Familia mea după Baruţu şi T. Arghezi

Familia mea
după Baruţu şi T. Arghezi
Ce observăm?
• Textul este scris de Tudor Arghezi şi de fiul său, dezmierdat „Baruţu”.
Să ne amintim!
• Baruţu este personajul principal în textul Nu e voie de Tudor Arghezi.
„Acesta sînt eu. Mă cheamă Toader. [...]
Tata, cînd mă ia seara călare pe genunchi, să ne jucăm, îmi spune însă «băiatul tatei».
Eu îi iubesc pe toţi, dar cel mai mult pe mama şi pe tata.
Noi locuim într-o casă mare. Toţi la un loc alcătuim o familie.
Mama mea e bună şi frumoasă. Ea mă iubeşte la fel ca şi pe sora mea. Nu mă ceartă decît dacă nu sînt cuminte.
Ieri am rupt ziarul tatei ca să fac din el un avion. Mama m-a certat tare de tot. I-am cerut iertare şi am promis că nu mai fac. Ea m-a iertat, dar mi-a spus că de azi
60
■
înainte eu voi avea grijă de ziarul tatei. [...] Azi, tata m-a lăudat. Mi-a spus că un băiat atît de grijuliu n-a mai văzut de cînd e el...
Mama mamei mele e bunica mea. Am două bunici: mama mamei, care stă cu noi, şi mama tatei, care stă la ţară, într-un sat de munte. Bunica de aici are părul alb şi îmi spune poveşti frumoase. Cînd eram mai mic, ea mă adormea cîntîndu-mi.
Pe bunica de la ţară nu o văd decît vara, cînd merg la ea. Acolo e frumos şi ea mă lasă să merg singur şi să mă joc prin grădină, pe deal şi prin sat. Vara trecută am fost cu ea în pădure după fragi. Am văzut pentru prima oară veveriţe într-un brad înalt şi ciuperci pe jos. Bunica m-a învăţat să nu pun niciodată mîna pe ciuperci, pentru că foarte multe sînt otrăvitoare. Numai ea le cunoaşte pe cele bune de mîncat.
Tata e cel mai harnic om din lume. Se scoală cu noaptea în cap şi pleacă la lucru fără să-l pot vedea vreodată dimineaţa.
Cînd se întoarce acasă, la prînz, îmi povesteşte tot felul de lucruri nemaiauzite.
Tata ne cumpără bomboane şi ne duce la plimbare sau la cinematograf duminica.
M-a învăţat să bat cuie cu ciocanul, să strîng şuruburile la clanţa uşii şi să lipesc poze în album. Tot el m-a învăţat să-mi curăţ şi să-mi lustruiesc pantofii în fiecare seară. Tata spune că un băiat ordonat trebuie să aibă totdeauna hainele şi pantofii curaţi.
Ileana, sora mea, e mai mare ca mine. Ea merge la şcoală. E în clasa a treia. Ştie să spună multe poezii frumoase. Ea m-a învăţat să citesc şi să colorez.
O dată pe săptămînă, împreună cu ea, o ajut pe mama să spele vasele. Noi le ştergem şi le aşezăm la loc în dulap.”