Cartea cu Apolodor de Gellu Naum

Cartea cu Apolodor
de Gellu Naum
La circ, în Tîrgul Moşilor,
Pe gheaţa unui răcitor,
Trăia voios şi zîmbitor
Un pinguin din Labrador
Cu nume falnic şi sonor.
– Cum se numea? – Apolodor.
– Şi ce făcea? – Cînta în cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator,
Făcea şi el ce-i mai uşor:
Cînta în cor. Era tenor.
Grăsuţ, curat, atrăgător,
În fracul lui strălucitor,
Aşa era Apolodor…
Dar într-o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus aşa: – Sînt foarte trist!
Îmi place viaţa de corist,
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador…
O, de-aş putea un ceas măcar
Să stau cu ei pe un gheţar!...
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirij or.
Maestrul Domilasolfa,
În haina lui de catifea,
I-a ascultat şi, gînditor,
S-a aşezat pe canapea
Oftînd: – Sărmanul meu tenor
Se poate prăpădi de dor!
Să plece deci spre Labrador!