Noþiuni despre oxidant ºi reducãtor

 Sã urmãrim cum se modificã fiecare atom în decursul unei reacþii. Drept exemplu vom lua ecuaþia reacþiei dintre magneziu ºi oxigen: 2Mg + O2 ® 2MgO 1. Calculãm ºi indicãm gradele de oxidare ale atomilor fiecãrui element din aceastã ecuaþie: Mg + O2 ® MgO 0 0 +2 –2 0 0 +2 –2 0 0 +2 –2 Mg +12 ) ) ) 12e – 2e– 8e– 2e– Mg +12 ) ) 10e – 2e– 8e– é ê ë é ê ë +2 ¾® –2e – Aici sînt cu doi electroni mai puþin decît în atom. 2. Subliniem elementele care ºi-au schimbat gradul de oxidare dupã reacþie: Mg + O2 ® MgO 3. Scriem aceste elemente în perechi: Mg ® Mg O ® O Sã analizãm modificãrile în cazul fiecãrui atom. Magneziul are pe stratul exterior doi electroni, pe care îi pierde uºor, transformîndu-se într-o particulã (ion) cu sarcina +2 (+12 – 10 = +2): L U C R U Î N E C H I P Ã Pierderea (cedarea) electronilor se marcheazã prin semnul „minus“. Fenomenul se citeºte astfel: Magneziul cu gradul de oxidare zero (Mg) cedeazã doi electroni (–2e – ) ºi se transformã în magneziu cu gradul de oxidare plus doi sau, simplu, magneziu-plus-doi (Mg). Deci, putem scrie: Mg – 2e – = Mg

Particulele pozitive (protonii) nu sînt cedate ºi nu sînt adiþionate, deoarece ele se aflã în nucleul atomului. Sarcina pozitivã se schimbã din contul pierderii electronilor: fiecãrei sarcini pozitive din nucleu îi corespunde o sarcinã negativã, adicã un electron. Cedînd un electron negativ (–1), particula obþine sarcina +1 pe seama sarcinii pozitive necompensate din nucleu