Racul, broasca şi ştiuca de Alexandru Donici

Racul, broasca şi ştiuca
de Alexandru Donici
Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat,
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac de grîu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de seamă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trage neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea;
Nu ştiu cine-i vinovat,
Însă, pe cît am afl at,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a rămas.
Aşa-i şi la omenire:
Cînd în obşte nu-i unire,
Nici o treabă nu se face
Cu izbîndă şi cu pace.