Evoluţia culturii Ţârilor Române în secolele X V II-X V III

 în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea cultura a intrat în epoca de maximă înflorire, lansând personalităţi remarcabile în diverse domenii. Se dezvoltă creaţia populară orară; se întocmesc cronici; s-au făcut primii paşi în constituirea limbii române literare, se dezvoltă învăţământul de pe lângă şcolile domneşti, biserici şi mănăstiri; tipografiile devin adevărate centre ale culturii româneşti. De asemenea se traduc multe opere religioase; se deschid biblioteci cu literatură manuscrisă şi tipărită în diferite limbi, inclusiv în cea română; se răspândeşte cultura scrisă, apare şi se dezvoltă istoriografia. EVOCARE ♦ Care erau caracteristicile dezvoltării culturii româneşti în perioada medievala? ♦ Ce ştii despre evoluţia învăţăm ântului în epoca m edievală? ♦ Aminteşte-ţi despre originile istoriografiei în Evul Mediu. ♦ In ce consta activitatea tipografica şi ce urm ări a avut extinderea ei? Biblia de la Bucureşti, prim a Biblie canonică ortodoxă în lim ba rom ână, tipărită sub auspiciile dom nului Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino, la 1688. V O C A B U LAR ■ Umanism ■ Iluminism ■ Istoriografie ■ Şcoala Ardeleană • Caracteristici generale ale culturii Î n s e c . a l X V I I I - l e a c u l t u r a r o m â n e a s c ă s e d e z v o l t ă î n p o f i d a c o n d i ţ i i l o r d u r e c a u z a t e d e p o l i t i c a r e g i m u r i l o r t u r c o - f a n a r i o t e î n M o l d o v a ş i Ţ a r a R o m â n e a s c ă ş i a c e l u i h a b s b u r g i c î n T r a n s i l v a n i a . I d e i l e o c c i d e n t a l e d e m o d e r n i z a r e i n f l u e n ţ e a z ă b e n e f i c e v o l u ţ i a s p i r i t u a l ă r o m â n e a s c ă . Î n l i p s a b u r ­ g h e z i e i , b o i e r i m e a d e o r i e n t a r e n a ţ i o n a l ă p r o m o v a i d e i l e i l u m i n i s t e d e i n s t r u i r e , d e z v o l t a r e ş i p r o g r e s . D e s c h i d e r e a s p r e E u r o p a a d u c e t r e p t a t î n l o c u i r e a m o d u l u i d e v i a ţ ă o r i e n t a l c u c e l e u r o p e a n . V i a ţ a d e z i c u z i a c l a s e i c o n d u c ă t o a r e s e s c h i m b ă , i n f l u e n ţ a t ă d e e l e m e n t e l e m o d u l u i d e v i a ţ ă a p u s e a n . C l ă d i r i l e s e c o n s t r u i e s c î n t r - u n s t i l n o u , i n t e r i o a r e l e î ş i s c h i m b ă î n f ă ţ i ş a r e a , m o b i l i e r u l a d u s d i n ţ ă r i l e E u r o p e i c u î n c e t u l îl î n l o c u i e ş t e p e c e l o r i e n t a l . C u n o a ş t e r e a l i m b i i f r a n c e z e a f ă c u t p o s i b i l ă s t a b i l i r e a u n u i c o n t a c t d i r e c t c u r e a l i z ă r i l e i l u m i n i s t e . C u l t u r a r o m â n e a s c ă c u v a l o r i ş i o p e r e r e m a r c a b i l e s e i n c l u d e t o t m a i m u l t î n c o n t e x t u l c u l ­ t u r i i e u r o p e n e m o d e r n e , p ă s t r â n d u - ş i u n ş i r d e p a r t i c u l a r i t ă ţ i l o c a l e . • Învâţâmântul Î n s e c o l e l e X V II-X V III î n v ă ţ ă m â n t u l r ă m â n e s u b m o n o p o l u l B i s e r i c i i , d a r c u t o a t e a c e s t e a s e o b s e r v ă t e n d i n ţ a d e l a i c i z a r e a a c e s t u i a . S t a t u l d e v i n e t o t m a i a c t i v î n p r o c e s u l e d u ­ c a ţ i o n a l , o r g a n i z â n d ş c o l i d e t o a t e n i v e l e l e . Î n c ă d i n s e c . a l X V I I - le a a u f o s t c o n s t i t u i t e a c a d e m i i d o m n e ş t i l a I a ş i ( V a s ile L u p u , c c a 1 6 4 0 ) ş i B u c u r e ş t i ( C o n s t a n t i n B r â n c o v e a n u , 1 6 9 4 ) , u n d e p r e d a r e a s e e f e c t u a î n l i m b i l e l a t i n ă , g r e a c ă ş i s l a v o n ă . P r o g r a m u l d e s t u d i i e r a m u l t m a i c o m p l e x , f i i n d p r e d a t e r e t o r i c a , l o g i c a , p o e t i c a , f i lo s o f ia , m e t a f i z i c a , m a t e m a t i c a , i a r m a i t â r z i u ş i f iz ic a , c o s m o g r a f i a ş i p s i h o l o g i a . D e l a m i j l o c u l s e c . a l X V I I - l e a l i m b a r o m â n ă c â ş t i g ă t o t m a i m u l t t e r e n î n f a ţ a l i m b i l o r c l a s i c e n u n u m a i î n i n s t i t u ţ i i l e s t a t u l u i , d a r ş i î n î n v ă ţ ă m â n t . C a r e z u l t a t , î n s e c o l u l u r m ă t o r s e o b s e r v ă o c r e ş t e r e s u b s t a n ţ i a l ă a g r a d u l u i d e a l f a b e t i z a r e a p o p u l a ţ i e i , f a p t c a r e s e r e f l e c t ă î n s p o r i r e a c u 4 0 % a p r o d u c ţ i e i t i p o g r a f i c e d i n P r i n c i p a t e . Î n p e r i o a d a f a n a r i o t ă , D o m n i a a c o r d ă t o t m a i m u l t ă a t e n ţ i e d o m e ­ n i u l u i d i d a c t i c ( N i c o l a e ş i C o n s t a n t i n M a v r o c o r d a t , G r i g o r e a l I I - l e a G h i c a , M i h a i l R a c o v i ţ ă ş . a . ) , c â n d s e a t e s t ă l ă r g i r e a r e ţ e l e i d e ş c o l i e l e m e n t a r e , u n d e c o p i i i t â r g o v e ţ i l o r ş i ţ ă r a n i l o r p o t o b ţ i n e d e p r i n ­ d e r e a c i t i t u l u i ş i s c r i s u l u i . C e r e r e a î n c r e ş t e r e p e n t r u f u n c ţ i o n a r i i n s t r u i ţ i o b l i g ă s t a t u l s ă p l a s e z e t o t m a i m u l t e r e s u r s e f i n a n c i a r e î n d o m e n i u l î n v ă ţ ă m â n t u l u i . D e a s e m e n e a , a u t o r i t ă ţ i l e l a i c e î n c e p s ă c o n t r o l e z e t o t m a i m u l t p r o c e s u l d e s t u d i i , f i i n d d e s c h i s e m a i m u l t e ş c o l i l a B u z ă u , F o c ş a n i , B u c u r e ş t i , T â r g o v i ş t e e t c . Î n a n u l 1 7 6 6 a f o s t î n f i i n ţ a t ă o ş c o a l ă d o m n e a s c ă ( g i m n a z i u ) ş i l a C h i ş i n ă u . Î n T r a n s i l v a n i a , s u b a u s p i c i i l e c o r i f e i l o r Ş c o l i i A r d e l e n e î n c e p s ă f u n c ţ i o n e z e m a i m u l t e ş c o l i c u p r e d a r e î n l i m b a r o m â n ă . Î n 1 7 5 5 , l a B l a j , c u c o n t r i b u ţ i a l u i In o c h e n tie Micu-Klein, a f o s t t i p ă r i t p r i m u l m a n u a l î n l i m b a r o m â n ă . P e l â n g ă î n v ă ţ ă m â n t u l p u b l i c ş i c e l e c l e z i a s t i c , i a a m p l o a r e ş i î n v ă ţ ă m â n t u l p r i v a t , c a r e î n r â n d u r i l e f a m i l i i l o r a r i s t o c r a t i c e a t i n g e p r o p o r ţ i a d e 2 / 3 . D i s p u n â n d d e r e s u r s e f i n a n c i a r e s u b s t a n ţ i a l e , • 212 / Cap. VII. Civilizaţia şi cultura în epoca modernă CURS acestea îşi perm iteau să angajeze dascăli străini, care p u n ea u accentul pe în v ăţarea lim bilor m odern e (greaca, franceza, g erm ana, italiana), prin interm ediul cărora au p u tu t fi fam iliarizaţi cu cel m ai noi tendinţe culturale europene. Beneficiind de o asem enea bază solidă, m ulte odrasle boiereşti îşi con tin u ă studiile la m arile universităţi occidentale (Padova, Veneţia, Leipzig, Viena, Berlin sa u Paris), fapt care a am eliorat calitatea elitelor rom âneşti şi a pregătit calea transform ărilor politico-sociale şi cu ltu rale din epocile ulterioare. • Literatura şi istoriografia L iteratu ra rom ână s-a im pus spectaculos în viaţa cu ltu rală a epocii. U na din realizările cele m ai originale ale tim ­ pului a fost obţinută de istoriografie, care a depăşit su b stan ţial faza cronicilor medievale, dân d lucrări tem einice, solid docum entate, ceea ce a contribuit la form area conştiinţei etnice a românilor. O pera lu i G rigore Ureche de cercetare a tre ­ cu tu lu i Ţării Moldovei, ex p u să în „Letopiseţul Ţ ării M oldovei”, a fost c o n tin u a tă de Miron C ostin. El a p u b licat în lim b a poloneză „C ronica Ţ ărilor M oldovei şi M u n ten iei” (1677) şi „Istoria în v e rs u ri polone d esp re M oldova şi Ţ ara R o m ân easc ă ” (1684). M. C o stin a s tu d ia t m in u ţio s şi lite ra tu ra poloneză d esp re epoca M ovileştilor, p recu m şi m u lte m ă rtu rii ale tim p u lu i. În „De n ea m u l m oldovenilor” cro n icaru l d em o n strează convingător originea ro m an ă a m oldovenilor şi m untenilor. A scris poem ul filosofic „Viaţa lum ii” şi m ai m u lte poezii. C ronica Moldovei a fost co n tin u ată de Ion Neculce. În „Letopiseţul Ţării Moldovei de la D abija Vodă p ân ă la a doua dom nie a lui C. M avrocordat” el descrie evenim entele de la 1661 (unde s-a oprit M. Costin) şi p ân ă la 1743. C o n sta n tin C a n ta c u zin o de a se m e n e a a fost p reo cu p at de istoriografie, precum şi de alte domenii: geografie, teologie şi altele. În lucrările sale el argum entează co n tin u itatea rom anică în D acia, în cea rcă s ă în to cm ească şi h o tarele ei. A ceastă tem ă a fost ab o rd ată pe larg de G heorghe Brancovici, care la cu rtea lui Ş erb an C antacuzino a descris cu am ăn u n te originea ro m an ă a m oldovenilor şi m u n ten ilo r, viaţa u n o r dom nitori viteji, precum Ştefan cel Mare, M ihai V iteazul şi alţii. Nicolae M ilescu S pătaru l a trad u s unele capitole din Biblie, a vizitat R usia şi China, inspirânduse p en tru a scrie m ai m ulte lu crări cu co n ţin u t istoric şi filosofic, geografic şi etnografic. Pe drept cuvânt, u n u l din cei m ai m ari învăţaţi ai tim pului a fost considerat D im itrie Cantem ir. D. C antem ir a scris lucrări filosofice, istorice şi u n tra ta t de m uzică turcească. În 1698 el editează „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lum ea”, iar în 1705 “Istoria ieroglifică”, considerată prim ul rom an rom ânesc, u n d e a descris conflictele politice şi sociale din acele tim puri. Istoria turcilor a fost am plu Paginile de titlu ale lucrărilor lui D. Cantemir. Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor. Iaşi, 1835-1836 si Descrierea Moldovei, Leipzig, 1771 d escrisă în „Istoria creşterii şi descreşterii Im periu lu i O tom an” (1714). La îndem nul Academ iei din Berlin, al cărei m em bru era, în 1716 D. C antem ir a întocm it în lim ba latin ă „D escrierea Moldovei”, o lucrare p reţio asă în date despre condiţiile geografice şi sociale, instituţiile, tradiţiile şi cu ltu ra acestu i ţin u t. De o m are p opularitate s-a b u c u ra t de asem enea „Hronicul vechim ii a rom ano-m oldovlahilor” (1723). • Şcoala Ardeleana În a doua ju m ătate a sec. al XVIII-lea cronicile cedează locul povestirilor istorice, poeziei lirice şi altor genuri literare. S itu aţia politică şi cu ltu ra lă din T ransilvania a gen erat Şcoala A rdeleană, m işcare ideologică şi cu ltu rală cu caracter ilum inist a intelectualităţii ro m ân eşti greco-catolice din T ran silv an ia de la sfârşitul sec. al XVII-lea - în cep u tu l sec. al XIX-lea R ep rezen tan ţii Şcolii A rdelene, c o n tin u â n d tradiţia ilum inistă şi cantem iriană, au elaborat o v astă operă istorică şi literară, un d e au dem onstrat latinitatea limbii şi poporului rom ân, u n itatea şi continuitatea lui pe teritoriul vechii Dacii. Ei accen tu a u în lucrările lor n ecesitatea egalităţii în drepturi a rom ânilor cu ungurii, saşii şi secuii şi a participării lor la viaţa politică a Transilvaniei. Sam uil Micu a întocm it „Gramatica limbii rom âne”, Gheorghe Şincai a scris “Cronica rom ânilor şi a m ai m ultor n eam u ri”, Petru Maior, „Istoria pen tru începuturile rom ânilor în D acia”, iar Ion BudaiDeleanu, „Ţiganiada”. Ultimul a ad u s o contribuţie deosebită la dezvoltarea literaturii artistice. L iteratura ştiinţifică în su m ează dicţionare şi g ram atici care serv eau p e n tru tra d u c e rile din lim bile stră in e . N. M ilescu -S p ăta ru l tip ă re şte „D icţionarul ru so -g reco -la tin ”, A ntim Ivireanu - „G ram atica slav o n ă”, iar b raşo v ean u l Teodor C orbea - “D icţio n aru l latin o -ro m ân ”. În 1 6 8 8 este tra d u s ă în lim b a ro m â n ă Biblia. Biblia a fost tradusă de un colectiv de autori din Moldova (Nicolae M ilescu S pătarul) şi Ţara R om ânească (fraţii Radu şi Şerban Greceanu). Evoluţia culturii Ţărilor Române în secolele XVII-XVIII / 213 • DOSAR [ ^ ^A ctivitatea tip o g rafica Pe parcursul secolului al XVIII-lea, în M o ld o va şi Ţara Rom ânească au a p ă ru t peste 3 0 0 de titlu ri de cărţi tipărite, peste 85% erau în lim b a ro m â n ă . In 1 673 m itro p o litu l D osoftei trad u ce şi tipăreşte „P saltirea în versuri". T ip o g ra fiile din T ransilvania (Sibiu, O ra d e a , Blaj, A lb a lulia), Ţara R om ânească (C â m p u lu n g , T ârgovişte, Buzău, Snagov) şi M o ld o va (laşi, Rădăuţi) erau centre ale culturii rom âneşti, susţinute personal de unii d o m n ito ri. Pe tim pu l d o m n ito ru lu i C. Brâncoveanu activau patru tip o g ra fii. A p a r şi tip o g ra fii particu la re . In 1 785 M ih a il S rebiţchi a fo n d a t tip o g ra fia num ită „p o liticie n e a scă ". In anul 1791 este deschisă o tip o g ra fie şi la D ubă sa ri, unde se tip ă re a u cărţi didactice şi bisericeşti. A ici poetul Ion C a n ta cuzino tipăreşte şi o culegere de versuri. La sfârşitul sec. al XVIII-lea sunt tipărite prim ele ziare şi reviste. D atorită activităţii tip o g ra fiilo r progresează literatura şi în ­ văţăm ântul. Se tipăresc m anuale şcolare de a ritm e tic ă , g e o g ra fie , g ra m a tic ă , abecedare şi alte discipline. In această direcţie au activat A n filo h ie H otineanu, T oader Ş coleriu şi a lţii. In 1 7 2 6 , la Râmnic se tipăreşte „In tâ ia învăţătură pentru tin e ri", în 1755 la Iaşi vede lu ­ m ina tip a ru lu i un „B ucvar sau începere Una din primele de în vă ţătu ră ", ia r în 1789 „G ra m atica tiparniţe româneşti lui Toader Şcoleriu". I Demonstrează importanţa activităţii tipografice pentru progresul culturii şi civilizaţiei. | e |~ „ A c ad em ia" din Chişinâu „P uţini tă ta ri şi m oldo ve n i ştiu să citească. Aceştia din urm ă au a n u m ite m anuscrise, cu litere chirilice , de care se servesc p reoţii în biserici. Foarte puţini dintre aceştia au studiat la Iaşi sau la C hişin ă u , unde se află un fel de g im n a z iu ." P B. C am penhausen, călător germ an în M oldo va (1 7 9 0 ­ 1 7 9 1), în „C ă lă to ri străini despre Ţ ările R om âne", vol. X, partea 2 -a , Bucureşti, Ed. A ca d e m ie i, 2 0 0 1 , p. 8 6 5 . [ m ^ D im itrie C an tem ir (1 6 7 3 -1 7 2 3 ) C ă rtu ra r ro m â n şi savant cu re ­ num e european, com p a ra t cu um aniştii Renaşterii. Fecior al d o m n ito ru lu i C o n ­ stantin C antem ir, a stat ostatic la curtea s u lta n u lu i, u n d e a d e v e n it un bun cunoscător al p ro b le m e lo r orientale. In 1 7 1 0-1 7 1 1 este d o m n ito r al M oldovei, ia r după înfrâ n g e re a de la Stănileşti s-a refu g ia t în Rusia, unde a fost cneaz şi senator la curtea lui Petru cel M are. Hronicul vechim ii a ro m a n o -m o ld o - v la h ilo r „D a c h ia no a stră a fost de T raian m a rile cu b o ie ri cetăţeni şi slu jito ri ro m a n i descălicată şi lăcuită, ce încă aceloraşi ro m a n i, într-însa aşezaţi, de atuncea şi până în ziua de astăzi, să m inţii, şi de nepoţi, strănepoţi, întraceleaşi nerupt trăiau şi necurm ată sălăşluire să dovedim ... Aceste a noastre d o a o ţă ri cu ajutorul lui Dum nezeu, m ăcar că supuse şi ascultătoare sânt m o n a rh ie i turceşti, încă nici stă p ân ire a , nici slobozenia gios ş-au lăsat, ce d upă m ulte sângeroase şi rom âneşti războaie cu cazacii, cu u n g urii, cu leşii şi m ai a p o i cu tu rcii şi cu cei de o fire cu dânşii tă ta rii, n iciodată p icio rul din hotarele sale a fa ră nu s-au scos. C a în fip ţi şi nezm ulşi au ră m a s..." Dimitrie Cantemir Din Letopiseţul Ţ ârii M o ld o vei „In Ţara A rd e a lu lu i nu lăcuiesc num ai u n g u ri, că şi saşi peste seam ă de m ulţi şi ro m â n i peste to t locul, de m ai m u lti-i ţa ra lăţită de ro m â n i decât de u n g uri... R om ânii, câţi se află lă cu ito ri în Ţ ara U ngurească şi la A rdeal şi la M a ro m o ro şu , de la un loc sîntu cu m oldo ve n ii şi to ţi de la Râm se tra g şi cu a lo r cuvinte n i-i m esticată lim b a ..." Gr. Ureche I Extrage din texte dovezile despre originea moldovenilor, muntenilor şi ardelenilor şi compar[-le cu alte argumente privind acest subiect. Şcoala A rd e le a n a Autori Opera Caracteristici Samuil Micu (1745-1806) „Istoria şi lucrurile şi întâm plările rom ânilor" (1805) În spitit iluminist, dem onstrează originea nobila a poporului rom ân şi continuitatea lui în spaţiul autohton, ponderea demografica şi contribuţia lui în istoria Transilvaniei, legitimează recunoaşterea românilor ca naţiune egală în drepturi. Gheorghe Şincai (1754-1816) „Hronica românilor şi a mai m ultor neamuri" (1811) Lucrare istorică, scrisă sub forma analelor cu o informaţie mai bogată, în care fundam entează teoria latinităţii poporului român. Petru Maior (1756-1821) „Istoria pentru începutul românilor în Dacia" (1812) Lucrare cu caracter polemic, în forma unui pamflet în care a com bătut istoricii străini care contestau rom anitatea şi continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii. • 214 / Cap. VII. Civilizaţia şi cultura în epoca modernă STUDIU DE CAZ rj r- EVALU R E Dezvoltarea artelor În d om eniul artelor, în ciu d a în ă s p ririi d o m in aţiei o to m an e, d eşi le n t, se o b se rv ă to tu ş i o consolidare a legăturilor istorice dintre Ţările Române. În arh ite ctu ra Ţărilor R om âne se d ez v o ltă tr ă s ă tu r ile tr a d i ­ ţionale, d ar a p a r şi asocieri ale stilurilor baroc şi orien tal. Ca o îm binare a acestor două stiluri se form ează u n stil nou şi original, n u m it b r â n c o v e n e s c , În s til b râ n c o v e n e s c s u n t c o n s tru ite biserici, m ăn ăstiri şi edificii laice (m ănăstirea de la Cotroceni, palatul de la Mogoşoaia etc.). B isericile de lem n to t m ai m u lt s u n t înlocuite cu cele din piatră. Prezintă interes biserica T âriţa de lângă Iaşi, executată în stil m oldovenesc tradiţional, com plexul m onastic V ăcăreşti, biserica m ănăstirii Stravropoleos , m ăn ăstirea lui Antim - în stil brâncovenesc şi altele. Lent se schim bă şi aspectul arhitecturii civile. Se construiesc palate, case de locuit, clădiri p en tru şcoli şi gimnazii, biblioteci. O ră sp â n d ire m are are p ic tu ra ro m ân ească, în special cea religioasă. M eşterii p ractică a tâ t p ictu ra icoanelor, cât şi cea m urală. Pe m an u scrise s u n t pictate m iniaturi. A rta p o rtretu lu i e dezvoltată de Ion Balomir, E u statiu Alteni şi alţii. La C â m p u lu n g se fo rm e ază o şc o a lă de p ic tu ră în stil brâncovenesc. În Moldova a activat şcoala lui A nastasie C rim ca de decorare artistică a cărţilor cu m iniaturi originale. Biserica Stavropoleos, în stil brâncovenesc 1. D em onstrează, prin exemple concrete, că în secolul al XVIII-lea cu ltu ra rom ânească a cunoscut începutul procesului de m odernizare şi lărgire a contactelor cu civilizaţia europeană. 2. Evidenţiază specificul ilum inism ului rom ânesc în com paraţie cu cel european. Analizează-le din p erspectiva evoluţiei socialeconomice şi politice. 3. Descrie cum um aniştii din Principatele au contribuit la progresul spiritual al societăţii. Form ulează ră sp u n su l în baza analizei creaţiei a 2-3 personalităţi culturale. 4. La lecţiile de literatu ră ro m ân ă ai stu d iat m ai m ulte opere din această epocă. Analizează, la alegere, specificul u n eia dintre acestea din p u n ct de vedere istorico-literar. Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" Lăcaşul îşi are rădăcinile în tr-u n trecu t îndepărtat. În 1642 ctitorii răzeşi din satul Hirişeni construiesc biserica de lem n în curtea M ănăstirii H ârjauca. Peste 180 de ani, odată cu s tră m u ta re a vetrei M ănăstirii H ârjau ca, b ise ric a de lem n este dem ontată şi transferată de urm aşii ctitorilor pe teritoriul satului Hirişeni. Acolo le serveşte localnicilor p ân ă în 1928, în calitate de biserică principală, iar m ai apoi ca biserică de cimitir, în sat fiind construită u n a n o u ă de piatră. În 1998 acoperişul de şindrilă se p răb u şeşte îm preună cu vechea clopotniţă. Tim p de 12 ani biserica supravieţuieşte stihiilor n atu rii în această stare. În 2010, în u rm a procesului de dem ontare, iar apoi - restau rare, biserica de lem n „Adormirea Maicii D om nului” este a d u sa b â rn ă cu b â rn ă la C hişinău. E ste u n ica biserică de lem n din Republica Moldova co n stru ită din stejarii codrilor din Călăraşi, care păstrează a rh ite c tu ra m edievală clasică. S -au p ă s tra t originale 85% din b ârn e şi 70% din iconostasul iniţial. Icoanele s u n t de o vechim e im p u n ăto are şi d atează din sec. al XVIII-lea. Mitropolitul Anastasie Crimca (7-1631) C ă lu g ă r it la P utna, a ju n g e egumen la Galata, iar apoi este ales episcop la Râdâuţi. Se re ­ trage la Dragom irna unde z ideşte o bisericâ şi în te m e ia z â schit de câlugâri, devenit vestit ateAnastasie Crimca - |jer de caligrafi Autoportret în Liturghierul din 1610 ° m 'niaturi§ti- În 1608 a fost ales m itropolit al M oldovei, dar, pe lângâ alte preocupâri a avut grijâ de atelierul de la Dragom irna, deoarece Crimca însuşi era înzestrat cu talent artistic deosebit. Pânâ la noi au ajuns 25 de manuscrise cu sute de miniaturi biblice de o valoare artisticâ inestimabilâ. Evoluţia culturii Ţărilor Române în secolele XVII-XVII