Ţăranul şi duhul apelor după Lev Tolstoi

Ţăranul şi duhul apelor
după Lev Tolstoi
"V Odată, un ţăran îşi scăpă toporul în rîu. De necaz, se aşeză pe mal şi plînse amarnic.
"V Duhul apelor îl auzi, i se făcu milă de ţăran şi îi aduse din rîu un topor de aur. îl întrebă:
- Al tău este toporul acesta?
Ţăranul răspunse:
- Nu este al meu.
Duhul apelor aduse un alt topor, de argint.
- Nici acesta nu este al meu.
Atunci duhul apelor aduse un topor obişnuit.
Ţăranul se bucură:
- Acesta-i toporul meu!
Duhul apelor îi dărui toate cele trei topoare, ca răsplată pentru cinstea de care dăduse dovadă.
Acasă, ţăranul arătă prietenilor topoarele primite în dar şi le povesti toată întîmplarea.
"V Unul din ei se gîndi să facă la fel: se duse pe malul rîu- lui şi îşi aruncă într-adins toporul în apă. Se aşeză pe mal şi începu să se căineze.
Duhul apelor veni cu toporul de aur şi Ce observăm? îl întrebă: • Duhul apelor este
- Al tău este toporul acesta? un pers°naj fen-
Ţăranul strigă bucuros:
tastic.
107
|
- Al meu este, al meu!
■> Duhul apelor nu-i dădu nici toporul de aur ş