Acidul azotic

 Proprietãþile fizice. Acidul azotic este un lichid incolor sau gãlbui datoritã prezenþei oxidului de azot (IV) NO2, care se formeazã în urma descompunerii acidului azotic la luminã, conform ecuaþiei: 4HNO3 = 2H2O + 4NO2 + O2 Se interzice categoric sã mirosim acidul azotic, din cauzã cã oxidul NO2, prezent în compoziþia lui, este nociv! Densitatea acidului azotic anhidru este egalã cu 1,5 g/cm 3 . Acidul azotic se dizolvã în apã, în orice proporþii. ® ® Fig. 4.22. De ce acidul azotic concentrat se pãstreazã în sticle de culoare închisã? Doar oxidul de azot (V) N2O5 este un oxid acid. Acestuia îi corespunde acidul azotic: N2O5 + H2O = 2HNO3 În realitate însã, aceastã ecuaþie nu poate fi aplicatã la obþinerea acidului azotic. De ce? Proprietãþile chimice. Acidul azotic este un acid monobazic puternic, care disociazã aproape complet în soluþii: HNO3 = H+ + NO– 3 acid ionul azotic nitrat În soluþiile de acid azotic, turnesolul capãtã culoare roºie, iar metiloranjul – culoare roz (fig. 4.23). Alte proprietãþi chimice ale acidului azotic pot fi deduse din schema tradiþionalã:

Proprietãþile comune cu ale celorlalþi acizi se manifestã la interacþiunea cu bazele (1), oxizii bazici (2) ºi sãrurile (3). *Acidul azotic se deosebeºte de ceilalþi acizi prin comportamentul sãu faþã de metale (*4): el interacþioneazã cu aproape toate metalele (cu excepþia aurului ºi platinei), dar fãrã degajare de hidrogen, aceasta fiind proprietatea lui specificã (tab. 4.2).

Proprietãþile specifice ale acidului azotic sînt determinate de faptul cã el este un oxidant puternic. Atenþie! Acidul azotic provoacã arsuri ale pielii! Obþinerea acidului azotic în industrie este un proces complicat, care decurge în mai multe etape. La ultima etapã are loc interacþiunea NO2 cu apa, în exces de oxigen ºi la presiune înaltã: 2H2O + 4N +4 O2 + O 0 2 ¬® 4HN +5 O –2 3 + Q – 1e – + 4e – reducãtor oxidant În felul acesta se obþine acidul azotic cu partea de masã de HNO3 nu mai mare de 65%. El este transportat în vase de aluminiu (HNO3 stabilizeazã ºi mai mult pelicula de Al2O3 de pe suprafaþa aluminiului). Pe timpuri, la uzine, acidul azotic anhidru (fumans) se obþinea din nitrat de sodiu cristalin NaNO3, la încãlzirea acestuia cu acid sulfuric concentrat: NaNO3(solid) + H2SO4(conc.) = t o NaHSO4 + HNO3 În acest caz, acidul azotic era volatilizat, iar vaporii lui, prin rãcire, se condensau (treceau în stare lichidã). În prezent, metoda datã este aplicatã doar pentru obþinerea acidului azotic în laborator.