Banul muncit după Alexandru Mitru

Banul muncit
după Alexandru Mitru
# Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu.
El avea un fecior, care se numea Iliuţă.
Cît era ziua de mare, băiatul nu ştia altceva să facă decît să doarmă, să hoinărească.
<H Intr-o zi, Petcu i-a zis:
- De mîine, fiule, să mergi la lucru şi să nu te întorci pînă ce nu ai să cîştigi un galben.
# A plecat Iliuţă. S-a făcut că munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben. A venit la taică-său, prefăcîndu-se obosit:
- Iată, tată, banul pe care l-am cîştigat! Am muncit mult!
IP Părintele a luat galbenul şi l-a aruncat în foc spunînd:
- Acesta nu e ban cîştigat de tine!
Trist, Iliuţă a tăcut şi a privit în jos.
46
■
# El s-a apucat de muncit prin sate. A lucrat la arat, la semănat, a tăiat lemne, a cărat apă. Cînd s-a întors acasă avea mîinile zdrelite şi faţa arsă de vînt şi de soare.
- Te uită, tată! zice Iliuţă şi îi întinde un galben cu zimţi noi. m Tata îl cîntăreşte în palmă şi îl zvîrle în foc.
- Nu-l arunca, tată! E galben muncit!
Iliuţă se repede cu mîinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul.
Tatăl s-a luminat la faţă.
- Vezi, Iliuţă? Aşa e banul muncit. Te doare inima după el! Acum ştiu că spui adevărul!