Opereta (din it. operetta „operă de proporţii mici”) este o reprezentaţie teatrală
acompaniată de orchestră. Pentru operetă este caracteristică alternarea numerelor
muzicale și a celor de dans cu dialogurile vorbite, acestea fi ind reunite printr-o
linie comună de subiect.
Spre deosebire de cupletele din vodevil, numerele muzicale din operetă au o amploare și importanţă sporită. Însă ele nu se egalează în dramatism cu cele din muzica
de operă. În operetă sînt prezente toate componentele operei, ele avînd un conţinut
mai simplu, susţinut cu elemente de cîntec-dans. Momentul culminant al fi ecărei scene
îl reprezintă, de regulă, un dans de largă popularitate din timpul și ţara respectivă.
Acestea determină atmosfera muzicală
a spectacolului în întregime.
Opereta devine gen muzical de sine
stătător prin anii ’50 ai secolului al
XIX-lea, în Franţa. Această creaţie muzicală scenică are menirea de a distra
publicul. Deci este un gen muzical de
divertisment (cu caracter distractiv).
Genul operetei a fost cultivat de
o întreagă pleiadă de compozitori
renumiţi: Jacques Off enbach (Franţa),
Johann Strauss (fi ul) (Austria), Imre
Kalman (Ungaria), Isaak Dunaevski
(Rusia), Ciprian Porumbescu (România).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu