Cioc! Cioc! Cioc!
- fragment -
după Emil Gârleanu
^ într-o toamnă aurie, veveriţa, ca orice gospodină, a pornit să-şi adune provizii pentru iarnă. A căutat prin toată pădurea. Într-o bună zi, ea a dat peste un alun. Avea fructe rotunde, tari, cu miezul gustos.
A cărat alune toată toamna, pînă şi-a umplut scorbura. Se bucura că dăduse norocul peste dînsa.
^ într-o dimineaţă, se zgîrie la picior într-o coajă de alună. De unde?
Ea nici nu se atinsese de merindele strînse!
Cercetează, un sfert din alune au fost mîncate!
S-a mîniat veveriţa şi s-a pus la pîndă să prindă hoţul.
Cine era? Ciocăni- toarea. A dat de scorbura cu alune. Venea în fiece amiază să-şi ia prînzul.
A sosit şi acum tot aşa de grăbită. Dar de-abia intră în scorbură, că veveriţa se repezi şi o prinse de coadă!
Hoaţa lăsă coada, ca şopîrla, în laba veveriţei şi... pe-aici ţi-i drumul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu