri şi Ventuze (vol. I Ţoiuri si vol. II Ventuzej. La care se adaugă un indice alfabetic si cuprinsul.
Imagine de pe coperta romanului: o parodie la portretul scriitorului
vz
txutncc n/x/fxn//
293|
Modulul
Agenda cititorului
Parabolă
(fr. parabole; lat. parabola = „comparaţie") - naraţiune fictivă, dar verosimilă, ce conţine încifrată o învăţătură morală sau religioasă.
În cărţile religioase, parabola este folosită pentru a face accesibil un adevăr ezoteric, imposibil de înţeles fără o iniţiere prealabilă. Parabola are un înţeles dublu:
a) direct, propriu;
b) neexprimat, figurat. Structura parabolei este a unei comparaţii care porneşte de la particular (evenimente cotidiene), ajungînd să-i atribuie acestuia o semnificaţie generală.
Paradox
(fr. paradoxe; gr. parado- xon = „contrar aşteptării") - figură de gîndire prin care se enunţă ca adevărată o idee aparent contrară adevărului sau opiniei comune.
4. Identifică valoarea semnelor textuale din cîmpul terminologic al structurii unei opere epice şi a ironiei subtile, sus- ţinînd una dintre opţiunile propuse:
a) autorul intenţionează să lucreze în formula clasică, tradiţională;
b) autorul creează impulsionat de ludic şi de o activitate-di- vertisment.
5. Verifică-ţi opţiunea, motivînd cu următoarea precizare pe care o face autorul pe una dintre paginile romanului:
Toate transformările eroilor noştri în eroi pozitivi şi iar în negativi, ca imediat să facă saltul în pozitivi, şi la urmă înapoi... şi iar înainte... şi tot aşa;precum şi transformările animalelor în oameni şi-a oamenilor în animale, plante şi, mai rar, în flori - au fost observate de autor, alternativ, la microscop şi la telescop, într-o cameră obscură şi sub cerul liber. Din păcate, fără martori.
6. Consultă informaţia din Agenda cititorului, plasată în această pagină şi în cea ulterioară, şi justifică viziunea ironico-parodi- că a romanului, intenţionată de autor.
7. Comentează exemple relevante din text care sînt, în opinia ta, o parodiere a modului de a scrie literatură: tradiţională, modernă sau postmodernă.
8. Exemplifică prezenţa în text a două atitudini auctoriale din cele menţionate de criticul mexican, ce definesc viziunea asupra unei realităţi reflectate în roman:
a) „Lumea şi oamenii sînt cu capul în jos.”;
b) „Omul relatează lucrurile ca şi cînd ar fi vorba de ceva banal.”
9. Interpretează exemple prin care autorul parodiază moravuri, atitudini şi comportamente social-politice, culturale.
9.1. Precizează detaliile care localizează evenimentul în timp şi în spaţiu.
9.2. Demonstrează actualitatea viziunii soresciene asupra realităţii reflectate în roman, argumentînd formula parabolei parodice.
10. Lucrînd în echipe, examinaţi textul, identificaţi şi interpretaţi:
> semnificaţia diverselor configuraţii intertextuale create de autor, în scopul realizării parabolei parodice;
> procedeele de paratextualitate, care punctează relaţia textului cu titlul, reluat în partea a doua, în topică inversă: Vizuina viziunii, prefaţa, mottoul, cu notele marginale, infrapaginale, desenele făcute de autor, indicele alfabetic de nume de la finalul romanului, realizate în stil parodic;
> modul original de a „citi” (vedea, înţelege, prezenta) epoca, de a releva deformităţi ale unei societăţi si culturi totalitare, ceea ce este un ideologem;
> limbajul amorf, gratuit, jocul frenetic de cuvinte, care poate exprima doar vidul existenţei umane, absolutismul spiritului dogmatic în plan literar-artistic, exemple de elaborare a textului „în ochii cititorului”;
> imitaţia, transformarea parodică a discursului critic fals, mozaicul de mostre din variate surse si registre expresive, aluziile, expresiile idiomatice, cliseizate, mottourile, ceea ce conturează fenomenul intertextualităţii în roman;
> împrejurările banale, alegorico-parodice, comportamentul aluziv al naratorului, jocul parodic, aluziv al personajelor.
1. Exersează şi prezintă o mostră de lectură ironico-parodică a textului.
2. Demonstrează, prin două argumente, că textul adevereşte un roman-parabolă parodică.
3. Comentează, într-un eseu personalizat, valoarea textului studiat, fragmentele din romanul Viziunea vizuinii, în formarea profilului tău de cititor.
4. Rezumă spectrul valenţelor ironiei în creaţia lui Marin So- rescu, demonstrînd rolul ei salvator pentru destinul uman.
OPŢIONAL
5. Cercetează textul şi prezintă, într-un referat de două pagini, format A4, subiectul: Valoarea jocului intertextual în romanul Viziunea vizuinii de Marin Sorescu.
Modulul
Ars
COLLABORANDI
Agenda cititorului
Parodie
(fr. parodie; lat. parodia; gr. para = „alături" şi ode = „cîntec") - specie literară în versuri sau în proză, care porneşte de la textul unui alt autor, căruia îi aprofundează şi îi ridiculizează trăsăturile caracteristice sau defectele evidente. Parodia este prezentă în practica literară în toate epocile: de la grecii antici (Batrahomio- mahia - Bătălia broaşte- lor cu şoarecii - parodie a Iliadei) pînă în zilele noastre (I. L. Caragiale,
G. Topîrceanu, M. So- rescu ş.a.).
Ars discendi
<t>
V izu in a v iziu n ii
Modulul
MeTATEXTUL_CRITICULUI:
Consultă opinia specialistului şi prezint-o corect, coerent, convingător
• Citeşte şi reţine cîteva reflecţii critice despre creaţia lui Marin Sorescu ce aparţin criticului şi istoricului literar Nicolae Manolescu.
1. Interpretează mesajul etic al poeziei din perspectiva ta de cititor.
În fiecare poezie a lui Sorescu este un sîmbure etic, ca într-o fabulă cu morala implicită.
2. Demonstrează, pe baza a 2-3 secvenţe poetice, că stările emoţionale ale eului liric din poeziile lui Marin Sorescu sînt comunicate sincer şi direct.
E o poezie sinceră şi directă, de o mare simplitate. Nu mai e loc de glumă. Nici referinţe, nici perifraze. Strictul necesar pentru ca o teribilă emoţie să se comunice... Capodopera acestei poezii austere şi adînc religioase este Scară la cer.
3. Selectează, apelînd la o culegere de poezii soresciene, un text care ţi se pare ilustrativ pentru afirmaţia propusă:
Versurile lui ingenioase, pline de sugestii şocante, au făcut deliciul unui public larg şi i-au satisfăcut totodată şi pe critici, care vedeau în ele un simptom şi o promisiune de înnoire.
4. Identifică, în textele soresciene studiate, 2-3 exemple de intertext, comentînd valoarea lor poetică.
Puţini poeţi permit un mai complex examen al raporturilor intertextuale decît Sorescu, de la cel mai ieftin paradox la prefacerea radicală.
5. Actualizînd lectura piesei lona, reflectează asupra aprecierii date:
Excepţional este şi teatrul lui Sorescu. Dacă este în piese poezie, este în două înţelesuri: o dată, ca splendoare a imaginii, a vizualului, a corporalului, greu de separat de prezenţa unui om în carne şi oase, a unei voci, a unui decor, a unei mişcări, a unui joc de lumini; şi, a doua oară, ca metaforă a existenţei umane, confruntată cu tot ce se află dincolo de ea. Iona nu e prizonierul unui peşte. Omul este însăşi lumea. Lumea este însuşi omul. Dintr-un raport exterior, bucuria, speranţa, deznădejdea sau ura devin un raport interior, care transformă dialogul în monolog şi aşază în centrul scenei un unic personaj: omul-lume.
5.1. Rescrie, din text, cîte un exemplu ce pune în evidenţă ideile de poezie a imaginii, poezie a decorului, a farmecului vocii ce aparţine personajului.
5.2. Raportează la destinul protagonistului anumite aspecte de realitate a vieţii umane, prezente în operă.
5.3. Ilustraţi prin exemple că Iona este un personaj unic: OMUL-LUME.
6. Generalizează, în baza citatelor anterioare, 2-3 particularităţi definitorii ale creaţiei lui Marin Sorescu.
oMotivarea spiritului critic
Modulul
mETATEXTULCITITORULUI:
Redactează, adecvat şi argumentat, propriul text
• Confirmă-ţi performanţa de cititor printr-o interpretare in- tertextuală în raport cu simbolul integrator SCARA, ce defineşte imaginarul poetic sorescian.
1. Citeşte poeziile şi determină sensul titlurilor.
2. Explică sensurile determinate, relaţionînd detalii din textele propuse cu informaţia din Agenda cititorului.
A) SCARA
Cineva-mi lua scara. Eram sus Şi eu soarelui îi luam scara.
Ca un meteor mă prăvăleam prin apus
Şi în cap îmi cădea noaptea (întîi bună seara).
Bolovan sieşi îşi era Sisif,
Trebuind numai şi numai să se prăvale,
De o mie de ori, fără motiv,
Să-şi cadă din vîrf pînă-n poale.
Pînă-n poalele Domniei sale.
Aveau dreptate vorbele foarte-nţelepte,
Rostite - îmi amintesc - de ursitoarea amară: „Totul va fi urcare de trepte,
Totul va fi luare de scară.”
b) scara
Orizontul Pe care m-am urcat
Îmi ridică pe nesimţite La ceruri mai întîi, Scara La urmă la pătrat.
Scara, în mitul biblic, reprezintă efortul sufletului uman de a urca la cer, în paradis, prin probele de viată curată din /
punct de vedere creştin.
În poezii, scara este semn al celestului, e oferită de „orizont" sau e trimisă de la cer, ca dintr-un spatiu impersonal, spre care eul liric jinduieşte ca ultima sperantă de salvare, este semnul comunicării umane cu universul sacru. Scara este punte de legătură, punct de pornire a călătoriei în eternitate, a ruperii de lumea contingentului ca loc al alungării omului din paradis.
Valoarea propriului argument
Păianjenul, cu semnificaţia de demiurg, de călăuză a sufletelor, de mijlocitor între două tă- rîmuri, lumea terestră şi cea divină, este simbol al înţelepciunii în multe mituri ale popoarelor; firul de păianjen certifică această legătură inedită cu transcendentul, cu infinitul, legînd cele două tărîmuri.
Poezia Scară la cer este ultima scrisă de Marin Sorescu pe patul de spital, înainte de a se stinge din viaţă. Semnificaţia ei aminteşte de un caz similar al lui Nicolae Labiş, care, grav rănit într-un accident de tramvai, a scris poezia Pasărea cu clonţ de rubin, metaforă sîngeroasă a morţii.
Modulul
Agenda cititorului
SCARĂ LA CER
Un fir de păianjen Atîrnă de tavan,
Exact deasupra patului
meu.
În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite şi Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus!
Deşi am slăbit îngrozitor de mult,
Sînt doar fantoma celui
ce am fost,
Mă gîndesc că trupul meu Este totuşi mult prea greu Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte, Pîş! Pîş!
3. Interpretează valenţele titlului ca motiv principal şi ca simbol al celor trei texte pe care le-ai citit.
4. Compară textele şi descoperă similitudini şi diferenţe de semnificaţie, fixîndu-le într-o diagramă Venn.
5. Motivează funcţia poetică a mitului lui Sisif şi a simbolului ursitoarei, prezente în textul A.
6. Poezia Scară Ia cer a fost publicată în volumul Puntea (Ultimele), 1996. Informîndu-te din Agenda cititorului, determină şi explică legăturile de sens ce se stabilesc între titlurile:
PUNTEA - ULTIMELE - SCARĂ LA CER.
7. Argumentează ineditul abordării motivului Marii Treceri de către Marin Sorescu, în comparaţie cu un alt poet studiat.
8. Formulează două concluzii cu privire la semnificaţia structurilor intertextuale prezente în aceste trei poezii.
8.1. Stabileşte şi exemplifică 2-3 relaţii intertextuale dintre aceste poezii şi alte texte cunoscute, semnate de alţi autori.
9. Demonstrează, valorificînd propria experienţă de cititor:
a) Ce cîştigi la interpretarea unei poezii de Marin Sorescu, în raport cu alte texte?
b) Ce calităţi de cititor demonstrezi prin performanţa de a interpreta intertextual diverse opere?
Modulul II
COMPETENTA ABSOLVENTULUI LA EXAMENUL DE BACALAUREAT
#
La lectura fragmentului din romanul Trei dinţi din faţă de Marin Sorescu, urmăreşte raportul dintre personajul Val, sculptorul, şi actul de creaţie ca plăsmuire a operei de artă.
Căutîndu-si un pahar, Val se împiedică de grămada lui de lut...
- Ia treci aici, Olga...
După puţin timp, începu să se contureze o faţă de om, apoi chiar trăsăturile Olgăi ieşeau încet de sub degetele butucănoase ale modelatorului... Finisajul dură însă foarte mult şi Olga aproape că amorţise acolo pe geamantan. Nu putea să vadă prea bine ce iese şi se temea ca Val, trăsnit cum era, să nu-şi bată joc de ea.
Ieşea însă ceva straniu, peste aşteptările şi-ale lui Val, care nu-şi închipuise că e atît de „fotogenică”. Ochii mari, sprîncenele arcuite, nasul drept şi mai ales gura cu buze subţiri, totuşi uşor senzuale, ca două arcuri încordate, treceau încet, încet de la original pe chipul de lut, pe care mîna de meşter îndrăgostit îl „cioplea” cu o fervoare neobişnuită. La lumina aceea destul de slabă, a unui bec atîrnat sus, pierdut în fundul unui glob mare, galben, în care se vedeau fluturi şi muşte moarte, creaţia lui Val căpăta parcă un mister în plus.
- Nefertiti! exclamă Tudor, remarcînd abia acum, cu ajutorul statuii, că Olga avea într-adevăr ceva din frumuseţea interiorizată a „faraoanei”...
- Ce înţelegeţi voi prin mister? interveni şi Şandru.
Ce atîta „vrajă”? „Vraja” în ^ suC^" sensul de aiureală, bineînţeles, poveşti de adormit copiii.
Însă toată lumea rîse, chiar şi Nefertiti.
- Pot să mă ridic? întrebă ea. Uf, am amorţit!
Se sculă îndreptîndu-şi fusta şi alergă să se vadă. Se apropiase prea mult şi nu distingea bine cam cum putea arăta „statuia”...
Modelînd-o, Val simţi că îşi iubeşte opera, şi prin creaţie se întorcea la original. E una din micile perversităţi ale artei care, oferindu-ţi copii, te trimite săgeată la original...
(Şandru) simţi că trebuie să plece. Ochii îi căzură pe statuia începută, din care Olga, „caldă încă”, parcă îi zîmbea într-un mod special, care-l făcu, dacă nu să înţeleagă clar, măcar să intuiască ce e, sau ce poate fi, acela „mister”. Privirea îi străluci o clipă ca la nebuni... se repezi la statuie şi o luă în braţe...
- E a mea! zise el. O duc acasă!... părea un fanatic în atingere cu idealul.
• În compoziţia ta, vei realiza următoarele cerinţe:
1. Defineşte, succint, valoarea evenimentului din text, în raport cu personajele participante la el.
2. Caracterizează-l pe Val ca artistul surprins de scriitor în fervoarea neobişnuită a creaţiei, relevînd atitudinea fiecărui personaj faţă de opera acestuia.
3. Formulează, în baza fragmentului, două concluzii proprii despre relaţia dintre prototipul real şi opera originală.
4. Argumentează, prin exemple din acest text şi prin opere ale altor scriitori, ideea că opera de artă, creaţia este un mister.
O)
■M
u
p
p
a
O)
o
CM
uncte
LE
Puncte
+-»
O
+-»
p
o
P uncte
LE
P uncte
PROFIL REAL SI UMANIST
Scrisul, ordonare a gândirii tale
Modulul
VALUARE SUMATIVA
Verifică - ţ i performant ele:
Domeniul evaluativ
Domeniul cognitiv
Nivelul de competenţă C
Coordonate ale personalităţii creatoare
Identificare şi înţelegere
Nivelul de competenţă B
Lectura şi înţelegerea operei Explicarea şi interpretarea operei
Modelare şi aplicare
Nivelul de competenţă A
Valori şi atitudini asumate din opera scriitorului de către elevul-cititor
Imaginaţie şi creativitate
ova/uarea, o dovadă a succesului tău
Modulul
So
o^eăcti
SCRIITORUL-OPERA-CITITORUL
Sarcini de lucru
Punctaj
Identifică, conform propriei aprecieri, două evenimente importante din biografia lui Marin Sorescu. Argumentează-ţi răspunsul.
4 p.
Reflectează cum trebuie să fie o poezie ca s-o reţii mai uşor? Prezintă-ţi, într-o Pagină de jurnal, experienţa de a selecta, memora, înregistra, reproduce texte artistice din creaţia lui Marin Sorescu.
6 p.
Formulează trei probleme, abordate în opera scriitorului, ce te-au interesat în mod deosebit.
8 p.
Caracterizează anumite semnificaţii ale mitului din piesa Iona.
mP
Apreciază, în limita de o pagină, universul semnelor simbolice în creaţia lui Marin Sorescu şi exprimă-ţi atitudinea argumentată faţă de limbajul artistic al scriitorului.
SE
Raportează reflecţiile autorului la mesajul a două opere din creaţia acestuia. Dedu, în baza lor, două dominante tematice ale universului liric sorescian:
S Eu sînt un om de interior/ Pentru că sînt numai suflet.
S Poezia este o artă care doare. Doare atît cît doare arta.
S Versul e un chin, o sodomă de ispăşire şi purificare.
S Operaţie pe ochi cu laserul vagului - aceasta e poezia.
Creează un text propriu în care să valorifici trei simboluri din creaţia scriitorului, raportate la viziunea generaţiei tale, despre viaţă, ludic, dragoste, ironie, mister.
14 p.
Spiritul critic în acţiune: imaginează-ţi că participi, în rol de critic literar al operei lui Marin Sorescu, la lansarea unei cărţi de referinţă a autorului. Identifică titlul respectivei cărţi şi determină trei aspecte dominante despre care vei vorbi la eveniment.
S6 p.
Alcătuieşte textul unei scrisori deschise pentru a fi publicată în revista „Semn”, prin care să abordezi, în manieră soresciană, anumite probleme din realitatea actuală, pe care le doreşti soluţionate.
20 p.
În total: 100 de puncte
Modulul
Motto:
„Lumea se dezvoltă în limbaj şi limbajul în lume...” Mircea Cărtărescu
COLLABORANDI
1. Realizaţi, într-un proiect de grup, o cercetare a particulari: tăţilor de limbaj în discursul:
retoric al cronicarilor; • romantic eminescian;
psalmilor lui Dosoftei; • simbolist bacovian;
liric al poeziei paşoptiste; • liric blagian;
• textului postmodernist.
1.1. Interpretaţi efortul poeţilor de creare sau de recreare a unui limbaj literar.
1.2. Demonstraţi, prin argumente convingătoare, că aceste eforturi reprezintă aventuri ale limbajului literar.
2. Valorificaţi, în flecare caz, afirmaţia din mottoul temei.
1. Actualizînd cunoştinţele dobîndite în clasa a XI-a, defineşte tradiţia şi inovaţia.
1.1. Precizează care este valoarea corelaţiei dintre ele în domeniul culturii, al artelor, al literaturii şi în viaţa cotidiană.
1.2. Explică rolul lor:
a) în procesul de formare a unei individualităţi creatoare;
b) în procesul de constituire a unei epoci literare, a unui curent literar.
Exemplifică răspunsul, folosind afirmaţia lui Mircea Cărtărescu din Rînduri-Gînduri.
Chemarea vocaţiei
Modulul II
2. Citeşte textul semnat de Mircea Cărtărescu şi identifică starea de spirit a eului liric.
„Eram student, era studentă, eram eminent, era iminentă şi erau steluţe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci, maxi-taxiurile, abia înfiinţate, mergeau toate pe patru roate şi erau steluţe în genele ei.”
2.1. Determină dacă poezia este una meditativă, confesivă, ludică sau ironică?
2.2. Argumentează-ţi opţiunea identificînd, în text, două detalii ce adeveresc recuperarea, într-o manieră postmoder- nă, a elementelor de tradiţie literară.
2.3. Consultă opinia colegului şi interpretează două indicii din text: unul ce îl înscrie într-o tradiţie tematică a liricii româneşti şi altul ce ilustrează o inovaţie de limbaj.
2.4. Comentează implicaţia elementului cotidian în textul poetic, intenţie a autorului postmodernist.
3. Aminteşte-ţi informaţia pe care o cunoşti despre Mircea Cărtărescu ca reprezentant de vază al postmodernismului literar românesc.
4. Completează-ţi cunoştinţele cu detalii din Coordonate biobibliografice şi formulează o idee despre noutatea limbajului pe care îl creează autorul prin titluri de opere.
• Prin conceptul postmo- dern, literatura română s-a resincronizat cu pulsul spiritual al lumii occidentale, democratice si liberale, id est al lumii civilizate.
Mircea Cărtărescu
!k______
C OORDONATE BIOBIBLIOGRAFICE
Poetul, prozatorul şi eseistul Mircea Cărtărescu s-a născut la 1 iunie 1956, în Bucureşti. Redactor la revista „Caiete critice", profesor la catedra de istorie a literaturii române a Facultăţii de Litere din Bucureşti, el este şi un exponent reprezentativ al generaţiei optzeciste.
DIN CREAŢIE:
Versuri: Faruri, vitrine, fotografii (1980); Aer cu diamante (1982); Poeme de amor (1982); Totul (1984); Levantul (1990); Dragostea (1994). Proză: Nostalgia (1993), ediţie integrală a cărţii Visul, tradusă în franceză, germană, maghiară şi spaniolă; Travesti (1994, 2009), roman tradus în franceză şi olandeză; Orbitor. Aripa stîngă (1996); Jurnal (2001); Orbitor. Corpul (2002); Enciclopedia zmeilor (2002); Frumoasele străine (2010). Eseu: Visul chimeric (1991).
Modulul
✓
w
//////%[ii!im"''vxNV
Citeşte fragmentele din poemul Cîteva cuvinte despre Ioana, observînd ce a provocat actul de creaţie şi urmărind consecinţele acestuia în comunicarea ideii de valoare a familiei, a dragostei.
1
Citeam Kundera cu micul dicţionar
y
francez-român pe piept Şi ea mi se juca feroce cu degetele mîinii: băga unul în gură şi îl molfăia, mîrîind,
cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita ţintă în carte, atentă, de parcă ştia să citească şi atunci m-am gîndit: „Ioana, mă laud tuturor că eşti cel mai bun produs
al meu,
că eşti mai presus de orice literatură dar aşa te scot din literatură adică din viaţa mea.
y
Ioana, ca să fii în literatură şi în afara ei mă gîndesc să scriu un poem despre tine”.
8
Noi, Cri, aş vrea să îmbătrînim împreună s-o ajutăm pe Ioana să trăiască (mă-ntreb
ce vremuri va apuca)
Şi să fim prieteni mereu. Să nu ne devenim
nesuferiţi,
y 7
să nu ne încăpăţînăm în certuri.
Să ne fim dragi mereu.
9
Apoi, de mînă
să ajungem în faţa unei porţi uriaşe cu sculpturi reci, nu prea expresive: îngeri de granit, cu aripi sparte.
Să batem: Bang! şi să intrăm pe toboganul de sînge - prin gîtul năpîrcii s-alunecăm, prin maţele cîrtiţei, prin rădăciniţele trandafirului pînă în floarea cea galbenă...
Nu ţi-aş da drumul la mînă, Cri, nu ţi-aş da
y y 7 7 y y
drumul
iar dacă poteca se va bifurca vom împietri acolo, la răscruce şi vom rămîne acolo în ţara înserării,
y y 7
două statui colosale, Mama şi Tata,
de granit cenuşiu.
1. Identifică, în text, notele „biografiste" şi determină motivele literare pe care acestea le comunică, reperînd ideea lui Mircea Cărtărescu: Consecinţele cele mai spectaculoase pentru evoluţia poeziei de după 1989 a avut-o una din poetici, numită biografistă sau personistă.
Personaju/ dn poezie
Modulul
2. Argumentează semnificaţia acestei corelări, sistematizînd informaţia în tabelul propus.
Note „biografiste”
Semnificaţia
Motive
motivelor
Agenda cititorului
3. Motivează trecerea eului liric de la starea ludică la trăirea intensă a unor sentimente general-umane: paternitatea, intenţia de a-şi pune în valoare viaţa, dragostea, Marea Trecere.
3.1. Descifrează semnificaţia motivelor carte şi literatură, implicate în poem.
3.2. Informează-te din Agenda cititorului şi comentează aluziile poetului la problema ce denotă autoreferenţialitatea poeziei postmoderniste: cititorul şi lectura, tradiţia şi exprimarea anumitor stări de spirit.
Specificităţi ale textului postmodernist
• Coborîrea poeziei în realitatea cotidiană, haotică şi fluidă, revenirea narativitătii, a im- puritătii, a hazardului.
• Renuntarea la metaforă şi la imaginea elaborată în favoarea vorbirii cotidiene.
4. Interpretează particularităţile limbajului poetic din ultima parte a poemului.
5. Generalizează efectul împletirii în textul poetic a elementelor de tradiţie literară cu cele de poetică postmodernistă.
6. Comentează unul dintre fragmentele textului, la alegere.
7. Demonstrează, într-o compoziţie, valoarea general-umană a mesajului comunicat de fragmentele citite.
1. Descoperă o altă formulă a scriiturii postmoderne, lectu- rînd poemul Levantul de acelaşi autor.
2. Justifică opţiunea autorului de a-şi defini părţile poemului prin cînturi.
3. Explică semnificaţia călătoriei personajului principal Ma- noil.
4. Analizează 2-3 particularităţi ale limbajului neobişnuit utilizat de către autor, referindu-te la diverse registre stilistice ale limbii: arhaic, popular, de jargon, argotic.
4.1. Observă scopul declarat al autorului de a-şi făuri un limbaj propriu.
5. Exemplifică una dintre viziuni:
> Levantul este o „carte în carte”;
> Poemul Levantul este o parodie a spectacolului poeziei.
• Înlocuirea marelui principiu modernist al impersonalitătii actului creator cu ceea ce se numeşte biografism: dependenta textului literar de personalitatea, biografia şi experiente- le reale ale autorului, chiar neînsemnate şi putin semnificative pentru ceilalti.
Mircea Cărtărescu
Lego, ergo sum
• Citeşte poezia, încercînd să intuieşti şi să identifici autorul şi hipotextul parodiat.
GAROFITA
Teiul Doamnei pare zugrăvit în cridă,
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între muşterii Ca o garofiţă între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară,
Lîng-un şipot dulce şade-o căprioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o măsuţă îmi consum frucola
y
Şi citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază Muşteriii merge, coada-naintează...
Rumeioara jună, cu burtica mare,
A ajuns în faţă, chiar la vînzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis să îmi dai pachetul ce i l-ai promis: patru excelenturi, două amandine şi ilone şase, glazurate bine, cinci cutii de frişcă albă ca zăpada şi fursecuri unse gros cu şocolada.
1. Pronunţă-te asupra faptului de viaţă asociat sensului din primul vers, ce trimite la textul parodiat.
2. Precizează un spaţiu şi un timp al întîmplării evocate în text.
3. Determină modalitatea poetică de relatare a evenimentului banal din realitatea vieţii cotidiene.
4. Explică insistenţa pe imaginea cozii, la care stau clienţii, muşteriii, şi a rolului acestui vers ca element de structură.
Vînzătoarea scoate un oftat adînc.
Pe la mese pruncii cremele-şi mănînc. - Mergi şi spune celei care te-a trimes Că i-am pus şi nuga, un delicates,
Şi că totul face, socotit în lei,
Doar un fleac, o sută patruzeci şi trei.
Lămpile gălbuie, de la Fondul Plastic, Dau cofetăriei un lucit fantastic,
Iar copila noastră, galeş durdulie,
Vine la măsuţa-mi cu o sarailie.
y
Coamele îi trece dincolo de şale.
Are sub bluziţă două portocale,
Iar sub gene lunge, ca de hurioară,
O privire dulce, ca de surioară,
Şi-un obraz ca luna, pal îi schinteiază. Muşteriii merge, coada-naintează.
Eu îmi pun şepcuţa şi cu forţe nouă Merg să-l iau din stradă pe 109.
oAventUri/e jocului de limbaj
5. Lucrînd în echipe, demonstraţi că poezia este o ilustraţie elocventă a poeticii postmoderniste.
• Interpretaţi „prozaismul” existenţial din text, semnificat de prăjiturile din frigider şi de registrul vorbirii directe.
• Comentaţi prezenţa tinerei ca o nouă percepţie a existenţei, a poeticului vieţii cotidiene.
• Demonstraţi că poezia parodiază compoziţia şi stilul baladei de tradiţie paşoptistă, comparînd-o cu legendele lui Bolintineanu şi Alecsandri şi analizînd lexicul, procedeele retorice, caracterul lor aluziv.
• Motivaţi rolul eului liric, al autorului, în constituirea viziunii poetice prin care totul, fără excepţii, poate fi cuprins în orizontul poeticului. Utilizaţi informaţia din Agenda criticului.
5.1. Sintetizaţi, pe un poster, 3-4 argumente care să certifice trăsăturile postmoderniste ale textului.
1. Comentează caracterul parodic al poeziei, relevînd anumite similitudini cu parodiile lui Marin Sorescu.
2. Demonstrează valoarea intertextualităţii în construirea textului dat, semn distinctiv al discursului poetic postmodern.
3. Interpretează trăsăturile postmodernismului, în baza textului Garofiţa.
OPŢIONAL
4. Argumentează factura postmodernistă a textului poetic, pornind de la afirmaţia autorului că poezia trebuie să arate o înaltă fidelitate faţă de referent, de lumea reală, să exprime gîndurile şi emoţiile strict personale, netipice, neestetice ale poetului.
5. Pornind de la specificul stilului lui Mircea Cărtărescu, realizaţi, în grup, o cercetare a problemei: Literatura de azi se întemeiază pe recuperarea, în manieră postmodernistă, a tradiţiei literare.
5.1. Valorificaţi texte din creaţia scriitorilor I. Mălăncioiu, Em. Galaicu-Păun, N. Leahu etc.
5.2. Prezentaţi rezultatele cercetării voastre în cadrul unui colocviu tematic.
Modulul
Ars collaborandi
Agenda criticului
Mircea Cărtărescu îşi face un program din a recicla stilurile vechi... Cu un capăt al lăncii parodiază, iar cu altul reinte- meiază. Parodia nu este la el niciodată integral parodică. Ceva se salvează, rîsul spală cocleala versurilor îmbătrînite şi roase de timp...
Văzute dintr-un unghi favorabil liric, obiectele- kitsch, deşeurile civilizaţiei moderne, urîtul cotidian participă la un mare spectacol. Poezia este, desigur, a ochiului care ştie să vadă şi să dea o semnificaţie mai înaltă acestor aglomerări de lucruri nepoetice.
Eugen Simion
Ars discendi
<t>
Manualul a fost aprobat prin ordinul Ministrului Educaţiei al Republicii Moldova nr. 399 din 25 mai 2015.
Lucrarea este elaborată conform curriculumului disciplinar şi finanţată din sursele Fondului Special pentru Manuale.
Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova.
Liceul ..............................................................................................................................
Manualul nr..................................................................................................................
Anul de folosire
Numele şi prenumele elevului care a primit manualul
Anul
şcolar
Aspectul manualului
la primire
la returnare
1
2
3
4
5
• Dirigintele va verifica dacă numele elevului este scris corect.
• Elevul nu trebuie să facă nici un fel de însemnări în manual.
• Aspectul manualului (la primire şi la returnare) se va aprecia: nou, bun, satisfăcător, nesatisfăcător.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Cristei, Tamara
Limba şi literatura română: Manual pentru clasa a XlI-a / Tamara Cristei,
Adrian Ghicov, Olga Cosovan, Tatiana Cartaleanu; comisia de evaluare: Nicolae Leahu [et al.]; Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. - Chişinău: Cartdidact, 2015 (Combinatul Poligrafic). - 308 p.
ISBN 978-9975-3033-1-6 811.135.1+821.135.1.09(075.3)
L 62
Autorii exprimă mulţumiri domnului Ion Puiu, maestru în artă, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, pentru amabilitatea de a ilustra, preponderent, acest manual cu lucrări din propria-i creaţie.
Secvenţele de text ce însoţesc imaginile şi care nu sînt nominalizate reprezintă citate din creaţia autorilor studiaţi în cadrul modulului/temei sau aparţin autorilor manualului.
Editura se obligă să achite deţinătorilor de copyright, care încă nu au fost contactaţi, costurile de reproducere a imaginilor folosite în prezenta ediţie.
Comisia de evaluare: Nicolae Leahu, doctor în filologie, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi
Mariana Jitari, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Spiru Haret”, Chişinău Lucia Coman, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Ion Creangă”, Chişinău Rodica Cotruţă, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Boris Dînga”, Criuleni Angela Grama-Tomiţă, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Chişinău Elena Sauca, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Constantin Stere”, Soroca
Lectori: Nadia Bulmag, Elena Mîsliţchi Copertă: Vladimir Kravcenko Paginare computerizată: Adrian Grosu
© T. Cristei, A. Ghicov, O. Cosovan, T. Cartaleanu, 2015 Imprimat la Combinatul Poligrafic. Comanda nr. 50729 CZU 811.135.1+821.135.1.09(075.3)
L 62
ISBN 978-9975-3033-1-6
Limba si Litera iuta
CuvîntuCse moşteneşte cu 6âtaia inimii Meşteşugul Cui cerne lumea şi sufletul, dmdnaştere literaturii şi elocvenţei
TtuforJLrglezi
SBN 978-9975-3033-1-6
9 789975 303316