Puişorii după Emil Gârleanu

Puişorii
după Emil Gârleanu
^ E toamnă. în aer, un popor întreg de rîndunici se pregăteşte de plecare.
Pe prispă, copilaşul urmăreşte jocul păsărilor. El ştie că printre ele se află cei trei pui, din cuibul de sub streaşină casei lor.
^ De cîte ori era neastîmpărat, mama îi zicea:
- Fii cuminte dacă vrei să-ţi dau puii cînd vor creşte mari!
El a fost cuminte, puii au crescut mari. Dar într-o zi au zburat! Niciodată însă nu zburaseră mai mult ca astăzi.
^ Păsările s-au odihnit puţin. Apoi, parcă la un semn, s-au ridicat deodată la cer. Cîteva dintre ele s-au despărţit o clipă de stol. Au atins uşor streaşina casei, apoi s-au pierdut iarăşi în mulţimea celorlalte. Puişorii copilaşului îşi luau rămas-bun de la el şi de la cuibul lor de humă.
^ Băieţelul privi lung stolul care se pierdea în zare. începu să plîngă.
Mama îl luă în braţe:
- De ce plîngi, dragul meu?
- Puişorii! şopti el printre lacrimi.
- Nu plînge, puiule! Vor veni înapoi la primăvară!