Cum începe toamna
după Marin Preda
într-o după-amiază, Niculae ieşi în grădină. Se întinse la umbră sub un dud şi începu să citească o carte. Căldura soarelui era plăcută, nu mai ardea ca acum cîteva săptămîni. Era linişte. Grădina părea încremenită. Nu se simţea nici o adiere de vînt.
1 Deodată, Niculae îşi ridică fruntea. Auzise ceva. Din coroana stufoasă a dudului, se desprinsese o frunză galbenă. Cădea le- gănîndu-se spre pămînt.
; Curînd soarele a asfinţit. S-a făcut răcoare. Niculae simţi că i se răcise cămaşa pe umeri şi pe spinare.
Se ridică de sub dud. Privi nedumerit cerul. Nu cumva se apropia vreo ploaie? Nu. Din vîrful dudului bătrîn mai coborî o frunză îngălbenită. Niculae se gîndi cîtva timp şi înţelese: venise toamna...
28
Din ziua aceea, băgă de seamă tot mai mult că în grădină, în curte, în grădiniţa cu flori, în grădina cu zarzavaturi şi afară, pe cîmp, se petrecea o schimbare. Ierburile îngălbeneau, sămînţa se scutura. Bobul de porumb se făcuse tare, ca grăunţele semănate primăvara. Fructele de toamnă erau coapte. (...) Puii crescuseră cît păsările cele mari şi se antrenau pentru zborul cel lung.
„Oare peste tot începe toamna aşa?” se întrebă în gîn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu