Iarna
de Nicolae Labiş
Totu-i alb în jur cît vezi, Noi podoabe pomii-ncarcă Şi visează sub zăpezi Satele-adormite parcă.
Prin odăi miroase-a pîine, A fum cald şi amărui. Zgreapţănă la uşă-un cîine Să-şi primească partea lui.
Doamna iarnă-n goană trece În caleşti de vijelii;
Tata iese să mai pună Apă şi nutreţ la vacă;
Se turtesc pe geamul rece Nasuri cîrne şi hazlii.
Vine nins c-un fel de brumă Şi-n mustăţi cu promoroacă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu