Aliajele

 Dacã am studia îndeaproape domeniile de utilizare a metalelor, ne-am convinge cã metalele pure au o sferã limitatã de întrebuinþare. Ele sînt folosite, de obicei, în electrotehnicã. Cu cît este mai înalt gradul de puritate al metalului, cu atît mai mare este conductibilitatea lui. Din acest motiv, firele de cupru ºi de aluminiu sînt fabricate din metale pure. Din fier pur este produs „miezul“ electromagneþilor. Mercurul pur este folosit la fabricarea termometrelor. O aplicare mult mai largã au însã amestecurile de metale, numite aliaje. Omul a început sã foloseascã aliajele odatã cu descoperirea metalelor. S-a constatat cã, amestecînd douã sau mai multe metale în stare topitã, se obþin materiale noi. Compoziþia formatã prin solidificarea unui amestec omogen de metale topite se numeºte aliaj. Aliajele se obþin prin amestecarea topiturilor de metale pure ºi prin rãcirea ulterioarã a amestecului omogen format. Uneori, în aliaje se admit ºi cantitãþi dozate de nemetale (C, Si º.a.). Dupã proprietãþile sale, un aliaj se deosebeºte de metalele ce îl formeazã, întrucît are altã compoziþie ºi structurã. De obicei, aliajele au calitãþi mai bune decît elementele constitutive luate separat. De exemplu, aluminiul pur este prea moale, iar aliajul lui cu cuprul (5%), magneziul (1%) ºi manganul (0,7%), numit duraluminiu, este uºor ca aluminiul ºi are o mare rezistenþã mecanicã. De aceea, duraluminiul este utilizat în aeronauticã. Fig. 2.30. Oþelul ºi aliajele metalelor neferoase sînt utilizate în construcþia de nave maritime. Fig. 2.31. Construcþii din oþel. 2.10. Aliajele Fig. 2.29. Monumentul din bronz al lui ªtefan cel Mare. M 57 etalele în viafla noastrã De obicei, aliajele au temperaturi de topire mai joase decît fiecare metal în parte. Astfel, aliajul constînd din 36% Pb (ttop. = 327O C) ºi 64% de Sn (ttop. = 232o C) se topeºte la 181o C. Acesta este utilizat la sudarea metalelor. Duritatea aliajului este, de obicei, mai mare decît duritatea celui mai moale metal din componenþa sa. Spre exemplu, aurul ºi argintul sînt metale moi, dar aliajele lor se deosebesc prin duritate mare. Iar conductibilitatea electricã ºi termicã este mai micã decît conductibilitatea celui mai activ metal din componenþa aliajului. Studiind condiþiile de producere a aliajelor, compoziþia ºi proprietãþile lor, oamenii de ºtiinþã au reuºit sã elaboreze tehnologii moderne, prin care sã obþinã materiale cu proprietãþile necesare, ce vizeazã: densitatea, stabilitatea, rezistenþa mecanicã, elasticitatea, termorezistenþa etc. În prezent, cele mai importante sînt aliajele din fier: fonta (conþine mai mult de 2% C) ºi oþelul (mai puþin de 2% C). Fierul ºi aliajele lui se numesc metale feroase, iar celelalte metale sînt calificate ca neferoase. Dintre metalele neferoase se evidenþiazã grupa metalelor nobile: argintul, aurul, platina, ºi metalele platinice (paladiul, rodiul, iridiul, osmiul, ruteniul).